MAT

-Du-te bă, după „tacto”, iar plecă la „MAT”,... parcă l-a angajat Ion a lui Stan cu Grigore,
acolo, parcă semnează condica, ca nu cumva să-i taie ăia din chenzină, după ce că e mică,.. o
mai lasă jumătate pe-acolo...să-l îmbogăţească pe Ion a lui Stan....du-te şi spunei să vină că
se făcu mămăliga, şi mai dădu şi laptele în foc!
Du-te, duce-te-ai....plângea mama, la vatra mică aflată în sala casei,... de la fumul focului roşu
aţâţat de cocenii de porumb, aprinşi, cu oţâră de ţiţei sau gaz, cumpărat în bidonul de tablă
galvanizată de 5 litri...de la nea Lache din centrul comunei, cu doi lei litrul!...
De pe o scară mică de lemn , urcai 5 trepte si ajungeai în prispa casei cu podea din
cărămidă, ce dădea în stradă...în trotuar...casa cu două camere si o sală la mijloc în care se
afla o vatră cu horn mare negru pe interior de funinginea timpului....pe vatră erau pirostiile,
lanţurile atârnate pentru tuci din trei directii în interiorul hornului ca sfânta treime , când îl
agăţa mama de cârligul de metal gros îndoit ca un „S” prelung...te uitai şi vedeai luna prin
hornul ce se strângea către cer, ..şi vedeai ca într-o vedere frumoasa, toate stelele lui
Dumnezeu,.. în stânga sălii era odaia bună şi în dreapta din hol camera de dormit...cu soba
mică cu plită ce avea trei rânduri de tuturigi de fontă...asta era toată casa de peste 100 de
ani, casa bunicilor mei Filip şi Maria...şi nu aveam nevoie de mai mult...căci aveam loc cu
toţii şase aici!...
-Mă duc mamă, acuşica mă duc, mai stau „oţâră”!...
-Păi de ce mai stai mă,... vrei să-ţi dau una cu făcăleţu de mămăligă..acu, acuşica îţi îndrept
şalele...?
-Păi să se termine povestea la radio...este o poveste frumoasă...la „Bună seara copii” este
„Cenuşăreasa”......mai sunt cinci minute!...
-Bă, du-te...lasă dracu povestea.... că toată viţa o să asculţi numai poveşti nemuritoare,...
unele adevărate şi după altele o să plângi... nu mai zăbovi..!
-Du-te mă, ducete-ai învârtindu-te...cum semeni tu leit cu „tactu”...una-i zici şi alta face, du-
te...du-te şi m-am dus...şi după tata, dar m-am dus şi în viaţă ca „vulturul în nori”!
-Intram pe poarta curţii de la MAT şi-l „cătam” pe tata zis...Ion ...a lui Filip..din priviri! De la
poartă se întindea o terasă mare cu multe mese de metal, si scaune la fel, unde-şi pierdeau
timpul mulţi oameni din sat după ce terminau cu munca câmpului, beau bere la ţap ce o
punea nea Grigore în halbe de o juma de litru mari groase si apoi cu un cuţit de lemn zbura
repede spuma iar hârtia de 5 lei se aşeza cuminte şi rapid în sertarul barmanului!
MAT-ul, transformat în fabrică duduia ca o locomotivă pe ferestrele deschise iesea fumul
din sute de ţigări Naţionale ori Mărăşeşti , rareori Amiral sau Snagov!
Tata purta mai mereu pe cap o bască neagră cu moţ...bască de-aia, de se purta trei ani pe
faţă...trei ani pe dos...şi apoi o mai punea şi pe şeaua bicicletei Tohan, încă trei ani... până
curgeau trenţele din ia...!
-Mergeam desculţ prin praful satului...la fel şi la MAT când eram trimis în misiunea de
extragere a lui tata de la ţoiul de ţuică....tata era ţuicar, nu-i plăcea berea!
Nu mă glodeau pietrele...se „bătuciseră tălpile” de alergat cu cercul...pe uliţele satului, cu alţi
copii într-o întrecere nebună... până la râul copilăriei mele, Olteţul , unde, săream aşa
îmbrăcaţi cum eram că îmbrăcămitea mea şi altor copii, erau doar panatalonii scurţi...poate
prea scurţi...poate prea peticiţi...şi ăia probabil rămaşi de la fraţii mai mari că nu-mi aduc
aminte să fi avut eu pantaloni scurţi noi!
Îl căutam cu privirea...lung peste tot, pe tata... după bască...şi-l găseam într-un colţ în
interior nu afară...cu Aurică Mutu sau cu „cumnatu” de care v-am mai povestit în
„Mărgela”...Lisandru zis „Cartuş”...ori cu nea Vergilă a lui tanti Dina...ori cu te miri cine!
-Hai tată, hai să mergem că e mama supărată pe mata...se răceşte mămăliga...hai la masă...
-Laso dracu bă pe măta...că pe ea a lăsato Dumnezeu supărată...stăi colea lângă mine... tu
eşti „Prâslea” bă..şi mă pupa tata pe frunte...ştii de ce mă...că eşti ăl mai mic şi semeni cu
tactu..ha...ha, mă bătea apoi tata prieteneşte pe spate!...
-Hai tată hai lasă ţoiul şi ţigara şi să mergem...că vine mama după noi!...
-Auzi ..Grigorie...striga tata la barmanul trecut de prima tinereţe aflat dincolo de
tejghea...pune-i lu „Prâslea” ăsta , „să tacă, că parcă e copilu lu măsa – Lineta” .. pune-i un
pahar cu sirop mare de vişine sau de cireşe cu ce vrea el...şi trece-l pe caiet în contul meu!...
-Gata, nea Ioane...acu, acuşica....şi nea Grigore se conforma imediat...lua paharul albăstrui,
mare gros de sticlă şi punea din sticla de 0,750 ml, cu filigram frumos pe exterior, mai întâi
siropul „roşu ca sângele lui Iisus” ...aşa cam de un deget ..două, ..apoi lua sifonul de doi litri
şi umplea paharul.... siropul roşu făcea spume către gulerul paharului, pe care îl purtam
apoi cu grijă la masa lui tata, unde deveneam prieteni şi sorbindu-i cuvintele mistice spuse
cu atâta patos de cei bătrâni, până se închidea MAT-ul...!
Şi aşa mă vrăjea tata, cu un pahar de sirop de vişine sau de cireşe şi „mă aliam” cu el, uitam
de mama ce ne aştepta cu masa pusă... iar el, tata, savura ţuica servită din ţoiul de 100ml şi
fuma din pachetul de Naţionale...cele mai ieftine ţigări de pe piaţă anilor 70, trăncănea la
poveşti nemuritoare cu cei de la masă...până venea noaptea şi ne da barmanul cu cuvinte
mătura , măturând...şi imbieri frumoase...hai acasă..acasă că s-a făcut 10..e noapte!
Ajungeam acasă...mămăliga era încă călduţă sub prosopul alb, pe masa mică cu trei picioare,
scaunele sculptate din lemn de plop cu trei picioare de renumitul rudar Gheorghe Rudarul
ne asteptau cuminţi în jurul mesei. ..brânza tăiată în felii mari în strachina mare de pământ
făcută de olarii pricepuţi de la Oboga....ceapa spartă...şi mama săraca, adormea, aşteptându-
ne...cu masa pusă!...
-Scoal” Lineto...du-te şi scoate-mi o oală cu vin...auzi, fă scoal" să vorbim...hai că venii, îl
trimisăşi pe-sta după mine!...
-Bă, tu, dute-n pod şi adu-mi două foi de tutun că nu mai am ţigări şi ia şi cobza că e agăţată
pe-acolo de grindă într-un cui...auzişi bă...ori nu ...ce mai stai...?
-Se ducea mama că nu avea încotro, venea cu ulcica de vin...tata înfigea dumicatul de
mămăligă în tigaia cu ouă...si apoi căuta „luleaua”..pe care o curăţa metodic aşteptând să-i
aduc din pod foile de tutun uscat, ce erau puse pe sfoara de canepa la uscat înca de toamna
trecută, târzie toamnă!...
În câteva minute eram cu foile de tutun in faţa lui tata, el le lua metodic le frământa între
degetele bătucite şi crăpate de atâta muncă..şi de levierele kirovului...îndesa tutunul în
luleaua neagră ca şi corbul...lua un tăciune mic din vatră direct cu mâna goală de unde focul
adormise în cenuşa nopţii ...da drumul la lulea si rotogoale mari de fum alb se ridicau spre
tavanul alb..văruit deunăzi de săraca mama...
-Hai fă Lineto, nu mai fi supărată că venii, uite-mă sunt aci...nu poţi sta fă, fără mine...!?
- Şi lua apoi tata Cobza adusă de mine din pod şi începea să gâdile corzile frenetic
ascultânu-le cu mare atenţie atenţie vibraţia, viaţa....de şi vinul fremăta în paharul ce
aştepta cântarea lui tata, dar şi golirea pe gâtul nesătul al lui....şi începea tata să cânte cu
vocea lui groasă şi răguşită...aşa cum cântă nea "Tudor a lui Gheorghe"!...
Şi-am zis verde sălcioară....
Mărie şi Mărioară...
Ia un par de mă omoară...
Parul să fie de plop..
Să nu mă omori de tot...
Să nu mă omori de tot....aolică mumăăăă..,
Că de trei zile zac în boală,
Şi nu-mi zice nimeni scoală...aolicăăă mumăăăă...muiculiţa mea..!
Şi cânta tata aşa din vers în vers până îl potolea mama dar termina şi oala cu vin...!
-Hai , bă Ioane, că mâine te duci la muncă de dimineaţă...hai bă culcă-te!...
-Taci fă şi du-te şi mai adu o oală cu vin...
-Ba eu nu mă mai duc...am închis la beci...gata...bă tu treci dracu şi te culcă că mâine mergi
cu mine la sapă la porumbi...să iei sacul ăla de trei bănicioare...ăla de cânepă, să-l umpli de
pălămidă şi să toci la raţe...bă auzişi şi să dai şi la porc, tot pălămidă să-i dai,...hai...gata daţi-
vă la o parte să strâng masa...
-Bine fă...nu-ţi tace gura de loc...hai bă, să ne culcăm că are dreptate măta...nu e proastă
măta, nu prea s-a dus pe la şcoală dar nu e proastă ..mâine mergem la muncă!...Şi ne
pierdeam cu toţii în somn odihnitor ca somnul de veci , pe patul cu salteaua de paie şi cu
căpătâi în loc de perne...căpătâiul pentru cine nu ştie ce este, este un fel de pernă ţesută cu
motive tradiţională cu fir subţire de lână în culori multicolore ce avea doar faţa aşa, iar
dosul dintr-un material mai gros ca cel de la saltea, sau din diftie, în interior având fire,
cârpe sau paie...!
Şi venea dimineaţa şi o luam fiecare din loc, tata la Kirovul lui şi mama la munca câmpului,
eu plecam cu capra, cu Mărgela pe dealurile patriei.. dar nu uitam să culeg nici sacul cu
pălămidă aşa cum primisem ordin seara de la maica, să dau la raţe, la găini, la gâşte şi la
porci...să le pun apă să le rânesc la porci ..la capră...şi să mătur curtea...!
Şi aşa au trecut anii, anii frumoşi ai copilăriei mele, pe care i-am depozitat în inima mea ca
pe nişte giuvaeruri şi despre care v-am relatat cu mare drag doar un moment!
Închin această povestire tatălui meu!
Cu speranţa că v-am smuls un zâmbet ...vă urez noapte bună!
Plecăciune în faţa ta cel ce ai ajuns până aici!