MEDICINA DE FAMILIE

CURS 9
MGVI
CUPRINS
• ABORDAREA UNOR SIMPTOME COMUNE ÎN CABINETUL M.F.: FEBRA,
ALERGIA, TUSEA CRONICĂ, ANEMIA
FEBRA
=creștere a temperaturii corpului > 37,4º C (valoare 37-37,4 fiind
considerată subfebrilitate) și reprezintă unul din simptomele cu cea mai
mare adresabilitate la medicul de familie și medicul urgentist.
- se însoțește de manifestări generale, precum: astenie, anorexie,
frisoane, transpirații, stare de somnolență, până la delir sau convulsii,
mai ales la vârste extreme, copii sau vârstnici.
- 30% din prezentarile la MF – 55% datorata infectiei CR
FEBRA- cauze
• Cauze infecțioase: virale, bacteriene, fungice, parazitare, etc;
• Cauze maligne: cancer renal, hepatic, leucemii, limfoame, etc;
• Cauze autoimune: lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă,
sarcoidoză, glomerulonefrită rapid progresivă, etc;
• Cauze metabolice: hipertiroidia severă- tireotoxicoza; criza
addisoniană;
• Cauze ischemice: coronariene - infarct miocardic acut, cerebrale -
accident vascular cerebral acut, periferice - ocluzie arterială acută,etc.
Atentie la febra eruptiva- potential infecto-contagios major - scarlatina,
varicela, rubeola, rujeola; apare frecvent la copii, pacienti tarati,
imunodeprimati, varstnici
ETIOLOGIA FEBREI- LOCALIZAREA INFECTIEI
1. Rino-faringiană: strănut, rinoree (secreție nazală seroasă abundentă),
coriză (nas înfundat), dureri retro-faringiene, (mai ales la deglutiție).
2. Laringiană: tuse seacă, iritativă,” lătrătoare”, răguşeală, stridor laringian
(șuier inspirator, nu expirator, ca în astmul bronșic), hipersalivație, dureri
faringiene intense, accentuate de deglutiție, uneori fenomene de insuficiență
respiratorie obstructivă, dispnee de repaus și chiar cianoză.
3. Traheo-bronșică: tuse, ce poate fi inițial seacă, iritativă, și ulterior
productivă, cu expectorație muco-purulentă, dureri retrosternală, accentuate
detuse și inspir profund, raluri bronșice, ronflante și/sau sibilante, iar când
sunt prinse și bronșiolele terminale apar fenomene de insuficiență
respiratorie, cu dispnee, polipnee, cianoză periferică și centrală (similar crizei
severe de astm bronșic).
ETIOLOGIA FEBREI- LOCALIZAREA INFECTIEI
4. Pulmonară: junghi toracic localizat, sau dureri toracice difuze, generalizate
(în bronhopneumonie), tuse neproductivă în pneumoniile interstițiale, virale,
sau productivă în cele bacteriene, raluri crepitante localizate sau diseminate.
Radiologic apar opacități pulmonare localizate, frecvent cu aspect
triunghiular, cu vârful spre hil și baza spre periferia pulmonului, sau opacități
difuze, cu tendință la confluare sau chiar abcedare, în bronhopneumonie.
5. Pleurală: junghi toracic, tuse seacă, iritativă, dureri toracice, accentuate
după tuse sau inspir profund,adoptarea unei poziții antalgice, inițial de
decubit lateral pe partea sănătoasă, ulterior, odată cu creșterea cantității de
lichid, decubit lateral pe partea bolnavă, ce permite excursia respiratorie a
hemitoracelui sănătos. Clinic se decelează matitate bazală, mobilă cu
mișcarea bolnavului, ”tăcere auscultatorie”, iar radiologic- opacitate de
intensitate crescută, supracostală, în cavitatea pleurală.
6. Auriculară: otalgii (dureri la nivelul urechii), spontane sau provocate prin
tragerea ușoară a pavilionului urechii, secreții auriculare seroase sau
purulente, diminuarea auzului, opacifierea/bombarea timpanului.
ETIOLOGIA FEBREI- LOCALIZAREA INFECTIEI
7. Digestive: dureri abdominale difuze sau localizate, grețuri, vărsături
bilioase sau cu caracter mixt , anorexie, meteorism abdominal intens
(balonare, flatulență), scaune diareice, uneori semne de deshidratare severă
(tegumente și mucoase uscate, pliu cutanat persistent, puls slab, rapid,
filiform, scăderea tensiunii arteriale).
8. Urinare: dureri vezicale și/sau lombare, uneori cu caracter colicativ, cu
iradiere anterioară, spre organele genitale, usturimi la micțiune, micțiuni
dificile (disurie) sau frecvente și în cantitate mică (polakiurie), micțiuni
frecvente nocturne (nicturie), urini tulburi, urât mirositoare, sensibilitatea
lojelor renale, puncte ureterale dureroase, manevra Giordano pozitivă.
9. Genitale: dureri pelvine, uni-sau bilaterale, sau inghinale, uneori însoțite
de lombalgii, scurgeri vaginale- albicioase, muco-purulente sau
sanguinolente, tulburări ale mentruației sau hemoragii genitale (meno-,
metroragii).
 FEBRA – CAUZE PARTICULARE
I. Afectiuni cardiovasculare: dureri toracice, retrosternale, intense, FARA tuse,
nemodificate in inspir, ca o senzație de constricție toracică, dispnee, cianoză,
prăbușirea sau creșterea bruscă a tensiunii arteriale, palpitații, transpirații,
astenie marcată sau anxietate, senzația de moarte iminentă se întâlnesc în
infarctul miocardic acut. Febra persistentă însoțită de apariția de noi sufluri
cardiace sau agravarea celor pre-existente, pledează pentru endocardită
infecțioasă, iar aritmiile, tahicardia cu embriocardie, sugerează miocardita
acută, posibil virală.
II. Afectiuni neurologice: cefalee, vărsături ”în jet”, FARA greață premonitorie,
stare generală alterată, redoare de ceafă (durere la mobilizarea gâtului),
paralizie sau hemiplegie, tulburări de vedere, de vorbire, de memorie,
dezorientare temporo-spațială.
 • CRITERII DE INTERNARE IN SPITAL PT COPILUL
EXAMENE PARACLINICE FEBRIL
LA PACIENTII FEBRILI • Varsta<2-3 luni
• VSH, • temperatură rectală mai mare de 39ºC, ce nu
• fibrinogen, cedează la antitermice;
• proteina-C reactivă, • copil ce plânge excesiv
• hemograma, • copil somnolent, confuz;
• culturi din produse patologice • redoare de ceafă, fotofobie;
(uroculturi, culturi spută, hemoculturi),
• ecografie abdominală, • vărsături abundente, incoercibile;
• electrocardiografie, • pete/plăci roşu închis sau violacee apărute pe
• radiolografii (pulmonare, abdominală pe
piele;
gol, renală simplă, de sinusuri anterioare • respiraţie dificilă, fără ameliorare după aspirația
frontale, etc)
secrețiilor nazale;
• copil cu convulsii, alterarea stării de conștiență.
TRATAMENTUL FEBREI
• Aspirină (acidul acetilsalicilic), cu efecte antipiretice și antiinflamatorii, dar
la doze mari, de peste 2-3 g/zi, deci atenție la riscul de hemoragie digestivă
superioară;
• Antipiretice, de tipul acetaminophen (Paracetamol), preferate deoarece nu
maschează etiologia febrei, nu alterează funcția trombocitară și nu
determină sindrom Reye la copii, precum Aspirina;
• Antiinflamatorii nesteroidiene, de tipul: Ibuprofen, Indometacin,
Ketoprofen, etc, care sunt indicate mai ales în febra asociată colicilor
renale, durerilor reumatismale/ articulare, sau în febra asociată
neoplaziilor;
• Tratamentul etiologic presupune antibioterapie țintită (conform
antibiogramei) în cazul infecțiilor, imunosupresoare în cazul bolilor imune,
cură chirurgicală și radio-/ chimioterapie, în cazul neoplaziilor și
tromboliză/fibrinoliză în cazul ischemiilor acute.
 ALERGIA
• sunt depistate circa 20 000 de substanţe ce pot declanşa alergii și care
acționează pe care aeriană, inhalatorie, orală, ingestie (alimente sau
medicamente), sau pe cale cutanată.
Pseudoalergia este caracterizată prin apariția de simptome similare alergiei,
ce apar de la primul contact al organismului cu substanţa, fără producere
prealabilă de anticorpi (reacție la salicilați).
Alergiile încrucişate, când organismul reacţionează la substanţe cu structură
asemănătoare celor împotriva cărora a creat deja anticorpi, de exemplu
reacţii la consum de mere şi alune la persoanele care au alergie cunoscută
la polenul de mesteacăn.
ALERGIA – MECANISM FIZIOPATOLOGIC
ALERGIA -simptomatologie
- erupție cutanată eritemato- papuloasă, pruriginoasă, localizată sau
generalizată,
- inflamarea mucoasei nazale, faringiene, laringiene,
- senzaţii de mâncărime, cu leziuni de grataj, piele aspră
- reacție conjunctivală (înroşirea ochilor datorată dilatării vaselor de sânge),
- iritaţii/ inflamații ale mucoaselor (inclusiv nazală), strănut,
- dispnee (dificultate la respiraţie), bronhospasm, iminență de stop
respirator,
- balonare, diaree sau constipaţie,
- şoc anafilactic.
SOCUL ANAFILACTIC
• manifestarea cea mai severă a unei alergii,
• asociază colaps, tahicardie, incontinență pentru urină sau fecale, stop cardio-
respirator
• apare frecvent în cazul alergiilor la înțepăturile de insecte sau la administrarea
intravenoasă a anumitor medicamente.
• URGENTA MAJORA
SIMPTOME:
1. Debutul acut al unei boli (minute - ore), cu o implicare a pielii, a mucoaselor,
sau ambele (de exemplu, urticarie generalizată, prurit sau înroșirea feței, buze,
limbă-uvulă edemațiate) și cel puțin una dintre următoarele modificări:
A. Afectare respiratorie (dispnee, wheezing-bronhospasm, stridor, hipoxie)
B. Tensiune arterială scăzută sau simptome de afectare a organelor asociate (de
exemplu, hipotonie [colaps], sincopă)
SOC ANAFILACTIC-manifestari clinice
 ALERGIA- DIAGNOSTIC
Necesită o anamneză amănunțită, corectă și un examen clinic general,
minuțios, cu realizarea unui scenariu real, ce descrie semnele premonitorii,
debutul acuzelor, perioada de stare și evoluția cu sau fără tratament.
• Testele cutanate indică reacţia pielii la diverse substanţe, dar nu pot fi
echivalate cu testele alergice respiratorii, de exemplu.
• Testele sanguine: creșterea exagerată a Imunoglobulinei E (IgE) în sânge
pledează pentru diagnosticul de alergie. Există diferite tipuri de teste de
laborator: pentru screening-ul atopiei (Phadiatop şi Phadiatop Infant),
teste pentru alergeni individuali (gluten, lapte de vacă, etc), dar și teste
pentru amestecuri variabile de alergeni (praf, fungi, polen, graminee, etc).
ALERGIA-FACTORI DE RISC
Factorii care cresc riscul de reacții alergice severe
- Stilul de viaţă: excesul de alcool, efortul fizic; droguri, AINS, inhibitorii
ECA, beta-blocante.
- Factori specifici ai pacientului: adolescența, vârsta înaintată, infecțiile
sexuale, statusul hormonal, stresul psihogen.
- Condiții preexistente: astm și alte boli dependente de IgE; boli
cardiovasculare.
Coexistenţa astmului sau a bolilor cardiovasculare reprezintă factori de
risc major pentru anafilaxii severe sau fatale.
ALERGIA - TRATAMENT
Managementul situațiilor de urgență în anafilaxie
• Evaluare ABC
• Linia I – ADRENALINA im, sc, iv
-efect asupra receptorilor α1,β1,β2
- 0,01 ml/kg greutate corporală, până la o
doză totală maximă de 0,5 ml
- se poate repeta la 5 min
• RCR in caz de stop cardio-respirator
ALERGIA - TRATAMENT
• Postura (poziția)-in functie de severitatea simptomelor: sezanda,
pozitie laterala de siguranta, Trendelemburg
• Antihistaminicele H1 și H2
• Inhalarea de beta-2 agoniști cu durată scurtă de acţiune
• Suport parenteral – solutii cristaloide isotone
• Glucocorticoizi
• Glucagon iv
• Management pe termen lung
TUSEA CRONICĂ

Tusea cronică = tusea cu durata > 8 saptamani. Este unul din cele mai
frecvente simptome la adulții care solicită un consult medical în
ambulator, fiind prezentă la 30- 40% din populație.
Cele mai frecvente cauze ale tusei cronice sunt:
1. rinoreea posterioară (”sindromul picăturii postnazale”),
2. astmul bronșic
3. refluxul gastroesofagian.
Aceste trei cauze sunt responsabile de până la 90 % din cazurile
diagnosticate cu tuse cronică.
 TUSEA CRONICĂ
SIMPTOME de însoțire:
- Rinoree sau nas înfundat;
- Respiraţie zgomotoasă şi dispnee;
- Arsuri esofagiene sau regurgitații acide, neplăcute;
- În cazuri rare, expectoraţie sanguinolentă

FACTORI DECLANSATORI:
Tusea începe de obicei prin stimularea receptorilor din mucoasa respiratorie de
către o substanţă iritantă: mucus, acid gastric, fixativ pentru păr, parfum,
medicamente, soluții petru curățenie, frecvent pe bază de clor, sau alimentele
condimentate.
 TUSEA CRONICA-CAUZE
1. Sinuzita cronică (hipersecreţia de mucus din sinusuri).
Zilnic, glandele de la nivelul nasului, sinusurilor şi faringelui produc mucus,
care hidratează şi curăţă căile aeriene. Mucusul în exces poate determina
iritarea şi inflamaţia mucoasei căilor respiratorii, care declanşează reflexul de
tuse. Dacă hipersecreţia este cronică, și tusea poate deveni, de asemenea,
cronică.
2. Astmul bronșic este o condiție ce asociază frecvent tuse cronică, atât la
adult, cât și la copil. Dacă între crize pacientul este frecvent asimptomatic,
tusea apare de obicei în timpul crizelor astmatice, când este însoțită de
dispnee expiratorie, de tip bradipnee, cu wheezing.
Crizele astmatice sunt declanșate de obicei de expunerea la aer rece sau
substanțe inhalatorii iritante, dar și de infecții ale căilor respiratorii, virale sau
bacteriene.
TUSEA CRONICA-CAUZE
3. Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) este frecvent asociată cu hernia
hiatală sau alte condiții care scad presiunea sfincterului esofagian inferior, ce
favorizează contactul direct al sucului gastric acid nu numai cu esofagul, dar și cu
laringele sau căile aeriene inferioare, determinând tuse cronică prin inflamația
laringelui sau a bronhiilor. Tusea cronică face parte din manifestările atipice ale
BRGE și este citată a fi simptom unic în circa 50% din pacienţi, fiind accentuată
de poziția de decubit precoce postprandial sau nocturn.
4. Alte cauze :
• Bronşita cronică este definită ca inflamaţia cronică a bronhiilor, ce determină
tuse cu expectorație cel puțin 3 luni/an, timp de doi ani consecutiv. Tusea este
însoțită, mai ales în exacerbările infecțioase, de dispnee și expectorație
vâscoasă, muco-purulentă. Pacienţii cu bronşita cronică, frecvent foști
fumători sau fumători activi/ pasivi, prezintă un risc crescut de apariție a
cancerului bronho-pulmonar.
 TUSEA CRONICA-CAUZE
• Medicația antihipertensivă Este bine cunoscut faptul că una dintre cele
mai utilizate clase de medicamente vasodilatatoare, folosite atît în terapia
HTA, cât și a insuficienței cardiace, respectiv inhibitorii enzimei de conversie
ai angiotensinei (IECA), au ca reacție adversă tusea cronică.
• IECA favorizează acumularea de bradikinină şi prostaglandine, care cresc
activitatea peptidelor proinflamatorii ( substanţa P, neuropeptidel Y) şi
determină eliberarea locală de histamină, inducând astfel activarea
receptorilor tusigeni
• Tusea poate apare destul de frecvent, la peste 20% dintre pacienţi, de la
câteva zile până la câteva săptămâni de la inițierea terapiei și dispare după
sistarea tratamentului.
TUSEA CRONICA-EX CLINIC
• obstrucție nazală prin hipertrofie de cornet sau polipoză, secreții la nivelul
faringelui posterior;
• disfonie obiectivată sau declarată de pacienți sau schimbarea tonalității vocii;
• hipertrofie amigdaliană la unii pacienți;
• iritația mucoasei laringiene sau a hipofaringelui evidențiată la
videoendoscopie sau laringoscopie directă;
• wheezing;
• expir prelungit;
• raluri ronflante – în bronșiectazii;
• raluri sibilante – în astm;
• raluri crepitante sau subcrepitante – în inflamațiile interstițiale.
TUSEA CRONICA-DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv și etiopatogenic în tusea cronică se bazează pe date
clinice și prin teste exploratorii specifice:
Teste imagistice
- Radiografia (Rx) toracică - decelează prezenţa unui cancer pulmonar,
tuberculoză pulmonară, tumori mediastinale, etc.
- Radiografia de sinusuri anterioare frontale (SAF)- susține diagnosticul de
sinuzită.
- Tomografia computerizată, eventual cu substanță de contrast, este
utilizată când Rx pulmonară nu oferă criterii de diagnostic suficiente, mai
ales în cancerul bronho-pulmonar sau trombembolismul pulmonar.
TUSEA CRONICA-DIAGNOSTIC

Testele funcţionale respiratorii (Spirometria)

• sunt teste simple, non-invazive, ce determină capacitatea pulmonară
totală (CPT), dar și capacitatea vitală (CV), precum și Volumul Expirator
Maxim pe Secundă (VEMS) și indicele de permeabilitate bronșică.
Aceste teste sunt utilizate pentru diferențierea bronșitei cronice de
astmul bronșic și de emfizemul pulmonar, mai ales în asociere cu testul
de bronhodilatație, cu determinarea modificării VEMS înainte şi după
inhalarea unui bronhodilatator.
TUSEA CRONICA-DIAGNOSTIC
Explorarea endoscopică folosește aparate flexibile, din fibre optice, cu
sursă de lumină şi o microcameră de luat vederi pentru a vizualiza căile
aeriene superioare și inferioare, după anestezie locală cu xilină 1%.
- Endoscopia nazală - evaluează leziunile mucoasei nazale și sinusurilor
nazale, cu eventuală biopsie a mucoasei și examen histo-patologic.
- Endoscopia nazo-faringiană. În acest caz, endoscopul este introdus
prin faringe şi apoi în esofag pentru a identifica refluxul gastric sau
esofagian și consecințele asupra mucoasei locale.
- Bronhoscopia, vizualizează inflamațiile sau obstrucțiile la nivelul
bronhiilor; bronhoscopic se pot face următoarele manevre: aspirație de
corp străin, lavaj bronho-alveolar și culturi, biopsii edo-bronșice și
transbronșice.
TUSEA CRONICA-COMPLICATII

Tusea cronică poate determina:

- insomnie;
- tulburări de atenție și concentrare;
- cefalee;
- ameţeli;
- transpiraţii;
- incontinență urinară;
- rareori fracturi costale, mai ales la femeile cu osteoporoză severă.
 TUSEA CRONICA-TRATAMENT
Pentru a obține un rezultat terapeutic eficient, dispariția sau ameliorarea tusei
cronice survine după depistarea și tratarea directă a cauzeiterapia este doar
simptomatică, deci puțin eficientă.
A. Măsuri igieno-dietetice
*Încetarea fumatului
Deși dificil de realizat, are în general efecte benefice, dar necesită:
- Sprijin psihologic: familial și social (programe organizate);
- Consiliere nutriţională;
- Utilizarea țigării electronice sau a plasturilor cu nicotină
- Medicamente care să amelioreze simptomele de sevraj (cefalee, insomnie,
depresie, astenie, etc), ca terapia cu Bupropion (efect antidepresiv) sau cu
Vareniclina (ce actionează pe receptorii nicotinici cerebrali și scade plăcerea
produsă de fumat), dar ameliorează și simptomele de sevraj.
TUSEA CRONICA-TRATAMENT

*Tratmentul Bolii de reflux gastro-esofagian

Necesită:
Modificări ale stilului de viaţă:
- Controlul greutăţii corporale;
- Mese reduse cantitativ, fracționate;
- Evitarea decubitului dorsal imediat postprandial;
- Evitarea alimentelor ce pot agrava refluxul: alcool, ciocolată, grăsimi,
prăjeli.
 TUSEA CRONICA-TRATAMENT
B. Masuri terapeutice
1. Antihistaminicele H1
Antihistaminicele H1 pot fi eficiente în tusea survenită pe fond alergic sau la
cei cu inflamații ale sinusurilor. De remarcat că unele antihistaminice au
efect sedativ (Tavegyl, Ketotifen, Clorfeniramin), dar par a avea efect atitusiv
mai bun decât cele de ultimă generație (Desloratadin, Bilastin, Rupatadină).
2. Corticosteroizii inhalatori (Fluticasone, Budesonide, Mometasone)
Corticosteroizii inhalatori au efect antiinflamator atât la nivel nazal cât și
bronșic, sunt eficienți pentru astmul tusiv, iar folosirea pe termen lung este
preferată corticosteroizilor pe cale orală sau parenterală, cu reacții adverse
majore: atrofie cutanată, fragilitate vasculară cu echimoze, ulcer gastro-
duodenal, depresie, osteoporoză cu risc de fracturi pe os patologic şi
cataractă.
TUSEA CRONICA-TRATAMENT
3. Inhibitori ai secreției gastrice acide
Sunt utili pentru pacienții cu BRGE, deoarece scad secreția gastrică
acidă prin mecanisme diferite:
a) inhibitor al pompei de proton, precum Omeprazol, Esomeprazol,
Lansoprazol, Pantoprazol.
b) blocanți ai receptorilor H2- Famotidină, Ranitidină, Nizatidină.
c) prokinetice - cresc presiunea în sfincterul esofagian inferior,
reducând refluxul: Metoclopramid, Domperidon.
TUSEA CRONICA-TRATAMENT
C. Terapii adjuvante
- Unguente toracice pe bază de camfor sau mentol;
- Siropuri de tuse, care conţin sirop de pătlagină, de muguri de brad;
- Picături pentru tuse, extras de muguri de pin;
- Ceai de tei sau ceai bronșitic cald, îndulcit cu miere de albine.

Diagnosticul și managementul tusei cronice reprezintă o adevărată

provocare pentru medicul de familie.
 ANEMIA
Anemia reprezintă întotdeauna un semn al unei boli,
și NU o afecţiune propriu-zisă
- este caracterizată clinic prin paloare sclero-
tegumentară și paraclinic prin scăderea
hemoglobinei serice (Hb) și a hematocritului (Ht).
Anemia poate fi acută sau cronică, dar, de multe ori, o
depistare exactă a debutului acesteia este greu de
precizat.
ANEMIA-CAUZE
Există multe afecţiuni care pot cauza anemie, dintre care:
- hemoragii digestive, genitale, posttraumatice;
- deficitul de fier (aport scăzut, pierderi cronice, necesități crescute, etc);
- bolile inflamatorii cronice (prin sechestrarea fierului în celulele inflamatorii);
- boli renale cronice (deficit de eritropoietină, secretată de rinichi);
- hemodiluția, de exemplu în sarcină (acumularea de apă şi lichide din timpul
sarcinii diluează și aparent scade cantitatea de hematii din sânge);
- nutriţie deficitară (vitaminele şi mineralele sunt vitale pentru sintetizarea
hematiilor);
- acoolismul (implică scăderea depozitelor de acid folic, vitamina B12 şi
minerale).
Alte cauze sunt: bolile hepatice, afecţiuni care implică sângerări, talasemia,
infecţiile, cancerul, leucemiile, limfoamele, artrita, deficitul de enzime, toxinele
sau afecţiunile ereditare.
ANEMIA – DIAGNOSTIC PARACLINIC
Medicul de familie poate recomanda următoarele teste:
- hemograma completă cu nr reticulocite
- VSH
- TGO/TGP
- uree, creatinină serică
- sideremie
- examen sumar de urină
- test pentru hemoragii oculte
- ecografie abdominală
- Radiografie pulmonară
- examen ginecologic + test Babeș- Papanicolau
- endoscopie digestivă superioară +/- colonoscopie.
ANEMIA - TRATAMENT
• vizează tratarea cauzei
• Pentru anemiile feriprive de cauza benigna (hernie hiatala, afectiuni
ginecologice fara potential malign)se recomanda tratament oral cu preparate
de fier timp de 1-3 luni pentru refacerea completă a depozitelor de fier, dar
cu monitorizarea strictă, lunară, a hemogramei

In cazurile de anemie severă (ce poate fi amenintatoare de viata sau poate

agrava boli cardio-vasculare preexistente) sunt necesare transfuzii de sânge,
mai ales la vîrstnici
Celelalte tipuri de anemii vor fi tratate dupa consult si diagnostic hematologic