Tehnici de caracterizare

Curs 3
Fenomene de suprafaţă

Generalităţi

Sistem
O porţiune dintr-un mediu, căreia i se aplică legile fizicii şi chimiei se numeşte
sistem fizico-chimic sau sistem. Substanţele chimice sau indiviziii chimici dintr-
un sistem se numesc componentele sistemului.

Fază, sistem monofazic, sistem bifazic

Un sistem in care toate componentele sunt intr-o stare unică de agregare, fără
discontinuităţi in cuprinsul său, se numeşte sistem monofazic sau fază.
Dacă intr-un sistem există treceri sau zone de discontinuitate, sistemul este
polifazic. Un sistem este deci polifazic chiar şi atunci când toate fazele sunt in
aceeaşi stare de agregare, dacă intre fazele respective sunt zone de
discontinuitate.
Zonele de discontinuitate dintre faze au, in general, forma de suprafaţă şi se
numesc suprafeţe de separaţie sau interfeţe.
Sistemele polifazice in care una sau mai multe faze sunt
discontinue şi au o interfaţă apreciabilă se numesc sisteme
disperse. Faza continuă a unui sistem dispers, aflată in cantitatea
cea mai mare in sistemul respectiv, se numeşte mediu de
dispersie, iar fazele dispersate se numesc dispersoizi.

Sistemele monofazice sunt sisteme omogene, iar cele polifazice

sunt sisteme eterogene. Orice porţiune omogenă a unui sistem
omogen se numeşte fază, sistemele eterogene fiind formate
totdeauna din cel putin două faze separate intre ele prin interfeţe.
Suprafaţa de separaţie şi energia superficială
Suprafaţa de separaţie a particulelor unui sistem dispers este principala sa
caracteristică fizico-chimică deoarece aici işi au sediul toate forţele moleculare
de interacţiune cu mediul inconjurător. Suprafaţa de separaţie se poate
determina, mai exact, din manifestările sale directe: fenomenele de suprafaţă.

Moleculele stratului superficial al oricărui corp, fiind mai putin atrase de

moleculele inconjurătoare, din cauza poziţiei lor speciale, manifestă o tendinţă
de apropiere intre ele mai mare decât celelalte molecule, pentru a compensa
lipsa atracţiei moleculelor din interior şi a asigura stratului superficial aceeşi
coeziune ca şi in interiorul corpului(fig.1).

Fig.1 Creşterea interacţiunilor moleculare

in stratul superficial datorită atracţiei mai
slabe a moleculelor inconjurătoare:F-
rezultanta forţelor intermoleculare din
interiorul corpului, care se transformă in
energie de suprafata(  )
Fenomene de umectare

UMESCTAREA este fenomenul care are loc la atingerea unui corp solid cu
un lichid. Anumite lichide udă (umectează) suprafaţa unui corp solid dat,
pe când altele nu o udă.

Suprafeţele udate de un anumit lichid se numesc suprafeţe liofile, in timp ce

suprafeţele care nu sunt udate poartă numele de suprafeţe liofobe. Dacă lichidul
respectiv este apa, suprafaţa umectată este hidrofilă iar cea neudată hidrofobă; in
ultimul caz suprafaţa este lipofilă deoarece se va umecta cu un lichid nepolar
(ulei).

Dacă aceste forţe de atracţie dintre moleculele lichidului şi solidului, denumite

forţe de adeziune, sunt mai mari decât cele exercitate intre moleculele lichidului,
adică decât forţele de coeziune, suprafaţa solidă este liofobă.
Dacă presupunem că se aşează o picătură de lichid pe o suprafaţă solidă liofilă,
atunci vor exista trei faze in contact, si anume: lichidul(1), vaporii săi saturaţi(v) şi
solidul(s).

Dacă se examinează echilibrul

celor trei forţe:

lvcos  + sl = sv

sau:
sv - sl
cos  = ----------
lv

relaţia Young - Laplace

Unghiul de contact , respectiv cos , este o masură a umectării. In linii generale
există două posibilităţi:

- când 0o <  < 90o, se vede că sv>sl şi picătura se intinde. Suprafaţa (s) este
udată de lichidul (1), deci este liofilă;

- dacă 90o <  < 180o, lichidul nu udă suprafaţa, Ca urmare picătura se strânge,
formând un unghi  < 90o ; evident că acum sl>sv. Suprafaţa este liofobă faţă
de lichidul dat.
Energia de suprafata a materialelor. Metoda de determinare
Energia de suprafata reprezinta cantitatea de energie necesara pentru a crea o
unitate de suprafata. Energia de suprafata este data de mai multe componente,
reprezentate de :
• interactiunile de tip Liftshitz – Van der Waals,
• interactiunile de tip acid Lewis – acceptor de electroni,
• interactiunile de tip baza Lewis – donor de electroni.
Cel mai frecvent pentru determinarea energiei de suprafata a polimerilor
se utilizeaza metoda determinarii unghiului de contact. Aceasta metoda se
bazeaza pe determinarea gradului de udare a suprafetei.
La plasarea pe o suprafata solida a unei picaturi de lichid, aceasta are tendinta
de a lua o forma corespunzatoare unei energii minime. Conditia pentru energie
minima este data de relatia lui Young:

 SA   SL   LA cos 
unde:
γSA – tensiunea superficiala la interfata solid aer.
γSL – tensiunea superficiala la interfata solid lichid.
γLA – tensiunea superficiala la interfata lichid aer.
θ – unghiul de contact dintre solid si lichid. Daca valoarea acestuia este mai
mare de 90˚, atunci cosθ are valoare negativa.
La punerea in contact a unei suprafete solide cu o picatura de lichid, se
produce inlocuirea unei suprafete din interfata solid – aer, cu o portiune de
aceeasi suprafata de interfata lichid – solid. Aceasta implica si o modificare a
energiei de suprafata, modificare data de relatia:

G
   SA   LA
a
Sau:

G   SL   SA   LA

Lucrul mecanic necesar pentru a efectua aceasta inlocuire(WSL) este dat de

relatia:

W SL   SL   SA   LA
Lucrul mecanic efectuat pentru a ajunge la forma corespunzatoare energiei
minime, se numeste lucru mecanic de adeziune si se poate exprima prin ecuatia
Dupre:

Wa WSL SASLLA (1)

Deoarece suprafata implicata si tensiunea superficiala nu se pot masura in

mod direct, se recurge la determinarea Wa prin masurarea unghiurilor de
contact. Din ecuatia Young rezulta:

 SL   SA   LA cos 
Inlocuind in relatia (1), rezulta ecuatia Young – Dupre:

Wa   LA   LA cos   LA (1  cos )
Daca se tine cont de toate componentele care intervin, atunci energia de
suprafata a solidului poate fi descrisa ca:

 S   SLW   S  S

In acest caz, energia necesara inlocuirii interfetei solid aer cu interfata lichid
solid este data de relatia:

GSL  2  SLW   LLW  2  S   L  2  S   L

Relatia Young – Dupre arata dependenta unghiului de contact de cele trei

componente:


 L (1  cos  )  2  SLW  LLW   S L   S L 
Prin masurarea valorilor unghiului de contact pentru trei substante pentru care se
cunosc caracteristicile de udare(γ+, γ-, γLW), rezulta un sistem de trei ecuatii cu
trei necunoscute (γ+, γ-, γLW). Prin rezolvarea acestui sistem de ecuatii se poate
determina energia de suprafata a solidului respectiv. Cel mai uzual se utilizeaza
apa, diiodometan si etilenglicol pentru determinarea unghiurilor de contact
Tabelul 1. Valorile din literatura ale componentelor energie de suprafata pentru
solventi uzuali
Solvent γ(mJ/m2) γLLW(mJ/m2) γLAB(mJ/m2) γL+(mJ/m2) γL-(mJ/m2)

Apa 72,80 21,80 51,00 25,50 25,50

di-iodometan 50,80 50,80 0,00 0,00 0,00
Etilenglicol 48,00 29,00 48,92 1,92 47,00
Glicerina 64,00 34,00 30,00 3,92 57,40
Formamida 58,00 39,00 19,00 2,28 39,60
Dimetil 44,00 19,00 8,00 0,50 32,00
sulfoxid
Energia de suprafata. Factori de influenţă
In cazul în care suprafaţa solidă nu este perfect netedă, ci rugoasă, valorile
unghiului de contact obţinute pentru un acelaşi lichid vor fi variabile, ceea ce se
numeşte histereza umectării.
Histereza unghiului de contact poate fi:
termodinamică;
cinetică.

Histereza termodinamică
Histereza termodinamică este independentă de timp şi se bazează pe conceptul
de stare metastabilă. Suprafetele rugoase şi suprafeţele heterogene sunt un
exemplu de histereză termodinamică.
Un contact la echilibru, stabil, cu o suprafaţă rugoasă sau heterogenă va fi
caracterizat de unghi de avans şi întoarecere identice.
Unghiul de contact pentru suprafeţele rugoase = unghiul lui Wenzel.
Unghiul de contact pentru suprafeţe heterogene = unghiul lui Cassie.
a) Influenţa rugozităţii suprafeţei
Suprafaţa rugoasă este un caz obişnuit de histereză a unghiului de
contact. În general, histereza este nesemnificativă dacă asperităţile sunt mai mici
de 0,1μm. Histereza creşte cu creşterea rugozităţii.
Wenzel a dezvoltat prima ecuaţie care leagă unghiul de contact de
rugozitatea suprafeţelor:
cosθW=r*cosθ
unde: θW – este unghiul de contact la echilibru pe o suprafaţă rugoasă sau altfel
spus unghiul lui Wenzel
θ – unghiul de contact la echilibru pe o suprafaţă normală;
r – rugozitatea suprafeţei.
Dacă θ < 900 → θW tinde să fie mai nic decât θ.
Dacă θ > 900 → θW tinde să fie mai mare decât θ.
Limitări ale ecuaţiei Wenzel:
se poate utiliza numai pentru suprafeţe rugoase uniforme;
parametrul r nu ia în considrare natura detaliată a rugozităţii, θW depinzând şi de
textura suprafeţei;
ecuatia s-a obtinut pe cale experimentala , unghiul de contact putând fi rezultatul
unei stari metastabile(ex: fig. 2)
 Figura2. Stări metastabile
ale picăturii

In figura 2 se prezinta doua configuratii metastabile ale picaturii de lichid pe o

suprafata rugoasa. Unghiul de racord θ0 (unghiul masurat prin raportare la planul
orizontal), obţinut pentru o suprafata rugoasa poate fi mai mic sau mai mare
decât unghiul local microscopic θi,, cunoscut ca unghiul de contact intrinsec
(unghiul de contact ce s-ar putea observa daca suprafata ar fi neteda: θi = θ).
Cel mai eficient model utilizat in explicarea efectelor rugozitatii si uscarii, care poate
fi verificat experimental = Modelul Johnson si Dettre.
Unghiul observat, masurat in raport cu orizontala va fi:
θ0 = θi – α
unde α – este unghiul de inclinare a suprafetei la punctul de contact lichid –
solid(figura 3).

Figura 3. Unghiuri
formate în sisteme
lichid+solid+aer
Conditiile enuntate impun doua restrictii geometrice asupra sistemului:
Prima restrictie este ca unghiul maxim si minim observate sunt date de:
θ max = θi – αmin
θ min = θi – αmax
αmax = inclinarea maxima a suprafetei.
A doua restrictie este ca nu toate valorile θ 0 aleatorii.
Minimul absolut de pe curba rezultă la unghiul Wenzel.

Experimental, este imposibil sa se elimine vibratiile in timpul masurarii

unghiului de contact. Vibratiile pot determina ca picatura sa se miste din starea sa
metastabila deoarece picatura este stabila doar daca bariera energetica a acestei
stari este mai mare decât energia de vibratie a picaturii. In caz contrar nivelul
vibratiilor vor afecta rezultatele masuratorilor.
Daca suprafata este foarte rugoasa, un lichid cu un unghi de contact la echilibru
mare poate sa nu ude complet suprafata (fig. 4)

Figura 4. Efectul rugozitatii asupra distributiei fazelor

Astfel de suprafete udate incomplet, in care aerul este entrapat intre lichid si
solid poarta numele de interfete compozite. In cazul interfetelor
compozite:
cosθc=f1*cosθ01-f2
unde: θ01- unghiul intrinsec la interfata solid – lichid
f1,f2 – fractiunile de arie a interfetelor solid – lichid si lichid –
aer fata de solid. Atunci când f2=0 se obtine ecuatia Wenzel.
b)Influenta heterogenicitatii suprafetei
Suprafetele, si in mod special cele ale polimerilor sunt puternic heterogene. De
exemplu, suprafeţele amestecurilor de polimeri pot contine mai multe
componente. Suprafata polimerilor semicristalini consta atât din faze cristaline
cât si din faze amorfe. Suprafetele polimerice tratate in plasma pot contine, atât
regiuni de joasa cât si de inalta energie, care vor afecta determinarea unghiului de
contact.
Suprafetele heterogene determina apariţia histereza unghiului de contact, ca si
suprafetele rugoase.

Figura 5. Un lichid pulverizat pe o

suprafata heterogena
Când o picatura de lichid avanseaza pe o suprafata de tipul celei prezentate in
figura 5, frontul de lichid tinde sa se opreasca la marginea regiunilor unde
exista bariera de energie. Unghiul de contact ascendent este asociat cu
regiunile de joasa energie in timp ce unghiul descendent este asociat cu
regiunile de energie inalta.

Se defineste:

cosθc=f1*cosθ1+ f2*cosθ2

unde f1si f2 reprezinta fractia ariei suprafetei din regiunea 1, respectiv

regiunea 2.
Efectul mediului si a proprietatilor suprafetei
Efectul mediului asupra unghiului de contact este determinat de adsorbtia vaporilor
pe suprafata. Adsorbtia vaporilor pe suprafata reduce tensiunea suprafetei.
Suprafata influenteaza prin capacitatea de a interactiona cu vaporii din mediu.

Efectul temperaturii
Unghiul de contact poate creste sau descreste cu variaţia temperaturii. Coeficientul
de temperatura al unghiului de racord poate fi obtinut prin derivarea ecuatiei lui
Young.
 32   31
cos 
 12
In general d/dT are valori mici.
 12 cos   32   31 Unghiul de contact nu se
modifica foarte mult cu temperatura;
d ( 12 cos ) d ( 32   31 ) totusi, la valori apropiate de punctul de

dT dT fierbere lichidul testat va prezenta o
scadere brusca a tensiunii sale
cos
d 12
  12
d cos d 32 d 31
  superficiale, in raport cu temperatura si
dT dT dT dT unghiul de contact va tinde catre zero.
d cos 1 d 23 d 13 d
 (   cos 12
dT  12 dT dT dT
Efectul dimensiunilor picaturii
S-a constatat faptul ca unghiul de contact variaza cu dimensiunea picaturii, ca
urmare a interventiei fortelor de gravitatie. De aceea se recomanda picaturi cu
diamentrul cuprins intre 5 mm si 10 mm, valoarea minima fiind determinata de
conditiile de masura, iar valoarea maxima sugerata de interventia gravitatiei (la
aceste dimensiuni gravitatia este neglijabila).

Efectul interactiunilor intermoleculare. Teoria lui Fowkes si extinderi ale

acesteia
Conform acestei teorii interactiunile intermoleculare de–a lungul unei interfete
intre doua faze (faza 1 si faza 2), au loc ca urmare a fortelor de acelasi tip. El
separa  in componentele sale:

 = d + p + h + i +ab + ……
d – contributia fortelor de dispersie London
p - contributia fortelor polare (Keeson)
h - contributia fortelor prin legaturi de hidrogen
i – forte de inductie (Debye)
ab – interactiuni de tip acid – baza
Metode de masurare a unghiului de contact
Metoda picaturii sau a bulei de aer
Metoda placii Wilhemy – masoara unghiul de contact static sau dinamic.
Spectroscopia fotoelectronica de raze X
Spectroscopia secundara ionica de masa.
FENOMENE DE ADSORBTIE
Daca un sistem eterogen este policomponent si suprafata de separatie a
fazelor este constanta, in stratul superficial se acumuleaza acel component ce
provoaca scaderea tensiunii superficiale (procesul este unul spontan). In conditiile
in care procesul de concentrare al substantei se produce doar in faza superficiala –
interfaza ce limiteaza fazele in contact – el poarta numele de adsorbtie. Spre
deosebire de acesta, fenomenul de absorbtie consta in acumularea substantei in
interiorul unei faze.
Fenomenul de adsorbtie se produce pe suprafete de separatie:
suprafata interfazica este lichida – faza (1) este un lichid iar (2) un gaz sau un
lichid nemiscibil cu primul (L1/G2; L1/L2 );
faza (1) este solida, pe când (2) gazoasa (S1/G2);
faza solida (1) este in contact cu o solutie (2) lichida (S1/L2).
Adsorbtia pe suprafete lichide
Tensiunea superficiala a solutiilor. Ecuatia Gibbs
Sa presupunem cazul simplu al solutiei formate din doi componenti.
Energia libera a fazei superficiale pentru un singur component, solventul pur,
este:
F = *s
Daca se introduce cel de – al doilea component – solvatul – si acesta se
concentreaza la suprafata solutiei, energia libera a fazei superficiale devine:
F = *s +s*ns
unde:
ns = numarul de moli de solvat adus din solutie in stratul superficial;
s = potentialul chimic al solvatului in acest strat.
Produsul s*ns reprezinta lucrul mecanic efectuat la transportul celor ns
moli din interiorul fazei (solutie) la suprafata acesteia (interfaza).
Energia libera a unitatii de suprafata:
ΔFs = σ + μs *
ΔFs = σ + μs *Γ
Γ = = coeficientul de adsorbtie sau concentratia superficiala (numar de moli
adsorbiti pe unitatea de suprafata a solutiei).
Altfel spus, Γ repezinta excesul superficial al solvatului la interfaza in comparatie
cu faza de volum.
Derivând expresia energiei libere in raport cu Γ (la temperatura constanta)
se obtine:
(Fs )  r  s
  s 
   r

(Fs )  
  s   s
  r
 (Fs )
 s
Prin definitie 
- derivata (partiala) a energiei libere in raport cu numarul de moli ai unui
component este egala cu potentialul chimic al acestuia.

 
  s
 r


 s
 Deoarece la echilibre potentialele chimice ale solvatului in faza superficiala μs si
in solutie μ sunt egale:
μs = μ
expresia devine:

 - ecuatia lui Gibbs pentru adsorbtie




Daca singurul parametru variabil este compozitia sistemului derivata partiala devine
derivata obisnuita:



Potentialul chimic al unui component:
μ = μ0 +RTlnc
unde:
c – concentratia solutiei; μ0 - potentialul chimic standard;
La temperatura constanta :
d μ = RTd(lnc)
Inlocuind in expresia care descrie ecuaţia Gibbs se obtine:
 c
 *
c RT

In functie de semnul derivatei d/dc exista doua posibilitati:

Daca d/dc < 0 ;  >0

Avem de a face cu ceea ce se numeste adsorbtie pozitiva. Substantele
capabile sa micsoreze tensiunea superficiala a solutiei = substante active
sau tensioactive.
Daca d/dc > 0 ;  <0
Se spune ca substanta este adsorbita negativ. In acest caz concentratia
solventului in stratul superficial este mai mare decât in faza lichida; el este
adsorbit pozitiv. Combinatiile care provoaca prin dizolvare cresterea
tensiunii superficiale a solventului se numesc superficial inactive sau
tensioinactive (in aceasta categorie intra in special subsantele anorganice –
electrolitii).
Reprezentând grafic =f(c)T,
se obtine izoterma tensiunii
superficiale a solutiei unei
substante date

 = f(c) - izoterma de
adsorbtie

Fig.7 Izoterma tensiunii superficiale si

izoterma de adsorbtie
Adsorbtia la interfata solid – gaz
Adsorbtia moleculelor de gaz pe o suprafata solida este datorata fortelor de
atractie care se stabilesc intre particulele retelei superficiale ale solidului si
moleculele din faza gazoasa.

Daca fortele de atractie sunt de tip van der Waals adsorbtia are un caracter fizic.
Adsorbtia se numeste chimica daca legaturile din molecula de gaz se modifica in
urma interactiunii cu suprafata solida.
Obisnuit, faza solida se numeste adsorbant pecând componentul retinut la suprafata
sa, adsorbat.
Marimea care masoara suprafata reala a solidelor, numita suprafata specifica.
Suprafata specifica se defineste ca fiind suprafata, exprimata in cm2 pe care o
prezinta la adsorbtie un gram de adsorbant solid:

s
se 
m
unde s este suprafata celor m grame de adsorbant. La adsorbantii obisnuiti se este
de ordinul 10m2gram-1.
se este o marime constanta ce caracterizeaza un adsorbant dat.
Deoarece suprafata specifica a adsorbantilor nu este de obicei cunoscuta, coeficientul
de adsorbtie poate fi exprimat prin numarul de moli fixati pe un gram de adsorbant,
s.
ns

m

in care ns este numarul de moli de gaz care se adsorb pe m grame de corp solid.
Intrucât coeficientul de adsorbtie pe suprafete lichide este dat de relatia:
ns

s
, atunci intre  si s exista o dependenta de forma:

s s
  se
 m
Fenomene de adsorbtie la interactiunea suprafetelor solide cu solutii
Daca o solutie vine in contact cu un adsorbant solid, este posibil ca pe suprafata
acestuia sa fie retinuta substanta dizolvata. Concomitent cu adsorbtia solvatului, in
mod obisnuit are loc si adsorbtia solventului. In plus, fenomenul depinde de natura
solutiei (electrolit sau neelectrolit) si a adsorbantului ( retea cristalina ionica sau
atomica.
Ca si in cazul gazelor, adsorbtia poate fi fizica si chimica. Datorita
complexitatii proceselor care au loc pentru explicarea acestora se recurge la analogii
cu adsorbtia gazelor sau cu cea a substantelor tensioactive pe suprafete lichide.

Adsorbtia moleculara
Sa presupunem ca in solutie se gaseste o substanta dizolvata sub forma moleculara,
deci nedisociata ionic, moleculele acesteia se fixeaza pe suprafata
adsorbantuluisolid. Din punct de vedere termodinamic, fenomenul se supune
ecuatiei lui Gibbs si are loc scaderea energiei libere superficiale.
Coeficientul de adsorbtie se defineste - ca si la adsorbtia gazelor pe solide –
drept numarul de moli fixati pe un gram de adsorbant. Daca c0 este concentratia
initiala a solutiei, de voulm A (litri) care vine in contact cu m gramen de
adsorbant, iar c este concentratia la echilibru (dupa adsorbtie) se obtine:

(c 0  c ) * V
s 
m
De multe ori in locul lui Γs se foloseste coeficientul g/m, când este mai comoda
determinarea cantitatii g (in grame) de substanta adsorbita pe m grame de
adsorbant.
In cazul solutiilor relativ diluate, ecuatia care reda multumitor mersul
izotermelor experimentale este cea a lui Freundlich:
Γs = k*c1/n
unde c este concentratia solutiei când echilibrul de adsorbtie a fost atins iar k si
1/n constante empirice.
In domeniul concentratiilor mai ridicate - ecuatia Langmuir:

 *c
s  sm
1 *c
Adsorbtia solventului. Adsorbtia aparenta
S-a discutat pâna acum numai cazul adsorbtiei substantei dizolvate. S-a neglijat
insa interactiunea solventului cu suprafata solida, respectiv posibilitatea sa de a
adsorbi simultan cu solvatul.
Adsorbtie din solutii apoase a acidului acetic pe carbune activ in doua situatii:

1 – carbune satura cu solvent (apa)

2 – carbune perfect uscat.
Γs si c se refera la solvat (acidul
acetic).

Adsorbtia acidului acetic pe carbune din solutii

apoase

Se observa ca la concentratii mari, când concentratia apei devine comparabila

cu a acidului, coeficientii de adsorbtie ai acestuia scad, deoarece se manifesta
adsorbtia solventului.
 n( x 0  x )
s  moli/gram
m

x0 – fractia molara a solventului in solutia initiala;

x – fractia molara a solventului când s-a atins echilibrul;
m – masa de adsorbant solid
n – numarul de moli din solutie.
Ostwald si Izaguirre au incercat sa ia in considerare adsorbtia solventului
pentru a formula cantitativ izotermele de adsorbtie aparenta.
Daca n1 si n2 sunt numarul de moli de solvat, respectiv de solvent pe care ii contine
solutia initiala rezulta:
n = n1 +n2
Fractia molara a substantei dizolvate:

n1 n
x0   1
n1  n 2 n
Presupunând ca adsorbtia componentilor urmeaza izoterma Freudlich:

ns n2s
1
 k1 * x a  k1 (1  x) b
n n

unde n1s si n2s reprezinta numarul de moli de solvat, respectiv solvent la

echilibru rezulta:
Γs = k1*xa(1-x) – k2*(1-x)bx - izoterma adsorbtiei aparente

Adsorbtia electrolitilor
In cazul adsorbtiei electrolitilor, constitutia cristalina a adsorbantului
influenteaza puternic fenomenul de adsorbtie. In general, adsorbantii nepolari
( cu retea atomica) nu adsorb electrolitii sau ii adsorb foarte slab. Dimpotriva,
pe adsorbantii polari adsorbtia este puternica si are un caracter selectiv,
fiecare adsorbant manifestând preferinta fata de cationi sau anioni. In putine
cazuri se produce adsorbtia in egala masura a cationului si anionului
(adsorbtia moleculara).
Selectivitatea adsorbtiei este determinata de incarcarea electrica a
suprafetei solide, natura ionilor, pH - ul solutiei.