Razvan

Legea 78/2014

Legea 78/2014 privind reglementarea activitatii de voluntariat in Romania sau mult mai
cunoscuta sub numele de “legea voluntariatului” a fost publicata in Monitorul Oficial in data de 26 iunie
2014, urmand a intra in vigoare 30 de zile mai tarziu, adica pe 26 iulie 2014.

Desi legea vine cu un suflu nou in legislatia romaneasca, avand rolul de a plasa Romania pe harta
societatilor civilizate din Europa si nu numai, se pare ca in cele 26 de articole legiuitorul nu a reusit sa fie
atat de exhaustiv pe cat si-a dorit. Chiar daca intr-o privire de ansamblu actul normativ are o structura
logica, incercand sa acopere o paleta destul de larga de probleme ce pot fi identificate in practica,
consider ca exista anumite aspecte ce nu trebuiau evitate.

Din pacate beneficiarii activitatii de voluntariat sunt limitati la persoane juridice de drept public
sau de drept privat fara scop lucrativ, in alte cuvinte : ONG-uri. Ori in acest caz solutia adoptata de
legiuitor nu este una foarte inspirata, deoarece voluntariatul inseamna in primul rand hotararea
subiectiva a voluntarului de a desfasura activitati de voluntariat fie ca este vorba de ONG-uri sau de
persoane juridice cu scop lucrativ. Excluzand ultima categorie de persoane din sfera de reglementare a
noii legi, se exclude indirect unul din scopurile prezentei legi si anume sa ofere cadrul legislativ tinerilor
de a-si porni viitoarea cariera prin acumularea experientei in societati ce activeaza in domeniul ales de
acestia. Astfel, ce finalitate mai are faptul ca activitatea de voluntariat constituie experienta profesionala
daca in domeniul in care un student, spre exemplu, vrea sa se perfectioneze nu exista ONG-uri care isi
desfasoara activitatea ?

Un alt aspect care poate deveni controversat se afla in art. 15 alin (1) lit.b) si anume obligarea
organizatiei gazda de a suporta cheltuieli privind hrana, cazare si transport pentru voluntar in
desfasurarea activitatii de voluntariat. Aceasta este o cerinta imperativa care in anumite situatii va face
imposibila desfasurarea activitatii de voluntariat, datorita lipsei de finantare din partea ONG-urilor.
Consider ca aceasta sintagma putea aparea in forma legii in urmatoarea constructie : « Organizatia
gazda poate suporta cheltuielile de hrana, cazare si transport pentru voluntar in desfasurarea activitatii
sale de voluntariat »

In art. 21 este reglementata denuntarea unilaterala a contractului de voluntariat care impune un

termen de preaviz de 15 zile. Totusi, in anumite situatii acest termen se poate dovedi prea lung, sa nu
uitam totusi ca vorbim de o activitate pe care voluntarul a ales sa o desfasoare si pentru ca ii permite
timpul. Insa in eventualitatea in care timpul nu-i va mai permite va fi tinut totusi de acest termen ceea
ce va conduce la situatii in care voluntarul va trebui sa apeleze la intelegerea organizatiei gazda de a nu
acorda acel termen ceea ce echivaleaza cu o incetare amiabila a contractului, adica cu invoiala ambelor
parti. Ori aceasta situatie vine in antiteza cu denuntarea unilaterala care presupune vointa unei singure
parti.

Un alt scop al prezentei legi a fost acela de a impiedica desfasurarea muncii la negru sub
« protectia » unei contract de voluntariat, insa legiutorul a ales sa nu insiste asupra sanctiunilor ce
intervin in cazul in care aceasta situatie nefericita va fi intalnita in practica.