Forme de persoane fizice

Printre cele mai accesibile şi frecvent utilizate forme organizatorico-juridice de practicare a activităţii
de întreprinzător în Republica Moldova este întreprinderea individuală (ÎI).
Întreprinderea individuală este o formă de desfăşurare a activităţii de întreprinzător în mod individual, în
numele şi pe riscul propriu.
Avantaje/Dezavantaje
Popularitatea acestei forme se explică prin faptul că întreprinderea individuală, ca formă
organizatorico-juridică prezintă următoarele avantaje:
 poate fi fondată de către o singură persoană sau de membrii unei singure familii;
 modalitatea de înregistrare este simplificată, iar cheltuielile suportate de antreprenor pentru
perfectarea actelor de înregistrare a întreprinderii sunt reduse;
 ÎI organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă simplă (sistem
contabil care prevede reflectarea unilaterală a faptelor economice, utilizînd înregistrarea în partidă simplă
conform metodei “intrare-ieşire”), fără prezentarea situaţiilor financiare, pînă la înregistrarea acestora ca
contribuabili ai T.V.A. În entităţile care aplică sistemul contabil în partidă simplă, contabilitatea poate fi ţinută
nemijlocit de conducătorul entităţii. Acest fapt nu scuteşte ÎI de prezentarea dărilor de seamă fiscale.
Antreprenorii care sunt dispuşi să aleagă forma organizatorico-juridică respectivă trebuie să ţină cont
şi de limitele acesteia, adică ca formă organizatorico-juridică ÎI prezintă următoarele dezavantaje:
 patrimoniul întreprinderii individuale (ÎI) se formează pe baza bunurilor cetăţeanului
(familiei) şi a altor surse neinterzise de legislaţie;
 întreprinderea individual (ÎI) nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică întreprinzător individual (fondatorul). Prin urmare, întreprinderea individual (ÎI) poate
fi considerată persoană fizică cu statut de persoană juridică, adică, întreprinderea individuală (ÎI) are cod fiscal
separat de codul fiscal al fondatorului şi din punct de vedere al practicării activităţii sale se aseamănă cu un
SRL sau SA, dar totuși întreprinderea individuală (ÎI) se echivalează cu întreprinzătorul individual
(fondatorul). Adică mai simplu spus compania(ÎI) şi fondatorul acesteia sunt una şi aceeaşi persoană;
 deoarece patrimoniul întreprinderii individuale (ÎI) este indispensabil de bunurile personale
ale antreprenorului (persoană fizică), acesta (fondatorul) poartă răspundere nelimitată pentru
obligaţiile/datoriile întreprinderii (ÎI) cu întreaga sa avere, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei
în vigoare, nu fac obiectul urmăririi;
 membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale (ÎI) poartă răspundere nelimitată
solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate
cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi;

 întreprinderea individual (ÎI) are posibilităţi limitate de dezvoltare şi de obţinere a creditelor
bancare;
 întreprinderea individual (ÎI) poate avea şi probleme legate de personal, angajaţii fiind limitaţi
în ceea ce priveşte ascensiunea pe scara ierarhică. Adică, angajatul întreprinderii individuale (ÎI) nu poate
deveni cu timpul partener/asociat în cadrul ÎI prin deţinerea unei cote de participaţie (ÎI nu are capital social),
deoarece ÎI este persoană fizică şi se identifică cu fondatorul acesteia şi are în patrimoniu întreaga sa avere
(locuinţă, automobile etc.);
 ÎI are posibilităţi reduse de atragere a capitalului străin, împrumuturilor;
 orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale (ÎI);
 antreprenorul individual (fondatorul) poartă răspundere personală pentru ţinerea contabilităţii
şi raportarea financiară.
Impozitarea
Sub aspectul impozitării ÎI nu este cea mai convenabilă formă organizatorico-juridică a activității de
antreprenoriat, deoarece cotele impozitului pe venit sunt următoarele:
 7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 31140 lei;
 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 31140 lei.
Concluzii
În concluzie, alegerea formei organizatorico-juridice de întreprindere individuală (ÎI) pentru lansarea
şi desfăşurarea unei afaceri, este recomandată în cazul în care veniturile aşteptate de întreprinzător (fondator)
sunt relativ reduse, la fel fiind şi gradul de risc. La fel, în calitate de avantaj major în favoarea alegerii acestei
forme organizatorico-juridice, este modalitatea mai simplă de ținere a evidenței contabile, raportării fiscale și
financiare.
 Gospodăria ţărănească (GŢ)
Date generale
În agricultură activitatea individuală de întreprinzător se desfăşoară sub formă de gospodărie
ţărănească (de fermier). Gospodăria ţărănească (GŢ) este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate
privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală
a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse agricole,
prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole.
Avantaje/Dezavantaje
Ca formă organizatorico-juridică GŢ prezintă următoarele avantaje:
 gospodăria ţărănească (GȚ) se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică;
 Numai gospodăriile ţărăneşti (GȚ) pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în
agricultură în Republica Moldova;
 înregistrarea gospodăriei de fermieri este efectuată la primăria localităţii în care se află lotul
de pământ;
 GȚ organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă simplă, fără
prezentarea situaţiilor financiare, pînă la înregistrarea acestora ca contribuabili ai T.V.A. Acest fapt nu scuteşte
GŢ de prezentarea dărilor de seamă fiscale.
Antreprenorii care sunt dispuşi să aleagă forma organizatorico-juridică de GŢ, trebuie să ţină cont şi
de limitele acesteia, adică ca formă organizatorico-juridică GŢ prezintă următoarele dezavantaje:
 are statut juridic de persoană fizică;
 suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti
trebuie să asigure utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută anual) a muncii personale
a membrilor ei;
 membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia
cu întreg patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de procedură civilă, nu fac obiectul
urmăririi;
 o persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării ţărăneşti;
 este destinată desfăşurării activităţii de antreprenoriat doar în ramura agricolă a economiei.
Impozitarea
Sub aspectul impozitării GȚ este cea mai convenabilă formă organizatorico-juridică a activității de
antreprenoriat, deoarece cota impozitului pe venit este în mărime de 7% din venitul impozabil.
Concluzii
În concluzie, alegerea formei organizatorico-juridice de gospodărie țărănească (GȚ) pentru lansarea şi
desfăşurarea unei afaceri, este recomandată în cazul în care activitatea planificată principală urmează să fie
legată de activitățile agricole, iar veniturile aşteptate sunt relativ reduse, la fel fiind şi gradul de risc.
Deasemenea, în calitate de factor major în favoarea alegerii acestei forme organizatorico-juridice, este
modalitatea mai simplă de ținere a avidenței contabile, raportării fiscale și financiare, precum și cota redusă a
impozitului pe venit în mărime de 7%.