Elemente sexuale, fecunda]ia, migra]ia, nida]ia, plcenta]ia.

Placenta: structur@ }i func]ii. Cordonul ombilical. Sistemul

amniotic.

Prima celul@ a noului organism – oul fecundat sau zigotul –

rezult@ din contopirea celor dou@ celule sexuale mature numite }i
game]i: spermatozoidul }i ovulul.
Spermatozopidul apare }i se matureaz@ ^n testicul, iar ovulul
^n ovar. Procesul prin care aceste celule cu poten]ialit@]i mari se
transform@ ^n celule mature, apte pentru fecunda]ie, constituie
gametogeneza. %n timpul maturiz@rii lor cele dou@ celule parcurg
etapele de ^nmul]ire, cre}tere }i de matura]ie. %n cei doi game]i
exist@ caracterele individulu ^ntr-o form@ concentrat codificat@.
Spermatogeneza – cuprinde totalitatea proceselor de
proliferare, cre}tere }i maturare, prin care din celulele ini]iale –
spermatogonii – ia na}tere ^n final spermatozoidul matur.
Spermatogeneza ^ncepe la pubertate }i de continu@ de-a lungul
^ntregii vie]ii a b@rbatului p$@ la v$rtse ^naintate.
Spermatogeneza are dou@ stadii principale: spermocitogeneza }
i spermiogeneza.
Spemocitogeneza la r$nsul ei are dou@ faze:
 stadiul germinativ sau proliferativ reprezentat de ^nmul]irea
spermatogoniilor
 stadiul de cre}tere }i matura]ie, ^n decursul c@reia, consecutiv
celor dou@ diviziuni una meiotic@ }i una mitotic@ iau na}tere
elementele haploide, spermatidele, care sunt formate ^n propor]ii
egale din elemente care con]in cromozomul Y }i X.
Spermiogeneza este procesul de maturare prin care
spematidele se metamorfozeaz@ ^n spermatozoizi maturi.
Fig

Spermiogeneza este ^nso]i]@ de importante restructur@ri

morfologice care interezez@ at$t organitele }i citoplasma, c$t }i
nucleul. %n cursul spermiogenezei, spermatozoidul ^}i p@streaz@
numai acele elemente strucutrale care sunt absolut necesare pentru
fecunda]ie }i transmiterea mateialului ereditar: nucleul, sistemul
acrozomial de origine golgian@, un centriol proximal ^n citocondrii, ^n
timp ce excesul de citoplasm@ }i de organite este eliminat.
Spermatozoidul se prezint@ ca o celul@ flagelat@, cu o
lungime de 50-70, }i este compus din p@r]i: capul, g$tul, corpul sau
piesa intermediar@ }i coada.
Capul spermatozoidului are o lungime de 4-5 }i o form@
oval@, fiind purt@torul caracterelor genetice. Capul este format din
acrozom (sau perforator) }i din nucleul condensat. Acrozomul }i cele
2/3 adiacente ale nucleului sunt tapetate de calota sau capi}onul
cefalic, ^ntreaga celul@ fiind delimitat@ de membrana celular@.
Acrozomul prin densitatea }i rigiditatea sa favorizeaz@ p@trunderea
spermatozoidului ^n ovul. El con]ine }i hialuronidaz@, care
depolimerizeaz@ membrana celular@, favoriz$nd fecundarea.
G$tul spermatozoidului are o lungime de 1 }i con]ine doi
centrioli. %mpreun@ cu capul }i coada el formeaz@ aparatul cinetic al
spermatozoidului.
Corpul (piesa intermediar@) este cuprins@ ^ntre cele dou@
jum@t@]i ale centriolului distal, are o lungime de 5-6 }i un diametru
de 1. %n centru se afl@ filamente cntrale, ^nconjurate de 9 dublete
care con]in miozin@. Acest inel este ^nconjurat la r$nsul lui de
mitocondriile dispuse spiralat, iar la periferie se afl@ un strat sub]ire
de citoplasm@ delimitat@ de plasmalem@.
Coada ^n totalitate are o lungimede 45-55 }i ultrastructural
este format@ din dou@ segmente: piesa principal@ (40-45) }i piesa
terminal@ (5-10). Structural, piesa principal@ este format@ din
filamentul axial, ^nconjurat numai pe scurt@ por]iune de cele 9 fibrile
groase externe; teaza mitocondrial@ lipse}te. C$t prive}te segmentul
terminal al cozii, acesta are structura unui flagel, cele dou@ fibre
centrale ^nconjurate de cle 9 dublete.
Durata spermatogenezei variaz@ ^ntre 64-74 de zile.
Num@rul spermatozoizilor este enorm: 30-60milioane/ml, ^n
decursul unei singure ejacul@ri elimin$ndu-se 200-600milioane
elemente. Spermatogeneza la om este un proces continuu.
Spermatozoizii se prezint@ la ca elemente mobile, mobilitatea lor fiind
asigurat@ de mi}c@rile ondulatorii ale cozii.
Viteza lor de deplasare este de 1-3mm/minut. Aceast@
mobilitate caracterizeaz@ spermatozoizii ejacula]i, deoarece ^n
testicul }i ^n c@ile seminale, capacittea la deplasare este practic
nul@. Migrarea spermatozoizilor din tubii eminiferi de-a lungul c@ilor
spermatice este de tip pasiv. %n migrarea spermatozoizilor din tubii
seminiferi spre canalele seminale de excre]ie intervin oserie de factori
cum sunt: cre}trea intratesticular@ a presiuni datorit@ acumul@ri
lichidului testicular secretat de tubi, existen]a unui curent continuu al
lichidului testicular precum }i mi}c@rile peristaltice de la nivelul
ductelor epididimar }i deferent.
Ovogeneza. Fenomenele morfologice }i evolutive ale
ovogenezei trec }i ele prin faza de multiplicare, cre}tere }i maturare,
ovogeneza cuprinz$nd totalitatea proceselor care duc la formarea unei
celule germinative apte pentru fecunda]ie (ovulul). Din primele
s@pt@m$ni de dezvoltare intrauterin@ a oului de sex feminin,
elementele germintive primordiale migreaz@ din peretele dorsal al
veziculei viteline ^n regiunea crestei genitale a mezonefrosului, aceste
elemente germinative diviz$ndu-se accelerat p$n@ ^n luna a VI-a a
vie]ii intrauterine c$nd ating un num@r de 500.000-1.000.000. Din
acest moment ^n care aceste celule sunt ^n stadiul de ovogonii,
^cepe procesul de transformare spre celulele apte de mioz@. Prima
meioz@ are o particularitate: ea ^ncpe ^n cursul vie]ii intrauterine dar
r@m$ne ^n prima faz@ (profaz@). Celelalte trei faze (metafaza,
alofaza }i telofaza) se vor derula dup@ pubertate cu pu]in timp
^naintea pontei foliculare, d$nd na}tere la un ovocit secundar cu set
cromozomial haploid }i o globul@ polar@ primar@.
A doua diviziune, cea mitotic@ se produce ^naintea fecunda]iei,
are loc ^n tromp@ }i vor rezulta ovula cu garnitura cromozomial@
haploid@ monocromatidic@ }i o globul@ polar@ secundar@.
Fecunda]ia const@ ^n fuziunea game]ilor mascul }i femel, care
au suferit fenomene de matura]ie.
La om fecunda]ia are loc la nivelul por]iunii ampulare a trompei.
Dup@ eliminarea din folicul, ovulul, ^nconjurat de celulele
coroanei radiata, este antrenat spre tromp@ de un curent de serozitate
peritoneal@ – “ascita fiziologic@ Novak” – format sub influen]@
endocrin@. Mi}c@rile peristaltice tubare, precum }i acelea ale cililor
vibratili de la nivelul epiteliului tubar ajut@ de asemenea fenomenul de
migrare al ovulului.
Spermatozoizii, depu}i ^n vagin, traverseaz@ tractul genital
feminin (1/3 superioar@ a vaginului, colul uterin, cavitatea uterin@,
lumenul tubar) datorit@ misc@rii piesei intermediare }i a cozii. Timpul
necesar pentru aceast@ migrare este de o or@. %n timpul trecerii prin
c@ile genitale feminine, spermatozoizii sufer@ o serie de transform@ri
morfologice, fiziologice }i biologice pentru a deveni ap]i pentru o
fecunda]ie normal@, proces cunoscut sub numele de capacita]ie.
Fuziunea celor doi game]i – spermatozoidul }i ovulul – se
realizeaz@ prin p@trunderea celulei mici (spematozoidul) ^n interiorul
celulei mari (ovulul). %n penetrarea ovulului, un rol deosebit ^l are
echipamentul enzimatic al acrozomului ce con]ine cantit@]i mari de
hialuronodaz@ }i enzime hidrolitice, care dizloc@ celulele coroanei
radiata, iar penetrarea zonei pellucida se realizeaz@ cu ajutorul
tripsinei din acrozom. Dup@ p@trunderea spermatozoidului ^n ovul,
se produce o densificare a protoplasmei acesteia, care ^mpiedic@
p@trunderea unui alt spermatozoid. Dup@ penetra]ia zonei pellucide,
cei doi pronuclei formeaz@ mase distincte ^ntre citoplasma care
ulterior fuzioneaz@ realiz$nd zigotul.
La un interval de 24 de ore de la fecunda]ie, la nivelul zigotlui
^ncep diviziunile mitotice, care au ca rezultat apari]ia blastomerelor.
Aceast@ diviziune a zigotului este cunoscut@ sub numele de
segmenta]ie, }i ea se realizeaz@ concomitent cu procesul de migra]ie
tubar@, ajung$ndu-se ca la sf$r}itul parcursului tubar zigotul s@ fie
^n stadiul de blastocist, apt pentru nida]ie.
Diviziunea zigotului uman este holoblastic@ }i asincron@. Primul
plan de segmentare este meridional d$nd na}tere la dou@ blastomere
paralele }i inegale. A doua segmenta]ie se face tot meridional,
interes$nd blastomerul mai mare }i rezult$nd trei blastomere, iar apoi
urmeaz@ segmentarea blastomerului mic, care se face ecuatorial,
rezult$nd blastomere orientate perpendicular fa]@ de celelalte. Cum
diviziunea este asincron@, blastomerele mai mari se divid mai repede,
rezult$nd o forma]iune – morula – cu 8 blastomere inegale –nmacro }i
microblastomere }i cu tendin]a de aranjare a unor blastomere
central }i a celorlalte periferic.
Celulele situate central dau na}tere embrionului propriu-zis, iar
celulele de la periferie formeaz@ trofoblastul din care ulterior se va
forma placenta.
%n timp ce morula continu@ s@ se divid@, lichidul care provine
din cavitatea uterin@ trece ^n spa]iile intercelulare situate ^n
interiorul oului. Cantitatea de lichid cre}te destul de repede, spa]iile
devin confluente, form$nd ^n cele din urm@ o cavitate mic@ numit@
blastocel, iar zigotul devine blastocist.
Concomitent cu segmenta]ia se produce migrarea tubar@ a
zigotului. Mecanismul de migrare tubar@ a zigotului este realizat prin
mai multe fenomene:
1. mi}c@rile peristaltice ale tubei. Diferitele por]iuni ale tubei
prezint@ mi}c@ri cu aspect diferit: ^n timp ce por]iunea
ampulo-pavilionar@ prezint@ mi}c@ri mai rare, neregulate ca
amplitudine }i frecven]@, por]iunea istmic@ prezint@
mi}c@ri mult mai frecvente, cu amplitudine }i frecven]a mai
mari }i regulate. Mi}c@rile peristaltice ale tubei sunt supuse
controlului hormonal, estrogenii activ$nd aceste mi}c@ri, ^n
timp ce progesteronul le fr$neaz@.
2. mi}c@rile cililor epiteliului tubar – care ^mping zigotul c@tre
uter. Mi}c@rile ciliare se afl@ }i ele sub control hormonal,
frecven]a lor imediat postovulator fiind de circa
1500mi}c@ri /minut, pentru ca odat@ cu cre}terea secre]iei
progestronice, frecven]a mi}c@rilor ciliare s@ creasc@ cu
20%.
3. curentul lichidian – fluxul lichidian este contrar sensului de
migra]ie a zigotului, adic@ dinspre uter spre cavitatea
peritoneal@, aul migr$nd contrar sensului curentului, datorit@
^nchiderii temporare a jonc]iunii tubo-uterine. Dup@ 48-
72ore de la fecunda]ie, cre}terea secre]iei de progesteron are
ca rezultat sc@derea fluxului secre]iei tubare }i o activare a
mi}c@rilor ciliare, astfel ^nc$t zigotul poate fi ^mpins contra
curentului ^n por]iunea istmic@, iar apoi p@trunde ^n
cavitatea utrerin@ ^n stadiul de blastocist, apt pentru nida]ie.
%n zilele 5-6 dup@ fecunda]ie, oul apare liber ^n cavitatea
uterin@, apt pentru implanta]ie, care se produce dup@
aproximativ 24 de ore de la p@trunderea zigotului ^n
cavitatea uterin@.
 Nida]ia cuprinde totalitatea proceselor biologice fundamentale
ce contribuie la penetrarea }i fixarea blastocistului ^n endometrul
trnasformat estroprogestativ.
Evolu]ia dinamic@ a procesului de nida]ie cuprinde 4 faze:
 faza de ata}are – ^n care, trofoblastul vine ^n contact cu
endometrul
 faza de alipire – ^n care, trofoblastul se ata}eaz@ la
endometru prin prelungiri
 faza de penetra]ie – ^n care, oul lipit de endometru prin polul
s@u embrionar va p@trunde prin citoliz@ ^n stratul
intersti]ial endometrial ^ntre criptle glandulare. Trofoblastul
se insinueaz@ ^ntre celulele epiteliale }i atinge membrana
bazal@.
 faza de acoperire – deschiderea epitelial@ determinat@ de
implantarea blastocistului este ^nchis@ par]ial de un coagul
de fibrin@ }i prin proliferarea epiteliului adiacent.
%n zilele 12-13 de la fecunda]ie, nida]ia este ^ncheiat@,
moment ^n care fnc]ia ei principal@ – stabilirea pentru produsul de
concep]ie a unei rela]ii nutri]ionale cu vasele materne din endometru –
este realizat@, rela]ie care se va produce prin intermediul placentei.
Placenta uman@ este organ tranzitoriu al gesta]iei, derivat
trofoblastic care se diferen]iaz@ precoce ^n cursul embriogenezei. Ea
corespunde unui tip particular de organ de schimb materno-fetal.
Placenta]ia const@ ^n dezvoltarea } irganizarea trofoblastului
primar }i ^ncepe odat@ cu penetra]ia trofoblastului ^n decidu@.
Se descriu dou@ mari perioase ale morfogenezei placentare:
1. Perioada previloas@ – din ziua a 6-a de la fecunda]ie p$n@
^n a 13-a zi, care cuprinde dou@ faze:
 faza prelacunar@
 faza lacunar@
2. Perioada vioas@ – din ziua a 13-a p$n@ la termen

1. Perioada previloas@
a) ^n faza prelacunar@ iemdiat dup@ penetra]ia blastocistului
spre decidu@ apar o serie de modific@ri ale trofoblastului
primitiv, modific@ri care au ca rezultat formarea a dou@ straturi:
 citotrofoblasr – ^n interior, format din celule poledrice
mari
 sinci]iotrofoblastul situat periferic }i format dintr-o
mas@ protoplasmatic@ f@r@ limite celulare
b) ^n faza lacunar@ – sinci]iotrofoblasrul prolifereaz@ intens
invad$nd structurile deciduale bazale materne. Aceast@
proliferare creaz@ o serie de prelungiri trofoblastice ^ntre care
apar spa]ii cunoscute sub numele de lacune, care ini]ial nu
 comunic@ ^ntre ele, pentru ca ulterior ele s@ devin@
confluente reprezent$nd spa]iile interviloase.
%n acela}i timp capilarele din zona de penetra]ie sufer@ un proces
de ectazie }i invazie trofoblastic@ cu ^ntreruperea continuit@]ii
peretelui capilar, fapt care permite p@trunderea s$ngelui matern
^n lacunele sinci]iotrofoblastului.
2. %n perioada viloas@ – traveele trofoblastice se dispun de o
manieră regulată, radiară în jurul corionului, iar lacunele prezintă
tendinţa la confluare formând o cavitate unică. Sângele arterial din
arterele spiralate erodate va stabili o adevărată circulaţie maternă
în lacunele trofoblastice.

Unitatea funcţională a placentei este reprezentată de

vilozitatea corială. Există vilozităţi coriale libere ce plutesc în lacurile
sanguine materne, şi coriale crampon prin care placenta se ancorează
la decidua maternă.
Structura unei vilozităţi coriale materne este formată din:
- sinciţiotrofoblast – extern;
- citotrofoblast – la interior;
- ax mezenchimal;
- ax vascular – arteriolar – capilare, venule.

Caduca sau decidua reprezintă endometrul din faza secretorire a

ciclului menstrual, care a suferit o serie de modificări induse de zigot în
momentul nidaţiei. Aceste modificări apar mai întâi la nivelul zonei de
contact dintre endometru şi blastocist pentru ca, progresiv, să cuprindă
întreaga suprafaţă a endometrului.
Morfologic apare o transformare a celulelor conjunctive stromale
care se multiplică , devin cuboidale, voluminoase formând un ţesut
compact cu aspect glandular. În zona superficială a endometrului,
criptele glandulare devin colabate, şi proliferarea celulară determină
îngustarea lumenului lor. Astfel, se formaeză stratul compact, iar
partea profundă va forma stratul spongios datorită proliferării
glandelor uterine. După raporturile care există între caducă şi zigot,
distingem mai multe porţiuni ale acesteia:
- caduca bazală – la nivelul zonei de implantare
trofoblastică;
- caduca reflectată – reprezentând zona care acoperă
zigotul spre cavitatea uterină;
- caduca parietală – care este de fapt restul endometrului
transformat decidual. Această delimitare topografică se
menţine până în săptămâna 18-20 de gestaţie, când,
datorită dezvoltării zigotului, se realizează alipirea între
caduca reflectată şi cea parietală, cu dispariţia întregii
cavităţi uterine.
 Corionul adiacent caducei reflectate, format din trofoblast şi
mezenchimul extraembrionar, îşi pierde vilozităţile care degenerează şi
dispar devenind neted şi avascular, el formând stratul corial al
membranelor fetale.
Din contra, vilozităţile orientate spre caduca bazală, se vor
dezvolta rapid, formând corionul vilos care va genera placenta propriu-
zisă.
Placenta la termen se prezintă ca un organ cărnos de formă
circular discoidală, cu un diametru care variază între 18-23cm.
Grosimea placentei este cuprinsă între 3-6cm. Aşa cum sugerează
forma discoidală, grosimea placentei scade de la centru spre periferie.
Greutatea placentei este dependentă de o serie de factori
morfofiziologici, influrnţaţi de patrimoniul genetic, terenul matern local
şi general, mărimea fătului şi paritate. Ea reprezintă în medie 1/6 sin
greutatea fătului, ceea ce ar corespunde unei de greutăţi de 500gr la
un făt de 3000gr.
Placenta decolată prezintă o faţă maternă şi una fetală.
- Faţa maternă – este constituită din caduca bazală, clivajul
endometrului efectuându-se între stratul spongiosşi cel
compact. Pe faţa maternă se observă o serie de şanţuri
care delimitează formaţiunile structurale, de formă şi
mărime diferite, cunoscute sub numele de lobi. Numărul
lobilor este în medie de 16-20.
- Faţa fetală – se prezintă ca o suprafaţă netedă,
translucidă, permiţând vizualizarea desenului vascular. Ea
este acoperită de amnios, sub care se dispuse vasele
ombilicale. Tot pe aceasta faţă se află şi inserţia cordonului
ombilical care conţine vena şi cele 2 artere ombilicale.
- Circulaţia placentară – este realizată de circulaţia
fetoplacentară şi circulaţia utero-placentară.

1. Circulaţia fetoplacentară este asigurată de 2

artere ombilicale care transportă sângele de la făt
spre placentă (sânge cu conţinutscăzut în oxigen din
sânge venos) şi o venă ombilicală care aduce
sângele de la placenta la făt (sânge arterializat).
Aceste vase pătrund în placentă la nivelul inserţiei
cordonului ombilical. Arterele ombilicale, înainte de a
pătrunde în masa placentară, prezintă o anastomoză
între ele care contribuie la egalizareaşi stabilizarea
presiunii între cele 2 artere. De aici arterele pătrund
în placentă şi ajung la nivelul vilozităţilor coriale unde
formează o reţea capilară vilozitară.
Circulaţia venoasă este reprezentată de o serie
de ramificaţii dispuse după topografia arterială şi
care după confluenţă vor constitui vena ombilicală.
 Lungimea totală a reţelei capolare vilozitare
este evaluată la 50km, iar debitul sanguin în vasele
ombilicale este de aproximativ 250ml/min.

2. Circulaţia maternă utero-placentară este

asigurată de arterele spiralate, ramuri din arterele
uterine. Sângele sin aceste artere spiralate este
ejectat în spaţiul intervilos. După realizarea
schimburilor materno fetale la nivelul spaţiului
intervilos sângele este colectat în cea mai mare
parte de venele deschise la nivelul plăcii bazale.

Funcţiile placentei
1. Funcţia respiratorie. În general nevoile de oxigen ale fătului
sunt scăzute datorită consumului mic energetic şi a absenţei
termogenezei care este asigurată de organismul matern.
Trecerea substanţelor gazoase se face prin difuziune, pe baza
gradientului tensiunilor parţiale a gazelor din sângele matern
şi fetal.
Pentru oxigen există o diferenţă de presiune de la maă la
făt. Eritrocitele materne cedează O2 sângeleui din sistemul
vilozitar, de unde, trecând membrana vilozitară în sângele
fetal, este preluat de eritrocitul fetal. Oxigenarea fătului
depinde de gradul de oxigenarea al sângelui matern, de
integritatea anatomofuncţională a placentei şi de aportul
adecvat de sânge arterial în spaţiile intervilozitare.
Bioxidul de carbon există însă în concentraţie mai mare
în sângele fetal faţă de sângele matern. Direcţia de trecere va
fi de la făt la mamă.
Prin acelaşi mecanism şi alte substanţe gazoase volatile,
absorbite de mamă trec cu uşurinţă prin filtrul placentar la
făt: cloroformul, protoxidul de azot, eterul, tricloretilenul.
2. Funcţia de nuţtriţie – se realizează prin trecerea
transplacentară a substanţelor nutritive de la mamă la făt şi
participarea activă la metabolismul unor substanţe.
Transferul de glucide se face prin difuziune, creşterea
glicemiei materne antrenând creşterea glicemiei fetale,
glucoza reprezentând principala sursă de energie a fătului. În
acelaşi timp placenta se manifestă ca organ de rezervă în
care se găsesc acumulate depozite glicogenice ale
organismului fetal, în special în prima perioasă a dezvoltării
lui.
Fructoza se află în cantitate mai mare în sângele fetal, ea
fiind produsă de placenta din glucoza maternă.
Lipidele şi acizii graşi. Placenta nu este capabilă să
transfere direct colesterolul şi lipidele. A fost demonstrată
 sinteza colesterolului şi a fosfolipidelor di acizii graşi liberi
proveniţi din sursa maternă transferaţi prin placenta şi de
asemenea din acizii sintetizaţi de către făt din carbohidraţi şi
acetat.
Proteinele traversează bariera placentară după ce au fost
transformate în aminoacizi, proteinele plasmatice materne
netraversând bariera placentară. O excepţie importantă şi
specifică este IgG. Toate celelalte proteine plasmatice şi
tisulare pot fi sintetizate de făt şi placentă din aminoacizii
materni. Aminoacizii sunt transportaţi activ în circulaţia
detală, concentraţia sa în sângele fetal fiind superioară celei
materne, iar concentraţia aminoacizilor liberi la nivelul
celulelor placentare este mai ridicată decât în ambele
circulaţii.
Apa şi electroliţii (Na, K, Fe, Ca, Cl) trec de la mamă la
făt în virtutea legilor difuziunii, sângele fetal având o
concentraţie şi densitate mult mai scăzută decât sângele
matern.
Vitaminele traversează membrana placentară. Viteza de
transport placentar diferă considerabil în funcţie de natura
lor, hidro sau liposolubilă, cele liposolubile având un pasaj
mai lent. Vitaminele hidrosolubile din grupul B sunt în
concentraţii mai mari în sângele fetal.

3. Funcţia excretorie – o serie de cataboliţi, rezultaţi din

metabolismul fetal, ca ureea, acidul uric, cretinina, trec în
sângele matern tot prin difuziune şi sunt excretate apoi prin
rinichiul matern.
4. Funcţia endocrină. Placenta este o glandă endocrină care
secretă numeroşi hormoni
a. Gonadotrofina corionică – este sintetizată în mari
cantităţi în prima jumătate a sarcinii la nivelul
citotrofoblastului şi se elimină prin urina femeii gravide
stând la baza diagnosticului precoce al sarcinii prin teste
de laborator. Secreţia maximă este în zilele 60-70 de
amenoree după care nivelul său scade progresiv. Se
atribuie acestui hormon o acţiune de stimulare în
sinteza progesteronului de către corpul galben, având şi
un rol important în reglementarea sintezei estrogenilor
placentari.
b. Hormonul lactogen placentar este un hormon proteic
sintetizat la nivelul sinciţiotrofoblastului. Are acţiune
somatotropă, mamotropă, lactogenică şi luteotrofică.
c. Relaxina – este un hormon proteic ce formează
relaxarea structurii ligamentare ale simfizei pubiene,
 inhibarea contractilităţii uterine şi “înmuierea” colului
uterin prin dezintegrarea proteinelor de la acest nivel.
d. Hormonul lactogen placentar – cu rol de stimulare a
contractilităţii uterine.
e. Estrogenii sunt sintetizaţi de placentă în
sinciţiotrofoblast din hormonii secretaţi de glandele
suprarenale ale fătului
f. Progesteronul este secretat de placenta în
sinciţiotrofoblast din colesterolul provenit din sângele
matern şi se elimină prin urină sub formă de
pregnandiol.
g. Androgenii intervin în dezvoltarea şi menţinerea
caracterelor sexuale masculine. Cei mai importanţi
metaboliţi androgeni în cursul sarcinii sunt
testosteronul, androstendionul şi
dehidroepiandrosteronul.
Alţi hormoni puşi în evidenţă în placentă sunt: tireotropina
corionică, ocitocina şi renina.

5. Funcţia de apărare. Placenta joacă un rol de filtru pentru

microbi şi toxinele lor.
Microbii şi toxinele lor trec uşor dacă au un caracter
micromolecular dar sunt oprite de bariera placentară dacă au un
caracter macromeloecular (ex.: Bk nu traversează placenta, virusurile –
da).
Placenta este traverstă de o serie de substanţe exogene şi mai
ales medicamente ca: antitiroidienele de sinteză, sulfamidele
hipoglicemiante, antibiotice, antihelmitice, androgeni, antivitaminele K,
de aceea pentru asministrarea lor în cursul sarcinii se va avea în
vedere riscul malformativ fetal.
Cordonul ombilical

Este elementul de legătură între placentă şi făt, el inserându-se

cu o extremitate pe faţa fetală a placentei şi cu cealaltă extremitate la
nivelul abdomenului fetal.
Cordonul ombilical matur are o lungime de 50-7-cm şi un
diametru de 15-20mm, o consistenţă elastică şi o culoare roz
albăstruie, o dispoziţie generală spirală, vasele fiind suprinse în masa
gelatinoasă Wharton. Dispoziţia spiralată a arterelor ombilicale este
considerată ca un mecanism de protecţie a vaselor împotriva ocluziei.
Pe secţiune transversală a cordonului se observă: masa
gelatinoasă (gelatina Wharton) acoperită la exterior de amnios, iar în
centru se află vasele fetale ombilicale reprezentate de cele 2 artere şi
o venă.
La nivelul inserţiei abdominale a ombilicului stratul amniotic se
continuă direct cu tegumentele fetale, iar pe placentă amniosul se
răsfrânge pe faţa fetală a placentei până la marginea acesteia unde se
continuă cu membranele ovulare.
Inserţia a cordonului ombilical pe placentă este de cele mai
multe ori circulară, dar poate fi şi paracentrală, paramarginală,
marginală şi velamentoasă (la nivelul membranelor).
Cordonul ombilical nu are vase proprii de hrănire, nutriţia sa se
face prin imbibiţie din lichidul amniotic.
 Sistemul amniotic – este reprezentat prin masa de lichid
cuprinsă în interiorul cavităţii amniotice, care protejează fătul în
dezvoltare.
Originea lichidului amniotic trebuie privită în mod dinamic, în
raport cu evoluţia gestaţiei. În primele 24 de zile de gestaţie el provine
prin fenomenul de osmoză de la mivelul structurilor butonului
embrionar, apoi se constituie ca un dializat plasmatic.
Ulterior, odată cu dezvoltarea sarcinii, originea sa devine mai
complexă:
- origine funiculară – prin transsudarea plasmatică de la nivelul
vaselor cordonului ombilical;
- origine traheobronhopulmonară – 50-60ml LA sunt eliberaţi la
nivelul arborelui respirator;
- origine urinară fetală – fătul la termen elimină 300-500ml urină
zilnic în cavitatea amniotică;
- origine amniotică – epiteliul amniotic poate sintetiza 50-75ml/zi
LA
- tegumentele fetale – participă de asemenea la formarea LA

Turnoveruul LA în sarcina la termen se face în 3ore.

Aspectul LA diferă în funcţie de vârsta gestaţiei:

- în primele 2 trimestre este un lichid clar;
- după săptămâna 32 devine lăptos datorită secreţiilor
glandelor sebacee fetale şi intensificării descuamării
tegumentare.

Volumul
– 30ml la 10 săptămâni;
– maxim între 30-36 săptămâni – 500-1100ml;
– scade la termen între 300-800ml.

Densitatea: 1016-1030.

Compoziţia – este o soluţie apoasă compusă din 98% apă şi 2%

reziduuri solide reprezentate de proterine, substanţe organice,
electroliţi.

Particulele din LA sunt reprezentate de lanugo, celule de descuamare

tegumentară şi material lipidic.

Rolurile LA
- protejează fătul de traumatismul extern;
- împiedică formarea aderenţelor între făt şi amnios;
- previne pierderea de căldură şi ajută la menţinerea unei
temperaturi constante pentru făt;
 - permite fătului executarea de mişcări care ajută la dezvoltarea
musculaturii şi articulaţiilor fetale;
- valoare nutritivă pentru făt care înghite aproximativ 500ml
LA/24ore şi care întreţine funcţionalitatea aparatului digestiv.

Explorare
- Amnio
- Amnigrafie
- Amniocenteză