AFACEREA

-Bă, ia opreşte-te puţin, ...opreşte cercul..nu-l mai plimba pe drum la vale...ia vino să stăm puţin de
vorbă, zise nea Mitel a lui Ghigu..vecinul nostru la două case de noi!

-Ia zii nea Mitele, ia zii că arde asfaltul, trebuie să mă mişc ,că altfel mă arde asfaltul la tălpi...ia zii!

-Băi Sandokane, vrei să facem noi o afacere..o afacere bună înseamnă că ce vom câştiga amândoi...
face juma-juma la această afacere dacă tu vrei ...ce zici batem palma!?

-Ia zii nea Mitele..ia zii că începe să-mi placă afacerea lu mata...ia spune tot..să vedem dacă mă bag în
afacerea lu mata..!

-Hai încoace cu mine să-ţi arăt...

Şi mă băgă nea Mitel în curte...şi ne duserăm direct în grădina lui mare...cea mai mare grădină din satul
nostru ..nu cred că mai avea altcineva atâta pământ cât avea nea Mitel a lui Ghigu....

-Bă, vezi părul ăsta...

-Îl văd nea Mitele , parcă e părul lui Dumnezeu, e atât de mare şi s-a dus până în nori la Dumnezeu... e
plin de pere, ..nu am văzut în viaţa mea un pom cu atâtea poame...îi zisei eu lui nea Mitel...

-Bă, eu le adun şi le bag în putină cu prunele la ţuică..dar e păcat de ele..uite-te şi tu ce frumuseţe de

pere...parcă le-a pus Dumnezeu cu mâna în acest pom...

-Privii marea minunăţie...aşa era cum zice bătrânul...ciorchine de pere mălăieţe cât pumnul meu de copil
stau atârnate pe crengi aplecate de greutatea lor...pomul se chinuia ca un părinte în cârca căruia se
adunaseră toţi copii lui cu bucurie...

-Ia zii nea Mitele care este afacerea..că am treabă ..trebuie să alerg cercul ăla..îl lasai la poartă..
-Bă, lasă-l dracu de cerc..că nu rugineşte la poartă...nu-l mai alearga..dă-i o pauză...eu îţi dau un coş..tu îl
umpli cu pere şi te duci la MAT în faţă...MAT-ul este peste drum de noi..nu faci nici-un efort..dacă nu
poţi să duci coşul te duc eu cu el...şi te las acolo...uite strachina asta ia aproape un kil de pere ...umpli
strachina cu pere şi le vinzi pere la toţi care se duc la MAT sau ies de la MAT..le spui aşa ..."luaţi pere la
copiii..nu daţi banii aiurea pe jucării"..ai înţeles...!

-Mă gândii eu... bine mă gândii...

-Şi ai azi nea Mitele cu cât vindem strachina de pere mălăieţe...

-Bă eu zic că 2 lei este un preţ bun...tu iei un leu şi eu iau un leu..şi toată lumea este mulţumită..ce zici e
bună afacerea...uite părul este până la cer ..vii, culegi ..umpli coşul şi te duci cu ele la vânzare...după ce
termini ...împarţi banii ..jumătate pui în coş, jumătate îi ei tu..ce zici batem palma...?

-Batem nea Mitele.. hai că este o afacere bună...

Mă urcai în Părul lui Dumnezeu..în vârf...

-Bă , ce dracu faci, culege şi tu de pe crengile de jos... cazi de acolo...

-Nu, nu cad ...nea Mitele...îl iau din vârf ...că văd că sunt coapte şi frumoase...sunt ca "ţâţele de fată
mare" nea Mitele râsei eu din vârf...

-Bine bă..să nu cazi dracu din păr să mă pună măta Lineta să fac altul că eu nu mai pot...ha..ha..râse nea
Mitel a lui Ghigu...mare şmecher nea Mitel ...

-În zece minute umplui coşul cu pere şi mă înfinţai în poarta MAT-ului la Ion a lui Stan..era doar peste
drum de casa lui nea Mitel...

-Îmi luai un scăunel cu trei picioare..tot de la nea Mitel...

-Primii muşterii intrară în MAT şi le plăcură perele..ba cred că mai mult le plăcu de zicerea mea..nu daţi
banii pe prostii şi luaţi pere la copii...oamenii erau sensibili la astfel de ziceri...se uitau la coş..se uitau la
pere ,...la mine...mă întrebau cum le dau...2 lei strachina plină aşa cum doresc pe alegere...şi lua omul
pentru copii si pentru nevastă acasă un kil două de pere fiecare după posibilităţi...

Luau pere si cand intrau si cand ieseau ...luau si cei care treceau pe strada...

-În prima zi făcui treaba buna .vândui vreo trei coşuri cu pere...

-Seara veni... veni tata la MAT...

-Ce faci mă aci...de unde ai coşul ..de unde furaşi perele...!?

-Nu le furai tată..făcui afacere cu nea Mitel a lui Ghigu...eu le vând şi facem juma-juma tot ce iese din
vânzare...

-Se uită tata la mine lung...bă măta cu mine te-a făcut sau cu Mitel a lu Ghigu..râse tata....bine bă..dacă
tu făcuşi afacere cu nea Mitel..te las bă...eu nu mă bag bă în afacerile voastre...vezi cum te descurci cu
măta..să nu ne certe pe amândoi...

-Nu..nu mă ceartă mama că eu mă pregătesc să merg la şcoală şi îi dau banii să-mi ia teneşi..auzişi tată...

-Bine mă bine..fă aşa cum crezi tu ...după ce termini perele de vândut să vii la mine să-ţi dau un sirop..da
să nu-i spui lu măta că intrai la MAT ...auzişi bă..că începe cu vorbele şi mie nu-mi plac vorbele spuse
aiurea..ai înţeles bă..prâsleo..

-Am înţeles tată..am înţeles...

-În prima zi vândui vreo trei coşuri de pere..făcui cam 60 de lei..mă dusei la nea Mitel cu coşul si pusei 30
de lei în coş...exact pe jumătate banii din toţi nici un leu mai mult nici un leu mai puţin...

-Uite nea Mitele...asta e afacerea azi..ce zici e bine...?

-Numără nea Mitel banii mărunţi şi zâmbi, cu bucurie..

- E bine Sandokane..mâine după amiază..vii, iei coşul de pe prispă şi te opreşti când termini părul de
cules...

-În vara aia a anului de graţie 1975 când plecam eu toamna la şcoală mă umplui de bani...şi de-i mici de
25 de bai şi de-i mari de 100lei..deia cu Bălcescu pe ei...

Toată lumea fu mulţumită...mama îmi luă ghiozdan de carton, tenişi româneşti şi costum de şcoală cu
cămaşă albă..nimeni nu mai era ca mine..eram un copil fericit!

Dacă am reuşit să te iau cititorule şi pe tine cu mine la MAT să vindem perele mălăieţe..şi să te bucuri de
marea afacere..eu mi-am atins scopul zilei...

Să aveţi o seară frumoasă şi liniştită..şi să nu uitaţi să mâncaţi pere!

Mă plec şi plec!👍🍀🥀🙏