PROIECT LA TEORIA ȘI METODOLOGIA

CURRICULUM-ULUI
Tipuri de curriculum. Analiză comparativă.
Aplicații în practica educațională.

Facultatea: Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și
Preșcolar
An I, Grupa I
Responsabili proiect: Apostol Denisa- Florentina
Brădățanu Livia- Elena
Havriliuc Marian
Scutelnicu Beatrice- Ioana

Iași, 2019

1
 Cuprins

1. CURRICULUM-UL
2. TIPURI DE CURRICULUM
3. CURRICULUM-UL NAȚIONAL
4. STRUCTURA CURRICULUM-ULUI NAȚIONAL
5. CONCLUZIE
6. BIBLIOGRAFIE

2
 CURRICULUM-UL

În sensul cel mai larg, curriculum înseamnă întreaga experiență de învățare dobândită
în contexte educaționale școlare și extrașcolare. În sensul cel mai restrâns curriculum
semnifică conținuturile învățării, obiectivate în planuri de învățământ, programe și manuale.

TIPURI DE CURRICULUM

Delimitarea tipurilor de curriculum și circumscrierea lor cât mai clară este utilă
educatorului practician în înțelegerea multiplelor fațete ale experienței de învățare.

Prima clasificare pe care o redăm este elaborată din perspectiva teoriei curriculum-
ului:general, specializat, curriculum subliminal, curriculum informal.

Curriculum general este asociat cu obiectivele generale ale educaţiei şi cu

conţinuturile educaţiei generale, oferă o bază de cunoștințe, abilități și comportamente
obligatorii pentru toți cursanții, pe parcursul primelor stadii ale școlarității. Curriculum-ul
general nu vizează specializarea în raport cu un domeniu particular de activitate. Durata
educației generale variază în funcție de sistemul național de învățământ.Conținuturile
educației generale cunosc ca proces de extensiune, prin integrarea, pe lângă ariile curriculare
tradiționale, circumscris unor discipline consacrate în planurile de învățământ, a unor tematici
interdisciplinare, în special în sfera de studiu a ,,noilor educații”. Curriculum general
reprezintă fundamentul pe care aptitudinile speciale pot fi dezvoltate.

Curriculum specializat pe categorii de cunoștințe și aptitudini (literatură, științe

umaniste, științe exacte, muzică, arte plastice și dramatice, sporturi etc.) se focalizează pe
îmbogățirea și aprofundarea competențelor, pe exersarea abilităților înalte, pe formarea
comportamentelor specifice determinării performanțelor în domenii particulare de studiu.

Curriculum subliminal merge ca experiență de învățare din mediul psiho-social și

cultural al clasei de elevi, al școlii, al universității. Climatul de studiu, personalitate
profesorilor, relațiile interpersonale, sistemul de recompensări și sancționări sunt elemente
semnificative ale mediului instrucțional ce influențează imaginea de sine, atitudinile față de
alții, sistemul propriu de valori etc. În mod special evoluția afectivității este influențată de
climatul nestructurat al vieții din instituția educațională.

Curriculum informal derivă din ocaziile de învățare oferite de societăți educaționale

nonguvernamentale, din mass-media, din viața muzeelor, a instituțiilor culturale, religioase,
din atmosfera cotidiană a familiei etc.

3
 Cea de-a doua clasificare este redată după Goodlad, 1979, Walker, 1990 și
Glatthorn:

Curriculum recomandat de un comitet special de experți sau de autorități

guvernamentale ca fiind cel mai bun la un moment dat. În viziunea autorului, curriculum
recomandat este util profesorilor ca un ghid general dar el ignoră de obicei realitățile școlii.

Curriculum scris care are caracter oficial și este specific unei instituții educaționale
concrete. Autorul tipologiei menționează că acest curriculum este esențial dar adesea, el nu
este consonant cu ceea ce se predă de fapt in școală.

Curriculum predat reprezintă experiența de învățare oferită direct de educator

eleviulor în activitatea curentă.

Curriculum de suport care desemnează materialele curriculare adiționale, precum

culegeri de texte și de exerciții, timpul alocat experienței de învățare, cadre didactice, cursuri
de perfecționare și de specializare, echipamente electronice pentru valorificarea soft-ware
instrucțional, etc.; resursele de timp; resursele umane.

Curriculum testat este experiența de învățare transpoziționată în teste, probe de

examinare și alte instrumente de apreciere a progresului școlar.

Curriculum învățat semnifică ceea ce elevul achiziționează de fapt, ca o rezultantă a

acțiunii cumulate a celorlalte tiputi de curriculum; curriculum asimilat sau interiorizat și
eventual manifestat în termeni psihocomportamentali de către elev (Crețu, 2000, pp. 32-34).

CURRICULUM-UL NAȚIONAL

Curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ, al

programelor şcolare şi al manualelor şcolare din învăţământul preuniversitar. Curriculumul
naţional reprezintă: „ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare prin care
trece elevul pe durata parcursului său şcolar; ansamblul documentelor şcolare de tip reglator,
în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele
de învăţare pe care şcoala le oferă elevului.” (HG nr. 231/ 2007).

4
 STRUCTURA CURRICULUM-ULUI NAȚIONAL

Începând cu anul școlar 1998-1999, în România, Curriculum național cuprinde:

 Curriculum național pentru învățământul obligatoriu. Cadrul de referință (document

reglator care asigură coerența componentelor sistemului curricular în termeni de
procese și de produse) (Cucoș, 2014, p. 311).
 Planurile- cadru de învățământ pentru clasele I-XII/XIII, care reprezintă principalul
document oficial de tip reglator – componentă a curriculumului naţional – şi, prin
aceasta, un instrument de bază în promovarea politicii educaţionale la nivel naţional.
Planurile-cadru de învăţământ stabilesc, diferenţiat în funcţie de nivelul de şcolarizare,
disciplinele studiate de către elevi în şcoală şi numărul de ore alocat fiecăreia dintre
acestea. Disciplinele sunt prezentate grupat în cele şapte arii curriculare: Limbă şi
comunicare, Matematică şi ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică şi
sport, Tehnologii, Consiliere şi orientare. Această grupare asigură coerenţa structurală
a planurilor-cadru de învăţământ pentru toate nivelurile de şcolaritate (Cucoș, 2014, p.
311).
Pentru învăţământul primar şi gimnazial, planurile-cadru cuprind două
componente:
- trunchi comun, ca ofertă curriculară obligatorie pentru toţi elevii, şi
- curriculum la decizia şcolii, care cuprinde orele alocate pentru dezvoltarea ofertei
curriculare proprii fiecărei unităţi de învăţământ; se asigură astfel cadrul pentru
susţinerea atât a unor performanţe diferenţiate, cât şi a intereselor specifice de învăţare
ale elevilor.
Pentru învăţământul liceal, planurile-cadru cuprind următoarele componente:
- trunchi comun şi curriculum diferenţiat, ca ofertă curriculară obligatorie pentru
fiecare filieră, profil, specializare, şi
- curriculum la decizia şcolii, pentru filierele teoretică şi vocaţională, respectiv
curriculum în dezvoltare locală, pentru filiera tehnologică – componente care cuprind
orele alocate pentru dezvoltarea ofertei curriculare proprii fiecărei unităţi de
învăţământ.
Curriculumul la decizia şcolii asigură cadrul pentru susţinerea atât a unor
performanţe diferenţiate, cât şi a intereselor specifice de învăţare ale elevilor.
Curriculumul în dezvoltare locală asigură cadrul pentru realizarea instruirii
elevilor, în parteneriat cu agenţi economici, conform Standardelor de pregătire
profesională.
 Programele școlare ca parte componentă a curriculumului naţional, reprezintă
principalul document şcolar de tip reglator – instrument de lucru al cadrului didactic –
care stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională (obiective/ competenţe şi
conţinuturi ale învăţării) propusă spre realizare în bugetul de timp stabilit prin planul-

5
 cadru, pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi locul
disciplinei în planul-cadru de învăţământ. Acestea stabilesc obiectivele-cadru,
obiectivele de referință, exemple de activități de învățare, conținuturile învățării,
precum și standardele curriculare de perfprmanță prevăzute pentru fiecare disciplină
existentă în planurile-cadru de învățământ (Cucoș, 2014, p. 311).
Programele şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial au următoarele
componente:
- notă de prezentare,
- obiective-cadru,
- obiective de referinţă însoţite de exemple de activităţi de învăţare,
- conţinuturi ale învăţării,
- standarde curriculare de performanţă.
Programele şcolare pentru învăţământul liceal au următoarele componente:
- notă de prezentare,
- competenţe generale,
- competenţe specifice şi conţinuturi ale învăţării asociate acestora,
- sugestii metodologice.
 Ghiduri, norma metodologice și materiale-suport care descriu condițiile de aplicare și
monitorizare a procesului curricular.
 Manualele alternative (Cucoș, 2014, p. 311).

Curriculum național românesc cuprinde două componete: curriculum nucleu sau

obligatoriu(65-70%) și curriculum la decizia școlii (CDȘ- 35-30%). Cel din urmă presupune
mai multe variante:

 curriculum extins: prin care școala dă curs propunerilor venite din programele
elaborate la nivel național, pentru segmentul de până 30%;
 curriculum nucleu apofundat: prin care școala nu abordează deloc materia din
segmentul de 30%, ci aprofundează materia inclusă in segmentul de 70%
(curriculum obligatoriu), pe baza căruia se vorb stabili standardele de performanță
școlară și se vor calibra toate probele de exminare;
 curriculum elaborat în școalăȚ prin care se optează pentru activități didactice centrate
pe conținuturi organizate tematic, in terdisciplinar, cu relevanță pentru zona geografică
respectivă, pentru discipline sau arii curriculare opționale (Cucoș, 2014, p. 312).

6
 CONCLUZIE

În concluzie, curriculum se referă la oferta educațională a școlii și reprezintă sistemul

exepriențelor de învățare directe și indirecte oferite educaților și trăite de aceștia în
contexte formale, neformale și chiar informale. El ramâne realitate interactivă între
educator și educabil, cu efecte concrete, anticipate realist asupra celor din urmă și asupra
procesului însuși.

Curriculum-ul este supus, în continuare, procesului de extindere, precizare, nuanțare,

etc., a ariei sale semantice, ca formă de reflectare a evoluțiilor din câmpul cercetării și al
practicii curriculum-ului (Crețu, 2000, p.34).

BIBLIOGRAFIE

- Crețu, C. (2000), Teoria curriculum-ului și conținuturile educației, curs, Editura

Universității “ Al. I. Cuza”, Iași;
- Cucoș, C. (2014), Pedagogie Ediția a III-a revăzută și adăugită, Ed. Polirom, Iași
- http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/10765.

7
 Aplicație

Tipuri de curriculum recomandat pentru:

- elevi de nivel mediu: curriculum general;

- elevi supradotați și cu motivație pentru studiul disciplinei respective: curriculum
specializat;
- elevi supradotați, dar fără interese cognitive deosebite pentru disciplina respectivă:
curriculum informal;
- elevi slabi: curriculum subliminal.

Opțional: Literatura pentru copii

Argument

Dacă “ai carte, ai parte” spune un proverb românesc.

Adaptând mesajul transmis din vremuri străvechi condiţiilor actuale, am putea spune că,
doar ştiind să selectăm, să asociem idei, să comparăm şi să interpretăm conţinutul informaţiei
putem deveni utili şi competitivi.

Sursele de informare sunt multiple. Putem “naviga” printre ele ca un vapor în derivă sau ca
unul care posedă “instrumentele”, aparatura necesară ajungerii la destinaţie.

Literatura pentru copii este o disciplină opţională preferată tocmai pentru faptul că oferă
aceste “instrumente” necesare. Conţinuturile propuse, variantele de exerciţii şi teme sunt alese
cu scopul de a-l determina pe elev să se întrebe pe sine sau pe alţii, să răspundă la întrebări
sau să descopere răspunsuri prin realizarea unor selecţii, asocieri, comparaţii, analize, să
argumenteze idei proprii sau pe ale altora.

“ Nici un om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciţii, nici un

om nu se învaţă a judeca citind judecăţi scrise gata de alţii, ci judecând singur şi dându-şi
singur seama de natura lucrurilor”, susţinea Mihai Eminescu în Scrieri pedagogice.

8
 Se spune că, odată un călător a ajuns într-o cetate minunată. Oamenii erau primitori şi i-
au dat voie să se plimbe pe oriunde ar avea chef. A mers drumeţul pe fiecare stradă, în
fiecare casă. Nimeni nu-i stătea în cale.

Într-o zi a ajuns în faţa unei uşi închise. În dreptul ei stăteau doi paznici. Ar fi vrut să intre
şi acolo, dar uşa era păzită. A făcut cale întoarsă.

Atât de mult i-a plăcut cetatea încât omul s-a hotărât să rămână pentru totdeauna acolo.
Doar un gând îl rodea. Dorea să pătrundă şi-n sala păzită. În fiecare an mergea până la uşă,
de fiecare dată îi găsea pe cei doi păzind-o şi pleca de unde venise. An de an era la fel.

Când a simţit că i se apropie sfârşitul a mai făcut o ultimă încercare. Paznicii erau tot
acolo. S-a gândit omul puţin şi a decis că oricum era bătrân şi nu mai avea nimic de pierdut.
A pus hotărât mâna pe clanţă, paznicii s-au dat în lături şi uşa s-a deschis. Intrigat bătrânul
i-a întrebat:

- De ce până acum, an de an, nu am putut intra în sala aceasta?

Ei i-au răspuns:

- Uşa nu a fost încuiată niciodată.

(după o poveste populară)

Competenţe generale

1. Educarea modalităţilor de receptare a unui mesaj oral/ scris

2. Stimularea capacităţii de exprimare orală/scrisă

3. Dezvoltarea gustului estetic şi al limbajului literar

4. Înarmarea elevilor cu instrumente de lucru cu cartea.