“La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înțeleasă ca fiind corelația deplină

dintre vorbele și faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce
spune și spune ceea ce face.” (Juliana Mallart-“Despre arta de-a nu avea regrete”)

Citatul evidențiază puternic realitatea în care trăim în ziua de azi, în care, de cele mai
multe ori oamenii pretind a fi sinceri spunându-ne ceva, și cât de curând făcând altceva
cu totul diferit față de ceea ce au afirmat că vor face.
După părerea mea, a fi sincer înseamnă a nu avea nimic de ascuns, a spune tot ceea ce
gândeşti sau simţi. Persoanele sincere, însă, se pot confrunta cu probleme, deoarece,
câteodată, sinceritatea nu este privită bine.
În primul rând, a fi sincer implică a spune adevărul şi, nu de multe ori, adevărul este
acceptat. Sau dacă acesta este acceptat, oamenii din jur încearcă să îl schimbe.
În al doilea rând, oamenii preferă să audă o minciună, decât adevărul care doare şi
care poate fi deranjant. Astfel, cei care sunt sinceri, nu sunt întotdeauna agreaţi pentru
această calitate. În opinia mea, între sinceritate şi insultă este uneori o linie extrem de
subţire, deoarece o părere sinceră, dar dură, despre o persoană, poate fi jignitoare.
În concluzie, sinceritatea trebuie preţuită, deoarece ea implică spunerea adevărului,
în limitele bunei-cuviinţe, iar acest lucru nu ar trebui să lipsească din viaţa noastră.