Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae”, Iași

Viețile sfinților ca izvor al sfințeniei noatre: Viața

Sfinților Împărați Constantin și mama sa Elena și a
Sfântului Ierarh Cosma de Maiuma
– lucrare de seminar –

Coordonator: Student:
Pr. Prof. Dr. Lect. Dinu Adrian Lucian COJOC Constantin Cosmin

Iași, 2018
 Cuprins

I. Introducere ............................................................................................... 3

II. Viața Sfinților

1. Sfinților Împrați Constantin și mama sa Elena ............................. 4

2. Sfântului Ierarh Cosma de Maiuma .............................................. 4

III. Sfinții modele umane

1. Credința transpusă în fapte ........................................................... 5

2. Credința, cale de inspirație și sfințenie ........................................ 6

IV. Concluzii ................................................................................................ 7

V. Bibliografie ............................................................................................. 8

2
 I. Introducere

Termenul de sfânt apare în spiritualitatea creștină încă din primele zile ale religiei creștine.
Sfântul Apostol Pavel, în epistolele sale, numește sfinți pe creștinii primelor biserici. Această
numire apostolică este legată de primirea Sfântului Botez și de participarea la dumnezeiasca
Euharistie. Mai târziu, după ce numărul celor care au devenit creștini a crescut, au fost numiți
sfinți acei creștini care, prin faptele și viața lor l-au urmat întru totul pe Mântuitorul Hristos.1

Învățătura Bisericii noastre este că acelor creștini care în timpul vieții pământești s-au arătat
pilde desăvârșite de viață religioasă și morală, și care, după trecerea lor la cele veșnice, duc o
viață fericită în cer, gustând o parte din fericirea pe care o vor primi deplin după judecata
universală. Li se cuvine o cinstire și o închinare realtivă, manifestată în diferite forme și slujbe.

Desigur, nu trebuie să confundăm cinstirea pe care o dăm lui Dumnezeu. Cinstirea ce I se

cuvine lui Dumnezeu se numește adorare, pe când cea adresată sfinților se numește venerare,
iar cea dată Sfintei Fecioare Maria, se numește supravenerare sau preacinstire.2 Adorarea este
o cinstire absolută care I se cuvine numai lui Dumnezeu, izvorul întregii existențe.

Cu toate acestea, Sfinții sunt oameni care încă în viața lor pământească au bineplăcut lui
Dumnezeu, iar după moarte au fost învredniciți de o parte din fericirea veșnică. Pentru viața lor
visrtuoasă, în Sfânta Scriptură ei sunt numiți << prieteni ai lui Dumnezeu>>, ,,Voi sunteţi
prietenii Mei.” (Ioan 15, 14)3; << casnicii ai lui Dumnezeu>> ,,ci sunteţi împreună cetăţeni cu
sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19)4; <<judecători ai lumii>> ,, Au nu ştiţi că
sfinţii vor judeca lumea?” (I Corinteni 6, 2)5.

Atât în această viață, cât și după moarte, sfinții se roagă pentru oameni, atât pentru cei vii,
cât și pentru morți. Aflându-se în aproprierea lui Dumnezeu și cunoscând nevoile celor ce se
află în viață, de asemenea, ascultând rugăciunile celor vii și luând cunoștință de cărările
acestora.

1
Nicolae PINTILIE, Sfinții – prieteni ai lui Dumnezeu și prieteni ai credincioșilor, https://doxologia.ro/puncte-de-
vedere/sfintii-prieteni-ai-lui-dumnezeu-prieteni-ai-credinciosilor, 21 octombrie 2018.
2
Pr. Prof. Dr. Isidor TODORAN, Teologie Dogmatică – manual pentru seminariile teologice, Ed. EIBMOR,
București, 1991, pp. 286-290.
3
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. EIBMOR, București, 1975, p. 1218.
4
Ibidem, p. 1312.
5
Ibidem, p. 1282.

3
 II. Viața Sfinților
1. Sfinților Împrați Constantin și mama sa Elena

Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel
mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta şi Elena au fost părinţii marelui
Constantin. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a
împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al
lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din
Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost și moștenitor al împărăției tatălui său. 6

Constantin a luat stăpînirea împărăţiei după moartea tatălui său, cu învoirea a toată
oastea, pentru că era iubit de toţi, ca o odraslă ieşită dintr-o rădăcină bună. Maxentie, fiul cel
nelegitim al lui Maximian Erculie, auzind de acest lucru, s-a umplut de zavistie şi, amăgind
câţiva senatori din Roma, cărora dându-le multe daruri şi făgăduindu-le multe altele, i-a răpit
scaunul împărătesc, făcându-se astfel împărat al Romei cu puterea sa, fără voia poporului
Romei şi a toată oastea.

După o luptă înverşunată, Maxentie a fost biruit cu puterea cinstitei Cruci şi mulţi ostaşi
au fost ucişi în acea luptă. Iar el, fiind urmărit de împăratul Constantin, a fugit pe podul de peste
râul Tibru şi, stricându-se podul cu puterea lui Dumnezeu, s-a afundat ticălosul în Râu. După
aceasta marele Constantin a intrat în Roma cu biruinţă, întâmpinat de tot poporul cu mare
bucurie şi cinste; iar el a înălţat mare mulţumire lui Dumnezeu.7

2. Sfântului Ierarh Cosma de Maiuma

Părinţii Sfîntului Ioan Damaschin vieţuind în cetatea Damascului, au luat la dînşii pe un

copil sărman şi anume pe Cosma, care era de loc din Ierusalim şi care rămăsese de mic orfan
de părinţii săi care erau creştini.

Cosma, înaintînd în vârsta înţelegerii şi învăţând iscusinţa înţelepciunii, a lăsat lumea

cea deşartă şi, ducîndu-se în mănăstirea Sfântului Sava, a luat asupra sa jugul monahicesc. Apoi
a fost ales de patriarhul Ierusalimului, episcop la Maiuma şi, binevieţuind, cu dumnezeiască
râvna povăţuit turma la păşunea cea mântuitoare şi, ajungând la adânci bătrâneţi, s-a odihnit
întru Domnul. 8

6
Acatistier, Ed.Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2006, pp. 510-524.
7
Viețile Sfinților pe luna Mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Sihăstria, 2012, p. 216-221 .
8
Viețile Sfinților pe luna Octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Sihăstria, 2012, p. 178.

4
 III. Sfinții modele umane

1. Credința transpusă în fapte

Sfânta Elena, aşa cum ne spun Ambrozie, Rufinus şi alţi Părinţi şi scriitori bisericeşti, a
trimis la casa fiului ei Constantin, un fragment din lemnul Sfintei Cruci şi două cuie din cele în
care fusese pironit Domnul, unul dintre ele fiind ulterior încastrat într-o diademă. Crucea
descoperită pe Golgota a fost pusă în Bazilica Sfânta Cruce din Ierusalim, zidită de
împărăteasă. Tot acolo au mai fost depuse un cui şi placa pe care Pilat pusese să se scrie INRI.
În faţa bazilicii, a fost înălţată o cruce de metal, pe care împăratul Teodosie al II -lea a acoperit-
o cu aur şi diamante în anul 417. 9

Aşa cum spune şi pelerina creştină Egeria (sec. al IV-lea), în biserica din Ierusalim, sfinţită
în ziua de 13 septembrie, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei
Cruci, descoperită de puţină vreme de Sfânta Elena. Dar sărbătoarea liturgică a Înălţării Sfintei
Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 septembrie, când a fost arătată mulţimii, din amvonul
Bisericii Sfântului Mormânt, de către Macarie, episcopul Ierusalimului.

Începutul cultului public şi oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia
sfinţirii bisericii zidite de împăratul Constantin cel Mare, la propunerea împărătesei Elena, pe
Golgota, locul Calvarului şi al îngropării Mântuitorului Iisus, cunoscută ca Biserică a Sfântului
Mormânt sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu „Ad Crucem“.10

Hagia Sophia a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu
în Istanbul, Turcia. Prima biserică de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare în
anul 325, dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Teodosiu al II-lea în 415,
biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532.11

Numele bisericii este Sfânta Înțelepciune și mai este numit în versiunea greacă-bizantină
Αγια Σοφια / Hagia Sophia. Considerată de unii autori drept cea de a opta minune a lumii antice
târzii, Sfânta Sofia este oricum o glorie a geniului constructiv uman.12

9
Prof. Dr. Stylianos G. PAPADOPOLUS, Patrologie, Vol. II, Ed. Bizantină, București, 2006, pp. 256-260.
10
Dumitru MIHALACHE, Istoria lemnului Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, http://ziarullumina.ro/istoria-
lemnului-crucii-pe-care-a-fost-rastignit-iisus-hristos-32773.html , 23 Octombrie 2018.
11
Prof. Univ. Dr. Gheorghe ZBUCHEA, Istoria Bizanțiului, în: In memoriam, 13 decembrie 2009, pp. 39.
12
Viețile Sfinților de peste tot anul, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2003, pp. 388-289.

5
 2. Credința, cale de inspirație și sfințenie

Înaintea oricărei virtuţi este Harul care vine din credinţă şi este temeiul fiecărei virtuţi.
,,Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână cu
inimă hotărâtă alipiți de Domnul.” (Faptele Apostolilor 11, 23).13

Sfinții, prietenii lui Dumnezeu, având credință și, în acelaș timp, nădejde, au încerc să
își transpună această credință în fapte. Așa a făcut și Sfântul Ierarh Cosma de Maiuma, întrucât
acest sfânt a scris numeroase canoane, astfel și-a transpus credința în faptă și fapta în credință.

Inspirația... Inspirația divină, vine de la Duhul Sfânt, sub acțiunea căruia au scris autorii
numeroaselor cărți din perioada de aur a creștinismului. Ea este o acțiune specială a Duhului
Sfânt exercitată asupra unor persoane cu viață deosebită. 14

Dintre toate canoanele scrise de Sfântul Cosma, episcopul Maiumei, se remarcă canonul
din Duminica Cincizecimii, ,,Cu marea a acoperit pe Faraon cu carele lui de razboi, ...”15 fiind
important nu doar prin prisma însemnătății acestei duminici, ci mai degrabă a complexității
canonului, din punct de vedere duhovnicesc și liturgic.

Sfinţenia este acţiunea prin care Dumnezeu pune deoparte pentru El pe aceia pe care îi
cheamă. Însuşi Dumnezeu lucrează în noi prim harul Său ca să producă identificarea noastră
progresivă cu Domnul Hristos pentru ca „Hristos să ia chip în voi". (Galateni 4,19).16

Lucrarea aceasta se desfăşoară zi de zi şi se va încheia în ziua lui Hristos: „Sunt

încredinţat că Acela care a început în voi o bună lucrare, o va duce la capăt până în ziua lui Iisus
Hristos."17, „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcere şi voinţa şi
înfăptuirea."18. (Filipeni 1,6 ; 2,13). Credinciosul îşi poate deci pune toată încrederea în
Dumnezeu şi în făgăduinţa Lui că îl va păstra fără vină duh, suflet şi trup până la întoarcerea
Domnului „Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta"19. (1 Tesaloniceni 5, 23-
24). 20

Cuvântul lui Dumnezeu declară că trupul nostru „este pentru Domnul”.

13
† Petroniu FLOREA, Virtuţile la Părinţii Filocalici, Ed. Universității din Oradea, Oradea, 2001, pp. 7-14.
14
Pr. Prof. Ioan CONSTANTINESCU, Studiul Noului Testament, Ed. EIBMBOR, București, 2002, pp. 17-18.
15
Penticostar, Ed. EIBMBOR, București, 1973, p. 346.
16
Ibidem, p. 1324.
17
Ibidem, p. 1333.
18
Ibidem, p. 1334.
19
Ibidem, p. 1344.
20
Constantine CAVARNOS, Căile sfințeniei, Ed. EIBMBOR, București, 2012, pp. 5-12.

6
 IV. Concluzii

În toate căile vieţii, în toate necazurile şi bolile, la bucurie şi la necaz, în toată vremea
şi în tot locul, creştinii se roagă Domnului, Preacuratei Lui Maici, grabnicei Apărătoare a
neamului omenesc, sfinţilor îngeri şi oamenilor pe care îi numim bineplăcuţi lui Dumnezeu.

Citind Vieţile Sfinţilor, putem observa asemănarea vieţii lor pământeşti, a nevoinţelor
sau pătimirilor lor cu acele minuni şi cu acel ajutor haric ce se săvârşesc cu mijlocirea lor către
Domnul pentru noi, pentru a noastră mântuire.21

Din vechime, creştinii s-au rugat la icoanele Maicii Domnului pentru bunăstarea
familială, pentru dăruirea soţului potrivit, pentru naşterea de prunci. Rugându-se sfinţilor soţi
Ioachim şi Ana, părinţii Născătoarei de Dumnezeu, creştinii evlavioşi cereau ajutorul
dumnezeiesc în educarea copiilor.

Credinţa în Dumnezeu aratată în modul cel mai intens în iubirea faţă de El se cultivă în
Biserica lui Hristos, „Stâlpul şi temelia adevărului” (I Timotei 3, 15)22. Viaţa liturgică a
Bisericii, cu Sfintele Taine şi ierurgii, cu rugăciunile şi cu cântările ei, sunt deodată izvoare şi
roade ale credinţei în Dumnezeu şi ale iubirii faţă de El, iubire care se vede apoi în viaţa curată,
trăită în sfinţenie şi fapte bune de ajutorare a semenilor noştri.

De aceea, Sfânta Evanghelie a lui Hristos şi Biserica Lui ne cheamă, deodată, la dreapta
credinţă şi dreapta vieţuire, la împlinirea poruncii iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de
aproapele23, „Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică;
și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” ( Ioan 6, 40).24

În concluzie, sfinții sunt modele demne de urmat, legătura dintre credincioși și

Dumnezeu, rugători fierbinți pentru omenire, dar nu trebuie să uităm că sfinții au fost oameni
ca și noi. Viața sfinților, trebuie să ne fie izvor de sfințenie și viață curată, în Domnul
Dumnezeul nostru.

„Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt”

( I Petru 1, 16)

21
Arhm. Ilie CLEOPA, Călăuză în credința ortodoxă, Ed. Episcopiei Romanului, Bacău, 2000, pp. 463-466.
22
Ibidem, p. 1349.
23
Pr. Prof. Dr. Gheorghios D. METALLINOS, Parohia – Hristos în mijlocul nostru, Ed. Deisis, Sibiu, 2004, pp. 133-
143.
24
Ibidem, p. 1213.

7
 V. Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. EIBMOR, București, 1975.

2. Nicolae PINTILIE, Sfinții – prieteni ai lui Dumnezeu și prieteni ai credincioșilor,

https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/sfintii-prieteni-ai-lui-dumnezeu-prieteni-ai-
credinciosilor , 21 octombrie 2018.
3. Pr. Prof. Dr. Isidor TODORAN, Teologie Dogmatică – manual pentru seminariile
teologice, Ed. EIBMOR, București, 1991.
4. Acatistier, Ed.Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2006.
5. Viețile Sfinților pe luna Mai, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Sihăstria, 2012.
6. Viețile Sfinților pe luna Octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Sihăstria, 2012.
7. Prof. Dr. Stylianos G. PAPADOPOLUS, Patrologie, Vol. II, Ed. Bizantină, București,
2006.
8. Dumitru MIHALACHE, Istoria lemnului Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos,
http://ziarullumina.ro/istoria-lemnului-crucii-pe-care-a-fost-rastignit-iisus-hristos-
32773.html , 23 Octombrie 2018.
9. Prof. Univ. Dr. Gheorghe ZBUCHEA, Istoria Bizanțiului, în: In memoriam, 13
decembrie 2009.
10. Viețile Sfinților de peste tot anul, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2003.
11. † Petroniu FLOREA, Virtuţile la Părinţii Filocalici, Ed. Universității din Oradea,
Oradea, 2001.
12. Pr. Prof. Ioan CONSTANTINESCU, Studiul Noului Testament, Ed. EIBMBOR, București,
2002.
13. Penticostar, Ed. EIBMBOR, București, 1973.
14. Constantine CAVARNOS, Căile sfințeniei, Ed. EIBMBOR, București, 2012.
15. Arhm. Ilie CLEOPA, Călăuză în credința ortodoxă, Ed. Episcopiei Romanului, Bacău,
2000.
16. Pr. Prof. Dr. Gheorghios D. METALLINOS, Parohia – Hristos în mijlocul nostru, Ed.
Deisis, Sibiu, 2004.