Ministerul Educației,Culturii și Cercetării din R.

Moldova

Colegiul de Construcții din Hâncești

Disciplina : Statistica
Referat : ,,Obiectul statisticii.Rolul ei în economie”

Realizat : Samocrainîi Vasile

Verificat :

Hâncești 2019
STATISTICA – INSTRUMENT DE CUNOAŞTERE ŞI ANALIZĂ
A FENOMENELOR ŞI PROCESELOR ECONOMICO-SOCIALE

Ca disciplină ştiinţifică, statistica, în funcţie de scopul cunoaşterii, se subdivide în:

• Statistica descriptivă vizează descrierea stării şi variabilităţii colectivităţii
statistice, după una sau mai multe caracteristici. Realizarea acestui obiectiv
presupune: culegerea datelor statistice; prelucrarea şi prezentarea lor sintetică, fie
sub formă numerică, prin indicatori statistici, fie sub formă grafică, prin diagrame
şi tabele statistice. În funcţie de numărul caracteristicilor, există: - statistică
descriptivă unidimensională (pentru o variabilă); - statistică descriptivă
multidimensională (pentru două sau mai multe variabile). • Statistica inferenţială
vizează estimarea caracteristicilor unei colectivităţi pornind de la cunoaşterea unui
eşantion şi presupune măsurarea incertitudinii rezultatelor şi calcularea riscurilor
pe care le implică luarea unor decizii fundamentale pe baza unei informaţii.
Analiza statistică urmăreşte descoperirea a tot ceea ce este permanent, esenţial,
logic în variaţia proceselor statistice şi măsurarea influenţei factorilor care le
determină variaţia în timp, în spaţiu şi din punct de vedere calitativ. Pentru aceasta
se folosesc: analiza de regresie, analiza de corelaţie, analiza seriilor de timp. 1.1.
Obiectul statisticii În general, conceptul de statistică are următoarele accepţiuni: -
date (în special, numerice); - activitatea de culegere şi prelucrare a datelor; -
disciplină ştiinţifică. Deschiderea şi mobilitatea metodelor statistice de investigare
a fenomenelor şi proceselor, îi conferă acesteia un caracter general de cercetare a
realităţii. Acest fapt stă la baza diferitelor concepţii în ceea ce priveşte statutul de
ştiinţă al statisticii, de disciplină sau instrument de cunoaştere. Cercetarea
fenomenelor şi proceselor se realizează în mod diferit, în funcţie de natura acestor
fenomene, de scopul cercetării şi de modalităţile de efectuare a acesteia.
Investigarea fenomenelor, proprie oricărei discipline, se va concretiza diferit, în
funcţie de instrumentele de cunoaştere utilizate. În general, statistica se defineşte
ca disciplină ce studiază latura cantitativă a fenomenelor şi proceselor
socialeconomice de masă, în condiţii concrete de timp şi spaţiu. Dar, orice
activitate umană de cunoaştere nu se poate limita strict la aspectul cantitativ,
abordarea logică ne obligă şi la aprecierea calitativă a fenomenelor. Deci, statistica
social-economică va analiza latura cantitativă a fenomenelor în strânsă legătură cu
latura lor calitativă. Studiul legităţilor economice se bazează pe analiza unui număr
mare de fenomene, abordate prin prisma legităţilor şi categoriilor economice.
Obiectul de studiul al statisticii îl reprezintă fenomenele de masă. Spre deosebire
de cele din natură, fenomenele de masă sunt fenomene complexe, atipice, rezultate
din acţiunea combinată şi repetată a unui număr mare de factori de influenţă.
Conceptul de fenomen de masă, presupune luarea în considerare a raporturilor: –
necesitate şi întâmplare; – legea statistică şi legea dinamică; – model statistic şi
model determinist. Legea statistică nu poate fi cunoscută decât dacă se ia în studiu
un număr mare de cazuri individuale, care sunt legate între ele datorită acţiunii
diferite a aceloraşi factori de influenţă. Legile statistice se manifestă sub formă de
tendinţă şi sunt valabile pentru un ansamblu de unităţi individuale. În esenţă, rolul
statisticii este de-a determina, pe baza datelor empirice, informaţii cât mai precise
asupra legii statistice de repartiţie a fenomenelor individuale, a fenomenelor de
masă ce ne interesează. Statistica este ştiinţa care studiază aspectele cantitative ale
determinărilor calitative ale fenomenelor de masă, fenomene care sunt supuse
legilor statistice ce se manifestă în condiţii concrete, variabile în timp, spaţiu şi
organizare socio-economică. Metodologia statisticii este dată de totalitatea
procedeelor şi tehnicilor de cercetare cantitativă a fenomenelor de tip colectiv.
Cercetarea statistică trebuie să ţină seama în mod obiectiv de principiile teoriei
probabilităţilor şi de cerinţele legii numerelor mari. Această lege a statisticii arată
că, întrun număr suficient de mare de cazuri individuale, influenţele factorilor se
pot compensa, astfel încât să ajungă la o anumită valoare tipică pentru întreg
ansamblul. De asemenea, o cercetare statistică va cuprinde etapele fireşti ale
oricărei cercetări, şi anume: observarea, prelucrarea şi analiza datelor, dar cu
specificitatea dată de obiectul propriu de cercetare şi de procedeele şi tehnicile de
investigare specifice. Observarea statistică se poate realiza pe baza datelor culese
prin procedee specifice de obţinere a informaţiilor, ca: recensământ, observare
selectivă, rapoarte statistice etc. Prelucrarea datelor statistice ca şi analiza acestora
presupune comparaţii logice (scădere, impărţire, modelare) şi interpretări ce se
realizează pe baza unor metode specifice, ca: metoda mediilor, metoda indicilor,
analiza de variaţie, metoda corelaţiilor statistice etc. In prezent statistica dispune de
un corp de metode a caror putere de cunoastere este verificata in variate domenii si
de o teorie generala in continua dezvoltare. Cultura statisticii devine tot mai mult o
componenta din cultura generala a omenirii contemporane, iar gandirea statisticii -
o modalitate stiintifica indispensabila pentru analiza si interpretarea unor clase
foarte largi de fenomene.

Rezultat al unui indelungat proces, statistica se prezinta cu un corp comun

de notiuni organizat in jurul conceptului de probabilitate, de metode stiintifice, cu
fundamentare epistemologica explicita si cu o varietate de domenii de aplicare,
acoperind practic natura si societatea.

Astazi, statistica constituie un puternic instrument de cunoastere a lumii

inconjuratoare. Marea majoritate a disciplinelor imprumuta de la statistica
modelele si procedeele acesteia, indispensabile de altfel indeplinirii rolului
acestora. Trebuie mentionat insa marele pericol la care aceste discipline pot fi
supuse in cazul folosirii necorespunzatoare a metodelor si procedeelor statistice.

Analiza si cunoasterea fenomenelor si proceselor social economice se poate

realiza numai ca urmare a unei observari riguroase si metodice, in cursul careia ele
pot fi masurate. In cadrul operatiei de modelare a fenomenelor si proceselor are loc
un proces de simbolizare si abstractizare a lor in vederea analizarii sub aspect
cantitativ. Analiza cantitativa constitute o faza premergatoare analizei calitative.
Testarea modelelor construite se realizeaza prin intermediul operatiei de
simulare. Pe parcursul tuturor fazelor de construire si testare a modelelor,
statistica este mereu prezenta in campul cercetarii stiintifice fiind solicitata de a lua
decizii pe baza metodelor si procedeelor pe care le pune la dispozitie. Modelul
construit si testat vine in ajutorul statisticii sa aprofundeze cunoasterea
fenomenelor si proceselor.

Modelarea matematica a castigat tot mai mult teren, dobandind o

importanta deosebita, odata cu intensificarea aplicarii modelelor statistice.
Culegerea si organizarea datelor rezultate din observari statistice constituie etapa
premergatoare elaborarii unui model. In acest mod, modelul realizat va reprezenta
o macheta a realitatii, alcatuita pe baza datelor din observarea statistica. Pe buna
dreptate, modelarea este considerate o modalitate de cunoastere a realitatii
inconjuratoare.

Organizarea culegerii, transmiterii si receptionarii informatiilor in cadrul

unui sistem economic constituie obiectivele esentiale ale unui sistem
informational. Un sistem informational este alcatuit din mai multe circuite
informationale, unde fiecare in parte trebuie sa includa operatii de culegere,
transmitere neperturbata a datelor si receptionarii acestora in scopul folosirii lor.
Trecerea de la prelucrarea manuala la cea automatizata a tuturor fazelor din cadrul
sistemului informational, adanceste procesul de cunoastere a realitatii, permitand
asimilarea sistemului informational unui flux tennologic informational, prin
transformarea lui intr-un sistem cibernetic. Organizarea circulatiei informatiei intr-
un sistem in conformitate cu principiile sistemelor cibernetice, constituie un suport
stiintific in abordarea gestiunii eficiente a acestuia. Avand in vedere natura
nedeterminista a majoritatii elementelor componente dintr-un sistem cibernetic,
studierea stabilitatii acestora se realizeaza apeland tot la statistica. Studii de reglare
si echilibru intr-un sistem cibernetic se pot aborda numai pe baza unor observari
statistice realizate metodic care ne permit sa construim modelul matematic in
conformitate cu realitatea.

` Informatica, prin aparatul sau, se implica tot mai mult in toate fazele de
vehiculare si prelucrare a informatiilor din cadrul sistemelor informationale,
conducand in acest mod la un salt calitativ important, cu consecinte semnificative
si asupra statisticii. Calculatoarele electronice, prin puterea lor de calcul,
conduc la o noua viziune cu privire la functiile statistice, precum si la modalitatile
de realizare a acestor functii.

Realizarea automata si in regim interactiv a tuturor metodelor si

procedeelor algoritmizabile din statistica, cu ajutorul calculatorului nu afecteaza cu
nimic obiectul si metoda statisticii. Calculatorul electronic nu constituie decat un
instrument de calcul, degajand statistica de volumul mare de calcule. In aplicatiile
practice implementate cu ajutorul calculatorului specialistul este absolvit in
totalitate de manipularea datelor cat si a operatiilor cu acestea, concentrandu-se in
exclusivitate asupra interpretarii rezultatelor intermediare si finale.

Statistica informationala, care a fost denumita asa de academicianul Octav

Onicescu, si-a gasit aplicatii practice in diverse domenii. Studierea sistemelor in
raport cu informatia continuta in acestea, a permis o abordare sistemica si mai bine
fundamentata matematic a realitatii. Teoria matematica a informatiei formuleaza
legile cele mai generale cu privire la comenzile, controlul si comunicatiile dintr-un
sistem, stabilind in acelasi timp principiile de codificare, prelucrare, pastrare
si transmitere a informatiei de care statistica beneficiaza din plin. Initiatorul teoriei
matematice a informatiei a fost Claude Shannon, care s-a bazat pe teoria
probabilitatilor. Teoria initiata de Shannon a permis reducerea perturbatiei care
influenteaza transmiterea informatiei.

Fiind un proces complex de cunoastere, judecata si actiune, managementul

se concretizeaza prin operatii de informare, analiza si control, punctul esential
constituindu-l momentul luarii deciziei. Toate aceste operatii folosesc metodele si
procedeele statisticii incepand cu culegerea (observarea) datelor si incheind cu
deducerea concluziilor necesare luarii deciziilor. Aceasta a permis conturarea unei
discipline denumita teoria deciziei, avand drept scop fundamentarea stiintifica a
procesului decizional. Deoarece teoria deciziei face apel si la modele deterministe,
aceasta se integreaza intr-un domeniu mai larg privind matematica aplicata si
anume in cercetarea operationala. Cercetarea operationala este considerata un
instrument de conducere nationala a proceselor si fenomenelor cu un inalt grad de
complexitate. Aceasta disciplina integreaza in cuprinsul sau metode si procedee
statistice cat si o multime de tehnici de natura stiintifica, tehnica si de culegere si
prelucrare a informatiei.