Mihăila Ion

Facultatea de Teologie
Anul III, Grupa II
Tratat despre Preoție

Autor: Sf. Ioan Gură de Aur

(Recenzie)

„Intru aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii Mei, daca va veti iubi
unii pe altii.” (Ioan 13:35)

Lucrare unica in literatura crestina, o capodopera teologica si literara.

Dat fiind nivelul atat de inalt al acestei scrieri, imi va fi greu sa ma ridic la nivelul
ei teologic si duhovnicesc, pentru a putea emite judecati de valoare asupra
continutului ei.

Cartea intai prezinta oarecum motivul pentru care Sf. Ioan Gura de Aur a
ajuns sa scrie aceasta lucrare, mai exact o incercare de justificare a sa in fata
prietenului sau Vasile, pe care sfantul l-a „inselat” spre a fi hirotonit preot,
incheind cu o idee care noua astazi poate ni s-ar parea cel putin ciudata, cel
putin stiind ca vine de la un sfant: „ De multe ori trebuie sa inseli, ca prin acest
mestesug, sa poti fi de mare folos; ca daca lucrezi pe fata, poti pricinui mare rau
celui pe care n-ai vrut sa-l inseli.”

Cartea a doua prezinta inaltimea slujirii preotesti, aratand ca aceasta este

cea mai mare dovada a dragostei de Hristos, pe care un ucenic al Sau o poate
aduce. Prezentand episodul in care Petru este intrebat de catre Mantuitoru daca
Il iubeste, sfantul ne arata ca Hristos nu a facut aceasta pentru a arata cat Il
iubea Petru ci „a vrut sa ii arate lui Petru si prin el noua tuturor, cat de mult isi
iubeste Hristos Biserica Sa, pentru ca si noi sa o iubim.

Cartea a doua continua cu o serie de exemple prin care sfantul incearca

sa arate ca pericolele care il pandesc pe viitorul slujitor al lui Hristos sunt tot
atat de mari pe masura inaltimii deosebite la care acesta este ridicat prin harul
preotiei.Un sfat deosebit mi s-a parut acela dat viitorilor duhovnici in cap. 4 al
cartii intai, care spune: „canonul nu trebuie dat pe masura pacatelor savarsite,
ci dupa starea sufleteasca a pacatosului”. Aceasta introduce un criteriu general
deosebit in ceea ce priveste judecarea pacatelor celor aflati in scaunul de
1
Mihăila Ion
Facultatea de Teologie
Anul III, Grupa II
spovedanie si care presupune din partea duhovnicilor o cunoastere deosebita
a sufletului omenesc si a psihologiei sale.

Cartea a treia constituie apararea sfantului in fata celor care il acuzau ca

a fugit de preoti pentru ca ar fi fost mandru sau plin de slava desarta,
continuand prezentarea inaltimii slujirii preotesti inceputa in cea de-a doua
carte. In acest sens un pasaj foarte cunoscut si adesea citat este acela in care
sfantul afirma ca „Preotia se savarseste pe pamant, dar are randuiala cetelor
ceresti...Sfantul Duh a randuit ca preotii, inca pe cand sunt in trup sa aduca lui
Dumnezeu aceeasi slujba pe care o aduc ingerii in ceruri. Pentru aceea preotul
trebuie sa fie atat de curat, ca si cum ar sta chiar in cer, printre puterile cele
ingeresti”.

Un pericol foarte mare care il paste pe pastor este acela al maniei. Sfantul
spune „Poti vedea oameni [preoti] care indura cu multa tarie postul,
privegherile, culcatul pe un asternut prost, o viata oricat de aspra, dar isi pierd
atata capul, ca ajung mai salbatici decat cele mai salbatice fiare, cand sunt
ocarati, luati in ras, mustrati pe drept sau pe nedrept. Mai ales in societatea
secularizata in care traim, cred ca suntem chemati sa ne insusim aceste cuvinte
si sa ne intarim cu ele, rabdand ocarile si cuvintele denigratoare care ni se
adreseaza, daca sunt adevarate. Caci tot Sf. Ioan ne arata ca suntem datori sa
taiem calomniile care ni se adreseaza inca de la inceput.

Cartea a patra incepe printr-o serie de sfaturi adresate celor care doresc
sa devina preoti si episcopilor care ii vor hirotoni. Continua prin aratarea
importantei deosebite pe care o are cuvantul rostit credinciosilor, in viata unui
preot. Bineinteles, trebuie sa intelegem si contextul in care sf. a trait, amenintat
de multe dezbinari si erezii in Biserica, dar daca privim mai atent, nici noi nu
suntem in zilele noastre lipsiti de pericole, doar ca ele imbraca o alta forma.

In cartea a cincea Sfantul Ioan Gura de Aur desi nu ofera o solutie

imediata probelemelor care ameninta Biserica, totusi fiind un fin cunoscator al
vietii si operei Sf. Ap. Pavel si probabil unul dintre cei mai iscusiti comentatori
ai ei, ne prezinta un exemplu din viata Sf. Ap. Pavel care ne-ar putea oferi
atitudinea necesara pentru a intampina aceste probleme.

2
Mihăila Ion
Facultatea de Teologie
Anul III, Grupa II
Cartea a sasea vorbeste mai ales despre viata duhovniceasca a preotilor,
aratand ca acestia au nevoie de mai multa luare-aminte decat monahii. Tot aici
se vorbeste despre responsabilitatea deosebita a conducatorilor Bisericii fata
progresul duhovnicesc al celor pastoriti si de faptul ca purtarea lor fata de
acestia trebuie sa fie tot atat de felurita pe cat de feluriti sunt acestia,
neintelegand insa prin aceasta faptul ca pr. trebuie sa fie” viclean, lingusitor,
fatarnic ci liber la cuvant si plin de indrazneala. Sa stie sa fie ingaduitor cu folos,
cand imprejurarile o cer, sa fie bun dar si aspru. Nu trebuie sa se poarte la fel
cu toti credinciosii”.

Ca o concluzie la toate cele afirmate Sf. Ioan Gura de Aur arata ca cel care
„intra in stadionul luptelor preotesti trebuie sa dispretuiasca mai cu seama
slava, sa nu se manie si sa fie tare priceput”. Acesta trebuie sa fie o persoana
care sa aiba „legaturi si cu oamenii, care sa se descurce si in toate treburile
vietii, dar sa-si poata pastra, intregi si nezdruncinate, mai bine decat monahii,
curatia vietii, linistea sufleteasca, sfintenia, rabdarea, infranarea si celelalte
virtuti ale monahilor