IELELE

Ne laşi tată să ieşim cu furca la poartă…pe mine şi pe Lisăndrina.. se tângui mama la bătrânul său tată
Vlaicu...dar mai mult că o rugase Lisăndrina să se vadă cu flăcăul ei ce-l iubea ...cu Dină...

-Vă las mă taică, dar să staţi numai amândouă şi când veniţi să aveţi fusele pline cu aţă de cânepă...
altfel nu vă mai las altă dată....

Aşa ieşeau fetele la poartă în vremurile de demult..ca să tăinuiască şi ele cu flăcăii şi să le fure un
sărut…sau două!

Mama o lăsă pe Lisăndrina sora ei mai mare la poartă cu viitorul ei ales Dină…şi se retrase în prispa casei
unde vara dormea pe jos, pe rogojină…sub rogojină erau aşezate suprapus trei patru traverse de
preuşuri din acelea făcute la război pentru a fi înşirate în camera cea bună în casă,..o velinţă era ţolul de
acoperit un căpătâi pentru cap şi deasupra cerul liber…

Era în timpul sânzienelor 23 spre 24 iunie ...nu trecu mult timp…şi aproape de miezul nopţii pe cerul
înstelat apărură Ielele cântând din lăute şi vioare şi dansând…Ielele diafane îmbrăcate în voaluri albe pe
sub care se vedeau toate cele...dansau într-un dans ameţitor pe cer....

Mama le văzu printre salcâmi la orizont pe cerul înstelat…le privi cu curiozitatea adolescentină…auzise
de" Iele" că ar fi zânele ce apar în acest timp al anului si dacă acestea te vad si ele pot sa te
pocească...tăcu chitită pe prispă şi urmări jocul Ielelor ce se duseră în dans pe cer către pădurea satului
natal Bulzeşti…

Rămase mama mută de uimire..nu-I venea să creadă că văzuse Ielele…auzise despre ele fel de fel de
istorioare dar ca să le vadă cu ochii ei parcă era prea mult… aşteptă să se piardă în zare şi intră în camera
părinţilor…

-Mamă, mamă scoală-te, am văzut Ielele..au zburat pe deasupra casei noastre peste salcâmi ..s-au dus
către pădure cântând…

-Fato…te văzură cumva Ielele, să nu zici că te văzură…că nu e de bine…aşa-i că nu te văzură..?

-Nu, nu mă văzură…le văzui decât eu..le văzui cum dansau pe cer…auzii cântecul de viori …şi pe ele le
văzui cum dansau…cum jucau hora…jucau hora cum jucăm noi în sat...

-Bine, bine…hai linişteşte-te stai aci…nu mai ieşi afară să nu se întâmple Doamne fereşte alte
nenorociri…Ielele sunt zânele ..sunt Drăgaicele…ele aduc sporul pământului şi sporul casei..ele înmulţesc
belşugul si înmulţesc familiile..aşa se spune în popor….

Aşa văzu mama “Ielele” care îi prevestiră pentru zilele următoare sosirea lui tata pe un armăsar mare
alb…în vis îl văzu mama pe tata!

-Hai măi nea Vlaicule , îmi dai fata asta a dumitale, mi-e dragă ca lumina ochilor, ne ştim ...eu o plac şi ia
mă place ce zici facem târgul..da...sau ba..!?

-Bă taică, bă Ioane ..eu ţi-o dau, dacă ea vrea, dacă nu vrea nu ţi-o dau. Dar îţi zic de pe acuma, fata mea
este fată cuminte, să n-o loveşti în viaţa ta, să vă iubiţi să faceţi copii să vă înmulţiţi şi să-l bucuraţi pe
Dumnezeu cu rodul mâinilor voastre ...promiţi tu aici şi acum că vei respecta sub jurământ ce eu îţi cer!

-Promit nea Vlaicule, voi fi un ginere bun şi mă jurui că voi avea grijă de fata dumitale, o voi respecta,
noi casă şi copii buni vom face sub soare!

-Lineto...uite fă, veni Ion a luzi Filip ... împeţit, zice că îi eşti dragă şi dacă îl vrei de soţ, el a venit să te ia,
are calul legat la poarta...uite armăsarul nechează neliniştit, acela alb..înşeuat vă aşteaptă...ia zii, îl placi
pe Ion?

-Eu ştiu tată, ce să zic şi eu îl cunosc pe Ion, e băiat bun..şi ştie numai poveşti frumoase...eu îl plac şi el
mă place, dacă dumneata cu mama Ioana binecuvântezi căsătoria noastră eu, mă duc cu Ion şi-l însoţesc
în viaţă!

Bine măi fată..strig-o pe măta pe Ioana să-ţi dea ce poate şi a adunat pentru voi..să vadă ce are prin
cufăr pe acolo..şi să vă vedeţi de drumul vostru în viaţă!

-Uite fată aici, o velinţă, plapuma asta de lână, căpătâiul ista şi o pernă legate toate într-un brâu tricolor
de căluşari...ia-le asta-i zestrea ta...să fiţi sănătoşi şi să mergeţi cu iubire în viaţă o povăţui mama mamei
mele pe fiica sa!
-Hai Lineto, hai fato să mergem că ne apucă noaptea ...ai mai mers pe cal..o întrebă tata pe mama?

-Nu am mai mers Ioane dar cu tine merg fără frică şi la capătul lumii....!..

Se urcă tata pe armăsarul alb...îi intinse mâna mamei şi o trase în spatele lui cu totul cu legătura
zestrei...o apucară pe uliţa Bulzeştiului şi coborâră către pădure la vale...luară drumul pădurii şerpuite
către Ştirbeiul de pe malul Olteţului ...aveau de mers vreo 15 kilometri călare....până la noua casă...

Ajunseră seara acasă...în satul pierdut între dealuri, luna apăruse pe cer în toată splendoarea ei...

O casă mică cu o prispă de lemn, un hol si două cămăruţe, lampa de luminat în perete...

-Ştii fato tu să faci mămăligă..te-a învăţat măta?

-Apăi eu ştiu să fac de toate, şi mămăligă şi turtă şi pâine în ţăst...fac mâncare de urzici şi de lobodă şi
ştir şi ce-o fi ...m-a învăţat mama Ioana...

-Uite tuciul colo atârnat...la vatră, vezi că e mălaiul în sac în camera din spate....sarea este pe
colata...pune tuciul de mămăligă că eu mă duc în grădină să culeg nişte urzici sau dragavei ce-oi găsi şi
eu la ora asta...

-Mai pune o pirostie aci lângă tuciul de mămăligă, uite spală oala asta şi făi o mâncare bună din urzicile
ăstea ..mă duc să văd dacă găsesc în cuibar vre-un ou ...să prinzi urzicile asta cu ou...şi cu oţet...

-Gata şi mămăliga şi ciorba de urzici ...ia sa vedem cum sunt...

Luă tata masa mică rotundă şi o puse cu grijă jos în mijlocul camerei, două scaune mici rudăreşti cu trei
picioare , două străchini, două linguri....

Mama învârti cu mestecăul mămăliga vârtoasă,...răsturnă tuciul de mămăligă rumenă, galbenă în

mijlocul mesei...
Puse cu un polonic de lemn ciorba de urzici în cele două străchini....

Tata făcu o cruce mare şi o îndemnă şi pe mama să facă la fel...!

Ai Doamne grijă de azi de noi, de casa noastră, de masa noastră şi dă-ne Doamne copii mulţi şi sănătoşi,
facă-se voia ta Doamne ...!

Gustă tata prima mâncare făcută de mama în casa lor mică şi îi plăcu...ciorbă de urzici cu mămăligă
caldă!

O pupă recompensatoriu pe mama pe frunte! Tu eşti nevasta mea vrednică eu pe tine te iubesc!

Aprinseră lampa, casa se lumină şi plecară în viaţă tata cu mama..de aceea v-am scris eu aceste rânduri
ca un mesager ulterior, ca o apariţie „Divină” peste timp, al patrulea eu fiind....să ştiţi şi voi cititorilor!

Şi tata a văzut Ielele dar mai târziu în alt an şi a fost şi martorul unei „pociri”...al unui biet om poate
prea curios şi poate puţin credincios faţă de minunile acelor vremi ce au fost cu adevărat!

O zi frumoasă să aveţi! 👍🍀