1.

Degradarea si poluarea solurilor (forme de degradare si poluare a solurilor, aspect ale degradarii
si poluarii solurilor in Romania)
Forme de degardare si poluare a solurilor: eroziunea si scurgerile de sol; alunecarile de teren;
salinizarea, alcalizarea si acidifierea solurilor; compactarea stratului accesibil radacinilor plantelor,
excavarile de terenuri.
Aspecte ale degradarii si poluarii solului in Romania. Terenurile se impart in mai multe categorii in
functie de destinatia lor: terenuri cu destinatie Agricola; terenuri cu destinatie forestiera; terenuri aflate
permanent sub ape; terenuri din intravilan; terenuri cu destinatii special cum sunt cele folosite pt
transporturile rutiere, feroviare, navale, plajele, etc.

2. Indiguirea terenurilor
Protejarea terenurilor inundabile impotriva inundatiilor se face prin intermediul lucrarilor de indiguire, a
caror constructive principala este digul. Digurile se caracterizeaza printr-o lungime mult mai mare in
raport cu inaltimea. Se construiesc in general, din pamant si nu depasesc inaltimea de 6-8 m. Pe langa
dig, sunt necesare lucrari pt protectia digului. Digurile se amplaseaza in general pe malul cursurilor de
apa, fiind situat la o anumita distanta de mal. Tipri de digurii: diguri de rau (rolo de a proteja terenurile
joase), diguri de lac (scop apararea de inundatie), diguri maritime, diguri transversal, diguri remuu, diguri
de centura.
3. Forme ale eroziunii solului si masuri de combatere a acesteia.
Eroziunea este procesul de distrugere a stratului superior de sol sub actiunea unor agenti dinamici
externi, dintre care cei mai activi sunt apa si vantul. Eroziunea se imparte in: eroziune de supafata si
eroziune de adancime. Limitele intre care eroziunea este admisibila in diverse zone variaza de la 0.4 la
158 t/ha/an, in romania limita este intre 5-6 t/ha/an. Daca eroziunea depaseste aceste limite se impun o
serie de masuri pt combaterea si prevenirea eroziunii: efectuarea unor lucrari de retinere sau de
evacuare dirijata a apei de pe versanti pana la cel mai apropiat emisar; ordonarea rationala a modului
nde folosinta pe intreg teritoriul bazinului hidrologic; organizarea antierozionala a terenurilor arabile pe
pante; organizarea si amenajarea antierozionala a terenurilor destinate plantatiilor viticole pe pante;
amenajarea antierozionala a terenurilor destinate plantatiilor pomicole; lucrarii hidrotehnice de
regularizare a scurgerilor de pe versanti.
 4. Clasificarea procedeelor de depoluare a solurilor.

Procedeele de depoluare pot fi clasificate după: in funcție de natura procedeelor utilizate, in funcție de
locul în care se realizează tratarea, în funcție de transformarea poluanților. Clasificarea in funcție de
natura procedeelor utilizate: procedee fizice (extragerea poluantului din mediul pe care îl contaminează);
procedee biologice (microorganismele sunt folosite pt eliminarea poluanților organici sau minerali prezenți
în soluri); procedee termice (caldura este folosita pt neutralizarea poluantului); procedee chimice (se
folosesc proprietățile chimice ale poluanților pt ai distruge). Clasificarea in funcție de locul de tratare:
tratarea in afara sit-ului (presupune excavarea mediului poluant); tratarea pe sit (constă în excavarea
solului); tratarea în situ (tratarea fără excavare); izolarea (consta in împiedicarea migrării poluanților).
Clasificarea in funcție de modul de transformare a poluanților: imobilizarea (modificarea poluantului,
modificarea mediului receptor); distrugerea prin procedee chimice, termice, fizice și biologice.

5. Strategia măsurilor de gestionare a unui sit contaminat: schema privind strategia măsurilor de
gestionare, principiul zonării unui sit supus remedierii.
 6. Acoperirea de suprafata pe baza de geotextil si bentonita: pricipiu, schema acoperirii de
suprafata optimizate, schema conceptului de remediere prin drenarea apei/gazelor.
Scopul sistemelor de acoperire este de a preveni migrația poluantului. Acoperirea de suprafață ajuta la
diminuarea contaminării acviferului.
 7. Vitrificarea in situ: schema de principiu descrierea procedeului, aplicabilitate, avantaje,
inconveniente.
Aplicabilitate: in cazul poluanților organici cum sunt compușii halogenați volatili, hidrocarburi combustibile,
compușii monociclici și hidrocarburile aromatice policiclice. Avantaje: prin tratarea termica, solul din zona
contaminată se transforma într-un material vitros, inert și stabil. Inconveniente: transformarea solului într-
o roca sterila, impermeabila, fără valoare agricolă; exista riscul migrării poluanților volatili in afara zonei
tratate; consum mare de energie
8. Spălarea solului: principiu, diagrama instalației de spălare a solului, agenți de spălare.
Spălarea solului este un tratament de reducere a volumului sau de minimizare a deșeurilor, proces în
care acele particule de sol care conțin contaminanți sunt separate din masa fracțiunilor de sol sau
contaminanți s unt îndepărtați din sol prin produse chimice apoase. Agenți de spălare: minerale și
acizi organici, baze (hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu), agenți de complexare, detergenți, solvenți
organici.
 9. Bioremedierea: considerații generale, evaluarea biodegradării contaminanților, metoda biopile,
parametrii optimi de tratare.
Baza principala a biodegradării este biodisponibilitatea poluantului, care este determinată de transferul de
masa de la sursa poluantului către microorganisme. Metoda biopile:

10. Fitoremedierea: definiție, tehnici de fitoremediere, alegerea plantelor.

Fitoremediere este definita că fiind folosirea plantelor verzi și a microorganismelor rizosferice asociate lor,
a amendamentelor solului și a tehnicilor agronomice care sa elimine, degradeze poluanții nocivi din
mediu. Tehnici de fitoremediere: fitoextractia (captarea, extracția contaminantului); rizofiltrare,
fitostabilizare (retenția contaminantului); rizodegradare (distrugerea contaminantului); fitodegradare;
fitovolatilizare, control hidraulic, strat vegetativ, coridoare ripariene (distrugerea contaminantului).
Alegerea plantelor: in general, plantele trebuie sa acumuleze și să degradeze contaminanții care au un
potențial de detoxifiere ridicat. Plantele hiperacumulatoare sunt mici, au o creștere lentă cu o mărime a
populației limitată și o distribuire limitată. Speciile care produc o biomasa mare (arbori, culturi agricole)
preiau cantitățile scăzute de metale grele.
 11. Desorbția termica: principiu, diagrama tratamentului termic, aplicabilitate, parametrii ce
influențează procesul de tratare termica.
Încălzirea cu microunde prezintă un grad ridicat de eficacitate pt îndepărtarea poluanților organici din
solurile cu permeabilitate redusa. Eliberarea poluanților la temp relativ scăzute rezultă dintr-o volatilitate
crescuta ai o scădere a vâscozității. O tehnica alternativă este oferită cu abur de apa supraîncălzită sau
aer care este injectat in subteranul contaminat. Aplicabilitate: deșeuri din construcții, fragmente de roca,
pietre si deșeuri voluminoase, nămoluri.

12. Remedierea electrocinetica: schema de principiu, descrierea procedeului, contaminanții ce pot fi

extrași prin electroremediere.
Pt acest tratament electrozii sunt amplasați in sol ai un curent electric este aplicat, ceea ce duce la
deplasarea ionilor la electrodul respectiv. Cationii migrează spre catodul încărcat negativ, anionii la
anodul încărcat pozitiv. Câmpul electric la catot determ producerea unui pH ridicat până la 12, in timp ce
la anod se produce o valoare scăzută de pH până la 2. Mineralele argiloase oferă straturi duble difuze cu
suprafețe încărcate negativ. După aplicarea unui camp electric, forțele se exercită asupra sarcinilor care
conduc la mișcarea ionilor, daca forțele depășesc atracția ionilor pe suprafețe. Când se adaugă apă la
stratul dublu difuz de minerale argiloase, cationii nu mai sunt reținuți și difuzia din faza de șarjă incepe
egalizarea gradientului de concentrație in stratul dublu. Contaminanții extrași: cationi ( metale grele(
cadmiu cupru nichel plumb etc); anioni (cianuri, arseniat, cromat, azotat, fosfat, sulfat, etc); compuși
organici polari (fenoli, benzen, tricloretilen).
Schema
 13. Remedierea apelor subterane prin sisteme de pompare și tratare: schema sistemului P&T
combinat cu un proces de recirculare, descrierea procedeului, aplicabilitate, avantaje,
dezavantaje.
Un puț de extracție sau o serie de puțuri de extracție sunt instalate. Din acestea se pompează apa
continuu din acvifer, care este apoi tratata deasupra solului. Apa permanent recirculata ar putea accelera
solubilizarea contaminanților, in special in cazul in care apa subterană traversează direct prin zona
contaminată. Puțurile de observare sunt utilizate pt măsurarea pânzei freatice prin fir cu plumb sau prin
puț cu semnal. Puțurile sunt realizate din polietilenă. După realizarea forajului și configurarea tubului de
plastic perforat, distanta dintre sonda și tub trebuie sa fie umplută cu nisip de filtrare. La partea
superioară, suprafața din jurul sondei este impermeabilizata folosind bentonita, in vederea prevenirii
perclorarii.
 14. Tratarea apelor subterane prin utilizarea barierelor permeabile reactive: schema de principiu,
descrierea procedeului, materiale de tratare utilizate, poluanți tratați.
Bariera trebuie sa fie ancorată în substratul impermeabil situat dedesubt, astfel încât pana de poluare sa
nu se poată scurge sub bariera. Barierele pot fi: bariere de sorbție; bariere de precipitație; bariere de
degradare. Materiale de tratare utilizate: zeoliți și bacterii metanogene, cărbune activ, zeolit artificial, fier,
oxid de fier, etc. Poluanții tratați: compușii organici, metale ( plumb, fier, crom, cadmiu, zinc, etc)
 15. Barbotarea in situ (spargingul): schema de principiu, descrierea procedeului, aplicabilitate,
avantaje, dezavantaje.
Spargingul consta în injectarea unui gaz sub presiune sub partea superioara a pânzei freatice. Aerul care
se propagă prin zona saturată și urcă către suprafața creează canale de aer care intra în contact cu
poluanții dizolvați sau adsorbiți, ceea ce permite volatizarea acestora. Aerul se incarca astfel cu poluanți
și este evacuat prin puțuri de extracție poziționate alternativ cu puțurile de injecție către sistemul de
tratare a gazelor. Aplicabilitate: permite tratarea compușilor organici volatili și semivolatili, solvenți
clorurati, hidrocarburi petroliere volatile. Avantaje: tehnica fiabilă și testată, aplicabilitate la numeroși
poluanti, alternativă la tratarea clasica, relativ rapida, se poate aplica sub clădiri. Dezavantaje: nu se
aplica la solurile cu permeabilitate redusa, dificil de aplicat sa compuși foarte solubili, necesita un bun
control al circulației poluanților.

16. Alegerea tehnici de depoluare.

Principalele proprietăți geologice și hidrogeologice care influențează transferul poluanților: porozitate,
permeabilitate, gradient hidraulic, textura, compoziția chimică, aciditate, refox, conținutul de materie
organică.

17. Aplicarea peisagisticii la reabilitarea siturilor poluate/degradate.

Rezultatele unor astfel de intervenții pot sa fie de 2 feluri: 1. Restaurarea, reabilitarea, refacerea,
renovarea, conservarea vor conduce la soluții care să păstreze atât funcțiile cat aspectul formal al zonei
de intervenție. 2. Restaurarea, remodelarea, reorganizarea unui loc.