Olanda

Codul penal al Olandei conţine Partea a III-a. Excluderea şi Sporirea Răspunderii

penale care reglementează liberarea de răspundere penală şi agravarea ei.
Art.39 CP Olanda
„Orice persoană care săvârşeşte o infracțiune pentru care nu poate fi tras la
răspundere din motive de boli sau afecţiuni mentale nu va răspunde penal.”
*Articolul 39 ind. 2a-10 [Abrogat la 01-07-1965]
Art. 40 CP al Olandei prevede, că persoana care săvârşeşte un delict sub influenţa forţei
cărei ea nu a putut rezista nu poate fi trasă la răspundere penală.
Art. 41 CP al Olandei stabileşte, că persoana care comite un delict nu poate fi trasă la
răspundere penală, dacă săvârşirea faptei este necesară pentru a apăra pe sine sau altă persoană,
inviolabilitatea personală sau proprietatea sa, sau inviolabilitatea şi proprietatea a altei persoane
de la un atac direct şi ilegal. Persoana care a depăşit limitele legitimei apărări nu poate fi trasă
la răspundere penală dacă depăşirea limitelor este rezultatul nemijlocit al stării de agitaţie
emoţională provocată de atac.74
Art. 43 CP al Olandei:
1. Orice persoană care săvârşeşte o infracţiune în îndeplinirea unui ordin oficial
emis de către o autoritate competentă nu va răspunde penal.
2. Orice persoană care execută un ordin oficial emis de o autoritate necompetentă
nu va fi scutit de răspundere penală, cu excepţia situaţiei în care, acţionând ca subordonat, a
crezut cu bună credință că ordinul a fost emis de o autoritate competentă şi el a respectat-o în
calitatea sa de subordonat.
Aceste prevederi ale legislaţiei penale olandeze au momente asemănătoare cu
prevederile Codului penal al RM privind starea de extremă necesitate şi legitimă apărare.
În primul rând, în CP al Olandei nu este prevăzut că persoana fiind în stare de extremă
necesitate sau legitimă apărare are dreptul să acţioneze apărând un interes public sau obştesc,
adică persoana poate să salveze viaţa, proprietatea sa şi a altei persoane, în al doilea rând, este
prevăzută o astfel de instituţie a dreptului penal cum ar fi depăşirea limitelor legitimei apărări,
iar totodată se stabileşte că persoana care depăşeşte limitele legitimei apărări fiind în stare de
afect provocată de atacul ilegal, nu este pasibilă de pedeapsa penală.
Reieşind din cele expuse putem face concluzia, că în diferite ţări există cercul său de
cauze care înlătură caracterul penal al faptei, sub diferite denumiri. Dar, în esenţa sa, ele toate
justifică acţiunile persoanei care acţionează într-o stare de necesitate sau de legitimă apărare
etc., înlăturând caracterul penal al faptei; ele permit ca orice persoană care este atacată sau care
se află într-o situaţie excepţională să respingă toate acţiunile ilegale îndreptate împotriva ei sau
a altei persoane.
______________
73
Codul penal al Japoniei din 1907 (cu modificări şi completări până anul 1997
74
Codul penal al Olandei adoptat la 03 martie 1881 (luând în consideraţie completările şi
modificările ulterioare)

Japonia
Codul penal al Japoniei în Capitolul 7 reglementează circumstanţele care exclud
răspunderea, situaţiile atenuării pedepsei şi liberării de pedeapsă.
Art. 35 din CP al Japoniei prevede că nu este pasibilă de pedeapsă penală acţiunea
comisă în conformitate cu legea sau pentru exercitarea ocupaţiei legitime. Aici este vorba de
noţiunea circumstanţelor care exclud răspunderea penală.
Art. 36 din CP al Japoniei stabileşte că acţiunea nu este pasibilă de pedeapsa penală
dacă ea este evident necesară pentru a apăra pe sine sau altă persoană de la cauzare ilegală
şi iminentă de prejudicii drepturilor. Pedeapsa pentru acţiune care depăşeşte limitele apărării
în dependenţa de circumstanţele cauzei poate fi atenuată sau persoana dată poate fi absolvită
de pedeapsă.73 Această reglementare are momente asemănătoare cu prevederile art. 36 CP al
RM (Legitima apărare), deşi este altfel expusă şi defineşte situaţia cînd persoana depăşeşte
limitele legitimei apărări.
Art. 37 din CP al Japoniei stabileşte că acţiunea nu este pasibilă de pedeapsă penală
dacă ea este evident necesară pentru a salva viata, sănătatea, libertatea sau proprietatea sa
sau a altei persoane de la un pericol existent doar în cazul, cînd în rezultatul acţiunilor
săvârşite dauna nu este mai mare decât cea care a fost preîntâmpinată. Dacă sunt depăşite
limitele numite, pedeapsa poate fi atenuată sau persoana dată poate fi absolvită de pedeapsa în
dependenţa de circumstanţele cauzei. Această circumstanţă din CP al Japoniei se aseamănă cu
prevederile art.38 CP al RM (Starea de extremă necesitate): este dată noţiunea acestei stări,
este prevăzută depăşirea limitelor unei astfel de situaţii, dar persoana care a depăşit limitele
totuşi poate fi absolvită de pedeapsă în dependenţa de circumstanţele cauzei, ceea ce nu este
prevăzut de legislaţia penală a RM.
Codul penal al Japoniei în Capitolul 7 prevede şi alte circumstanţe care exclud
răspunderea sau situaţiile atenuării pedepsei şi liberării de pedeapsă cum ar fi: intenţia,
imprudenţa, eroarea; alienaţia mintală şi demenţa; minoritatea penală; prezentarea pentru
autodenunţare şi recunoaşterea comiterii unei infracţiuni.