Autor:

Criterii Metoda: Brainstorming

Brainstorming-ul sau ”furtuna de creiere” este o metodă interactivă de
dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuțiile purtate între mai mulți
participanți, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulțime de sugestii. Rezultatul
Definirea/prezentarea acestor discuții se soldează cu alegerea celei mai bune soluții de rezolvare a
metodei situației dezbătute.
Ca metodă de discuție și de creație în grup, brainstorming-ul a fost
sistematizat în 1948 de către profesorul de la Universitatea din Buffalo
(SUA), Alexander Osborn.
Pentru a iniția o sesiune de brainstorming, Camelia Zlate și Mielu Zlate
(1982, pp. 136-140) propun următoarele etape și faze:
1. Etapa de pregătire care cuprinde: faza de investigare și de selecție a
membrilor grupului creativ; faza de antrenament creativ și cea de
pregătire a ședințelor de lucru.
Etape/principii de
2. Etapa productivă care cuprinde: faza de stabilire a temei de lucru; faza de
aplicare
soluționare a subproblemelor formulate și cea de culegere a ideilor
suplimentare.
3. Etapa selecției ideilor emise, care favorizează gândirea critică: faza
analizei listei de idei emise până în acel moment și cea a evaluării critice
și a optării pentru soluția finală.
Pentru a fi eficientă, sesiunea de Brainstorming trebuie să fie organizată
după ce a fost formulată problema de rezolvat, atunci când nu există stres
mare pentru participanți.
Condiții de realizare
Locul de desfășurare trebuie să fie un spațiu izolat, cu multă lumină,
(pt. profesor, elev,
suficient de mare pentru ca participanții să poată lucra fie independent, fie în
context)
grupuri mici. Trebuie să existe cel puțin următoarele: mese modulare, scaune
comode, table, un sistem de proiecție de imagini, consumabile diverse: post-
it-uri, markere, bandă adezivă, instrumente de scris etc.
În cadrul lecției ”Literele s-au certat. De ce oare?” fiecare elev își exprimă
opinia, neexistând răspunsuri bune sau rele. Exemple de răspunsuri: Pentru că
Exemplificarea
sunt diferite/ Pentru că stau pe poziții diferite/ Unele au căciuliță, altele nu/
metodei (un exemplu
Unele sunt mai folosite ca altele/ Grupul vocalelor e mai mic față de cel al
de bună practică)
consoanelor etc. Toate ideile sunt scrise pe tablă. Elevii împreună cu
învățătorul discută fiecare răspuns, selectându-le pe cele mai plăcute.
Obținerea rapidă și ușoară a ideilor noi și a soluțiilor rezolvitoare; costurile
reduse necesare folosirii metodei; aplicabilitatea largă, aproape în toate
Avantaje domeniile; stimulează participarea activă și creează posibilitatea contagiunii
ideilor; dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul
evaluării amânate; dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
Nu suplinește cercetarea de durată, clasică; depinde de calitățile
moderatotului de a anima și dirija discuția pe făgașul dorit; oferă doar soluții
Limite
posibile nu și realizarea efectivă; uneori poate fi prea obositor sau solicitant
pentru unii participanți.
Emiterea unui număr cât mai mare de soluții, de idei, privind modul de
Scopul rezolvare a unei probleme, în speranța că, prin combaterea lor se va obține
soluția optimă.