Am cunoscuti care lucreaza la companii multinationale.

Multi ar “ucide” pentru o asemenea

slujba, bine platita dupa standardele economiei romanesti. Acesti oameni muncesc de
dimineata pana seara, isi iau de lucru si in weekend, isi dau silinta sa faca totul bine.
Se ofera primii la trainingurile pe care le face firma, incearca sa iasa in evidenta prin
rezultatele lor, se agita la sedintele de lucru din departament, se ofera sa lucreze in plus cand
se cer voluntari pentru diferite proiecte.

Cu tot acest efort sincer de a face “ce trebuie”, sunt intr-o continua lupta cu banii. Au rate
mari de achitat, pentru ca si-au cumparat cu credit apartamentul in care stau si si-au luat o
masina “de firma”, in concordanta cu statutul social pe care il au.

Incearca sa tina pasul cu colegii, mergind la ski in Austria si la mare in Grecia. Dar de fiecare
data, la sfarsit de luna, nu reusesc sa puna bani deoparte. Nu pot sa faca mai mult de
atat: o casa, o masina si cateva concedii.

Daca ar reusi sa ia o pauza din viata pe care o au, care e programata riguros intre casa si
serviciu, daca ar putea sa zica stop pentru un moment si sa priveasca de sus intregul peisaj
ar vedea ca sunt blocati: viata lor este incatusata.

Au uitat de visele pe care le aveau

… in adolescenta sau tinerete, s-au indepartat de ele, dandu-le la o parte pentru un trai
confortabil. Acum, cand si-au amintit de ele, isi dau seama ca nu au nici timp si nici bani
pentru a-si urma pasiunile. Si se simt blocati, fara sa poata iesi din aceasta situatie.

Ma uit la ei si imi dau seama ca fac aceeasi greseala pe care am facut-o si eu acum 25 de
ani, cand ma gandeam doar la ea: se concentreaza pe o problema, o situatie din care nu au
sanse sa evadeze.

Isi consuma toata energia pentru a rezolva o problema care nu are rezolvare. Atat timp
cat continua sa fie in acest status quo, nu vor putea sa obtina ceea ce vor cu adevarat de la
viata. Pentru ca au facut o alegere, atunci, demult, crezand ca e mai bine sa optezi pentru
confort (doar e o dovada de maturitate, nu?) decat sa mergi spre lucrurile care te pasioneaza
in viata.

Nu ii acuz, departe de mine gandul! Exista oameni care se simt bine in aceasta ipostaza.
Nu vor mai mult de la viata si cred ca si-au atins potentialul maxim in momentul in care au o
casa confortabila si o masina care poate merge cu 200 de kilometri la ora. Cel putin acestia
nu se plang de soarta lor, nu se lamenteaza ca lucrul e greu, ca ratele sunt mari. Ei nu sunt
blocati pentru ca ei au ajuns unde au dorit.

Dar cei care se simt frustrati au o problema mai mare decat pot sa-si dea seama. Daca
esti in pozitia in care regreti ca nu ti-ai urmat visul, in care ti se pare ca pretul confortului este
prea mare, nu poti iesi din acest blocaj decat daca renunti la designul pe care l-ai imprimat
existentei tale. Trebuie sa cauti un alt proiect, o alta structura care sa-ti permita sa dispui de
timpul si banii de care ai nevoie pentru a face ce-ti place.

E o decizie foarte grea, este un efort colosal sa pleci din starea de” bine” in care te afli,
sa-ti regandesti viata si sa pornesti spre alte tinte.

Iti sugerez ceva: nu te rupe dintr-o data de viata de acum. Incearca sa-ti reduci din timpul
acordat serviciului si croieste un plan care sa-ti ofere libertatea financiara ce iti va permite sa-
ti urmezi telul. Fa pasi mici, calculati, aproprie-te incet dar sigur de viata pe care ti-o doresti.
Efortul merita pentru ca, peste ani, uitindu-te in spate, vei vedea ca decizia a fost buna si
sacrificiul a meritat. Cel care va obtine toate laudele esti tu.