Sunteți pe pagina 1din 26

.

Mozaicul garoafelor - Carnation mosaic virus


Boala poate fi semnalată pe diferite specii ale genului Dianthus, cele
mai sensibile fiind garofiŃele şi garoafele.
Simptome. Pe frunzele tinere şi uneori pe tulpini, se observă pete
de decolorare neregulate ca formă, sau dungi de decolorare paralele
cu
nervurile. Zonele decolorate alternează cu porŃiuni de culoare verde
închis, dând aspectul de mozaicare. În scurt timp porŃiunile
decolorate
se brunifică şi planta, care prezintă internodii scurte, nu înfloreşte şi se
usucă.
Agentul patogen - Virusul este Încadrat În grupa virusurilor
sferice şi nu rezistă la temperaturi de 63-680 C.
Transmitere-răspândire. Transmiterea de la o plantă la alta se
face prin, nematozi, unelte de tăiat, iar de la un an la altul prin butaşi
şi
rădăcini.
Prevenire şi combatere. La înfiinŃarea culturii se vor folosi
numai butaşi liberi de virus sau supuşi terapiei la 33-35o timp de 20-30
zile. Plantele mamă de la care se recoltează butaşi trebuie să fie
6.1.2. Pătarea inelară a garoafelor - Carnation ringspot virus
Simptome. Frunzele virozate sunt mai mici, cu marginile
ondulate, cu mici gofrări, cu baza uşor colorată în brun-roşcat şi cu
pete
galbene-cenuşii circulare sau inelare, de 1-2 mm în diametru. Pe
frunzele mature, apar zone cenuşii sau verzi-gălbui, cu pete
neregulate
sau inelare. Florile plantelor virozate au tije scurte, cu sepale crăpate,
deschidere neuniformă-asimetrică şi petale decolorate.
Agentul patogen - Carnation mottle virus face parte din grupa
virusurilor poliedrice şi transmiterea lui în sol este asigurată de
nematozi ca Longidorus macrosoma şi Xiphinema diversicaudatum.
Transmiterea de la plantă la plantă se poate face şi prin contact în
timpul
lucrărilor de îngrijire şi recoltare.
Prevenire şi combatere. Plantarea se va face numai cu butaşi
sănătoşi, recoltaŃi din plantaŃiile mamă verificate cu atenŃie. Solul se
va
dezinfecta cu Dazomet în cantitate de 400-500 kg/ha.
În timpul lucrărilor de îngrijire şi recoltare se dezinfectează
uneltele şi mâinile lucrătorilor cu fosfat trisodic 3 %.
6.1.28. Mozaicul freesiei - Freesia mosaic virus
Simptome. Frunzele plantelor bolnave prezintă pete mici de
decolorare ce cu timpul evoluează în pete brune şi apare uscarea
frunzelor.
Florile plantelor bolnave prezintă pete de decolorare, deformări
şi nu ating dimensiunile normale, iar pistilul depăşeşte în înălŃime
petalele.
Tuberobulbii prezintă pete ruginii în
dreptul cărora apar adâncituri în Ńesuturi, zone
ce vor fi uşor infectate cu ciuperci saprofite de
sol.
Agentul patogen. Freesia mosaic virus
Virusulestespecificfreesiei.
Răspândirea virusului se face prin afide dar şi
direct prin sucul rămas pe cuŃitele de recoltat
flori sau pe mâinile muncitorilor. De la un an la
altul se transmite prin tuberobulbii infectaŃi.
Prevenire şi combatere. Se recomandă
sortarea şi plantarea numai de tuberobulbi
sănătoşi, cultivarea de soiuri rezistente şi
stropiri cu insecticide pentru combaterea
afidelor.
6.1.12. Ofilirea pătată a crizantemelor şi ştricul cinerariei –
Tomato spotted wilt virus.
Virusul a fost semnalat pentru prima dată pe tomate în Australia
în anul 1915, dar acum este răspândit în toate regiunile cu climă
temperată şi subtropicală , pe numeroase specii de plante cultivate.
Simptome. Pe frunzele tinere apar pete clorotice ce îşi schimbă
culoarea devenind asemănătoare bronzului, apoi în final Ńesuturile se
necrozează. La plantele tinere se observă o stagnare în creştere iar
moartea lor survine în scurt timp. La cinerarie se observă o încreŃire a
frunzelor tinere şi apoi apariŃia petelor brun-roşcate pe frunze, peŃioli
şi
tulpină,ceea ce duce la ofilirea şi moartea plantelor
Agentul patogen. Tomato spotted wilt virus
Virusul atacă majoritatea solanaceelor dar şi numeroase alte
plante. În natură se transmite prin insectele genului Frankliniella şi prin
Trips tabaci, insecte care după ce au acumulat virusul devin
infecŃioase
toată viaŃa lor, întrucât virusul se multiplică în corpul lor. De la un an
la
altul virusul rezistă în tripşii adulŃi dar şi în buruienele perene, gazde
ale
virusului. Propagarea virusului se face şi prin butaşii infectaŃi.
Prevenire şi combatere. Se recomandă recoltarea de butaşi de
crizanteme numai de la plantele sănătoase. Întrucât virusul se
transmite
prin sămânŃă la cineraria vom recolta seminŃe numai de la plantele
fără
simptome,sănătoase. Combaterea insectelor vectoare şi distrugerea
imediată a plantelor virotice imediat după depistarea simptomelor ne
pot
asigura culturi libere de virusuri.

6.1.29.Mozaiculgalbenal
trandafirului - Cherry necrotic ringspot virus.
Simptome. Trandafirii virotici prezintă frunze cu pete şi inele de
decolorare verzui, galbene sau albe. În cazul infecŃiilor grave, la
soiurile
sensibile, apar benzi clorotice în lungul nervurilor, iar foliolele se
deformează. Bobocii sunt mai slab dezvoltaŃi, iar florile sunt
decolorate
(Fig. 24.).
Agentul patogen. Cherry necrotic ringspot virus
Virusul produce şi pătări inelare necrotice la cireşului .
Virusul se transmite prin altoire şi activează la temperaturi cuprinse
între 15 - 25o C. Toate soiurile de trandafir pot fi infectate dar unele
manifestă toleranŃă şi nu sunt oprite în dezvoltare.
Prevenire şi combatere. Recoltarea altoilor se va face numai de
la plantele sănătoase urmărite în perioadele mai reci ale anului,
deoarece
la temperaturi ce depăşesc 25oC simptomele pot fi mascate.
6.2. MICOPLASMOZELE PLANTELOR FLORICOLE
Cloroza asterului- Aster yellow mycoplasma
Simptome
Plantele tinere de Aster(steluŃă) prezintă o transparenŃă a
nervurilor urmată în scurt timp de clorozarea în întregime a frunzelor
care iau o poziŃie erectă. Pe tulpini apar numeroşi lăstari laterali,
subŃiri,
şi decoloraŃi, iar din cauza scurtării internodurilor tulpinile par a avea
mai multe frunze. Plantele acestea cu aspect de nanism prezintă
inflorescenŃe mici, deformate cu virescenŃă (înverzire) a florilor.
Îngălbenirea plantelor de Aster alpinus (ochiul boului) este
produsă de acelaşi agent patogen - Aster yellow mycoplasma. Plantele
infectate se recunosc uşor căci prezintă o transparenŃă a nervurilor,cu
peŃioluri lungi şi poziŃie erectă. Talia plantelor este micşorată, cu
lăstari
laterali cu flori mici pe care apare fenomenul de virescenŃă.
Înverzirea petalelor de Gladiolus sp. (gladiole) este produsă de
acelaşi agent patogen - Aster yellow mycoplasma. Frunzele plantelor
sunt clorotice, tija floriferă este curbată, cu flori mici, cu petale verzui.
Plantele rămân mici, se usucă înainte de vreme, iar tuberobulbii au
pete
brune, crăpături şi Ńesuturi vasculare necrozate. Din aceşti tuberobulbi,
în anul următor, vor ieşi lăstari scurŃi cu aspect virotic ce nu înfloresc.
Agentul patogen este un organism de tip mycoplasma, ce se
răspândeşte în natură prin cicadele Macrosteleslaevis şi
M.quadripunctulatus. Aceste insecte acumulează micoplasma şi după
10 zile pot să o retransmită la plante timp de 100 zile. Agentul
patogen
este prezent şi pe multe alte specii de plante cultivate dar şi din flora
spontană , plante perene care constituie un rezervor de micoplasmă,
un
loc de iernare perfect pentru agentul patogen.
Prevenire şi combatere. Se recomandă eliminarea şi arderea
plantelor bolnave şi distrugerea buruienilor ce ar putea fi gazde pentru
micoplasmă. În vederea prevenirii infectării datorită cicadelor, se vor
face stropiri cu produse organo-fosforice .La gladiole se recomandă
tratarea tuberobulbilor cu apă caldă la 49 – 500 C timp de o oră,
înainte
de plantare.
6.3.1. Veştejirea bacteriană a
garoafelorPseudomonas
caryophylli.
Boala este prezentă în
numeroase Ńări din Europa şi deşi
pe teritoriul României nu a fost
semnalată o prezentăm deoarece
simptomele se aseamănă foarte
mult cu cele produse de fusarioză.
Simptome. Plantele bolnave
prezintă frunze veştede, de culoare
cenuşie-verzuie, care în scurt timp se îngălbenesc şi se usucă. În
secŃiune se observă o îngălbenire a vaselor conducătoare, iar
rădăcinile
putrezesc. La plantele mature se observă şi o crăpare a tulpinii
însoŃită
de prezenŃa unui mucilagiu (Fig. 25).
Agentulpatogen–epidemiologie-Pseudomonas
caryophylli(Burk.) Star. et Burk, Fam. Pseudomonadaceae, Ord.,
Pseudomonadales- Div. Bacteria.
Bacteria invadează xilemul din tulpini, formează pungi
de mucilagiu, ce duc la crăparea tulpinii şi ulterior veştejirea şi uscarea
frunzelor. Transmiterea bacteriei se realizează prin butaşi şi prin
resturile infectate rămase în sol.
Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea butaşilor
sănătoşi care, înainte de a se pune la înrădăcinat, se Ńin 10 minute în
soluŃie de permanganat
6.3.9. Putregaiul umed al de potasiufloricole
plantelor 1 %. În seră şi solarii
( bulbi, rizomi,solul se va
dezinfecta chimic sau termic.
rădăcini) - Erwinia carotovora şi Erwinia chrysanthemi pv.
chrysanthemi.
În literatura de specialitate există mai multe boli la plantele
ornamentale produse de bacterii ale genului Erwinia ce face parte din
ord. Eubacteriales, fam. Enterobacteriaceae.
Ofilirea garoafelor- Erwinia chrysanthemi pv.chrysanthemi.
Boala a fost descrisă în 1955 în S.U.A. şi apoi în U.R.S.S - pe
garoafe deşi bacteria este specifică pentru crizanteme. Ea a fost
descrisă
ca fiind în asociere cu ciuperci din genul Verticillium care produc
traheomicoze.
Simptomele se recunosc uşor căci plantele rămân mici , cu
internoduri scurte şi cu frunze veştede.
- putregaiul moale al daliei - Erwinia chrysanthemi pv. Chrysanthemi
Burk,Mc Badden et Dimock, descris în 1935 în S.U.A. şi la noi în 1962
de către Tr. Săvulescu şi I. Lazăr; bacteria atacă tuberculii şi baza
tulpinii pe care se observă zone ce se înnegresc şi putrezesc umed. În
rădăcini , în vasele conducătoare şi în canalul medular , bacteria
produce o gomă mucilaginoasă;
- putregaiul umed al bulbilor de zambile şi rizomilor de stânjenel -
Erwinia carotovora (Jones)Holland.
Agentii patogeni – epidemiologie - Erwinia chrysanthemi- pv.
Chrysanthemi Burk, Mc Badden et Dimock şi Erwinia carotovora
(Jones)Holland.
Bacteriile în formă de bastonaş, au temperatura optimă de
dezvoltare între 22-300 C, se transmit prin apa de irigaŃie în cursul
perioadei de vegetaŃie şi de la un an la altul rezistă în sol , în resturile
vegetale şi în organele de înmulŃire vegetativă.
Prevenire şi combatere Se recomandă plantarea bulbilor sau
rizomilor în terenuri fără exces de umiditate, echilibrat fertilizate, şi
amendate cu calciu în vederea măririi rezistenŃei la îmbolnăvire.
Organele de înmulŃire vegetativă, atent sortate, vor fi dezinfectate
înainte de plantare prin scufundare timpde 30 minute în soluŃii de
fungicid-Mancozeb-80-0,2% sau Dithane M-45-0,2%.
Ordinul Eubacteriales fam. Enterobacteriaceae mai cuprinde şi
alŃi agenŃi patogeni ai plantelor floricole:
- Erwinia aroidea (Town.)Holl - putregaiul umed la cala şi narcise;
- E. asteracearum(Pav.) Magr.- pătarea bacteriană la ochiul boului;
- E. lilii (Uyeda) Magr.- pătarea bacteriană a frunzelor şi bulbilor
de crin,
- E. sp.- putregaiul moale al ciclamenelor.
6.3.12. Cancerul bacterian al
plantelor floricole - Agrobacterium
radiobacter pv. tumefaciens
Această boală a fost semnalată
la sfârşitul secolului trecut pe viŃa de
vie, iar la noi în 1928, Tr. Săvulescu o
descrie la măr.
Simptome. La baza plantelor
sau la baza butaşilor de crizanteme,
dalie, muşcată, trandafir sau begonie,
apar tumori de diferite dimensiuni.

łesuturile plantelor prezintă o creştere rapidă, neuniformă şi


celulele dau naştere la tumori, ce au la început o consistenŃă buretoasă,
apoi devin tari, se lignifică.
La dalii, după 3-6 săptămâni, tumorile crapă şi prin răni pot
pătrunde ciupercile de sol ce putrezesc Ńesuturile.
La muşcată, tumorile se formează la baza tulpinii sau a butaşilor
şi au aspect mamelonat (Fig.26).
La trandafir, tumorile pot apărea pe rădăcini la nivelul solului
sau chiar pe tulpini în plantaŃiile mai bătrâne. PrezenŃa tumorilor pe
rădăcini şi baza tulpinii afectează doar în mică măsură vigurozitatea
plantelor.
La begonii, tumorile de la baza plantei sau de pe rădăcini sunt
mici, cât bobul de mazăre sau cât o nucă, au suprafaŃa neregulată şi
culoare brun-gălbuie.
Agentul patogen - epidemiologie - Agrobacterium radiobacter
pv. tumefaciens face parte din regnul Procaryota, Divizia.Bacteria, ord.
Eubacteriales, fam. Rhizobiaceae
Bacteria are forma unui bastonaş şi prezintă un cil polar. Ea se
dezvoltă la temperatura optimă de 25 – 300 C, rezistând în solurile
umede şi grele, în resturile organice atacate, în tumorile desprinse de pe
plante timp îndelungat, de la 5 luni până la 2 ani. Această bacterie are
6.4.1. Putrezirea plăntuŃelor de muşcată - Pythium de
Baryanum
Boala este frecvent întâlnită în serele înmulŃitor în cazul în care
nu s-a executat dezinfecŃia solului şi a instrumentarului de lucru.
Simptome. Butaşii de muşcată în timp de 2 săptămâni de la
plantare se înnegresc la bază, putrezesc şi se frâng. La baza plantelor
se
observă un puf alb foarte fin , care este reprezentat de miceliul
ciupercii(Fig.27).
Agentul patogen – epiodemiologie - Pythium de Baryanum din
familia Pythiacea , ord. Peronosporales, clasa Oomycetes.
Ciuperca are un miceliu format din sifonoplaşti simpli sau
ramificaŃi, care se termină cu ortosporangi sferici din care la
germinare
apar zoosporii ce sunt organe de înmulŃire asexuată.
Procesul de sexualitate se realizează între oogon şi anteridie
rezultând oosporul ce poate germina imediat dând un miceliu de
infecŃie
sau rezistă în sol, 4-5 luni ,ca spor durabil, din care vor apărea
zoospori.
Agentul patogen se transmite în cursul perioadei de vegetaŃie
prin zoospori vehiculaŃi de apa din sol, apa de irigaŃie , iar de la un
an la
altul rezistă sub formă de oospori .
Prevenire şi combatere În serele înmulŃitor dezinfecŃia termică
sau chimică este obligatorie iar irigarea se va face moderat. La
dezinfecŃia chimică se folosesc 4-5 l /m2 suspensie de Captan 50 WP
0,2 – 0,5% sau Ridomil Gold MZ 68 – 0,04%.

un cerc larg de plante gazdă de la specii pomicole, plante erbacee,


plante floricole, etc.,. aşa încât solul odată infestat devine de nefolosit
pentru foarte multe specii de plante cultivate, exceptând plantele –
graminee.
Prevenire şi combatere. Se recomandă dezinfecŃia termică sau
chimică a solului folosit în sere şi solarii precum şi a uneltelor folosite
la lucrările de întreŃinere. În plantaŃiile mamă din care se iau organe de
înmulŃire vegetativă, se vor face controale pentru depistarea şi
eliminarea plantelor bolnave.
Cercetările efectuate în domeniul combaterii biologice au scos în
evidenŃă existenŃa unei tulpini nepatogene a acestei bacterii – tulpina
K-84 care este folosită sub formă de suspensie. Organele de înmulŃire
vegetativă se tratează prin scufundare în această suspensie înainte de
plantare.
6.4.2. Putrezirea rădăcinilor de saintpaulia şi a bazei tulpinii la
garoafe -Phytophtora nicotianae var. parasitica
Boala a fost semnalată prima dată în S.U.A şi apoi în mai multe
Ńări europene. La noi a fost descrisă ca parazitând plantele din seră în
cursul lunilor mai – august.
Simptome. Plantele din ghivece sau din culturile de garoafe,pot
fi atacate în toate stadiile de vegetaŃie. La baza plantelor apare o
coloraŃie verde – cenuşie, iar în sol, rădăcinile şi baza tulpinii
putrezesc. La garoafe se semnalează chiar şi o îngălbenire a primului şi
al doilea internod.
Agentul patogen – epidemiologie Phytophtora nicotianae var.
parasitica(Dastur)Waterh.- familia Pythiaceae, ord. Peronosporales,
clasa Oomycetes.
Ciuperca evoluează la o temperatură optimă de 300 C formând
în jurul tulpinii colonii circulare de miceliu(sifonoplaşti) cu aspect de
vată. Pe acest miceliu apar sporangi de formă ovală, papilaŃi.
Din aceşti sporangi apar zoosporii ciupercii care luaŃi de apa de
irigaŃie asigură transmiterea ciupercii în cursul vegetaŃiei. În condiŃii
nefavorabile de evoluŃie, pe sifonoplast pot apărea celule de
rezistenŃă
Prevenire şi combatere. Solul folosit în sere sau pentru ghivece
(clamidospori).
va fi dezinfectat cu dezinfectanŃi de sol sau termic ,iar după plantare
se
aplică tratamente cu Zeamă bordoleză 0,75%, Previcur 607 SL-0,15%
la intervale de 1 săptămână timp de 2-3 luni. Dacă se folosesc
fungicide
sistemice de tip Ridomil -0,25% stropirile se pot face la interval de 2-3
săptămâni. Pentru ghivecele cu saintpaulia se prepară o soluŃie de
Aliette 80 WG-0,25% din care se administrează 50-100 ml/ghiveci.
6.4.4. Mana macului - Peronospora arborescens
Boala a fost descrisă în Ńară la noi de C. Oescu şi I. Rădulescu de
la Iaşi, iar acum poate fi găsită în toate culturile de mac.
Simptome. În culturile din zonele cu precipitaŃii abundente,
boala poate fi prezentă în toate stadiile de vegetaŃie ale macului.
Atacul
pe primele două frunzuliŃe duce la uscarea rapidă a plantulelor. Pe
toate
organele atacate, apar pete undelemnii în dreptul cărora pe partea
inferioară a frunzei, prin stomate, apare un puf cenuşiu-violaceu.
Frunzele atacate se vestejesc şi se usucă iar ca urmare, florile rămân
mici, se deformează, iar capsulele prezintă puŃine seminŃe.
Agentul patogen-epidemiologie Peronospora arborescerns(Berk.) de
By., fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales , clasa Oomycetes
Ciuperca are un sifonoplast cu dezvoltare intercelulară de pe
care pornesc sporangioforii externi, dicotomic ramificaŃi, sub forma
unui puf violaceu cu sporangi.Transmiterea ciupercii de la plantă la
plantă este asigurată de aceşti sporiangi apăruŃi pe miceliu în tot
cursul
verii, iar de la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de spori de
rezistenŃă-oospori
Prevenire şi combatere. Se recomandă un asolament de 4 ani,
evitarea terenurilor grele, respectarea desimii plantelor şi semănarea
de
6.4.5.AgenŃii patogeni din genul Sphaerotheca:
sămânŃă sănătoasă sau tratată cu Dithane M 45-0,2 %. La avertizare,
se
aplică un tratament cu Ridomil MZ-0,1 %.
- Sphaerotheca fuliginea Schocht. Ex fr.)Poll- făinarea
petuniilor;
- Sph. verbenae Săvulescu şi Negru - făinarea verbinelor;
- Sph.fusca(Fr.)Blumer - făinarea gălbenelelor;
- Sph.pannosa(Wall.) var. rosae Woronin.
In cele ce urmează o să descriem pe larg această făinare deşi
trandafirul este un arbust.
Făinarea trandafirului -
Sphaerotheca pannosa var.
rosae
Boala a fost descrisă în
Ńara noastră încă din 1929 de Tr.
Săvulescu şi C. Sandu-Ville. Ea
este mai frecventă în spaŃiile
protejate dar şi în câmp, în
special pe trandafirii buchetari.
CiupercileSimptome.
parazitează toate organele verzi
formând o pâslă albicioasă, mai
fină sau mai densă, constituităFig.30 - Făinarea
trandafirului -
Sphaerotheca pannosa var. rosae:dinmiceliu,dintaluri
a-plantă atacată; b-conidii de tip Oidium;filamentoaseramificateşi
c-cleistotecie;d-ască cu ascospori
întreŃesute. Sub aceste pâsle
(după T. Ferraris, 1941).
Ńesuturileparazitatese
îngălbenesc şi se necrozează. PorŃiunile atacate capătă aspect
pulverulent datorită sporilor ce apar şi au aspect de pudră fină
presărată
pe frunze, tulpini sau chiar flori. Miceliul capătă în final o coloraŃie
alb-
cenuşie (Fig.30).
Agentul patogen parazitează în condiŃii de secetă atmosferică,
adică atunci când plantele transpiră puternic.
Organele parazitate se necrozează aşa încât frunzele se usucă,
florile nu se deschid sau au petalele mici, pătate, fără valoare
comercială. Lăstarii parazitaŃi sunt debili şi în cursul iernilor geroase
vor pieri.
Agentul patogen - Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lév var. rosae
Woron. fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes,
subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium.
Ciuperca prezintă un tal filamentos ectoparazit, de culoare albă,
pe care apar conidiofori scurŃi, neramificaŃi, ce susŃin lanŃurile de
conidii elipsoidale, hialine, de 20-28 x 12-15 Pe lăstari, spre
toamnă apar şi cleistoteciile, globuloase, brune, de 90-124 în
diametru, cu fulcre flexuoase. Până în primăvară în cleistotecie se
maturizează o ască mare, 73-86 x 60-70 cu 8 ascospori eliptici,
unicelulari, hialini, de 25-30 x 15-17 
Epidemiologie. În timpul vegetaŃiei agentul patogen se
răspândeşte prin conidiile vehiculate de curenŃii de aer, infecŃiile
fiind
mai frecvente atunci când temperatura este de 26 – 270 C şi frunzele
transpiră puternic.
De la un an la altul ciuperca rezistă sub formă de cleistotecii sau
miceliu de rezistenŃă în muguri sau la baza ghimpilor.
Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală trebuie
respectate atât în câmp cât şi în seră, ele constând din strângerea şi
arderea resturilor plantelor parazitate.
În sere şi solarii se recomandă o irigare cu norme moderate,
însoŃită de o bună aerisire pentru a se evita transpiraŃia exagerată a
frunzelor.
În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face stropiri cu sulf
muiabil 0,4 %, Karatane LC-0,1 %, Topsin M 70 WP-0,1 %, Metoben
70 PU-0,1 % şi alte fungicide de contact sau sistemice. În cazul
fungicidelor de contact, după semnalarea atacului, tratamentele se
execută din 7-10 zile în 7-10 zile iar fungicidele sistemice se aplică la
intervale de 10-14 zile, având grijă să se alterneze produsele pentru a
nu
se ajunge la fenomene de rezistenŃă a agenŃilor patogeni. Ultimele
substanŃe avizate sunt: Miraje 45 EC-0,1 %, Systhane 12 E-0,05 % şi
Systhane 12,5 CE-0,05 %.
6.4.11. Pătarea neagră a frunzelor de trandafir - Diplocarpon
rosae.
Această boală este frecvent întâlnită în rozariile Ńării şi a fost
descrisă încă din 1934 de Tr. Săvulescu.
Simptome. Pe foliolele frunzelor de trandafir apar pete negre,
circulare dispuse pe faŃa superioară a limbului. Petele au dimensiuni
foarte variate de la3-4 mm şi până la 15 mm în diametru, în funcŃie
de sensibilitatea soiului la acest
agent. Frunzele pot prezenta
zone mari negre datorită unirii
petelor iar în final, prin
necrozarea zonelor parazitate
frunzele se usucă.
Agentul patogen şi
epidemiologia - Diplocarpon
rosaeWolf.,fam.
Dermataceae, ord. Helotiales,
cl. Discomycetes, subîncr.
Ascomycotina,f.c.
Marssonina rosae (Lib.) Died.
Ciuperca are aparatulFig. 32. Pătarea
neagră a frunzelor de
trandafir-Diplocarpon rosae: a-frunzăvegetativ un tal ce se dezvoltă
atacată b-lagăr de conidii tip Marssoninasubcuticular, centrifug, apoi
rosae (Al. Lazăr şi col., 1977).
formează mici strome pe care
apar lagărele de conidii.
Conidioforii sunt scurŃi, hialini şi susŃin conidii bicelulare, ştrangulate în
dreptul peretelui transversal. Aceste conidii asigură răspândirea
agentului patogen care va produce noi infecŃii dacă temperaturile se
menŃin între 23 - 25oC şi umiditatea atmosferică este mare
(70 %)(Fig.32)
Forma de înmulŃire sexuată (apoteciile cu asce şi ascospori)
apare numai în cazul în care frunzele atacate au fost înglobate în sol
pe
timpul iernii iar primăvara au fost scoase la suprafaŃă în timpul
lucrărilor de îngrijire.
Pe apotecii se găsesc asce cu ascospori bicelulari hialini.
Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente,
respectarea măsurilor de igienă culturală pentru înlăturarea sursei de
infecŃie, uşurează combaterea agentului. Combaterea chimică se face
prin stropiri repetate cu Polyram combi-0,2 %, Dithane M 45-0,2 %,
Captadin 50 PU-0,25 % sau Bavistin 50 WP-0,1 %. Se recomandă
tratamente cu produsele avizate de ultimă oră: Miraj 45 EC-0,1 %,
Systhane 12 E-0,05 % şi Systhane 12,5 CE-0,05 .
6.4.17. Rugina garoafelor - Uromyces dianthi
Simptome. Pe toate organele aeriene apar pete mici, brun-
gălbui,
în dreptul cărora epiderma crapă iar Ńesuturile se necrozează. Dacă
sunt
atacate tijele florifere, se observă uscarea plantei deasupra zonei
atacate.
Agentul patogen-epidemiologie - Uromyces dianthi (Pers.)
Niessl., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr.
Basidiomycotina.
Ciuperca are aparatul vegetativ un tal care parazitează Ńesuturile
şi pe care se formează pustule de uredospori sferici sau elipsoidali,
pedunculaŃi, bruni-gălbui, cu membrană fin echinulată (Fig.34).
Pe acelaşi miceliu, dar mai
târziu, apar teliosporii unicelulari,
sferici, pedunculaŃi, brun-gălbui, cu o
papilă germinativă la vârf.
Răspândirea ciupercii se face
în cursul vegetaŃiei prin uredospori iar
permanentizarea sa este asigurată de
miceliu de infecŃie şi de teliospori.
Atacul ciupercii este favorizat la
temperaturi în jur de 14oC şi de
persistenŃa picăturilor de apă pe frunze
timp de 3 ore.
Prevenire şi combatere. Sunt
avizate pentru tratamente următoarele
produse: Polyram combi - 0,3 % (timp
Fig. 34 - Rugina garoafelor -
de pauză 21 zile); Polyram DT-0,3 %
Uromyces diathni: a-plantă
(timp de pauză 21 zile); Plantvax 20atacată; b-
uredospori;
6.4.22. Rugina
c-teliospori stânjenelului
(Al. Lazăr – Puccinia
şi col.,)EC-0,3 % ( timpiridis.
de pauză 28 zile);
Simptome Această boală
1977).Plantvax 75 WPeste destul
0,2-0,3 %; de comună
Baycor 25 pe toate speciile
genului
WP-0,2 %;IrisBumper
cultivate250
sauEC-0,02
spontane. Pe frunze
%; Tilt 250 CEapar pete%;
RV-0,02 galbene
Tilt 250
circulare
EC-0,02 %; Topas 100 EC-0,05%.
sau alungite mărginite de o dungă brună. Pe aceste pete apar două
feluri
de pustule prăfoase, unele de culoare brun - olivacee iar altele de
culoare neagră. Prin ruperea epidermei în timpul deschiderii
pustulelor,
frunzele pierd apa, se vestejesc şi se usucă mai devreme.
Agentul patogen - epidemiologie - Puccinia iridis(DC.)Wallr..,
fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr.
Basidiomycotina
Ciuperca formează pe frunzele de Iris două feluri de spori :
uredospori - unicelulari, sferici, gălbui, pedunculaŃi, cu membrana fin
echinlată şi teliosporii, bicelulari, elipsoidali, bruni, pedunculaŃi.
Răspândirea ciupercii în timpul perioadei de vegetaŃie se face
prin uredospori, iar de la un an la altul ciuperca rezistă prin uredospori
(dacă iarna este blândă) sau prin miceliul de infecŃie din rizomi.
Prevenire şi combatere Se recomandă strângerea şi arderea
plantelor atacate iar înmulŃirea vegetativă să se facă numai prin
rizomii
plantelor sănătoase.
6.4.25. Rugina trandafirilor - Phragmidium mucronatum
Această rugină este cunoscută din secolul trecut şi este descrisă
pe toate speciile sălbatice ale genului Rosa. În România a fost
semnalată
încă din anul 1891.
Simptome. Agentul patogen infectează toate organele aeriene
ale
trandafirilor : frunze(tinere,mature), lăstari, pedunculi florali şi muguri.
În primăvară pe partea inferioară a frunzelor bazale ale soiurilor
câŃiva
sensibilemilimetri
dar şi peînmăceş,
diametru
aparpepete
carecirculare,
se observă ecidiile. În dreptul
galbene-portocalii, de
acestor pete, pe faŃa superioară apar mici puncte brune - picnidiile.
La
faŃa inferioară,
sfârşitul apar
lunii mai, mai
apar peîntâi pustule
frunze pete mici, galbene, în
de decolorare dedreptul
uredospori şi
cărora
apoi
pe pustule negre, pulverulente, de teliospori.(Fig.37) Atacul puternic
de rugină duce la defolierea prematură a plantelor şi la sensibilizarea
lăstarilor care vor degera peste iarnă şi se vor usca. Plantele atacate
prezintă un număr redus de flori iar fructele formate cad foarte
timpuriu.
Agentul patogen-epidemiologie - Phragmidium mucronatum
(Pers.) Schlecht., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, subîncr.
Basidiomycotina, forma ecidiană. Caeoma rosae.
Ciupercă este macrociclică şi autoică, prezentând toate cele 5
tipuri de spori. Primăvara apar picnosporii şi ecidiosporii în ecidii de tip
Caeoma foarte larg deschise cu sete marginale (parafize). Uredosporii
sunt sferici sau elipsoidali, cu membrana fin echinulată, unicelulari şi
pedunculaŃi. Teliosporii sunt fusiformi, multicelulari, cu membrană
brună, uşor strangulaŃi în dreptul pereŃilor transversali, cu un vârf.
mucronat şi cu un peduncul hialin umflat la bază .
Transmiterea ciupercii în cursul perioadei de vegetaŃie este
asigurată de picnospori, ecidiospori, dar mai ales de uredospori. De la
un an la altul agentul patogen rezistă sub formă de miceliu în lăstari şi
sub formă de teliospori.
Prevenire şi combatere. De la plantele puternic atacate se taie
lăstarii împreună cu foliajul atacat, organe ce vor fi strânse şi arse.
Se recomandă udarea prin brazde pentru a evita umectarea
prelungită a frunzelor ce favorizează instalarea agentului patogen.
Trandafirul va fi plantat la distanŃe care să asigure o bună aerisire a
rozariului iar tufele de măcieş din preajmă, vor fi distruse.
La plantare se vor prefera soiurile rezistente, dacă în anii
precedenŃi în zonă, s-au semnalat pagube produse de rugini.
În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face 4-5 tratamente cu
Polyram combi-0,3 %, Mancozeb 80-0,2 %, Zineb 75-0,3 %, Benomil
50-0,08 %, Topsin M 70-0,1 %, Saprol 190 EC-0,1 %, Plantvax 75-
0,2 %, Dithane M-45 0,2 %, Tiuram-70 0,3 %, Baycor 25 WP – 0,2 %,
Bumper 250 EC-0,02 %, Tilt 250 CE RV-0,02 %, Mirage 45 EC-0,1 %,
Systhane 12 E-0,05 %, Systhane 12,5 CE-0,05 %, Shavit 25 EC-1
l/ha, Systhane MZ-0,2 % (2 kg/ha).
Tratamentele cu fungicide de contact se fac la intervale de 7 zile
iar cele cu fungicide sistemice la intervale de 12-14 zile. Se
recomandă
alternarea celor 2 tipuri de fungicide şi schimbarea fungicidelor folosite
pentru a nu se ajunge la fenomene de rezistenŃă a agentului patogen.
6.4.27. Septoriozele plantelor floricole - Septoria sp.
Aceste ciuperci produc boli foliare cunoscute sub numele de
pătări brune.
Simptome. Ciupercile atacă mai întâi frunzele bazale şi după ce
pe acestea apar organele de înmulŃire ale ciupercii, atacul se extinde
şi
la tulpini, frunze din etajele superioare, sepale şi chiar petale. łesuturile
din dreptul petelor la început sunt decolorate, apoi se brunifică pentru
ca
în final, zona centrală să fie albicioasă, cu puncte mici negre-
fructificaŃiile cu spori, vizibile cu ochiul liber sau la lupă.
AgenŃii patogeni - epidemiologie.
Septorioza la ochiul boului - Septoria callistephi Gloyer;.
Septorioza crizantemelor - S. Chrysanthemella Sacc., (fig.38).
Pătarea (septorioza) frunzelor de ciclamen - S.
cyclaminis(Dur.et Mont) Sacc,;
Septorioza nemŃişorului - S. delphinella Sacc .
Pătarea brună (septorioza) la garoafe - S. dianthi Desm.
Septorioza gladiolei - Septoria gladioli Pass.

fungicide sistemice: Benomyl 50 WP-0,06 %; Topsin M 70 WP-0,1 %


etc.
Picnosporii asigură răspândirea ciupercilor în perioada de
vegetaŃie dar, pot rezista în resturile atacate peste iarnă şi în anul
următor vor produce primele infecŃii
Septoria gladioli poate produce pete mici, ruginii, apoi brun-
negricioase, pe tuberobulbi ducând la uscarea şi mumifierea lor.
Ciuperca se poate transmite şi prin tuberobulbii parŃial atacaŃi.
Prevenire şi combatere. În vederea prevenirii atacului ciupercilor
din genul Septoria, se recomandă respectarea măsurilor de igienă
culturală, aplicarea unui asolament, folosirea de seminŃe dezinfectate
şi
de butaşi sănătoşi.
Tuberobulbii de gladiole se vor dezinfecta înainte de plantare cu
Captadin 50-0,3 %, soluŃie în care vor fi scufundaŃi timp de 30' sau
tot
30' se vor scufunda în soluŃie de formalină (concentraŃie -0,4 %). În
lipsa acestor substanŃe, se poate folosi şi soluŃie de permanganat de
potasiu 0,15 % în care tuberobulbii se Ńin 2 ore.
În timpul perioadei de vegetaŃie se vor face stropiri preventive
(1-2 tratamente) cu: Mancozeb 800-0,2 %; Captadin 50 PU-0,25 % sau
6.4.28. Fuzariozele plantelor floricole - Fusarium oxysporum
Simptome. Indiferent de forma specializată a ciupercii, boala se
manifestă prin decolorarea frunzelor din vârful plantelor şi o uşoară
veştejire a lor. Odată cu avansarea bolii, se observă îngălbenirea
totală a
frunzelor, veştejirea şi apoi uscarea plantelor. La soiurile tolerante
(soiuri rezistente nu există) se observă îngălbenirea parŃială a
frunzelor
şi o încetinire a creşterii. În secŃiunile practicate în tulpinile plantelor
bolnave, se observă o brunificare a vaselor conducătoare. În condiŃii
de
umiditate mare, pe organele atacate
apare un mucegai alb-roz
(Fig. 39).
Agentul patogen-epidemiologie
- Fusarium oxysporum(Schlecht.)Snyd.,
fam.Tuberculariaceae,ord.
Moniliales,clasaHyphomycetes,
subîncrengătura Deuteromycotina
Ciuperca prezintă mai multe
căi de răspândire în cursul perioadei de
vegetaŃie şi de la un an la altul. Se
poate transmite prin spori şi prin
miceliu în cursul vegetaŃiei, iar de la un
an la altul rezistă sub formă de miceliu
în resturile de plante, spori sau
Fig. 39. Veştejirea garoafelor:
clamidospori (spori de rezistenŃă).
a-plantă atacată, b-miceliu şi
Ciuperca Fusarium oxysporumspori (Al. Lazăr, 1977).
are mai multe forme specializate:
Fusarium oxysporum f.sp. dianthi(Prill. Et Del) Snyd et Hans.
- fuzarioza garoafelor.
Fusarium oxysporum.f.sp.chrysanthemi(Litt.)Armst. Et Armst.
care împreună cu f.sp. tracheiphilum(E.F.Sm.)Snyd. Et
Hans.., produce fuzarioza crizantemelor.
Fusariumoxysporum
Fusarium oxysporumf.sp.
f.sp.lilii
narcissi
Imbe.- -putregaiul bazal al
fusarioza crinilor.
bulbilor de narcise.
Fusarium oxysporum f.sp. tulipae Apt. - fuzarioza lalelelor.
Fusarium oxysporum f.sp. gladioli Mass - fuzarioza la
stânjenel, freesie şi gladiole.
Prevenire şi combatere. Se recomandă folosirea obligatorie a solului
dezinfectat pentru ghivece sau
răsadniŃe. În sere dezinfecŃia
termică a întregului strat de sol
este obligatorie, dacă în anul
precedent a fost semnalat parŃial în
seră atac de fuzarioză. Pentru
înrădăcinarea butaşilor se va folosi
substrat inert (perlit) dezinfectat cu
fungicide sistemice: Benlate 50
WP 0,05-0,1 %. DezinfecŃia
chimică a stratului superficial a
solului nu este suficientă deoarece
ciuperca rămâne în sol chiar şi la
80 cm şi apoi revine ca parazită pe
rădăcini şi tulpini.
La plantare vor fi folosiŃi
numaibutaşi,bulbisau
tuberobulbi sănătoşi, iar cultura se
.va stropi cu Syllit 65 WP-0,1%.
Simptome. Atacul se manifestă pe flori şi cozile acestora în
condiŃii de umiditate atmosferică mare. Organele atacate se
brunifică,
Ńesuturile se înmoaie şi se acoperă cu un mucegai fin gri (fig.41).
Bobocii florali şi florile atacate se desprind de pe plantă. Atacul este
foarte periculos, când se manifestă în seră pe butaşii puşi la
înrădăcinat.
6.4.29. Putregaiul cenuşiu
În Ńară la noifloricole
al plantelor au fost semnalate specii ale patogenului, ce dau
- Botrytis sp.
bolile:
Putregaiul cenuşiu la crăiŃe, crizanteme, ciclamen - Botrytis
cinerea Pers..
Putregaiul cenuşiu al narciselor - B. narcissicola Kleb.
Putregaiul cenuşiu al crinului - B. elliptica (Ber.k) Cooke.
Putregaiul gladiolelor - B. gladiolorum Timm..
Putregaiul cenuşiu al bujorului - B. paeonia Oud.
Putregaiul cenuşiu al lalelelor - B. tulipae(Lib.)Lind (fig. 22).
AgenŃii patogeni – epidemiologie - Botrytis sp. -fam.
Mucedinaceae, ord. Moniliales, clasa Hyphomycetes, subîncrengătura
Deuteromycotina.
Ciupercile rezistă în sol sub formă de miceliu sau scleroŃi din
care în anul următor, apar micelii cu spori ce vor infecta plantele.
În timpul vegetaŃiei, ciupercile sunt răspândite prin sporii
formaŃi pe Ńesuturile putrezite, spori ce sunt purtaŃi de picăturile de
apă
şi de curenŃii de aer prezenŃi în cultură .
Această boală este comună la garoafe, ciclamen, crin, crăiŃe,
muşcată, trandafir, begonie, dalie, gerbera, saintpaulia, gura leului,
liliac
etc.
Ciupercile genului Botrytis evoluează la temperaturi optime de
o15-20 C şi umiditate ridicată 98 %. Dacă temperaturile depăşesc
22oC
pe miceliul ciupercilor apar scleroŃi, ca formă de rezistenŃă, din care
vor
apărea din nou micelii de infecŃie.
Prevenire şi combatere. În culturile de plante floricole se va
evita excesul de umiditate, folosind irigarea prin brazde. În seră şi
solarii se va asigura aerisirea corespunzătoare şi evitarea îngrăşării
excesive cu azot, ce predispune plantele la îmbolnăvire. Igiena
culturală,
strângerea şi arderea resturilor de plante atacate ca şi o corectă
amplasare a culturii în asolament, limitează atacul.
La plantare se vor folosi butaşi, rizomi, bulbi, tuberobulbi luaŃi
de la plante sănătoase, nerăniŃi, cu aspect normal. Înainte de
plantare,
aceste părŃi vii de plante vor fi dezinfectate prin scufundare în
soluŃie de
Benlate 50 WP-0,05 %;: Captadin 50 PU-3 kg/t, Topsin 70 PU-0,1 %,
sau se vor prăfui cu Mirage F 75 WP. Pentru seminŃele de flori se
recomandă Captadin 50 PU-4 g/kg.
În vederea prevenirii atacului se recomandă stropiri cu: Captadin
50 PU-0,25%-3-4 l soluŃie /m2; Ronilan 50 DF-0,15 %, Rovral 50 WP-
0,2 %, Sumilex 50 PU-0,1 %;Teldor 500 SC-0,08% (0,8 l/ha).
Repetarea tratamentelor se va face la interval de 7 zile, alternând
produsele, pentru a nu se ajunge la rase fiziologice rezistente.

6.4.30. Făinarea crizantemelor - Oidium chrysanthemi


Boala este semnalată încă din 1954 de C. Sandu-Ville, iar acum
este prezentă atât în culturile protejate cât şi în cele de câmp.
Simptome. Pe ambele feŃe ale frunzei sau pe tulpini, apar zone
acoperite cu o pâslă albă cu aspect prăfos, sub care Ńesuturile se
îngălbenesc. (Fig. 42)
Agentul patogen – epidemiologie – Oidium chrysanthemi
fam.Mucedinaceae,ord.Moniliales,clasaHyphomycetes,subîncr.
Deuteromycotina.
Pe frunze, ciuperca
Fig.42.Făinarea crizantemelor-Oidium
formează conidii care sunt
antrenate de vânt şi pot infecta
alte frunze şi tulpini, dacă
temperaturile sunt peste 20oC şi
frunzişul este uşor veştejit.
Frunzele care se găsesc
într-un mediu lipsit de curenŃi
de aer sau cele care aparŃin
plantelor îngrăşate excesiv cu
îngrăşăminte cu azot, sunt uşor
infectate de această ciupercă.
Transmiterea ciupercii se face
sub formă de miceliu ce rezistă
în mugurii plantelor atacate.
Prevenire-combatere.
Tratamentele se aplică la intervale de 7-10 zile cu produse din
grupele: Gr.A: Kumulus DF-0,3 %; Kumulus S-0,3 %; Microthiol
special-0,3 %; Sulfomat P-20 kg/ha; Gr.D: Benlate 50 WP 0,05-0,07 %;
Boli produse de agenŃi patogeni din Subîncr. Basidiomycotina
7.3.6. Putrezirea coletului la arbuşti şi arbori - Armillaria mellea
Simptome. Ciuperca este cunoscută sub numele de ”gheba de
rădăcini” şi trăieşte pe resturi lemnoase, dar poate parazita şi usca
numeroase specii ca: Abies, Carpinus, Citrus, Fagus, Malus, Picea,
Pinus, Populus, Pseudotsuga, Prunus, Robinia, Salix, Syringa şi Ulmus.
Ciuperca se dezvoltă în sol şi apoi la coletul arbuştilor sau arborilor
apar
corpii fructiferi ce au o pălărie susŃinută de un picior central. Corpul
5-10 cm.este
fructifer Pe faŃa pălăriei
iniŃial se găsesc
globulos, solzişori
apoi pălăria se bruni,
întindeiar
cupeunverso lamele
diametru
albe,
de apoi roz-pal, cu basidiospori. Piciorul are 2-25 cm lungime.
Agentul patogen şi epidemiologie. Armillaria mellea (Vahl. Ex
Fr.) Kumner fam. Tricholomataceae, ord. Agaricales, cl.
Hymenomycetes
Ciuperca dezvoltă în sol rizomorfe asemănătoare unor rădăcini
care se extind concentric în sol. Aceste rizomorfe, în secŃiune au o
zonă
albicioasă iar la exterior o zonă brună .
La locul de contact cu rădăcinile, rizomorfa formează mai întâi c
un tubercul, apoi de aici pornesc ramuri ale ei ce intră în rădăcini în
zona cambiului. Între scoarŃă şi lemnul parazitat apar rizomorfe
turtite,
albe. Arbuştii sau arborii se usucă şi ciuperca pătrunde în continuare în
lemn, saprofitând.
La răşinoase se observă o scurgere de răşină iar miceliul tânăr
fiind fosforescent, apare noaptea fosforescenŃa cioatelor (dacă este
umiditate).
Arbuştii sau arborii parŃial atacaŃi vor vegeta o perioadă şi se
vor
usca abia în primăvară.
Prevenire şi combatere. Întrucât boala se propagă foarte repede
şi poate produce pagube, se recomandă scoaterea şi arderea arbuştilor
sau cioatelor de la pomii uscaŃi. În vederea localizării atacului, arborii
atacaŃi se înconjoară la o distanŃă de 2 m de trunchiul uscat cu un
şanŃ
de 60 de cm adâncime, solul scos fiind aruncat spre interiorul zonei
infectate. Când apar corpii fructiferi, ei se ard, înainte de a se desface
pălăria şi de a se răspândi sporii. Dacă boala apare în pepinieră se
poate
face şi o dezinfecŃie a solului cu formalină 1%. PuieŃii sau drajonii
înainte de plantare se vor scufunda în soluŃii dezinfectante (sulfat de
cupru 1%).