STERILIZAREA

Noţiunea de steril semnifică lipsa totală a oricărei forme de viaţă de pe suprafaţa şi din interiorul
obiectelor, a substanţelor lichide şi/ sau solide. Sterilizarea constă deci, în totalitatea mijloacelor ce duc
la distrugerea sau îndepărtarea completă a microorgasnismelor (bacterii în rmă vegetativă sau spori,
fungi, protozoare, virusuri).

Metodele de sterilizare sunt:

- prin agenţi fizici: 1. căldura uscată şi căldura umedă;

2. radiaţiile;

3. filtrarea;

4. ultrasunetele

- agenţi chimici: 1. oxid de etilen

2. - propilolactona

3. glutaraldehida

4. formaldehida

AGENŢII FIZICI FOLOSIŢI ÎN STERILIZARE

I. CĂLDURA

Bacteriile în forma lor vegetativă, cât şi sporii bacterieni şi virusurile sunt distruse prin căldură, prin
carbonizarea şi coagularea proteinelor.Durata sterilizării depinde de temperatură, presiune, umiditatea
mediului în care are loc sterilizarea, precum şi de performanţa aparatului utilizat.

Sterilizarea prin căldură uscată.

1. Flambarea constă în trecerea obiectelor direct prin flacără; este o metodă de sterilizare specifică
laboratorului de microbiologie, utilizată pentru:
- ansa de platină ( bacteriologică), care se încălzeşte până la incandescenţă, când se atinge
temperatura de 3200 C; operaţiunea se efectuează înainte şi după orice manoperă efectuată cu ansa;
manevra trebuie efectuată cu grijă, deoarece materialul infecţios încărcat pe ansa bacteriologică, sub
influenţa căldurii poate să fiarbă şi să împrăştie particole în mediu, periclitând atât personalul din
laborator cât şi mediile de cultură care se pot astfel contamina. Acest risc se poate reduce foarte mult,
dacă flambarea se realizează în interiorul unui cilindru metalic încălzit electric.

- gâtul baloanelor şi eprubetelor înainte de deschidere şi după închidere;

- suprafaţa externă a capetelor pipetelor Pasteur;

- fiolele cu produse liofilizate, după deschidere şi înainte de solvirea conţinutului;

Stropirea cu alcool şi aprinderea unor instrumente de mică chirurgie, ace de seringă, etc. este o metodă
incorectă, care nu se recomandă nici în situaţii de urgenţă.

2. Sterilizarea prin căldură uscată în cuptorul Poupinel se realizează la 18o C şi durează o oră.

Prin acest procedeu se sterilizează: sticlăria de laborator, instrumente chirurgicale metalice, seringi de
tip Luer, instrumente stomatologice cum sunt: oglinzi stomatologice, sonde, pense, excavatoare, ace (de
nerv, Kerr, Hedstrom, Lentullo), matricea şi portmatricea, pietre de şlefuit, freze dentare, linguri
metalice pentru amprentare, apăsătoare de limbă, instrumentarul pentru extracţie, depărtătoare,etc.

- înainte de a fi introduse în cuptorul Poupinel, întreg instrumentarul se spală cu apă şi detergenţi,

se clăteşte bine, se usucă şi se ambalează; sticlăria de laborator va fi împachetată în hârtie albă,
individual sau grupată.Eprubetele, baloanele, cilindrii se astupă cu dopuri şi se acoperă cu capişoane de
hârtie legată cu sfoară;înainte de ambalare, pipetele se astupă cu dopuri de vată la partea unde se
aspiră, pentru a preveni atât aspirarea produsului cât şi contaminarea acestuia cu flora bucală a
persoanei care lucrează.Instrumentarul stomatologic se sterilizează în cutii metalice speciale, închise.

- nu se sterilizează la Poupinel: seringi cu armătură metalică, filtre bacteriologice, obiecte din

cauciuc, piele, blană şi materiale plastice.

Controlul sterilizării: hârtia de ambalaj iniţial albă, trebuie să fie îngălbenită la sfârşitul sterilizării. Dacă a
rămas albă, înseamnă că nu s-a atins temperatura de 1800C, iar dacă este carbonizată se va rupe în
timpul manipulării obiectelor care au fost ambalate, compromiţând asfel sterilizarea.Un alt test constă
în introducerea în cuptor a unor zaharuri cu punct de caramelizare cunoscut, în jur de 1800C.

3. Incinerarea este utilizată pentru sterilizarea materialului infecţios din laborator, înainte de
aruncare, de exemplu tampoane de vată, bureţi, produse patologice, cuştile animalelor de laborator
infectate.

Sterilizarea prin căldură umedă.

1. Fierberea în apă la 100 C, timp de 30 de minute,distruge formele vegetative ale

bacteriilor şi virusurile, dar nu şi sporii, care ar necesita un timp mai îndelungat, de 4-5 ore.
- prin fierbere se pot steriliza: lenjeria şi vesela bolnavilor, şi profilactic, în epidemii, se fierb apa,
fructele, legumele, laptele. Deoarece prin fierbere sporii nu sunt distruşi, această metodă este improprie
şi nu se recomandă pentru sterilizarea instrumentarului chirurgical şi/ sau stomatologic.

2. Autoclavarea utilizează vapori de apă sub presiune, la 120 C, timp de 30 de minute, şi este
considerată metoda cea mai practică de sterilizare prin căldură umedă.

Autoclavul este un cazan metalic, cilindric, cu pereţi dubli, rezistenţi la presiune ridicată, prevăzut cu un
sistem de închidere care asigură etanşeitatea, manometru, robinet de eliminare a aerului şi o supapă de
siguranţă care se deschide când presiunea din aparat depăşeşte valorile de siguranţă. În interior,
autoclavul prezintă un suport pentru obiectele de sterilizat şi un tub de nivel care indică nivelul apei.

La autoclav se pot steriliza: întregul instrumentar metalic chirurgical şi stomatologic, medii de cultură,
seringi de sticlă cu armătură metalică, obiecte din cauciuc (sonde), materialul infecţios provenit de la
bolnavi şi produsele patologice ale acestora, recoltate pentru analize de laborator, casolete de vată,
pansamente, halatele personalului.

- nu se sterilizează : medii de cultură albuminoase şi zaharoase, obiecte din plastic, piele, blană.

Controlul sterilizării:

- teste chimice bazate pe utilizarea unor substanţe chimice cu punct de fuziune cunoscut, care se
înfiolează împreună cu un colorant şi se introduc în autoclav odată cu materialul de sterilizat.

- teste bacteriologice: se introduc în eprubete închise cu dop, fire de bumbac sau mătase înmuiate într-o
cultură sporulată (b. subtilis) şi se sterilizează în autoclav. După sterilizare, se însămânţează în bulion şi
se urmăreşte dacă bulionul rămâne steril.

1. Pasteurizarea este o metodă de sterilizare imperfectă, deoarece nu distruge decât formele

vegetative ale bacteriilor, are însă avantajul păstrării vitaminelor în produsele alimentare. Este folosită
pentru lichide cum sunt laptele, berea, vinul, sucurile de fructe, şi se realizează la diferite temperaturi,
sub 100 C, cu durata variabilă. În funcţie de aceşti doi factori (temperatura şi durata), deosebim
următoarele tipuri de pasteurizare:

- joasă la 600 - 650 C, o oră;

- medie la 700- 75 0 C, 20 de minute;

- înaltă la 850- 900C, cîteva secunde;

Ultrapasteurizarea constă în injectarea de vapori supraîncălziţi direct în lichidul de sterilizat, menţinut

sub presiune şi supus unei curgeri turbulente la 1500C , câteva secunde.

2. Tyndalizarea constă în încălzirea repetată, timp de 3 zile, câte 1-2 ore, la temperatura de 560-
900C, a unor medii albuminoase sau vaccinuri, care nu suportă alt tratament termic pentru sterilizare.
II. Sterilizarea prin radiaţii.

1. Radiaţiile ultraviolete (neionizante) sunt emise de lămpi bactericide cu lungimea de undă de

3537A.Prin această metodă sunt distruse bacteriile, virusurile, ciupercile în câteva minute şi sporii
bacterieni în câteva ore.Aceste radiaţii sterilizează aerul şi suprafeţele netede şi curate;

- sunt utilizate pentru sterilizarea aerului în laboratoare de microbiologie, în institute de

cercetare , boxe pentru nou-născuţi, săli chirurgicale.

2. Radiaţiile ionizante gamma şi razele X au avantajul penetrării, fiind astfel utilizabile pentru
sterilizarea unor produse preambalate. Radiaţiile gamma sunt emise spontan de Co radioactiv şi sunt
mai puţin costisitoare decât razele X; realizează o sterilizare completă, fără a altera materialul de
sterilizat. Sunt larg folosite pentru sterilizarea produselor alimentare preambalate şi a unor echipamente
medicale.

III. Sterilizarea prin filtrare.

Filtrarea constă în trecerea lichidului de sterilizat printr-o substanţă poroasă care reţine bacteriile, când
porii sunt de ordinul micronilor, sau chiar şi virusurile, în cazul membranelor de colodiu, de unică
folosinţă, cu pori de ordinul 0,01 m. Filtrarea sterilizantă se foloseşte pentru lichide alterabile sub
acţiunea căldurii.După natura substanţei poroase, filtrele pot fi:

- filtre Seitz din azbest şi fibre de celuloză cu pori de diferite dimensiuni; filtrarea se poate efectua
cu presiune pozitivă sau cu presiune negativă, prin racordare la o pompă de vid, şi sunt cele mai utilizate
filtre în laboratorul de microbiologie.

- filtre de sticlă Jena;

- filtre de porţelan Chamberland- Pasteur, rar folosite astăzi.

STERILIZAREA CHIMICĂ

Sterilizarea prin agenţi chimici este deosebit de utilă pentru echipamente medicale sensibile la
căldură, cum ar fi seturile pentru transfuzii de sânge, seringi de plastic, instrumentele pentru
cateterizări; se foloseşte de asemenea pentru sterilizarea încăperilor aseptice.

Oxidul de etilen lichid la temperaturi sub 10,80C, devine gazos la temperaturi peste această
valoare, şi este foarte inflamabil, chiar şi la concentraţii mici;din acest motiv, se utilizează în amestecuri
cu CO2 sau Freon, care sunt gaze neinflamabile. În aceste combinaţii puterea bactericidă a oxidului de
etilen este păstrată, fiind omorâte atât formele vegetative cât şi endosporii.

Utilizarea efectivă a oxidului de etilen necesită controlul precis al concentraţiei, temperaturii şi

umidităţii aerului; în prezent există autoclave moderne care oferă condiţiile optime pentru utilizarea
acestui gaz pentru sterilizarea de rutină a echipamentelor medicale şi de laborator; având putere de
penetrare foarte bună, se poate aplica la materiale preambalate.Se mai utilizează şi în programele
spaţiale, pentru sterilizarea unor componente a navelor spaţiale.

- propiolactona este bactericidă, sporicidă, fungicidă şi viricidă, dar nu are puterea de

penetrare a oxidului de etilen, deşi este activă în concentraţii mult mai mici. Are o arie de utilizare
restrânsă din cauza proprietăţii cancerigene şi a penetrabilităţii reduse.

Glutaraldehida în soluţie apoasă 2% omoară bacteriile, sporii fungii şi virusurile şi este utilizată
pentru sterilizarea echipamentelor urologice, instrumentelor cu lentile, etc.

Formaldehida este la temperatura camerei un gaz puternic iritant şi toxic, care polimerizează şi
trece în paraformaldehidă solidă. Prin încălzire aceasta trece din nou în starea gazoasă de formaldehidă.
În starea gazoasă, formaldehida este folosită pentru sterilizarea unor încăperi închise, are însă o putere
de penetrare limitată.