"Din Nestematele Copilariei"

"Sampania"

"Coculeana, ai umblat tu la cada?" intreaba bunicul furios pe bunica. "Nu, uoi, n-am umblat, da she crezi
ca nia imi sadii mintea in cada tat timpul ca la tinii?!" ai spune bunica cu naduf bunicului alergand prin
ograda dupa treaba. Bunicul era ca un leu paraleu, in spume, de un sfert de ora se perpelea pe langa
cada, cand in sus, cand in jos, cand urcandu-se pe scara mica de lemn ca sa se uite in ea, cand pe laterale
ai dadea tarcoale sa vada pe unde "s-a evaporat vinul"...elixirul fericirii lui si scapatorul de griji si nevoi.
Bunicul nu putea pricepe cum prin miracol ieri cada de vin era la jumate dupa ce dansul avusese grija
toata iarna ...sa o usureze, iar azi, e doar cu drojdia pe fund.. "Ptii, mai sa hie!!", zace bunicul dand cu
caciula de miel cu carlionti negrii de pamant, caciula ce tot el si-o facuse in iarna asta si o purta
moldoveneste pe urechi." Mai, fumeie zii drept, tu ai facut sheva cu jinul!?!" "Pai eu ieri am fost in
gradina tata ziua cu a mica la pus sheapa in pamant, grija cazii avut-ai eo?" , ai raspunde bunica vadit
furioasa. "Lasa cada, ca trebuie oricum s-o golim, s-o curatam, ai grija pentru la anu sa o smoluiesti mai
ghinii sa nu scada iarna la frig lemnu sha sa se duca munca pii apa sambetii", mai adauga ea otzatzata.

Boscorodind bunicul pleaca la lemnarul lui sha incepu a bacalii in lemne. Bunicul era de meserie tamplar.
Avea de la oamenii din sat si satele din imprejurimi arvuni luate, adica oamenii ai aduceau de lucru ( ba o
roata de lemn fara o spitza, ba niste rame de geamuri descleiate, ba butuci mari si rotunzi de lemn din
care trebuia sa faca te miri ce: usi, butoaie, putinici de pastrat borsul, ciubere de spalat copiii urecheati,
cazi mari cat inaltimea unei case obisnuite taranesti in care se aduna toata minunea de struguri parguiti
toamna de tzopaia Bahus de bucurie cand erau sparti in teasc, ba o corlata de carutza care nu era
altceva decat un greaban, un schelet din lemn facut din drugi mai subtiri intinsi pe coaste arcuite de
lemn de folosinta la caratul fanului si in general a paioaselor, cocenilor acasa; ba un cosciug... Facea de
toate bunicul. Avea o dibacie extraordinara cand tinea lemnul in mana. Parca vorbea cu el, parca lemnul
devenea vrajit si devenea in mainile lui docil, transformandu-se in adevarate opere de arta populara
traditionala. Bunica tot striga la el sa nu mai arvuneasca asa de mult, adica sa promita ca termina intr-o
saptamana dar bunicul cateodata mai intarzia fiind prins si cu gospodaria si cu munca campului. Dar
bunicul vroia sa ai impace pe toti si asa, de pe tronul lui cu vedere la vale, lemnarul fiind pozitionat pe o
culme de deal la fel ca si casa, iar el cand batea la lemnar cate un lemn vedea cine trece la vale, la deal
pe ulitza. Lemnarul lui bunicul era pozitionat strategic: el ai putea sa ai vada pe toti ce treceau pe drum,
dar ei nu il puteau vedea. La lemnar veneau oameni, poarta casei bunicilor era un dute ~vino de oameni
din sat care strigau la poarta: "Nea Gheo, esti acasa? Tanti Georgetaaaaa? Alooo", pana iesea cineva la
poarta, de obicei, eu de pe unde ma jucam prin apropriere ori bunica de pe unde trebaluia si ai spunea
omului sa intre in ograda si sa se duca la deal, la lemnar ca acolo il gasesc pe bunicul. Se incingeau cele
mai fascinante povesti de ascultat. In timp ce omul se odihnea pe o buturuga de lemn bunicul ca un
investigator iscusit il facea pe om sa toarne tot, adica sa ai dea ultimele vesti, ultimele noutati despre ce
se mai intampla prin sat si la oras. De fapt asta ai intreba: "Ei, badii Ioanii, ce-ai mai auzit? Noutati, ceva
dii la oras?" Bunicul devenise ca o enciclopedie ca stia de toate din gura satenilor.
Mi-l amintesc pe bunicul: inalt, slab dar numai fibra de la atata munca, dadea vesel cu barda in lemn,
fluierand ori fredonand incet cate o frantura de cant popular, muncea in timp ce vorbea cu oamenii si ai
intreba despre ultimele vesti. Facea treaba bunicul cat zece, de dis de dimineata pana seara tarziu. Asta
era singura sansa de supravietuire in comunism intr~un catun retras, rasfirat pe mai multe dealuri si
aninat de paduri din zona Moldovei din judetul Bacau. De multe ori oamenii nu aveau bani si ai aduceau
lui bunicul cate o sticla de vin care disparea prin farmecul bunicului imediat ce a aparut, o ascundea de
bunica, "militzeanu casei", cum o numea el cateodata razand ... ascundea "darurile" prin geluitura
cazuta printre masa si uneltele lui de tamplarie. Sa va spui de geluitura daca nu stiti terminologia.
Geluitura sunt acei carlionti frumosi de lemn dupa ce obiectele ce le lucra bunicul erau date de acesta la
rindea, sa le polisese pentru finalizare. Cand treceai dupa rindeluire cu mana pe lemnul lucrat, acesta
era placut la pipait si neted, nu iti zagariai degetele in lemn. Eu ca si copil ma jucam mult cu acea
geluitura caci avea forme interesante si culori interesante in functie de lemnul ce il prelucra bunicul si
latimea limbii de metal a rindelei. Bunica folosea geluitura in fiecare dimineata la aprins focul in soba.

Acum intelegeti ca si oamenii erau vinovati ca bunicul le exagera cu alcoolul uneori. Daca il corupeau?:)

Si uite asa se desfasura rutina cotidiana zilnica a bunicului in timp ce bunica era prin ograda si pe campul
dimprejurul casei trebaluind de zor.

Bunica mai niciodata nu il vedea pe bunicul cand ducea sticla la gura. Tot ce remarca era un nas la
bunicul mai ros decat de obicei. Asemanator cu cel al lui Rudolf, the red nose reindeer:):) si o stare de
spirit fie mai vesela fie mai nataharnoasa, adica similara a unui grumpy old man, pufnind, neconvenindu-
i ninica. Ai zicea bunica: " ma, tu iara ai baut !!" iar bunicu, se jura pe toti sfintii ca nu, ca nici busuioc n~a
mancat si nici gura nu~i miroase. Si nu recunostea niciodata chiar daca uneori rar dar se mai intampla
dadea din stangu in dreptu si dreptu in stangu;)

Bunica cu bunicul au fost casatoriti impreuna 57 de ani. In tot acest timp bunica a dus batalie ca turcii si
romanii cu bunicul sa nu mai bea, sa bea mai putin ori mai bine, sa se lase de baut.

Ai, ti-ai gasit, bunicul facea tot felul de "gimnastici" identificand sticlele ce bunica le dosea pe unde
putea .Inventivitatea amandoua in acest joc era asa de mare decat nu poti decat sa ramai in uimire si cu
gura cascata.

Intr-o zi vede bunicul un butuc de vita de vie din fatza casei ca nu mai creste sa se intinda cortina spre
chilerul casei noi. Se usca de-a binela. I-a pus vreo saptamana apa la radicina dar tot degeaba. Butucu
parca murise. Ai spune lui bunica: "fa, n-auzi, cred ca o sa tai butucu ca nu mai da rod anul asta. Trebuie
sa pun altu la primavara." Ia bunicul fierastraul, merge in gradinita de bujori si infinge zimtii in butucul
pagubos si il reteaza. Ia hreascurile si le aduce la basca ( bucatarie mica de vara) pentru inceput focul cu
ele. Pentru ca erau uscate, cand bunica aprindea focul incepeau a arde imediat de le paraia inima in ele.

"Mai, Gheo, daca tot l-ai taiet, fa treaba pan la capat, scoate-l cu totul ca sa nu ma mai inchedic dii el
cand plijesc la bujori". "Da, asta treaba n-am eu acuma? Las ca sade ghinii deocamdata. Poatii il voi taie
Duminica cand oi avea sheva timp", spunea bunicul ducandu~se in treaba lui.

In acel moment se cobora cerul in capul lui bunicul caci auzind bunica erazia tocmai spusa de bunicul ai
sarea de-a dreptul in cap:" Ma, netrebnicule, da alta za, in afara dii Sfanta Duminica nu t-ai gasat?? Ma
ieu eu dupa capu tau!!" Sha sa infurie bunica sha pune mana pe un harlet sa faca ia treaba pana la capat
daca bunicul nu a receptionat si executat ordinul imediat. Sapa bunica cu nadejde ca butucu era batran
si cu radacini adanci. Bunica era o femeie robusta nu silfida ca fotomodelele de azi.

"Fa, Margareta, ia, vino rapidii incoashii!! " aud ca striga bunica la mama care se intamplase sa fie acolo
pentru cateva zile cu invoire de la servici. "She-i, mama?", " Vino, fa, cand iti spun, sunt in gradinutza!" Si
venea mama care era la masina de cusut in bucataria de vara, tragand tivul la niste lenjerii de pat ale
bunicii si scurtand niste fuste. Mama si-a pus mainile in sold uitandu-se ce descoperise bunica sub butuc
si incepuse sa rada. "She-ai facut, ai imbatat butucu, mama??" Se uitau una la alta complice sha radeau.
"Apoi, am uitat. Cred ca are vreo trii ani", zice bunica.

Bunica ascundea vinul de prigoana gurii nesatioase a bunicului si gasea inventiv locuri la care bunicul nu
s-ar fi gandit in vecii vecilor, Amin:). Ca de exemplu sub un butuc de vie. "Hai, fat hai, hai, ajiuta-ma sa
trag nailonul afara!". Bunica sapase sub butuc, pusese un nailon in groapa, indesase vreo 20 de sticle de
vin in groapa si apoi le acoperise cu pamant si...a uitat de ele. Butucu pesemne vruse sarmanu sa isi
intinda radacinile pe sub pamant, si poc, i s-o dat in cap de obiectele necunoscute de langa radacina lui.
Lenes din fire nu a mai scurmat cu radacinile in alta parte si a ales sa se usuce.

Mama o privea vinovata pe bunica ca a distrus butuc de vie bun. Bunica impaciuitoare i-a zis: "Las ca tat
vroiam sa iau un lasat care fashe struguri din aii negrii parfumatzi". Stia bunica un soi bun. Uscatul facea
struguri de masa, albi galbui.

Desface bunica o sticla ce avea dopul sigilat cu smoala si toarna licoarea de chihlimbar in pahar si ai
intinde mamei: " Na, gusta, Margareta, she zashi" ai intinde bunica paharul dupa ce ea prima trase un
gat de vin galben ca untdelemnul. " "Ai bun mama,zase, mama". "Hai, ascunde-l sa nu mai vada tata sa
faci scandal degeaba. Acopera groapa, mama ca il vad ca vine de le lemnar"

Si bunica gasea alta ascunzatoare pt vin. Din acel vin scotea bunica la musaferi pe masa si la popa.
Si au trecut anii, cu patru anotimpuri, cu campanie agricola unde toti din familie munceam ca la hotii de
cai: cu munca multa vara si cu strans in jurul vetrei iarna la huzurit la caldura in casa.

Primavara si toamna bunicul intorcea brazda, toata gradina unde punea papusoi.

De obicei ara cu vacile puse in plug, plug facut tot de mana lui dibace. Ara gradina, fie ajutat de vreun
om, fie cu bunica, fie singur.

Se intampla sa fie intr-o primavara cand amandoi zumzaiau ca doua albine dupa treaba si bunicul a
intors brazda prin gradinutza de perji de dupa lemnar localizata aprope de groapa de balegar si gramada
de hreascuri pastrate pt. aprins focul.

A muncit bunicul toata dimineata. Bunica facea mancare le basca. Eu ma jucam prin ograda. S-aude din
gradina: " Jeorjetaaaa, oi, n-auzi?!? Jeorjetaaaa... hai pan la perji" Si dupa multe strigaturi parese ca
auzea si bunica sha se indrepta sa urce dealul cu pestelca suflecata la brau ca se oprise din cules ceva
patrunjel si leustean pentru borsul ce il gatea azi. "Shii, s~o intamplat, n-ai treba, dii shii racnesti ca
apucatu?" , il lua bunica la rost pe bunicul.

"Vino, fa , incoashii, cand iti spun. Mare, pozna, cred ca D-zeu asheala a tau care tot il pominesti la
bisarica tata Duminica cand merji sa il ingrasi pii popa, cred ca o facut o minune", spune bunicul,
sugubat, cu sclipiri zprintzare in ochi. Bunica facu ochii mari ca nu intelegea ce ai spunea bunicul si avea
toata fatza in mirare.

"Mai, Gheo, tie iti arde diii glumiii cu minii? Hai ca imi arde mancarea pii foc. She-ti trebuii, za-i odata!!"

Pai cred ca D-zeu s-o indurat dii noi sa nu mai munshim la a curata jia in fiecare an, a o plijii, a o-ncorda,
a o uda cand ai seceta sha a o culege sha da la teasc, D-zeu a plantat direct ...sticle in pamant;);)

Isi scoate briceagu ce il purta tot timpul cu el intr~unul din buzunarele de la pantalonii facuti de mama
din stofa sha hatz o taiet capacu smolit al sticlei ca sa o deschida. O spuma alba a tzasnit in aer, parca a
fost o explozie. S-a dat bunicul un pas mai inapoi si realizand ca vinul ce bunica l-a ascuns intre pruni se
facuse deja sampanie, a inceput sa rada.
"Na, ia dii aishisa, aistai sampanie, nu alta!! zashe bunicul vesel, fluturand triumfator sticla de culoare
verde in care galgaia licoarea galbuie. Bunica se facu rosie la fatza ca racu ca fusese deconspirata dar
mai ales furioasa pe ea insasi ca tot timpul uita unde ascundea sticlele cu vin din calea gatlejului fara de
fund al bunicului.

Facu fete, fetze si apoi izbucni: " Pai, mai pot sa scap de o napasta ca tinii, care numa cu capu in sticla ar
sta daca ar pute?", " Cred ca l-am uitat, l-am pus acolo de cativa ani buni cred, uita-te pe curu sticlei ca
am notat anul. S-a dus bunica in casa si a adus ochelarii si a citit, 1987. "Pai cred ca aista are saptii ani. Di
aia s-o facut sampanie. Ia, da-l incoace!", zice bunica autoritar catre bunicul.

Bunicul insa era pus pe sotii si glume si o lua peste picioar: "Pai da cred ca i-o ajuns, jinului, saracu cat o
stat la racoarii, acuma she vrei sa il surghiunesti la popa?! Ia, vezi sa nu ! Sha mai galgai un gat bun de
..sampanie, ca un invingator pe campul de batalie care dupa ce castiga defileaza cu calul tinut in buiestru
exprimandu~si bucuria victoriei exact sub nasul inamicului facut knockout. "Azi, D~zau o tzanut cu minii,
Coculeana, ha ha, a continuat el sugubat". Bunicul culegea laurii spre oftica bunicii care isi jura in gand
ca data viitoare v-a gasi ea o ascunzatoare sha mai sha.

Aceasta povestioara face parte din cartea " Din Nestematele Copilariei" ce am decis sa o scriu in
colaborare cu un alt povestitor innascut, d-l Alexandru Baloi. Ne-am comis la a scoate o carte unica
pentru voi, dragii nostrii cititori, folosind pe alocuri limbajul arhaic specific zonei unde am copilarit, ce
se vrea a da timpul inapoi si a va transmuta pe un taram de basm. Aici copilaria s-a produs atat de curat
si frumos si a ramas in inimile noastre vie iar noi acum va v~om impartasi-o voua in aceasta carte ce va fi
tradusa in romana si engleza. Ca sa bucure inimile oamenilor de peste tot, citind la patzaniile noastre din
copilarie.

Va multumesc ca v-ati luat ragaz si mi-ati citit randurile. O zi cu lumina va doresc la toti, Lora Levitchi, 26
Feb., 2019