Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURRICULUM-ULUI
Tipuri de curriculum. Analiză comparativă.
Aplicații în practica educațională.
Iași, 2019
1
Cuprins
1. CURRICULUM-UL
2. TIPURI DE CURRICULUM
3. CURRICULUM-UL NAȚIONAL
4. STRUCTURA CURRICULUM-ULUI NAȚIONAL
5. CONCLUZIE
6. BIBLIOGRAFIE
2
CURRICULUM-UL
În sensul cel mai larg, curriculum înseamnă întreaga experiență de învățare dobândită
în contexte educaționale școlare și extrașcolare. În sensul cel mai restrâns curriculum
semnifică conținuturile învățării, obiectivate în planuri de învățământ, programe și manuale.
TIPURI DE CURRICULUM
Delimitarea tipurilor de curriculum și circumscrierea lor cât mai clară este utilă
educatorului practician în înțelegerea multiplelor fațete ale experienței de învățare.
Prima clasificare pe care o redăm este elaborată din perspectiva teoriei curriculum-
ului:general, specializat, curriculum subliminal, curriculum informal.
3
Cea de-a doua clasificare este redată după Goodlad, 1979, Walker, 1990 și
Glatthorn:
Curriculum scris care are caracter oficial și este specific unei instituții educaționale
concrete. Autorul tipologiei menționează că acest curriculum este esențial dar adesea, el nu
este consonant cu ceea ce se predă de fapt in școală.
CURRICULUM-UL NAȚIONAL
4
STRUCTURA CURRICULUM-ULUI NAȚIONAL
5
cadru, pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi locul
disciplinei în planul-cadru de învăţământ. Acestea stabilesc obiectivele-cadru,
obiectivele de referință, exemple de activități de învățare, conținuturile învățării,
precum și standardele curriculare de perfprmanță prevăzute pentru fiecare disciplină
existentă în planurile-cadru de învățământ (Cucoș, 2014, p. 311).
Programele şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial au următoarele
componente:
- notă de prezentare,
- obiective-cadru,
- obiective de referinţă însoţite de exemple de activităţi de învăţare,
- conţinuturi ale învăţării,
- standarde curriculare de performanţă.
Programele şcolare pentru învăţământul liceal au următoarele componente:
- notă de prezentare,
- competenţe generale,
- competenţe specifice şi conţinuturi ale învăţării asociate acestora,
- sugestii metodologice.
Ghiduri, norma metodologice și materiale-suport care descriu condițiile de aplicare și
monitorizare a procesului curricular.
Manualele alternative (Cucoș, 2014, p. 311).
curriculum extins: prin care școala dă curs propunerilor venite din programele
elaborate la nivel național, pentru segmentul de până 30%;
curriculum nucleu apofundat: prin care școala nu abordează deloc materia din
segmentul de 30%, ci aprofundează materia inclusă in segmentul de 70%
(curriculum obligatoriu), pe baza căruia se vorb stabili standardele de performanță
școlară și se vor calibra toate probele de exminare;
curriculum elaborat în școalăȚ prin care se optează pentru activități didactice centrate
pe conținuturi organizate tematic, in terdisciplinar, cu relevanță pentru zona geografică
respectivă, pentru discipline sau arii curriculare opționale (Cucoș, 2014, p. 312).
6
CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE
7
Aplicație
Adaptând mesajul transmis din vremuri străvechi condiţiilor actuale, am putea spune că,
doar ştiind să selectăm, să asociem idei, să comparăm şi să interpretăm conţinutul informaţiei
putem deveni utili şi competitivi.
Sursele de informare sunt multiple. Putem “naviga” printre ele ca un vapor în derivă sau ca
unul care posedă “instrumentele”, aparatura necesară ajungerii la destinaţie.
Literatura pentru copii este o disciplină opţională preferată tocmai pentru faptul că oferă
aceste “instrumente” necesare. Conţinuturile propuse, variantele de exerciţii şi teme sunt alese
cu scopul de a-l determina pe elev să se întrebe pe sine sau pe alţii, să răspundă la întrebări
sau să descopere răspunsuri prin realizarea unor selecţii, asocieri, comparaţii, analize, să
argumenteze idei proprii sau pe ale altora.
8
Se spune că, odată un călător a ajuns într-o cetate minunată. Oamenii erau primitori şi i-
au dat voie să se plimbe pe oriunde ar avea chef. A mers drumeţul pe fiecare stradă, în
fiecare casă. Nimeni nu-i stătea în cale.
Într-o zi a ajuns în faţa unei uşi închise. În dreptul ei stăteau doi paznici. Ar fi vrut să intre
şi acolo, dar uşa era păzită. A făcut cale întoarsă.
Atât de mult i-a plăcut cetatea încât omul s-a hotărât să rămână pentru totdeauna acolo.
Doar un gând îl rodea. Dorea să pătrundă şi-n sala păzită. În fiecare an mergea până la uşă,
de fiecare dată îi găsea pe cei doi păzind-o şi pleca de unde venise. An de an era la fel.
Când a simţit că i se apropie sfârşitul a mai făcut o ultimă încercare. Paznicii erau tot
acolo. S-a gândit omul puţin şi a decis că oricum era bătrân şi nu mai avea nimic de pierdut.
A pus hotărât mâna pe clanţă, paznicii s-au dat în lături şi uşa s-a deschis. Intrigat bătrânul
i-a întrebat:
Ei i-au răspuns:
Competenţe generale