Subiecte Rezolvate Examenul Ginecologie 2013 by Me PDF

Release by Medtorrents.
com
Subiecte rezolvate la examenul de Ginecologie

Anul V, 2013
1. Simptomatica generală şi diagnosticul maladiilor ginecologice.
Diagnosticul maladiilor ginecologice include:
Anamneza: date generale, antecedente personale.
Simptomatica generală cuprinde - turburări menstruale-amenoree, hipo-, oligomenoree, menoragie,
metroragie; tulburări funcţionale-sterilitate primară sau secundară, figiditate; leucoree, dureri abdominale,
lombare, creşterea în volum a abdomenului, febra şi alterarea stării generale.
Examenul general: tipul constituţionl (hipostenic, astenic, intersexual, infantil), starea ţes.subcutanat,
tegumentelor, pilozitatea (hipertricoza-pilozitate exesivă în regiunile specifice femeii, hirsutism-pilozitate de
tip masculin) glandele mamare.
Examenul clinic.
Examenul special ginecologic:
1.ex. organelor genitale externe
2.ex. în valve sau cu speculul – se ex. colul uterin şi pereţii vaginali
3.tuşeul vaginal – se examinează vaginul, colul, corpul uterin, fundul de sac vaginal, trompele şi ovarele.
4.tuşeu rectal+palpare abdominală
Examenul instrumental:
- histerometria – sondajul uterului prin măsurarea dimensiunii cavităţii uterine
- puncţia exploratorie a fundului de sac vaginal cu biopsie (se prelevă un fragment de ţesut de la nivelul colului)
- biopsia funcţională a endometrului prin recoltarea prin chiuretaj a mucoasei uterine
-metode endoscopice: colposcopia, cervicoscopia, colpomicroscopia, histeroscopia, laparoscopia, culdoscopia
(ex. organelor bazinului mic cu ajutorul sistemului optic introdus în fornixul vaginal posterior)
- metode radiologice: histerosalpingografia, radiografia craniului.
- USG
Examenul de laborator:
- ex.bacterioscopic – se ex. 2 frotiuri colorate cu albastru de metilen şi după Gram
Gradele de puritate ale secreţiei vaginale:
I-numai b. Doderlein şi epiteliu, reacţia acidă
II- b. Doderlein, epiteliu pavimentos, leucocite solitare, reacţia acidă
III-număr mic de b. Doderlein, epiteliu, mulţi coci şi leucocite, reacţia slab alcalină.
IV- b. Doderlein lipsesc, număr mare de leucocite, floră bacteriană variată, reacţia slab alcalină.
- ex. bacteriologic – însămînţări pe medii nutritive + sensibilitatea la AB
- ex. citologic – se cercetează compoziţia celulară a frotiurilor p/u det.funcţiei hormonale a ovarelor şi p/u
aprecierea stării neoplazice.
Testele funcţionale includ:
- Determinarea hormonilor şi metaboliţilor lor – liutropină, folitropină, prolactină, estradiol, testosteron,
cortizol, 17-oxicorticosteroizi (metaboliţi al cortizolului – p/u det.funcţiei suprarenalelor) în plasma sangvină.
În urină – 17cetosteroizi (metaboliţii androgenilor) şi pregnandiol ( metabolit al progesteronului).
- Temperatura bazală – test indirect de determinare a ovulaţiei.
În normă, curba termică are aspect bifazic.
În faza I, foliculară a ciclului menstrual, temperatura bazală este mai joasă de 37C. După ovulaţie, în faza
luteinică ea creşte cu 0,6 – 1,0 C. Cu 1 -2 zile înainte de menstruaţie, scade.
Sunt 5 tipuri de curbe termice:
1. normal
2.cu ascensiune mică (0,3C) în faza luteinică → hipofuncţie a corpului galben
3. cu ascensiune nu cu mult timp înainte de menstruaţie – caracteristic pentru ciclul bifazic cu faza luteinică
scurtă.
4. monofazic → ciclu anovulator.
5. atipică
1
Release by Medtorrents.com
- Glera cervicală- se modifică sub acţiunea hormonilor
Cantitatea glerei depinde de stimularea estrogenică. Primele 8 zile lipseşte, apoi ↑ la a 14-a zi.
Capacitatea de extensie - vîscozitatea scade progresiv pînă la prelingere. Extensie maximă în perioada de
ovulaţie ( 6cm +, 8-12cm ++, mai mult de 2cm +++)
Semnul pupilei – sub influenţa estrogenilor are loc creşterea tonusului colului uterin ( se întredeschide) şi
creşterea cantităţii şi densităţii glerei.
Semnul ferigii - sub influenţa estrogenilor, glera la uscare se cristalizează ( sodiul sub influenţa mucinei).
Capacitatea dispare sub influenţa progesteronului.
- Test citovaginal hormonal PapaNicolau – permite aprecierea funcţiei ovariene pe bază de frotiuri vaginale.
Principiul testului-epiteliul vaginal este un receptor hormonal ce suferă modificări histologice sub influenţa
h.sexuali. Estrogenii maturizează complet epiteliul vaginal cu formarea straturilor bazal, parabazal, intermediar,
superficial. Progesteronul – numai pînă la stratul intermediar. Frotiurile citovaginale pe parcursul ciclului
permit evidenţierea cîtorva faze: proliferativă, ovulatorie, secretorie, premenstruală.
-Test citovaginal tumoral Babeş-PapaNicolau – pentru diagnostic oncologic. Principiul se bazează pe
evidenţierea celulelor tumorale din conţinutul vaginal .
Clasificarea frotiurilor – după 5 clase:
I-celule absolut normale
II- celule cu modificări minime, exclusiv benigne, cel mai des de tip inflamator.
III-celule anormale suspecte, al căror caracter benign sau malign nu poate fi certificat printr-un examen
citologic simplu
IV-cîteva celule cu caracter neoplazic
V- numeroase celule neoplazice, izolate sau în grupuri
- Probe hormonal – diagnostice:
1. cu progesteron – în amenoree. Se dă 10-20 mg/24h i/m, 5 zile
Dacă apare hemoragie→proba+ (amenoree neuterină, de regulă în insuf.ovariană)
Lipsa hemoragiei→amenoree uterină sau insuf.ovariană gravă (estrogeni absenţi)
2. cu estrogen-progesteron - p/u diferenţierea amenoreei uterine de cea ovariană
3. cu dexametazon – p/u det.sursei de hiperandrogenie la femei cu sdr.viril ( ovare sau suprarenale). Se dă
2mg/24h, 3 zile.
Înainte de probă şi după, se determină 17-CS.
Proba + , atunci cînd ↓ 17-CS în urină, şi cauza este suprarenală.
Proba - , cauza este ovariană.
4. cu gonadotropină – p/u diferenţierea amenoreei hipotalamo-hipofizare de cea ovariană
2. Particularităţile anatomo-fiziologice a sist.reproductiv la diferite vîrste.

Sunt următoarele perioade:
Perioada neonatală – de la naştere – 10 zile
Din punct de vedere fiziologic: după naştere în sîngele ei are loc o scădere bruscă a steroizilor
placentari(estradiol, progesteron, androgeni). Aceasta duce la o ↑ a secreţiei de gonadotropi, apoi ei încep să
scadă progresiv.
Din punct de vedere anatomic: labiile edemate, hiperemiate. Himenul edemat. Vaginul-3cm, tapetat cu
ep.pavimentos. Uterul şi ovarele sunt situate în cavitatea abdominală. Corelaţia col şi corp uterin- 3:1. Orificiul
extern al colului uterin- formă de fisură, intern –aproape că nu e format. Trompele- au lumen permiabil, stratul
muscular – bine dezvoltat. Ovarele- lungimea 1,5-2,5cm.
Perioada neutră – 1an-7ani
Fiziologic: organele genitale se află sub acţiunea unor cantităţi mici de hormoni sexuali.
Anatomic: la 3 ani organele genitale încep să coboare în bazinul mic. Corelaţia col şi corp uterin- 1,8:1, la 8
ani-1,4:1. Uterul – în anteversie flexie. Flora vaginală- variabilă şi instabilă. Aceste particularităţi determină
apariţia frecventă la această vîrstă a vulvo-vaginitelor.
Perioada prepubertară – 7ani-menarhă
Fiziologic: începe creşterea progresivă a gonadotropinelor şi h.sexuali suprarenali şi ovarieni. Aceasta duce la
creşterea accelerată a organismului fetiţei.
Anatomic: vaginul creşte în lungime, corelaţia col şi corp uterin- 1:3. Cresc in dimensiuni ovarele.
Perioada pubertară – menarhă-16 ani
2
Fiziologic: datorită maturizării tuturor sistemelor şi organelor fetei, în hipotalamus începe secreţia de liu-
liberine, inclusiv gonadotropine. ↑ GnRH, TRH, ACTH duce la maturizarea morfologică şi funcţională a
organismului femeii. Eliminarea în adeno-Hy de FSH şi LH duce la dezv.şi maturizarea foliculilor, ovulaţiei şi
la formarea corpului galben. Apar schimbări în endometru(proliferare, secreţie, descuamare) cu apariţia
menstruaţiei.
Anatomic:↑staturală, ↑gl.mamare,↑pilozitatea. Epiteliul vaginal se îngroaşă, suferă modificări ciclice. Uterul-
anteflexie-versie, corelaţia col şi corp uterin- 1:3. În trompele uterine apare peristaltica.
Perioada adolescentei – 16ani - 18ani
În această perioadă organismul femeii se maturizează somatic şi funcţional, devenind apt pentru reproducere
prin prezenţa ciclurilor ovulatorii. De bază este secreţia ciclică de GnRH, urmată de pulsaţii similare de FSH şi
LH.
Perioada adultă – 18ani – menopauză – femeia e aptă de reproducere.
Menopauza – este sistarea permanentă a menstruaţiei care rezultă din dispariţia activităţii foliculare. Poate fi
definită după 12 luni de amenoree spontană. Vîrsta medie ≈ 51ani.
Premenopauza – perioada de micşorare a funcţiei ovarelor cu modificări endocrine, biologice şi clinice.
Durata ≈ 4 ani.
Postmenopauza – sau menopauza confirmată, - după 12 luni de oprire a menstruaţiei.
Menopauza –
Consecinţe pe termen scurt (manifestări vasomotorii-bufeuri de căldură, crize de transpiraţii; manifestări
psihice-tulb.de somn, depresie, iritabilitate)
Consecinţe pe termen mediu (uretrite, cistite, incontinenţă urinară, discomfort vaginal şi senzaţii de
uscăciune, dispareunie, atrofie vaginală, involuţia uterului, atrofia gl.mamare, ↓ libidoului)
Consecinţe pe termen termen lung (osteoporoză, ictus, infarct miocardic)
Perioada senilă.
3. Metode contemporane de diagnostic în ginecologie. Teste funcţionale

Examenul ginecologic cuprinde:
Anamneza: date generale, antecedente personale, acuze (turburări menstruale-amenoree, hipo-, oligomenoree,
menoragie, metroragie; tulburări funcţionale-sterilitate primară sau secundară, figiditate; leucoree, dureri
abdominale, lombare, creşterea în volum a abdomenului, febra şi alterarea stării generale)
Examenul general: tipul constituţionl (hipostenic, astenic, intersexual, infantil), starea ţes.subcutanat,
tegumentelor, pilozitatea (hipertricoza-pilozitate exesivă în regiunile specifice femeii, hirsutism-pilozitate de
tip masculin) glandele mamare.
Examenul clinic.
Examenul special ginecologic:
1.ex. organelor genitale externe
2.ex. în valve sau cu speculul – se ex. colul uterin şi pereţii vaginali
3.tuşeul vaginal – se examinează vaginul, colul, corpul uterin, fundul de sac vaginal, trompele şi ovarele.
4.tuşeu rectal+palpare abdominală
Examenul instrumental:
- histerometria – sondajul uterului prin măsurarea dimensiunii cavităţii uterine
- puncţia exploratorie a fundului de sac vaginal cu biopsie (se prelevă un fragment de ţesut de la nivelul colului)
- biopsia funcţională a endometrului prin recoltarea prin chiuretaj a mucoasei uterine
-metode endoscopice: colposcopia, cervicoscopia, colpomicroscopia, histeroscopia, laparoscopia, culdoscopia
(ex. organelor bazinului mic cu ajutorul sistemului optic introdus în fornixul vaginal posterior)
- metode radiologice: histerosalpingografia, radiografia craniului.
- USG
Examenul de laborator:
- ex.bacterioscopic – se ex. 2 frotiuri colorate cu albastru de metilen şi după Gram
Gradele de puritate ale secreţiei vaginale:
I-numai b. Doderlein şi epiteliu, reacţia acidă
II- b. Doderlein, epiteliu pavimentos, leucocite solitare, reacţia acidă
III-număr mic de b. Doderlein, epiteliu, mulţi coci şi leucocite, reacţia slab alcalină.
IV- b. Doderlein lipsesc, număr mare de leucocite, floră bacteriană variată, reacţia slab alcalină.
3
- ex. bacteriologic – însămînţări pe medii nutritive + sensibilitatea la AB
- ex. citologic – se cercetează compoziţia celulară a frotiurilor p/u det.funcţiei hormonale a ovarelor şi p/u
aprecierea stării neoplazice.
Testele funcţionale includ:
- Determinarea hormonilor şi metaboliţilor lor – liutropină, folitropină, prolactină, estradiol, testosteron,
cortizol, 17-oxicorticosteroizi (metaboliţi al cortizolului – p/u det.funcţiei suprarenalelor) în plasma sangvină.
În urină – 17cetosteroizi (metaboliţii androgenilor) şi pregnandiol ( metabolit al progesteronului).
- Temperatura bazală – test indirect de determinare a ovulaţiei.
În normă, curba termică are aspect bifazic.
În faza I, foliculară a ciclului menstrual, temperatura bazală este mai joasă de 37C. După ovulaţie, în faza
luteinică ea creşte cu 0,6 – 1,0 C. Cu 1 -2 zile înainte de menstruaţie, scade.
Sunt 5 tipuri de curbe termice:
1. normal
2.cu ascensiune mică (0,3C) în faza luteinică → hipofuncţie a corpului galben
3. cu ascensiune nu cu mult timp înainte de menstruaţie – caracteristic pentru ciclul bifazic cu faza luteinică
scurtă.
4. monofazic → ciclu anovulator.
5. atipică
- Glera cervicală- se modifică sub acţiunea hormonilor
Cantitatea glerei depinde de stimularea estrogenică. Primele 8 zile lipseşte, apoi ↑ la a 14-a zi.
Capacitatea de extensie - vîscozitatea scade progresiv pînă la prelingere. Extensie maximă în perioada de
ovulaţie ( 6cm +, 8-12cm ++, mai mult de 2cm +++)
Semnul pupilei – sub influenţa estrogenilor are loc creşterea tonusului colului uterin ( se întredeschide) şi
creşterea cantităţii şi densităţii glerei.
Semnul ferigii - sub influenţa estrogenilor, glera la uscare se cristalizează ( sodiul sub influenţa mucinei).
Capacitatea dispare sub influenţa progesteronului.
- Test hormonal Papa-Nicolau – principiul testului-epiteliul vaginal este un receptor hormonal ce suferă
modificări histologice sub influenţa h.sexuali. Estrogenii maturizează complet epiteliul vaginal cu formarea
straturilor bazal, parabazal, intermediar, superficial. Progesteronul – numai pînă la stratul intermediar.
Frotiurile citovaginale pe parcursul ciclului permit evidenţierea cîtorva faze: proliferativă, ovulatorie,
secretorie, premenstruală.
- Citotest Papa-Nicolau – pentru diagnostic oncologic
- Probe hormonal – diagnostice:
1. cu progesteron – în amenoree. Se dă 10-20 mg/24h i/m, 5 zile
Dacă apare hemoragie→proba+ (amenoree neuterină, de regulă în insuf.ovariană)
Lipsa hemoragiei→amenoree uterină sau insuf.ovariană gravă (estrogeni absenţi)
2. cu estrogen-progesteron - p/u diferenţierea amenoreei uterine de cea ovariană
3. cu dexametazon – p/u det.sursei de hiperandrogenie la femei cu sdr.viril ( ovare sau suprarenale). Se dă
2mg/24h, 3 zile.
Înainte de probă şi după, se determină 17-CS.
Proba + , atunci cînd ↓ 17-CS în urină, şi cauza este suprarenală.
Proba - , cauza este ovariană.
4. cu gonadotropină – p/u diferenţierea amenoreei hipotalamo-hipofizare de cea ovariană.
4. Fiziologia sistemului reproductiv. Reglarea neuroendocrină a ciclului menstrual normal

Sistemul reproductiv este organizat după principiul ierarhic din 5 nivele: cortex, hipotalamus, hipofiza, ovarele,
organele-ţintă.
Primul nivel – cortexul şi sistemul neuro-transmiţător. Aici se percep impulsurile din mediul înconjurător şi
interoceptor şi se transmit prin sistemul neuro-transmiţător în nucleele neurosecretorii ale hipotalamusului.
Nivelul II – hipotalamusul, loc de integrare a SNC vegetativ şi endocrin. Conţine nuclee nervoase.
Hipotalamusul e format din 2 sisteme neuro-endocrine secretorii: magnocelular şi parvocelular.
Sistemul magnocelular e constituit din nucleele supraoptic şi paraventricular, ce secretă vasopresină şi
oxitocină, care se acumulează în lobul posterior al hipofizei.
Sistemul parvocelular se împarte în sistemul ce secretă realising hormoni (nucleele h.medial) şi dopamină
4
Liberine – LH-RH, FSH-RH, TRH, SRH, MRH,CRH (corticoliberină), PRF (factor de eliberare a prolactinei).
Statine – SIRH, PIF, MRIH.
Liberinele şi statinele se acumulează în adenohipofiză.
Nivelul III – hipofiza, situată la baza encefalului, în şaua turcească. Are 3 părţi – adenohipofiza, lobul
intermediar şi neurohipofiza.
Adenohipofiza are 3 tipuri de celule secretorii: acidofile (secretă h.somatotrop şi prolactina), bazofile
(h.tireotrop, foliculostimulant şi luteinizant), celule corticotrope (h.corticotrop).
Partea intermediară secretă h.melanostimulant.
Neurohipofiza acumulează vasopresină şi oxitocină .
Funcţia reproductivă e reglată de 3 hormoni: FSH, LH şi prolactina.
FSH – stumulează creşterea, dezvoltarea şi maturizarea foliculilor în ovare, secreţia estrogenilor în foliculul în
dezvoltare.
LH – contribuie la dehiscenţa foliculului, dezvoltarea şi maturizarea corpului galben, secreţia progesteronului.
Prolactina – stimulează creşterea şi dezvoltarea gl. mamare, lactocitelor.
Nivelul IV – ovarele. Au 2 zone: corticală şi medulară. Zona corticală conţine foliculi în diferite faze de
dezvoltare. Ciclul ovarian are 3 faze: foliculinică, ovulaţia, luteinică.
Foliculul ovarian şi corpul galben sintetizează estrogenii ( estradiol, estron, estriol) şi progesteron.
Progesteronul participă la modificările secretorii ale endometrului după ovulaţie, pegătindu-l pentru nidaţie,
participă la menţinerea sarcinii.
Nivelul V – organele-ţintă – uterul, vaginul, gl. mamară, foliculul pilos, pielea, ţes.adipos, osos.
Aceste organe au receptori pentru h.sexuali. Receptorii endometrului variază în dependenţă de nivelul
estrogenelor şi progesteronului în sînge (de faza ciclului menstrual).
Reglarea neuroendocrină a ciclului menstrual normal
Endometrul are 2 straturi: bazal şi funcţional.
Stratul bazal – stromă şi glande cu epiteliu în continuă proliferare. El e subţire şi nu se descuamează în timpul
menstruaţiei.
Stratul funcţional – 2 zone – compactă şi spongioasă.
Sunt următoarele faze:
- proliferativă precoce, medie, tardivă ( de la 1 – 15-a zi a ciclului mensrual ): are loc epitelizarea totală a
plăgii, ondularea glandelor endometriului, edemaţierea stromei, ondularea arterelor spiralate.
Faza proliferativă are loc sub acţiunea estrogenilor. Nivelul minim de estrogeni în sînge stimulează eliminarea
FSH. FSH duce la dezvoltarea şi maturizarea foliculului în ovar cu mărirea nivelului de estrogeni în sînge. Cînd
conc.de estrogeni e maximă, prin feed-back, se inhibă secreţia de FSH şi creşte nivelul de LH.
- secretorie precoce, medie, tardivă. La început au loc modificări ce pregătesc endometrul pentru implantarea
oului. Celulele glandulare produc glicogen. Dacă fecundarea nu a avut loc, endometrul trece în faza
proliferativă tardivă. Are loc infiltrarea cu leucocite, micşorarea hidratării, venele se dilată, arterele se
spasmează. Ischemia duce la necroza parţială a endometrulei şi apariţia descuamării – menstruaţiei.
66. Maturizarea sexuală prematură. Reţinerea dezv. sexuale.
MSP este apariţia semnelor sexuale secundare înainte de 8 ani.
Este de 2 tipuri:adevărată şi falsă.
Cauza- de geneză centrală în urma patologiei perinatale: hipoxia intrauterină a fătului, asfexia la naştere,
traumatismul natal. Alte cauze-tumoare a hipotalamusului, dereglări funcţionale în regiunea hipitalamo-
hipofizară.
MSP adevărată- apariţia ciclurilor minstruale normale, precedate de creşterea staturală, telarha,adrenarha şi
pubarha. Ea poate fi:idiopatică şi neurogenă
Idiopatică- se manifestă prin dezv.staturală mai mare decît pentru vîrsta dată, dar ulterior creşterea în înălţime
e blocată prin acţ.h. estrogeni care închid cartilajele diafizo-epifezare, astfel statura finală 150 cm rămîne mult
mai mică decît media obişnuită la femeia adultă.Au extrimităţi scurte,trunchi înalt şi umeri înguşti.
Diagnostic- date anamnestice, clinice ex.de laborator.Tratamentul e orientat spre obţinerea unei staturi
medii.Se adm.agonişti GnRH 5-6mg/kg timp îndelungat.
Neurogenă- cauze sunt tumori a hipotalamusului şi a hipofizei.
Există şi forme izolate ale pubertăţii precoce, care se manifestă prin apariţia numai a telarhei sau a adrenarhei,
sau pubarhei.
5
Telarha prematură- marirea bilaterală a gl.mamare la fetiţe de 6-18 luni.E consecinţa unei secreţii mai active
de estrogene care stimulează hipofiza fetiţei ducînd la secreţie marită de FSH şi LH.
Pubarha prematură- ap.precoce a pilozităţii.
MSP falsă- se manifestă prin sexualitate precoce cauzată de patologia gonadică sau extragonadică.
E determinată de o secreţie prematură şi deseori excesivă de h.sexuali, fără secreţie de gonadotropi şi ovulaţie.
Cînd secreţia hormonală este prodominant estrogenică pubertatea are fenomen feminin.Cind secreţia este
androgenică apar semne de virilizare.
Pseudopubertatea precoce de origine ovariană este condiţionată de tumori estrogen secretoare apărute în
copilărie.
Pseudopubertatea precoce de origine suprarenală e cauzată de hiperplazia suprarenală congenitală sau tumoare
şi clinic se manifestă prin sindrom viril.
Reţinerea dezv.sexuale- întîrzierea apariţiei semnelor sexuale secundare pînă la 14 ani şi lipsa menarhei pînă la
16 ani.
Cauze: predispunerea ereditară, stres cronic, efort fizic prelungit, reducerea raţiei alimentare. Patogenetic se
admite un mecanism de maturizare tardivă a sist.neuroendocrin hipotalamic. Pubertatea tardivă poate fi
provocată şi de un defect de programare genetică a secreţiei pulsative de GnRH, consecutiv şi al pulsaţiei FSH
şi LH, adică hipofiza este normală, dar lipseşte stimilul secretor hipotalamic.
Clinic- semne sexuale insuficient dezv.,hipoplazia organelor genitale externe şi interne.
Diagnosticul-se depistază o marire de 2,5 ori a FSH şi LH şi o insuficienţă de estrogene. Laparoscopic-
hipoplazia uterului şi a ovarului.
Tratamentul-în forma centrală se administrează GnRH sau agoniştii lui- buserilină, zoladex, decapeptid,
nafarelin în combinare cu estrogene.
67.Amenoreea.Clasificare.Diagnostic.Tratament.
Amenoreea-lipsa menstruaţiei timp de 6 luni şi mai mult.
1.Falsă- atrezia himenului, vaginului, colului uterin.
2.Adevărată- e de 2 tipuri fiziologică şi patologică.
Am.foziologică:
-fetiţe-imaturitatea sist. reprodoctiv;
-sarcină- corpul galben secretă h.sexuali înhibînd funcţia gonadotropă e adenofopofizei.
-lactaţie- prolactina înhibă gonadotropinele hipofizare
-postmenopauză-atrofia sist.reproductiv.
Am.patologică: primară şi secundară.
Primară-niciodată nu a fost. Secundară- lipsa timp de 6 luni, dar înainte a fost prezentă.
Am.patologică de 4 tipuri: centrală, gonadică, periferică, extragenitală.
1.Centrală: funcţională( psihogenă) şi organică.
Organică: hipotalamică, hipofizară, hipotalamo-hipofizară.
Hipotalamică- sdr.Pekraut-Babinski-Frohlich- distrofie adipozo-genitală-tumoare cu lezarea nucleelor
Hp→scăderea FSH, LH şi h.sexuali periferici. Tratament- chirurgical şi substitutiv.
Hipotalamico-hipofizară- sdr.galactoree-amenoree. Cauze: hiperprolactinemia, datorită proceselor distructive,
tumoarea hipofizei. Tratament- bromcriptin, parlodel, pînă la 2 ani.
Hipofizară: primară şi secundară.
Primară- nanism, gigantism hipofizar(h.somatotrop inhibă h.gonadotrop).
Secundară- sdr.Scheehan-necroza adenohipofizară în urma hemoragiei masive la naştere, avort→spasm.
Tratament- substituţie hormonală totală. Boala Simmonds- caşexie diencefalo-hipofizară, cauzată de necroza
septică postpartum, avortum şi a spasmului vascular al adenohipofizei cu tromboza ulterioară a vaselor.
2.Gonadică(ovariană): primară şi secundară.
Primară:
- disgenezia gonadelor- lipseşte ţesutul hormonal al glandelor(în sdr.Şerşevski-Turner 45x )
-feminizarea testiculară- sdr.Moris – cariotip 46xy, fenotip feminin- lipsesc organele genitale interne.
Secundară:
-sdr.ovarelor caşectice-patologie autoimună..
-sdr.ovarelor rezistente- patologia receptorilor faţă de FSH şi LH, formarea Ac faţă de receptorii gonadotropi
-sdr.ovarelor polichistice- 3 semne-dereglarea ciclului menstrual, obezitate, hirsutism.
6
3.Uterină: primară şi secundară.
Primară: sdr.Rokitanski-Kiustner-Hauzer- lipsa uterului.
Secundară:
-procese inflamatorii( lues, tbc.)
-sdr.Aşerman - în urma intervenţiilor chirurgicale ca raclajuri diagnostice frecvente se traumează stratul bazal
cu apariţia aderenţelor în cavitatea uterină. Tratament- transplant de endometriu de la donator (+ AB+ fibrină)
4. Extragenitală- patologia gl.tiroide, suprarenale, SNC.
Diagnostic
a. Clinic- statura, masa, gradul de dezv.sexuală şi somatică, teste funcţionale de diagnostic: temperatua rectală
matinală, semnul pupilei, ferigii, extinderea glerei cervicale.
b. Radiologic- metrosalpingografia, pneumopelviografia, radiografia, TC a craniului.
c. Investigaţii hormonale- det.gonadotropinelor, h.steroizi şi a metaboliţilor.
Proba cu progesteron-proba pozitivă(hemoragie)-endometriu e normal-excludem forma uterină. Dacă proba
e negativă, facem proba cu estrogen+progesteron. Se dă microfolin 0.05 ml 10-14 z. şi progesteron. Dacă iarăşi
proba e negativă, rezultă că amenoreea e de cauză uterină.
Dozarea prolactinei în sînge.
Dozarea FSH şi LH în sînge.
Dacă amenoreea e asociată cu hipertricoza se face: 17 CS în urină şi proba cu dexametazon( 0.05 mg de 4 ori
pe zi, 5 zile). Scăderea 17 CS – sursa androgenilor în organism sunt suprarenalele. Dacă nu se modifică 17 CS,
sursa- sunt ovarele.
d. Investigaţii genetice- careotipul, arborele genialogic.
e. Examenul instrumental- ecografia, biopsia, chiuretaj prin aspiraţie, laparascopie.
5. Algodismenoreea.Cauze.Diagnostic. Tratament
Algodismenoreea- menstruaţie dureroasă + sdr. neurovegetativ.
E de 2 tipuri: primară şi secundară.
1. Primară- sunt funcţionale, etiologia necunoscută.
2. Secundară- cauzată de procese patologice a organelor genitale- endomitrioză, procese inflamatorii,
malformaţii congenitale, retroflexia uterului, miom uterin.
Patogenie- sinteza excesivă a prostaglandinelor sau dereglarea sist.de degradare a lor. Se cunoaşte că
progesteronul duce la sinteza PG în indrometriu, unde sunt multipli receptori chimici şi algici. Sub acţiunea PG
are loc contractarea spastică a uterului, care conduce la ischimia miometrului cu eliminare de histamină,
adrenalină şi noradrenalină, ceea ce excită receptorii algici.
Clinica – dureri menstruale în regiunea inferioară a abdomenului + simptomatică neurovegetativă: cefalee,
cardialgii, tahicardie, graţă, hiperexcitabilitate.
Diagnostic – obiectiv modificări în organele genitale lipsesc. În cea secundară se determină prezenţa
patologiilor:endomitrioză, miom uterin, polipoza endometriului, malformaţii congenitale.
Tratamentul – psihoterapie şi trat.medicamentos:
-preparate ce micşorează efectul PG – AINS – indometacina, iboprufen, naproxenul, piroxanul, care se indică
cu 4-5 z pînă la menstruaţie, deoarece inhibă cu greu sist. de sinteză a PG.
Piroxanul (40 mg în 24 ore) se administrează odată cu începutul menstruaţiei, deoarece, în afară de inhibarea
sintezei de PG, acţionează ca antagonist la nivelul receptorilor de PG.
-contraceptive orale combinate;
-vit.E 300-500 mg în primele 3 z a menstruaţiei, are efect antioxidant foarte pronunţat şi contribuie la ↓ PG.
-cald pe abdomen, acupunctură, regim de muncă şi odihnă adecvat;
6. Boala sau sdr. ovarelor polichistice. Etiopatogenia. Diagniostic. Tratament

Se mai numeşte boala Stein-Levental.
Principalul criteriu macroscopic – marirea bilaterală a ovarelor de 2-6 ori, cu prezenţa multor foliculi chisto-
atretici. Suprafaţa ovarelor e netedă, albugineea îngroşată, sidefie( ovare de porţelan).
Patogenia. Acţiunea gonadotropă neadecvată creează un deficit de FSH şi surplus de LH. FSH determină
formarea aromatazelor(19 – hidroxilaza şi 3- betadehidrogenaza), enzime ce transformă androgenii în
estrogene. Estrogenii sunt necesari ↑ foliculului. Se formează un cerc vicios cu ↓ estrogenelor şi atrofia
foliculilor.
7
La femei cu ovare polichistice, estrogenii se sintetizează în adipocite.
Tabloul clinic: creşterea în volum a ovarelor, sterilitatea primară, oligomenoree, hirsutism, creşterea masei
corporale, seboree, acnee.
Diagnostic:
-pneumoginecografie- în normă raportul uter:ovar este 3:1, în ovare polichistice - 1:1
-USG, laparoscopie.
-17 CS în urină şi proba cu dexametazon ( 0.05 mg de 4 ori pe zi, 5 zile). Scăderea 17 CS – sursa androgenilor
în organism sunt suprarenalele. Dacă nu se modifică 17 CS, sursa- sunt ovarele;
Tratament: principiile sunt inhibarea secreţiei de gonadotropi şi micşorarea efectului biologic al androgenilor.
Terapia medicamentoasă:
- estrogeni (prin feed-back – inhibă gonadotropii) Se dă etinilestradiol 35-50 mg, mestranol 75-100 mg.
-antiandrogeni – ciproteron 5-50 mg pe zi;
-inducerea ovulaţiei şi stimularea fertilităţii – clomifen citrat 50 mg pe zi, din a 5-a pînă în a 9-a zi a ciclului
menstrual.
Tratament chirurgical: decorticarea parţială a ovarelor, rezecţia cuneiformă ( înlăturarea a 2/3 din ovare),
electrocauterizare, termocauterizare.
7. Hemoragii disfuncţionale (ovulatorii şi anovulatorii)

Apar în lipsa substratului organic al hemoragiei.
Sunt de 2 tipuri: ovulatorii (cu ovulaţia păstrată) şi anovolatorii.
Ovulatorii: cu ↓ f.foliculare, cu ↓ f.luteinice, cu ↑ f. luteinice, hemoragii intermenstruale.
1 Cu ↓ f.foliculare: scurtarea ciclului menstrual în dereglarea hipotalamo- hipofizară. Cinic – menstruaţii
frecvente, lungi şi abundente.
2 Cu ↓ f.luteinice: atrezia corpului galben în dereglări Hp-Hy. Clinic - sîngerări lente pre şi postmenstruale.
Diagnostic: micşorarea de LH pe baza temperaturii bazale şi concentraţia scăzută de progesteron. Tratament:
gestagene în a 2-a fază a ciclului menstrual.
3 Cu ↑ f.luteinice: corpul galben persistă şi secretă progesteron. Clinic – menstruaţii rare-obsomenoree,
menometragie cronică.
4 Hemoragii intermenstruale: apar în ciclul menstrual bifazic cu durată normală şi prezenţa ovulaţiei. Cauza-
micşorarea neconsiderabilă a estrogenilor şi progesteronului. Clinic – hemoragii 1-a, a 2-a zi a ciclului.
Anovulatorii: în perioada juvenilă, dupa naştere, climax.
Cauze: persistenţa foliculului şi atrezia foliculului.
1. Persistenţa foliculului - predomină secreţia de FSH şi micşorarea LH→ hiperestrogenemie→procese
hiperplastice în endometru. Clinic – polimenoree, mai mult de 7 zile, abundentă, proiomenoree, sterilitate.
Diagnostic: temperatura rectală monofazică, semnul pupilei şi ferigii 3+, 4+, întinderea glerei cervicale 12 cm,
examenul histologic al bioptatului endometrial – hiperplazie.
2. Atrezia foliculului – mai des în perioada juvenilă e o consecinţă a imaturităţii structurilor hipotalamo-
hipofizare, şi se manifestă prin lipsa eliminării de liu-liberine→lipsa ovulaţiei. Clinic – menstruaţii abundente
şi prelungite ce duc la anemizarea pacientei. Caracteristic – reţinerea menstruaţiei pînă la 6 luni cu trecerea în
hemoragie, care poate dura 6-8 săptămîni, fiind moderată şi indoloră. Diagnostic- în baza testelor funcţionale.
Tratamentul include 2 etape: hemostaza şi profilaxia recidivei hemoragiilor.
Hemostaza hormonală cu :
-în caz de hemoragii abundente – estrogene premarin şi presomin, 20 mg i/v la 6 ore, apoi oral – 2,7 mg timp de
3 săptămîni (stimulează proliferarea endometriului şi cicatrizarea plăgii).
-progesteron 1% -1 ml i/m timp de 8 săptămîni (produce chiuretajul nechirurgical).
-COC (1zi-4 pastile, 2zi- 3 p, 3zi-2p, 4zi-1p).
Tratamentul simptomatic: oxitocină, vit.K,C, substituienţi sangvini.
Hemostază chirurgicală sau chiuretaj al pereţilor uterini- constă în eliminarea instrumentală a stratului
funcţional cu excitaţia mecanică a receptorilor endometriali, ce duc la contractarea energică a muşchilor uterini.
Profilaxia recidivei hemoragiilor se face cu:
-norcolut-preparat gestagenic 5 mg de la 16-a zi timp de 3-4 cicluri.
-17-oxiprogesteron capronat 12,5% - 2ml i/m la a 14-a, 17-a zi.
-electroforeza endonazală cu vit.B1 p/u stimularea Hp-Hy.
-acupunctură.
8
71. Hemoragii juvenile. Etiopatogenie. Diagnostic. Tratament

In perioada juvenilă hemoragiile sunt anovulatorii.
Cauze: persistenţa foliculului şi atrezia foliculului.
1. Persistenţa foliculului - predomină secreţia de FSH şi micşorarea LH→ hiperestrogenemie→procese
hiperplastice în endometru. Clinic – polimenoree, mai mult de 7 zile, abundentă, proiomenoree, sterilitate.
Diagnostic: temperatura rectală monofazică, semnul pupilei şi ferigii 3+, 4+, întinderea glerei cervicale 12 cm,
examenul histologic al bioptatului endometrial – hiperplazie.
2. Atrezia foliculului – mai des în perioada juvenilă e o consecinţă a imaturităţii structurilor hipotalamo-
hipofizare, şi se manifestă prin lipsa eliminării de liu-liberine→lipsa ovulaţiei. Clinic – menstruaţii abundente
şi prelungite ce duc la anemizarea pacientei. Caracteristic – reţinerea menstruaţiei pînă la 6 luni cu trecerea în
hemoragie, care poate dura 6-8 săptămîni, fiind moderată şi indoloră. Diagnostic- în baza testelor funcţionale.
Tratamentul include 2 etape: hemostaza şi profilaxia recidivei hemoragiilor.
Hemostaza hormonală cu :
-în caz de hemoragii abundente – estrogene premarin şi presomin, 20 mg i/v la 6 ore, apoi oral – 2,7 mg timp de
3 săptămîni (stimulează proliferarea endometriului şi cicatrizarea plăgii).
-progesteron 1% -1 ml i/m timp de 8 săptămîni (produce chiuretajul nechirurgical).
-COC (1zi-4 pastile, 2zi- 3 p, 3zi-2p, 4zi-1p).
Tratamentul simptomatic: oxitocină, vit.K,C, substituienţi sangvini.
Hemostază chirurgicală sau chiuretaj al pereţilor uterini- constă în eliminarea instrumentală a stratului
funcţional cu excitaţia mecanică a receptorilor endometriali, ce duc la contractarea energică a muşchilor uterini.
Profilaxia recidivei hemoragiilor se face cu:
-norcolut-preparat gestagenic 5 mg de la 16-a zi timp de 3-4 cicluri.
-17-oxiprogesteron capronat 12,5% - 2ml i/m la a 14-a, 17-a zi.
-electroforeza endonazală cu vit.B1 p/u stimularea Hp-Hy.
-acupunctură.
72.Boala inflamatorie pelvină. Clinică. Diagnostic. Tratament.

BIP – infecţia tractului genital, începînd de la cervix→cavitatea abdominală (endocervicita, endometrita,
salpingita, ooforita, salpingoooforita, pelvioperitonita, peritonita, perihepatita)
Etiologia:
-bacterii (chlamidia, strept. betahem, gardnerelle vaginalis, cl. perfringens, treponema pallidum, schigella,
neisseria gonoreea, mycoplasma).
- viruşi (simplex 1,2 , papiloma virus, v.hepatic A, B, citomegalovirus, v.HIV.
-protozoare (lamblia, trihomonas vaginalis)
-candida;
-paraziţi (enterobius vermicularis)
Patogenia – 3 mecanisme:
1.Teoria canaliculară – calea ascendentă.
2.Mecanism limfatic – de la col prin drenaj limfatic parametral.
3.Mecanism de contiguitate.
Factorii ce contribuie la răspîndirea infecţiei: manevre instrumentale, intervenţii chirurgicale, manevre de
întrerupere a sarcinii, operaţia cezariană, modificări hormonale legate de ciclul menstrual, modul de viaţă
incorect, promiscuitate sexuală, micşorarea factorilor de protecţie celulară, folosirea incorectă a metodelor
contraceptive.
Tabloul clinic:
1. Durere acută la mişcare, greutate în timpul actului sexual.
2. Leucoree vaginală.
3. Febră.
4. Greaţă, vomă.
5. Sîngerarea vaginală.
Diagnostic.
1.Anamneza+acuze+istoric.
2.Hemoleucograma, VSH, examenul urinei, ex.bacterioscopic, bacteriologic.
9
3.USG,excluderea sarcinii ectopice, culdocinteza, ecografia, radiografia, laparoscopie.
Forme clinice: BIP primară, secundară şi recurentă.
BIP acută, selenţioasă, atipică.
Tratament: etiologic, patogenic.
73.Maladiile sexual-transmisibile. Clasificare. Principii de diagnostic şi tratament.

Clasificare:
1.Maladii venerice clasice: a. Sifilis b. Gonoree c. Şancroid d. Limfogranulom venerian e. Granulom inghinal
2. Maladii sexual transmisibile cu localizare preponderent în organele genitale:
a. Chlamidioza b. Trihomoniaza c. Candidoza vaginală d. Micoplazma e. Herpes genital f. Infectii cu papiloma
virus
3. M.S.T. cu afectarea predilectă a altor organe: a. SIDA b. Hepatite virale
4.Grupa neclasificată a. TBC genitală b. Pediculoza pubiană, scabia c. Citomegaloviroza d. Toxoplasmoza.
Clinic: MST cu semne:
Primare- prin tabloul clinic al uretritelor, vaginitelor, simptome de imunodeficienţă.
Secundare- peste un an de la contaminare + acutizari de uretrite cronice, formarea tumorilor inflamatorii
tuboovariene, procese aderenţiale în bazinul mic.
Terţiare – după 2 ani şi mai mult de la contaminare - sarcină ectopică, sterilitate, avorturi habituale,
imunodeficienţa pronunţata.
Principii de diagnostic:
Simptome clinice: caracterul leucoreei, prezenţa hiperemiei, pruritului, arsuri micţionale, dizurie, dureri în
regiunea perineului, vulvei, prezenţa leziunilor, fisurilor sîngerînde.
Investigaţii de laborator: ex. bacteriologic, bacterioscopic.
Principii de tratament:
- antibacterial, după antibioticogramă
- desensibilizante
- detoxicante
- vitaminoterapie
- tratament local – instilaţii, băiţe, tampoane, supozitorii.
74. Avortul ca problemă medico-socială

Avortul – terminarea sarcinii prin orice mijloace, înainte ca fătul să fie suficient dezvoltat pentru a
supravieţui. OMS- terminarea sarcinii înainte de 22 săpt.de gestaţie şi expulzia unui făt ce are mai puţin de
500g.
Sunt următoareale legislaţii cu privire la avort chirurgical:
- restrictivă – nu se permit, doar pentru salvarea vieţii mamei – Afganistan, Brazilia, Egipt, Nigeria, Irlanda
- semirestrictivă – motive p/u salva viaţa femeii, sănătate mentală, motive socio-economice – Australia, India,
Marea Britanie, Japonia
- permisivă – Africa de Sud, Albania, Rusia, Moldova, Olanda, Ungaria, Moldova.
Înainte de efectuarea avortului, este importantă consilierea cuplurilor pentru a fi siguri că aceştia doresc
terminarea sarcinii.
Clasificare: După cauze:
- Avort spontan-sfîrşitul natural al sarcinii inainte de 12săpt ( precoce), inainte de 20-22săpt (tardive)
- Avort indus-întreruperea sarcinii, care poate fi: accidental( traumatism, cădere, şoc emotiv), medical, criminal
(efectuat în afara instituţiei medicale)
După gradul de evoluţie clinică:
- avort iminent, -incipient, -în evoluţie, -incomplet(se expulzează numai fragmente din produsul de concepţie),
-complet( expulzia totală), -retenţie de avort( produsul concepţiei rămîne în uter mai mult timp).
Avort spontan
Cauze:
1. materne: genitale (malformaţii uterine, endometrioză, tumori uterine, cervicite, inflamaţii uterine,
toxoplasmoza, bruceloza); extragenitale ( boli acute infecţioase, intoxicaţii grave, hipovitaminoze, alergii)
2. legate de produsul de concepţie: nidaţie anormală, agenezii a fătului, malformaţii, anomalii ale cordonului
ombilical
10
3. factori imunitari
4. factori de mediu
Tratament: sedative, spasmolitice, tocolitice-beta mimetice( alupent, partusisen),sulfat de Mg 25% - 10ml, i/m;
inhibitori ai PG ( aspirină 0,5, metindol 0,025 de 3ori pe zi);vitaminoterapie; corecţia chirurgicală a
insuficienţei istmico-cervicale ( se face la 13-18 săpt.)
Avort medical. Metode:
- chiuretajul cavităţii uterine – pînă la 12-14 săpt. Se efectuează dilatarea, fixarea colului uterin, raclarea
cavităţii uterine. Complicaţii: perforaţie, hemoragie, leziune cervicală, infecţii, sterilitate.
- vacuum-aspiraţia - pînă la 12 săpt. Complicaţii mai puţine.
- dilatarea şi evacuarea – după 16 săpt. Fătul se extrage pe porţiuni cu pensa Schultze. Risc mare de perforaţie
uterină, pentru că pereţii sunt mai subţiri.
- avort medicamentos – se utilizează: prostaglandine E şi F, antiprogestative( mifepriston-RU-486), combinare
prostaglandine+antiprogestative (misoproston+mifepriston).
75. Gonoreea
Maladie sexual transmisibilă, cauzată de Neisseria gonoree.
Clinica: dureri şi usturime la micţie, secreţie purulentă galben-verzuie, piurie, hematurie
Clasificare:
1.Precoce: acută, subacută(2 săpt.), torpidă (fără manifestări clinice)
2.Cronică: peste 2 luni
După localizare:
a.Gonoreea sectorului inferior – uretra, gl.parauretrale, vulva, vaginul, gl.Bartoli, colul uterin
b.Gonoreea sectorului superior – endometrită, salpingita, pelvioperitonita.
Tratament
Provocare fiziologică (în menstruaţie), chimică, biologică, termică, alimentară
- benzil penicilină – doza unei cure 3mln 400mii UA, în forme acute; 4mln – forme grave;
- bicilina 1,3,5 – 600mii UA, peste 24h sau 1mln 200mii UA peste 48h;
- ampicilină 0,5g de 6 ori pe h;
- doxiciclină 100mg de 2 ori pe zi;
- gonovaccin – pentru imunoterapie specifică;
- pirogenal – se începe cu 50-100 doze pirogenice minime, pînă max.800 DPM;
Local –lavaj uretral cu KMnO4, furacilină
Criteriile însănătoşirii: lipsa gonococilor în testele de control timp de 3 cicluri menstruale.
76. Candidoza.Trihomoniaza
Candidoza. Etiologie – Candida albicans.
Clinic: prurut local, eliminări albe, brînzoase cu miros specific, eritem local.
Diagnostic – bacterioscopic, bacteriologic
Tratament – fluconazol, micosist, diflucan, clionD
Trihomoniaza. Etiologie – Trihomonas vaginalis (protozoar anaerob, mobil cu localizare în vagin, uretră
organe genitale externă, col uterin)
Clinic: prurit, eliminări galben-surii, miros specific.
Colpita tricomoniazică acută poate fi: maculoasă, granuloasă, ulceroasă, mixtă.
Diagnostic – bacterioscopic, bacteriologic.
Tratament – metronidazol 0,25 X 2ori/zi – 10z sau 0,5 X 4ori/zi – 5z ; clionD (metronidazol+miconazol) timp
de 10z.
77. Abdomenul “acut” în ginecologie. Forme clinice. Diagnostic. Tratament.

Noţiunea de abdomen acut include patologiile organelor cavităţii abdominale ce provoacă acumularea în
abdomen de sînge, exsudat, puroi, ducînd la excitarea peritoneului evoluţia unui sdr.dureros.pronunţat.
Stările patologice, ce provoacă abdomenul acut în ginecologie, se divizează:
1.Hemoragii acute interne : sarcină ectopică, apoplexie ovariană, traume a org.genitale interne
11
2.Dereglări acute de trofică: torsiunea pedunculului chistului ovarian, torsiunea pedunculului nodului
miomatos subseros, necroza nodului miomatos
3.Ginecopatii inflamatorii acute: pelvioperitonita, parametrita, peritonita difuză.
Sarcina extrauterină.
Este sarcina ce se dezvoltă în afara cavităţii uterine (trompe, ovare, cornul rudimentar al uterului, cervicală,
cavitatea abdominală)
Clasificare:
1.Sarcina tubară: bilaterală, concomitentă (în tompă şi uter), gemelară, pe bont restant de trompă; după sediu:
interstiţială, istmică, ampulară, pavilionară sau fimbrică; după evoluţie: în curs de evoluţie şi întreruptă (prin
ruperea peretelui trompei sau prin avort tubar)
2.Sarcina ovariană: internă (intrafoliculară), externă (pe suprafaţa ovarului)
3.Sarcina intralegamentară: primară (între foiţele lig. lat), secundară (oul rupe peretele trompei şi nidează în
foiţele lig. lat)
4.Sarcina abdominală: primară, secundară.
5.Sarcina în cornul rudimentar al uterului – apare în rezultatul migraţiei externe a ovului fecundat sau a
spermatozoidului.
Etiopatogenia.
1.Cauze tubare: congenitale (malformaţii), modificări biochimice locale, tulburări mecanice (aderenţe, plastii
tubare), tulburări neurovegetative (spasme tubare)
2.Cauze ovulare: dezv. anormală a oului (cantitatea scăzută de vitelină), modificări cromozomiale, factori
spermatozoici,
3.Cauze hormonale – acţionează asupra mutilităţii şi biochimiei tubare
4.Alte cauze: miom uterin, chist ovarian
Factori de risc: intervenţii şi manipulaţii diagnostice intrauterine, sarcină extrauterină în antecedente, inducerea
sarcinii „in vitro”, reconstituirea plastică a trompelor, contracepţie hormonală, dispozitiv intrauterin.
Clinica.
1.Sarcină tubară în evoluţie – semnele aceleaşi ca şi la o sarcină uterină, poate progresa fără manifestări pînă
la 4-6 sapt. Apar dureri abdominale hipogastrice, disconfort, dureri colicative în una din fosele ileace, o
întîrziere a menstruaţiei, ultima are caracter neobişnuit (cantitate mică, cul.întunecată). Semnul Hegar negativ
sau slab pozitiv (nu are loc o ramolire completă a istmului cervical şi a uterului). Uterul are formă piriformă (în
sarcina uterină – formă de glob). Dimensiunile uterine sunt mai mici. Semnul Piskacek, Genter –negativ. La
palparea bimanuală – trompele mărite în volum sau se determină o formaţiune tumorală.
2.Sarcina tubară întreruptă – triada clasică:
- întîrzierea menstruaţiei;
- dureri;
- semne de hemoragie intra abdominală;
Clinica începe brusc, după o amenoree secundară, apare durerea cu caracter de acces, intense. Localizată în
abdomenul inferior, iradiază în rect, în regiunea lombară. Slăbiciune generală, greaţă, vomă. Între accese starea
se ameliorează. Poate apărea metroragie, după cîteva ore de la acces, sîngerările sunt mici, culoare brună.
Simptomele iritaţiei peritoniale pozitive. Se determină strigătul Douglasului.
Diagnostic diferenţial
1.Hemoragie în I trimestru – avort spontan, provocat, mola hidatiformă
2.Sdr. algic – litiaza reno-uretrală, apendicita, chist ovarian torsionat
3.Hemoperitoneu – ruptură de splină sau ficat, apoplexie ovariană
4.Formaţiunea latero-uterină – salpingita acută, abces tuboovarian, endometrioza
Tratament
1.Medicamentos – metotrexat, PG E2
2.Chirurgical - prin laparoscopie (salpingectomie totală sau parţială, rezecţie segmentară cu anastomoză
termino-terminală) şi prin laparotomie – aceleaşi operaţii.
Apoplexie ovariană.
Reprezintă hemoragia în ovar datorită lezării integrităţii ţesutului ovarian în timpul ovulaţiei.
Etiopatogenia
12
E determinată de schimbările fiziologice ale ciclului menstrual: ovulaţia, vascularizarea pronunţată a ţesutlui
corpului galben. Ca factor predispozant – proces inflamator în antecedente, care duce la schimbări sclerotice în
ovare şi vase, la dilatare şi stază venoasă.
Sunt 3 forme:
1.Anemică – predomină semnele hemoragiei interne. E confundată cu sarcina extrauterină.
2.Algică – predomină sdr.algic, hemoragia e intrafoliculară sau intraluteală şi nu necesită tratament chirurgical
3.Mixtă
Clinica
Debut acut, dureri hipogastrice, semne de hemoragie internă, colaps, şoc hemoragic.
În valve – semnele sarcinii – negative.
Tuşeu vaginal – uterul-dimensiuni normale, consistenţa şi forma obişniută
Diagnostic: relevante sunt următoarele: menstruaţia nu se reţine, semnele subiective de sarcină – negative,
uterul nu e modificat, testul cu gonadotropina corionică – negativ.
Instrumental: puncţia fornixului posterior, USG, laparascopie
Tratament
Conservator, în caz de forma doloră (pungă cu gheţă pe abd.inferior, analgezice, spasmolitice)
Chirurgical, în forma anemică şi mixtă şi constă în efectuarea laparatomiei cu rezecţia şi suturarea ovarului.
Torsiunea pedunculului chistului ovarian
Este una din cele mai frecvente şi mai grave complicaţii a chistului ovarian.
În cazul torsiunii lente – semnele clinice neaccentuate. La torsiune accelerată şi completă – semne clinice cu
caracter acut. Apare starea de şoc: puls accelerat, greaţă, vomă, paliditate, semne de excitare a peritoneului.
Tactul vaginal – dimensiunile uterului normale, în regiunea anexelor, o formaţiune cu contur regulat, elastică,
doloră.
Tratament: laparotomie sau laparoscopie. Se efectuează puncţia chistului şi evacuarea conţinutului,
diatermocoagularea şi cauterizarea ulterioară a chistului. Capsula tumorii se excizează.
Traume a org.genitale interne – perforaţia uterină.
Complicaţie ce poate apărea în urma: chiuretaj diagnostic, avort medical, histeroscopie, instalarea
dispozitivelor intrauterine contraceptive.
Clinic: sdr.dolor, sdr.hemoragic.
Tratament: stoparea hemoragiei (contractile, punga cu gheaţă), restabilirea integrităţii organelor abdominale,
drenaj, antibioticoterapie.
Diagnostic diferenţial se va efectua cu: apendicita acută, pancreatita acută, ulcer gastric, colică renală, infarct
miocardic.
78. Pelvioperitonita şi peritonita ginecologică. Diagnostic. Tratament.

Pelvioperitonita – inflamaţia peritoneului pelvisului mic, de regulă, ca urmare a unui proces inflamator
localizat în anexe.
Pelvioperitonita poate fi acută sau cronică. Tipul exsudatului în spaţiul Douglas – purulent sau seros.
Clinica: febră înaltă, xerostomie, puls frecvent, greaţă, vomă. Durerile localizate în abdomenul inferior.
Abdomenul e balonat, participă la actul de respiraţie, spre deosebire de peritonită. Semne de excitare a
peritoneului sunt atenuate. Examenul bimanual e imposibil, fornixurile sunt tensionate şi dureroase, deplasarea
colului provoacă dureri considerabile.
Cînd are loc perforarea, răspîndirea abcesului limitat, se dezvoltă peritonita difuză.
Clinica: durerile se intensifică, apare voma repetată, scade TA, creşte frecvenţa pulsului. Defans muscular
pronunţat, semnele de excitare a peritoneului devin pozitive pe întreg abdomenul.
Tratamentul conservator:
1. antibacteriene: doxaciclină 100mg de 2 ori pe zi per os + cefotaxim 2,0 de 4 ori pe zi per os; clindamicină,
gentamicină, doxaciclină, metronidazol.
2. dezintoxicante: reopoliglucină, hemodez, polidez, trisol, albumină, plasmă.
3. desensibilizante: dimedrol, pipolfen, suprastin, taveghil.
4. imunomodulatori: levamizol, timalin
5. adaptogene şi fortifiante: eleuterococ, ginseng, vit C, E, B, PP.
Tratament chirurgical: are ca scop înlăturarea sursei de infecţie, exsudatului din cavitatea abdominală,
asigurarea drenării adecvate.
13
79. Sindromul sau boala ovarelor polichistice. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul.

foliculilor.
Diagnostic:
-USG, laparoscopie.
- estrogeni (prin feed-back – inhibă gonadotropii) Se dă etinilestradiol 35-50 mg, mestranol 75-100 mg.
menstrual.
80. Sindroamele neuro-endocrine (premenstrual, climacteric, postcastraţional).

Sindrom premenstrual – complex de simptome patologice ce apar in a 2-a fază a ciclului menstrual şi se
manifestă prin dereglări neuro-psihice, vegetovasculare, endocrino-metabolice, care dispar odată cu apariţia
menstruaţiei.
Etiologie: surmenaj psihic, fizic, patologie a SNC, SCV, SGI, naşteri şi avorturi complicate, maladii
infecţioase grave, procese inflamatorii.
Patogenie: F.etiologici →dereglarea funcţiei neuro-endocrine→dereglarea secreţiei tonice de liberine şi
statine→hipersecreţie de FSH, ACTH şi hiposecreţie de LH→hipersecreţia estrogenilor în ovare cu
hiperproliferare şi hiposecreţie progesteronică.
Hipersecreţia de ACTH→activarea sist.renin-angiotenzin-progesteron→dereglarea metabolismului hidro-salin.
Progesteronul are efect sodiu-diuretic. Insuficienţa lui→reţinerea de sodiu cu dezv. edemului intracelular şi la
nivelul creerului→simptome neuro-psihice.
Un rol important îl au prostaglandinele, ce duc la apariţia simptomelor gastrointestinale, algice, neurologice,
psihice.
Clinica:
- dereglări psihice – hiperexcitaţie, oboseală, letargie, agresivitate, insomnie
- semne neurologice – cefalee, ameţeli, hipertensiune
- fenomene dermatologice – acnee, prurit, pigmentarea feţei
- dereglări din partea ap.locomotor – dureri în articulaţii, muşchi, oase
- semne GI – bulimie, anorexie, dereglări de gust,graţă, vomă, balonarea abdomenului
- semne renale – reţinerea lichidului, edeme.
Există forma uşoară ( 2-3 simptoame) şi gravă ( mai mult de 5 simptoame)
După predominarea sindromului, există forma neuro-psihică, edematică, cefalică.
Tratament: psihoterapie, respectarea regimului alimentar, masaj general, balneoterapie, electroforeză
endonazală cu vit.B12 pentru a stabiliza SNC, tratament simptomatic.
În hiperestrogenie relativă sau absolută – terapie cu gestagene (din a 16-a zi a ciclului – 10 zile), norcolut 5mg,
pregnin 0,01 de 3 ori pe zi; contraceptive orale (marvelon, ovulen).
Sindrom climacteric – se divizează în 3 perioade: premenopauză, menopauză, postmenopauză.
14
Menopauza – este sistarea permanentă a menstruaţiei care rezultă din dispariţia activităţii foliculare. Poate fi
definită după 12 luni de amenoree spontană. Vîrsta medie ≈ 51ani. Înainte de 40ani - precoce, după 53ani -
tardivă.
Premenopauza – perioada de micşorare a funcţiei ovarelor cu modificări endocrine, biologice şi clinice.
Durata ≈ 4 ani.
Postmenopauza – sau menopauza confirmată, - după 12 luni de oprire a menstruaţiei.
Patogenie: Îmbătrînirea ovarelor→ micşorarea numărului de foliculi→ diminuarea sensibilităţii tip feed-back a
axului Hp-Hy→ ↑ FSH→ ovulaţie precoce şi scurtarea ciclului→ rezistenţa ovarelor la gonadotropine→
ovulaţie retatdată (cicluri neregulate), insuficienţă progesteronică (patologie uterină şi mamară),
hipoestrogenemie (simptome climacterice).
Clinica:
Consecinţe pe termen scurt - manifestări vasomotorii-bufeuri de căldură, crize de transpiraţii; manifestări
psihice-tulb.de somn, depresie, iritabilitate.
Consecinţe pe termen mediu - uretrite, cistite, incontinenţă urinară, discomfort vaginal şi senzaţii de
uscăciune, dispareunie, atrofie vaginală, involuţia uterului, atrofia gl.mamare, ↓ libidoului.
Consecinţe pe termen termen lung – osteoporoză (estrogenii stimulează secreţia calcitoninei, scăderea
secreţiei de calcitonină→ demineralizarea oaselor), ictus, infarct miocardic.
Tratament: terapie hormonală de substituţie – preparate estrogen-gestagene ( climara-plasture, climen,
climonorm)
Sindrom postcastraţional – complex de simptome vegeto-vasculare, neuro-endocrine şi metabolice, ce se
dezvoltă în urma ovariectomiei totale sau subtotale, atrofiei ţes.ovarian în urma radiaţiei, infecţii, preparate
medicamentoase.
Patogenie: ↓concentraţiei de h.sexuali→dereglarea stării funcţionale a sist.neurotransmiţător, ce corelează
reacţiile cardio-vasculare, respiratorii şi de to a corpului. Astfel, în suprarenale are loc ↑ sintezei de
glucocorticoizi şi testosteron, iar în ţes.adipos – de estrogene.
Clinica: semne vegeto-vasculare – bufeuri de căldură, hiperemia feţei, hipertensiune, tahicardie, hiperhidroza,
cefalee; endocrino–metabolice – obezitate, hipercolesterolemie, ateroscleroză, modificări atrofice ale
mucoaselor organelor genitale, vezicii urinare.
Tratament: ca şi în sindrom climacteric.
81. Tulburări de statică ale organelor genitale. Etiopatogenia. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul
chirurgical şi medicamentos.
Deosebim următoarele dereglări de statică:
- deplasarea uterului şi a pereţilor vaginali pe linie verticală – elevaţie, descensiune, prolaps genital
- în plan orizontal – rotaţia uterului, retroversie, flexie ( hiperanteflexii, lateroflexii)
- în jurul axei longitudinale – torsiunea uterului (se răsuceşte numai corpul, colul rămîne fixat).
Antedeviaţia uterină – înclinarea exagerată a uterului spre peretele abdominal anterior. Este de 2 tipuri:
1.hiperanteversie – se înclină intreg uterul în raport cu axa vaginului
2.hiperanteflexie – înclinarea se face la nivelul unghiului dintre col şi corp.
Etiopatogenie: infantilism genital, tumorile peretelui anterior al uterului (moim, fibrom), procese tumorale şi
inflamatorii ale anexelor, ascita, peritonita, tuberculoza.
Clinica: Diferă în antedeviaţiile congenitale şi dobîndite.
Congenitale: dereglări endocrine ca dismenoree, sdr.premenstrual, care se manifestă prin dureri cu caracter de
colică, tulburări neuro-vegetative, senzaţie de greutate în abdomen, dizurie.
Dobîndite: predomină simptomatologia patologiei de bază.
Diagnostic: prin tact vaginal.
Tratament: - înlăturarea cauzei.Conservator – preparate tonice generale, hormonoterapie adecvată, tratament
antiinflamator, masaj, hidroterapie, sport. Chirurgical – în formele dobîndite şi constă în înlăturarea cauzei
(miom, fibrom, aderenţe)
Retrodeviaţie uterină - este de 2 tipuri:
1.retroversie – corpul şi colul uterului are poziţia în prelungirea axei vaginului
2.retroflexie – corpul uterin se inclină posterior faţă de col.
Etiopatogenie: – insuficienţa dezvoltării uterului, ca urmare a tulburărilor hormonale; insuficienţa aparatului
de sisţinere uterin; naşterile frecvente, complicate cu traumatisme şi infecţii; tumorile.
15
Ca urmare a deviaţiei posterioare, apar modificări în vascularizarea uterului (dilataţii varicoase, stază
venoasă).Ovarele şi trompele sunt prolabate în fundul de sac posterior, se produc dereglări de circulaţie, se
reduc ovulaţiile, apare sterilitatea secundară.
Tratament: înlăturarea cauzei. Chirurgical – în caz de tumori, hidrosalpinx.
Laterodeviaţie uterină – deplasare laterală, se datoreşte proceselor tumorale şi inflamatorii, care duc la formarea
aderenţelor retractile, ce deplasează uterul.
Prolaps genital – reprezintă coborîrea uterului în direcţia axei vaginului şi în afara lui cu următoarele
modificări:
-alunecarea pereţilor vaginului – colpocel anterior şi posterior;
-antrenarea vezicii, rectului – cistocel, rectocel;
Etiologie:
1.puerperalitate
2.scăderea elasticităţii ţesuturilor căilor de naştere şi perineului, provocată de insuficienţa h.sexuali
3.poate fi congenital
Prolaps vaginal - pereţii edemaţi, îngroşaţi, violacei, cu ulceraţii. Incontinenţa de urină, fenomene dizurice,
rectită.
Diagnostic: ex. ginecologic, cistoscopie, cistografie.
Colpocelul posterior şi rectocelul sunt cauzate de distrugerea ţesutului conjunctiv dintre rect şi vagin
Tratament chirurgical – colpoperineografie posteroară şi levatoroplastie.
Enterocel – hernie în spaţiu Douglas.
Prolaps uterin – coborîrea uterului din bazinul mic prin hiatul urogenital.
Sunt 3 grade: incipient, incomplet, complet.
Incipient – corpul şi colul coboară în vagin, dar nu iese din fanta genitală. Acuze – greutate în bazinul mic,
dureri, leucoree, constipaţie.
Incomplet – corpul uterin în vagin, colul uterin în introitul vaginal.
Complet – iese din fenta genitală. Acuze – leucoree sangvino-purulentă, stază vezicală, piurie, pielonefrită
Tratament:
Căi de acces: vaginal, abdominal, mixt. Se efectuează: colporafie anterioară, colpoperineorafie posterioară,
colporafie posterioară cu levatoroplastie, operaţie Mancester.
82. Anomaliile de dezvoltare ale organelor genitale. Etiopatogenia. Diagnosticul. Tratamentul

chirurgical.
Etiopatogenie: dereglări de embriogeneză
Malformaţiile uterului
1Agenizie uterină
2 Hemiutere: uter bicorn bicervical, uter bicorn unicervical, uter unicorn.
3 Utere septate
4 Utere comunicante
5 Malformaţii minore
Malformaţiile vaginului
Deseori se asociază cu anomaliile sist.urinar şi rectului
Clasificare:
1 Absenţa vaginului
2 Vagin septat transversal sau longitudinal
3 Hipoplazie vaginală
Anomaliile ovarelor
1 Absenţa completă de ovare
2 Ovare suplimentare în formă de „şiret”
Anomaliile trompelor uterine
1 Absenţa bilaterală a trompelor
2 Absenţa parţială a trompei uterine
Diagnostic:
-metode endoscopice: colposcopia, cervicoscopia, histeroscopia, laparoscopia, culdoscopia (ex. organelor
bazinului mic cu ajutorul sistemului optic introdus în fornixul vaginal posterior)
16
- metode radiologice: histerosalpingografia.
- USG
83. Cuplul steril. Clasificare. Sterilitate de etiologie inflamatorie. Diagnostic. Tratament

Cuplul steril – incapacitatea unui cuplu conjugal de a se reproduce fără a utiliza metode de contracepţie timp
de 2 ani.
Clasificarea:
- După apariţie: 1.Primară 2.Secundară
- După partener: 1.Cauză numai feminină 2.Cauză numai masculină 3.Cauză mixtă (imună)
- După cauze la femei: tubo-peritoniale; endocrine; cervicale; neclare;
- După cauze la bărbaţi: patospermie; patologia gl. accesorii; varicocele; neidentificate;
La femei sterilitatea inflamatorie este:
Tubară – dereglarea anatomo-funcţională a trompelor.
Peritonială – proces aderenţial în bazinul mic.
Patologia trompelor este:
- funcţională (are loc tulburarea contractilităţii trompelor – hipotonus, hipertonus, duc la spasm şi în rezultat
inflamaţie)
- organică (pio-, hidrosalpinx, tumoare tubo-ovariană, care duc la impermiabilitate)
Cauze: BST cu chlamidia, mycoplasma, gonococ, treponema, trichomonada.
La bărbaţi sunt cauzate de obstrucţia canalelor seminifere, inflamaţii a glandelor accesorii (prostatite,
veziculite), în urma BST, boli infecţioase (parotidita epidemică, tuberculoza, rujeola)
Diagnostic: histerosalpingografie, ecohidrotubaţia, laparoscopie, faloscopie.
Tratament conservator – tratamentul maladiei inflamatorii
Tratament chirurgical:
-fimbrioliza – eliberarea fimbriilor din aderenţe;
-salpingoliza – lichidarea aderenţelor, flexurilor, curbărilor;
-salpingostomia – formarea unui ostium în caz de obliterare ampulară a trompelor;
-salpingo-salpingoanostomoza – rezecţia părţii opturate.
84. Cuplul steril. Clasificare. Sterilitate de etiologie endocrină. Diagnostic. Tratament

Cuplul steril – incapacitatea unui cuplu conjugal de a se reproduce fără a utiliza metode de contracepţie timp
de 2 ani.
Clasificarea:
- După apariţie: 1.Primară 2.Secundară
- După partener: 1.Cauză numai feminină 2.Cauză numai masculină 3.Cauză mixtă (imună)
- După cauze la femei: tubo-peritoniale; endocrine; cervicale; neclare;
- După cauze la bărbaţi: patospermie; patologia gl. accesorii; varicocele; neidentificate;
Cauzele sterilităţii endocrine la femei sunt tulburările hormonale în glandele endocrine ce duc la dereglări
ovulatorii: atrezia sau persistenţa foliculilor, anovulaţia cronică, paraovulaţia, insuficienţa corpului galben.
Mai frecvent se întîlneşte anovulaţia cronică. E cauzată de patologii ce se caract. prin dereglări ale proceselor
ciclice în sist. hipotalamus-hipofiză-ovare şi a altor glande endocrine.
Clinic - prin hemoragii disfuncţionale, oligomenoree, amenoree-galactoree, hirsutism şi sindrom viril. Aceste
simptome sunt prezente în boala ovarelor polichistice, sindromul viril, sindr. neuroendocrine postnatale, sindr.
amenoree-galactoree, patologia endocrină a glandelor suprarenale şi tiroidei.
Tratamentul include 2 etape:
1. – normalizarea fondului hormonal (tumoare hipofizară-tratament chirurgical, hiperprolactinemie-parlodel
sau bromcriptin, în patologie cu nivel ↓ de estrogene şi gestagene-gonadotropine ca decapeptil,buserelin)
2. – stimularea ovulaţiei cu clomifen, gonadotropine
A. Clomifenul este stimulator al gonadotropinelor. Se începe cu doze minime – 50mg de la a 5-a – 9-a zi a
ciclului menstrual. În lipsa efectului, se măreşte doza pînă la 150mg (cu prudenţă, se poate dezvolta
hiperstimularea ovarelor)
B. Pergonal (menotropin) – conţine FSH şi LH , în raport 1:1. Induce maturizarea folicolului şi ovulaţia.
C.Clomifen + Profazi (gonadotropină corionică) 5-10 mii UI.
17
Cauzele sterilităţii endocrine la bărbaţi sunt de 2 tipuri hipo- şi hipergonadotropă
Forma hipogonadotropă:
Sindrom Kaliman – ereditar, tip dominant recesiv. Hipotalamusul nu e capabil să producă GnRH, tractul
olfactiv nu e dezvoltat şi clinic se manifestă prin reţinerea dezvoltării sexuale şi anosmie.
Diagnostic: biopsia testiculară – nedezvoltarea tubilor seminiferi. Tratament – GnRH.
Sindrom Rud – ereditar, tip autosom dominant.
Clinic – hipogonadism hipogonadotrop + ihtioză, epilepsie, oligofrenie.
Insuficienţa hipofizară – clinica în dependenţă de vîrsta la care a apărut. Tratament substitutiv.
Forma hipergonadotropă.
Sindrom Klinefelter – 47XXY – virilism, oligo-, azoospermie, FSH – crescut.
Sindrom XYY – se caracterizează prin nivel înalt de FSH şi LH, testosteron. Clinic – statură înaltă, erupţii
pustuloase, spermatogeneză dereglată şi sterilitate incurabilă.
Diagnosticul sterilităţii endocrine
La femei – to bazală, glera cervicală, citologia vaginală, determinarea hormonilor FSH, LH, prolactină, T 3, T4,
cortizol, biopsia endometriului, teste hormonale cu gestagene, estrogene şi gestagene, dexametazon.
La bărbaţi – evaluare hormonală, genetică.
Diagnosticul sterilităţii mixte (imune):
Test postcoital – la 2-4 ore după coitus, se colectează secret din fornix, endo- şi exocervix – se apreciază
numărul şi starea spermatozoizilor (p/u determinarea compatibilităţii imunologice a cuplului)
Test de penetraţie – se determină capacitatea spermatozoizilor de ascensiune în glera cervicală.
Test microaglutinant – de det.titrul Ac antispermatici aglutinizanţi în serul sangvin sau mucusul cervical.
Test spermoimobilizant - de det.titrul Ac antispermatici imobilizanţi în serul sangvin sau mucusul cervical
85. Sarcina extrauterină.

Este sarcina ce se dezvoltă în afara cavităţii uterine (trompe, ovare, cornul rudimentar al uterului, cervicală,
cavitatea abdominală)
Clasificare:
1.Sarcina tubară: bilaterală, concomitentă (în tompă şi uter), gemelară, pe bont restant de trompă; după sediu:
interstiţială, istmică, ampulară, pavilionară sau fimbrică; după evoluţie: în curs de evoluţie şi întreruptă (prin
ruperea peretelui trompei sau prin avort tubar)
2.Sarcina ovariană: internă (intrafoliculară), externă (pe suprafaţa ovarului)
3.Sarcina intralegamentară: primară (între foiţele lig. lat), secundară (oul rupe peretele trompei şi nidează în
foiţele lig. lat)
4.Sarcina abdominală: primară, secundară.
5.Sarcina în cornul rudimentar al uterului – apare în rezultatul migraţiei externe a ovului fecundat sau a
spermatozoidului.
Etiopatogenie:
1.Cauze tubare: congenitale (malformaţii), modificări biochimice locale, tulburări mecanice (aderenţe, plastii
tubare), tulburări neurovegetative (spasme tubare)
2.Cauze ovulare: dezv. anormală a oului (cantitatea scăzută de vitelină), modificări cromozomiale, factori
spermatozoici,
3.Cauze hormonale – acţionează asupra mutilităţii şi biochimiei tubare
4.Alte cauze: miom uterin, chist ovarian
Factori de risc: intervenţii şi manipulaţii diagnostice intrauterine, sarcină extrauterină în antecedente,
inducerea sarcinii „in vitro”, reconstituirea plastică a trompelor, contracepţie hormonală, dispozitiv intrauterin.
Clinica:
1.Sarcină tubară în evoluţie – semnele aceleaşi ca şi la o sarcină uterină, poate progresa fără manifestări pînă
la 4-6 sapt. Apar dureri abdominale hipogastrice, disconfort, dureri colicative în una din fosele ileace, o
întîrziere a menstruaţiei, ultima are caracter neobişnuit (cantitate mică, cul.întunecată). Semnul Hegar negativ
sau slab pozitiv (nu are loc o ramolire completă a istmului cervical şi a uterului). Uterul are formă piriformă (în
18
sarcina uterină – formă de glob). Dimensiunile uterine sunt mai mici. Semnul Piskacek, Genter –negativ. La
palparea bimanuală – trompele mărite în volum sau se determină o formaţiune tumorală.
2.Sarcina tubară întreruptă – triada clasică:
- întîrzierea menstruaţiei;
- dureri;
- semne de hemoragie intra abdominală;
Clinica începe brusc, după o amenoree secundară, apare durerea cu caracter de acces, intense. Localizată în
abdomenul inferior, iradiază în rect, în regiunea lombară. Slăbiciune generală, greaţă, vomă. Între accese starea
se ameliorează. Poate apărea metroragie, după cîteva ore de la acces, sîngerările sunt mici, culoare brună.
Simptomele iritaţiei peritoniale pozitive. Se determină strigătul Douglasului.
Diagnostic diferenţial:
1.Hemoragie în I trimestru – avort spontan, provocat, mola hidatiformă
2.Sdr. algic – litiaza reno-uretrală, apendicita, chist ovarian torsionat
3.Hemoperitoneu – ruptură de splină sau ficat, apoplexie ovariană
4.Formaţiunea latero-uterină – salpingita acută, abces tuboovarian, endometrioza
Tratament:
1.Medicamentos – metotrixal, PG E2
2.Chirurgical - prin laparoscopie (salpingectomie totală sau parţială, rezecţie segmentară cu anastomoză
termino-terminală) şi prin laparotomie – aceleaşi operaţii.
86.Miom uterin.
Este tumoare benignă, mezenchimală, se dezvoltă, de regulă, în miometru. Sunt 3 tipuri:
1.Miom simplu 2.Miom proliferativ 3.Presarcom
Etiologie:
1.Predispoziţie ereditară
2.Infantilism somatic şi genital la femei, asociat cu dereglarea funcţiei menstruale.
3.Dereglarea funcţiei sistemului Hy-Hp-ovarian-uterin.
4.Procese inflamatorii recidivante.
5.Chiuretaje uterine
În patogenie – rol important hipofuncţia gonadotropă şi dereglarea aparatului receptor în uter.
Clasificare:
1.Forme tipice (în corpul uterin)
- subseroase; - interstiţiale; - submucoase;
2.Forme atipice (nu în corpul uterin)
- retrocervical; - anterocervical; - paracervical; - retroperitonial; - subperitonial; - intraligamentar;
Clinica:
- hemoragii uterine;
- dureri în regiunea inferioară a abdomenului, în regiunea lombară,
- uneori – semne dizurice, constipaţii, leucoree.
De regulă, miomul creşte lent, uneori – rapid.
Dimensiunile miomului uterin variază între 7- 16 săptămîni de graviditate.
Diagnostic:
Anamneza + acuzele.
Ex. paraclinic – histerosalpingografia ( evidenţierea cavităţii uterine, permiabilitatea trompelor uterine,
polipoza), radiografia cu contrast (evidenţiază nodulii submucoşi), histeroscopia, laparoscopia, culdoscopia,
Diagnostic diferenţial: se face cu tumoare uterină, tumoare ovariană, graviditate.
Tratament chirurgical:
Indicaţii:
1.Dimensiuni mari ale tumorii > 13 săpt.
2.Meno-,metroragii abundente ce duc la anemizare.
3.Creştere rapidă şi masivă.
4.Noduli subseroşi pedunculaţi ce pot torsiona →abdomen acut.
5.Localizare submucoasă – hemoragii abundente.
6.Localizare intraligamentară →sindrom dolor pronunţat (compresia plexurilor nervoase)
19
7.Localizare în colul uterin
8.Prezenţa patologiilor concomitente – hiperplazia endometrului, tumori ovariene.
9.Necroza nodului miomatos
Sunt 2 tipuri de intervenţii:
- radicală – histerectomie subtotală cu/fără anexe, histerectomie totală;
- conservatorie – miomectomie, enuclearea nodului miomatos, miometrectomie, defundarea uterului.
Tratament conservator:.
Indicaţii:
1.Noduli interstiţiali şi subseroşi. 2.Volumul nu mai mare ca 12 săpt. 3.Absenţa meno-, metroragiilor.
4.Stare inoperabilă.
La bază:
1.Preparate cu efect gestagen: norcolut 5-10 mg/zi, timp de 6 luni ( a 16-25 zi a ciclului menstrual),turinal.
2.În miom mic – estrogeni – gestageni (exclud ovulaţia şi proliferarea nodulilor, prin inhibiţia sintezei şi
secreţiei de h. gonadotropi): non-ovlon, anovlar.
3.În premenopauză – androgeni: metiltestosteron 5-10mg (a 16-25 zi a ciclului menstrual)
4.Fizioterapie, vitaminoterapia.
87.Endometrioza genitală. Clinica. Diagnostic.Tratament

Maladie hormonal dependentă ce se caract. prin creşterea ţesutului asemănător endometrului, cu localizare
anormală.
Etiologie.
1.teorie embrionară- se dezv. din rămăşiţele ducturilor Muller, Wolf.
2.teorie endometrială – din endometriu.
3.teorie metaplastică – în urma metaplaziei peritoneului embrionar.
4.teorie dishormonală – cea mai veridică. Boala se dezv. pe fondul hiperestrogenemiei absolute sau relative şi
hipofuncţia corpului galben şi suprarenalelor.
Clasificarea:
1.Extragenitală
2.Genitală de 2 tipuri: internă(uter şi porţiunea interstiţială a trompei); şi externă (ovare, trompe, vagin, col
uterin, vulvă)
După structură – nodulară, infiltrativă, chistică.
Clinica:
1.Hiper-, polimenoree, algodismenoree.
2.Creşterea volumului uterin pre- şi în timpul menstruaţiei.
În endometrioza vaginului sau localizare retrocervicală apar: dureri în abdomenul inferior, lombare, înainte şi
în timpul menstruaţiei, dereglări de defecaţie. Mucoasa vaginului de culoare albăstrie. După menstre – secret
maroniu.
În endometrioza ovarelor – chisturi de ciocolată.
Diagnostic
Radiografie, cervico-histerosalpingografie, USG, endoscopie, ex. citologic, TC
Tratament
- inhibiţia endometriozei clinic active;
- înlăturarea chirurgicală a focarelor;
1.Progestine fără estrogeni
Noretisteron-acetat, norcolut 5 mg/zi, timp de 6 luni ( a 16-25 zi a ciclului menstrual)
2.Progestin-estrogene
Non-ovlon, ovulen, rigevidon, marvelon.
3.În insuficienţa fazei luteinice, anovulaţie- preparate antiestrogene – clostrilbegit
4.Preparate antigonadotrope – danazol 100-800 mg/zi, 3-12 luni (provoacă atrofia endometriului)
5.Imunomodulatori
Tratament chirurgical. Indicaţii:
- endometrioza cicatriciilor postoperatorii ombilicale;
- chistadenomul ovarelor+endometrioza;
- lipsa efectului terapiei conservatorii timp de 6 luni;
20
- progresarea stenozării lumenului;
- supurarea anexelor afectate de endometrioză;
Dacă e afectat colul uterin – extirparea uterului.
Operaţii cruţătoare: rezecţie parţială a ovarelor, înlăturarea părţii posterioare a istmului uterin+suturarea
colului, înlaturarea endometriozei vaginale, iradiere cu lazer în regim de coagulare.
88. Clasificarea tumorilor ovariene benigne. Tabloul clinic. Diagnostic. Tratament.

Clasificare histologică:
 T. seroase: benigne - chistadenom, papilom de suprafaţă, adenofibrom şi chistadenofibrom
 T.mucinoase: benigne - chistadenom, adenofibrom şi chistadenofibrom
 T.endometriale: benigne - adenom, chistadenom, adenofibrom şi chistadenofibrom
 T.celulelor deschise benigne
T.Brenner.
T. seroase – sunt de 2 tipuri: cilioepiteliale şi papilare
Clinic: la tact vaginal – formaţiune rotundă mobilă situată lateral sau retrouterin.
Chistoamele cilioepiteliale – mai frecvent unilateral, unicamerale, pereţii netezi, conţin lichid seros de culoare
gălbuie cu cristale mici.
Chistoamele papilare în unele cazuri se pot maligniza. Caracteristic – situarea intraligementară sunt
pluricamerale, cu multe papile, cu lichid gălbui-cafeniu, afectare bilaterală procese aderenţiale în abdomen.
Clinic – dureri în regiunea inferioară a abdomenului, greutate, discomfort, fenomene dizurice, dereglări ale
defecării.
T. mucinoase – tumori ovariene epiteliale, pot fi bilaterale, situate intraligamentar. Uneori se complică cu
ascita şi procese aderenţiale. Sunt cele mai mari tumori benigne (30-50 cm în diametru). Conţin lichid
gelatinos. Epiteliul tumoral are capacitatea de producere a mucinii, care sub formă de granule se află în
interiorul celulelor.
T. endometriale – fac parte din tumorile care histologic sunt similare cu tumorile endometrului.
T. celulelor deschise benigne sunt foarte rare. Ele constau din celule deschise de glicogen.
T.Brenner – t. fibroepiteliale ce constau din stroma ovarului şi grupuri de celule poligonale sau epiteliale. Este
dură, culoarea alb-surie, capsulă nu are, în tumoare cavităţi mici. Pot fi focare de calcificare. Evoluţia, de
regulă, este asimptomatică.
Diagnostic: radiografie abdominală, histerosalpingografie, flebo-, arterio-, limfografie, USG, TC, RMN.
Tratament: chirurgical – ovariectomie uni- sau bilaterală.
89. Stările de fon şi precanceroase ale organelor genitale feminine.

Stări de fon ale organelor genitale externe:
1.Condiloame acuminate
Sunt determinate de virusul HPV. Clinic – veruci ce se suprapun (varză de mare).Tratament – chirurgical,
criodistrugere cu azot lichid.
2.Nevus – nevii benigni, mai ales cei ce proemină, au risc mare de malignizare. Tratament – chirurgical.
3.Distrofie hiperplastică: kraurozis şi leucoplachia.
Kraurozis – stare involutiv sclerotică cronică a vulvei, ce se caracterizează prin atrofia organelor genitale
externe. Mucoasa şi pielea îşi pierd elasticitatea, apare dipigmentarea, subţierea şi atrofia.
Leucoplachia - este o pată albă-surie, cu suprafaţă netedă, creşte în dimensiuni, se discuamează, formează
hiperkeratoză. Tratament – sedative, hormonoterapie generală şi locală cu estrogene, androgeni, corticosteroizi,
desensibilizante, anestizie locală.
4.Displazia vulvei – atipia epiteliului pluristratificat cu dereglarea stratificării. Tratament – excizia în limitele
ţesutului sănătos.
Maladii precanceroase ale organelor genitale externe:
1. Fibrom – în regiunea labiei mari sau sub mucoasa vaginului. Creşte în volum pe un peduncul subţire.
2. Lipom – din ţes.lipidic în muntele Venus.
3. Hemangiom – tumoare benignă vasculară capilară sau cavirnoasă. Este o pată albăstruie-purpurie. Tratament
– crioterapie, electrocoagulare.
21
4. Limfangiom – din vasele limfatice, are formă de noduli mici din ţes.conjunctiv.
Stări de fon de col uterin:
1.Pseudoeroziunea
2.Extropion eroza – pseudoerozie + deformaţii cicatriciale de col uterin
3.Eroziunea verra
4.Leucoplazia
5.Eritroplazia
6.Polip – proliferarea ţes.pavimentos, are bază conjunctivă
7.Endometrioza – transplant al endometriului pe col uterin
8.Endocervicita – inflamaţie în jurul canalului cervical
Procese precanceroase
Displazii – modificarea epiteliului pluristratificat pavimentos al colului uterin, ce se caracterizează prin
hiperplazia stratului bazal, parabazal, dar nu atinge stratul superficial al ep.pavimentos.
Diagnostic – frotiu Papanicolau, colposcopie + proba Chiller, acid acetic; biopsie
Stări de fon şi precanceroase al endometriului
1.Hiperplazia glandulară de 2 tipuri: glandular chistică şi polipoasă.
Polipoză – formaţiuni ovoide multiple, în grupuri, pedunculaţi.
2.Hiperplazia atipică – proliferare atipică a elementelor mucoasei uterului.
Diagnostic: biopsie prin aspiraţie, chiuretej diagnostic, USG
Tratament – înlăturare chirurgicală.
90. Cancerul colului uterin . Etiopatogenia. Clasificarea. Diagnosticul. Clinica. Terapia.

Factorii de risc.
1 Debutul vieţii sexuale precoce
2 Numărul mare de sarcini şi naşteri
3 Multitudinea partenerilor sexuali
4 Nivel socio-economic scăzut
5 Hominis papiloma virus (HPV)
Histopatologic – cancer epitelial. Se clasifică:
a.epiteloame epidermale - 3 forme: cheratinizate, necheratinizate cu celule mari, necheratinizate cu celule mici.
b.adenocarcinom
Forme macroscopice – exofită, endofită, infiltrativ-exofită,ulcerativă
Extinderea – prin continuitate, limfogenă, hematogenă
Clinica – la început asimptomatic, mai tîrziu apere triada:
-leucoree,limforee
-sîngerări după contact sexual
-dureri
Diagnostic: inspecţia vaginului şi colului în valve, tact vaginal, colposcopie, biopsie, citologie, histeroscopie.
Test citovaginal tumoral Babeş-PapaNicolau – pentru diagnostic oncologic. Principiul se bazează pe
citologic simplu
V- numeroase celule neoplazice, izolate sau în grupuri
Tratament: în stadiul I şi II – operaţia Verghein (histerectomie totală cu anexe, ţes.celulo-adipos parametral
şi paravaginal, ganglionii limfatici vecini, înlăt.treimii superioare a vaginului)
În cancer microinvaziv la femei tinere – conizaţie sau histerectomie totală simplă.
Tehnici noi: iradiere intraoperatorie, chimioterapie, oxigenarea hiperbarică, hipertermie.
91. Cancerul corpului uterin. Etiopatogenia. Clasificarea. Diagosticul. Clinica. Terapia.
22
Etiopatogenia: hiperestrogemia cronică duce la proliferarea endometriului. Localizare – mai frecvent în
unghiurile şi corpul uterin.
Poate fi: difuz, în focar, multicentrale. După invazie – exofit, endofit, mixt
Cancerul corpului uterin se dezvoltă din ep.cilindric superficial al glandelor endometriului.
După structură histologică se deosebesc:
1 adenom malign
2 adenocarcinom
3 cancer solid
4 cancer mucos – cu hiperproducţie de mucos
5 adenocanceroid
6 cancer pavimentos
7 carcinosarcom
Răspîndire – limfogenă, prin continuitate, rar hemoragică.
Clinica – hemoragii uterine, leucoree apoasă-mucoasă, dureri
Diagnostic:
-ex.citologic, obţinut prin aspiraţie
-biopsie cu ex.histologic
-histeroscopie
-limfografie
Tratament:
1 Histerectomie totală
2 Histerectomie totală lărgită Vengheim (histerectomie totală cu anexe, ţes.celulo-adipos parametral
şi paravaginal, ganglionii limfatici vecini, înlăt.treimii superioare a vaginului)
3 Iradiere – 20-25 Grey
4 Polichimioterapie
92.Tumorile maligne ale ovarelor. Etiopatogenia. Clasificarea. Diagnosticul. Clinica. Metodele de

tratament combinat.
Etiopatogenie – factorii de risc :
1. paritatea – nuliparele
2. contraceptive orale
3. vîrsta crescută la prima naştere
4. ereditatea
5. leziunile precanceroase – chisturile funcţionale (foliculinice, luteinice, de corp galben), tumorile benigne.
6. alţi factori – hipertensuinea arterială, boli virale, radiaţiile.
Clasificare : histologic
1. cancer epitelial : chistadenocarcinom, mucinos, endometroid
2. tumorile din stroma ovariană – sarcom
3. tumori din celule Leydig
4. tumori din celule germinative
5. chist dermoid malign – teratom
Clinic : fatigabilitate, slăbire progresivă, edeme, varice ale membrelor inferioare, tulburări dispeptice, dureri
pelviene, poalakiurie, disurie, constipaţie, tulburări de ciclu menstrual, mărire în volum a abdomenului.
Diagnostic :
Tuşeu vaginal – bilateral - tumoră fixă, densă, durerea lipseşte în lipsa torsiunii, deplasarea uterului
Examen paraclinic : markerii tumorali, dozările hormonale (în tumori endocrine), echografie vaginală,
citologia lavajului peritonial, TC, examen rradiologic, histerosalpingografie, laparoscopie.
Tratament :
Chirurgical – în stadiul I şi II, histerectomie totală cu anexectomie bilaterală.
Chimioterapie - ciclofosfamida, adriamicina, fluoruracil, metotrexat, cisplatin.
Radioterapie – ca tratament adjuvant al chirurgiei. Iradiere excluzivă – în cazuri inoperabile şi rezistente la
chimioterapie.
23
93. Maladiile dishormonale ale glandei mamare.Cancerul glandei mamare.Principiile de diagnostic şi
tratament.
Mastopatii - grupa patologiilor de fond care preced uneori cancerul. Sunt de 2 tipuri: nodulară şi difuză
Forma difuză (glandulară, fibroasă, chistoasă, mixtă)
În formă nodulară – la palpare - noduli, induraţii de diferite dimensiuni. E prezent sdr.dolor, pot fi măriţi
ganglionii limfatici.
În forma difuză – dureri ce se intensifică la menstruaţie.
Etiopatogenie : rol decisiv – stări progesteron-deficitare, dereglarea funcţiei ovariene
Diagnostic:
Anamneză – avorturi provocate, spontane, hemoragii uterine disfuncţionale, sterilitate
Se efectuează – palparea gl.mamare, mamografie, USG, citologie, termografie
Tratament :
1 Gestagene – progesteron 10 mg - 10 zile de la ziua a 15-a a ciclului menstrual
2 Estrogen-gestagene – tomoxifen
3 Antiprolactinice – bromcriptin
4 Vitaminoterapie
Cancerul mamar
Factorii de risc – sexul, vîrsta >de 40ani, ereditatea, prima naştere 30ani, mastopatii, avorturi >35 ani,
menarha pînă la 12 ani, nulipare, menopauză >50 ani, stres.
Clasificare:
St. I - < 2cm, No, Mo
St. II - <5 cm + piele sau perete toracic, ganglioni limfatici supraclaviculari, Mo
St. III - >5 cm + piele sau perete toracic, ganglioni limfatici supraclaviculari, Mo
St. IV- sunt metastaze
Diagnostic :
La inspecţie – asimetrie , modificarea mamelonului, areolei, hiperemie, ulceraţie, retracţie.
Ganglionii limfatici axilari, intercostali modificaţi.
La palpare- nodul, consistenţă dură, limite neclare, aderat la piele.
Diagnostic instrumental : transiluminare, termografie, doctografie, USG, biopsie cu ex.citologic
Tratament : în stadiul I şi II – chirurgical
Holsted, Mayer – se excizează glanda mamară, muşchiul pectoral, ggl.limfatici adiacenţi.
Peiti – se excizează glanda mamară, muşhiul pectoral mic, ggl.limfatici regionali
Radioterapie – pre-, postoperator, în caz de metastaze. Doza sumară 25 Grey
În cancer avansat sau recidive – citostatice (ciclofosfamidă, metotrexat)
94. Boala trofoblastică – mola hidatiformă, corionepiteliom. Etio-pat.Clinica.Terapia.

Mola hidatiformă – se caract.printr-o degenerescenţă chistică a vilozităţilor coriale. Este transformarea
vilozităţilor coriale în forma de ciorchine, formate din vezicule umplute cu lichid de culoare deschisă.
Veziculele se unesc printr-un peduncul subţire.
MH poate fi completă, cînd ocupă toată placenta, şi parţială. Dacă e lezată mai mult de 1/3 de placentă – fatul
moare.
Etiologie
1. Infecţioase: viruşi, toxoplasma.
2. Insuficienţa primară hormonală (a estrogenilor)
3. Patologia genetică
4. Imunologică(reacţii imune mama-fat).
Clinica:
Debutul sarcinii molare este la fel cu cel al sarcinii normale.
Semne generale:greaţă, vomă, cefalee, insomnie.
24
Semne funcţionale:după 2-3 luni de amenoree, apare metroragia fară cauze aparente, indoloră, abundentă,
persistentă şi duce la hipotensiune arterială, tahicardie, anemie. Durerile abdominale sunt însoţite de eliminarea
de vezicule molare.
Semne locale: volumul uterului e mai mare de aproximativ 4-5 ori în raport cu vîrsta gestaţională. Uterul
prezintă variaţii de volum de la o zi la alta (uter în acordion), formă regulată şi consistenţă moale. BCF absente.
În 30-40% apar chisturi ovariene luteinice, bilaterale, care se dezvoltă din cauza supraproducţiei hormonului
corial gonadotrop în vilozităţi. După expulzia molei sau golirea uterului, aceste chisturi dispar. Uneori
vilozităţile pătrund adînc în peretele uterului şi în venele ţesuturilor materne, cavitatea abdominală. Evadînd
vasele mari →hemoragii (mola hidatiforma distructivă).
Diagnostic : în baza datelor anamnestice, ex.clinic (neconcordanţa dintre mărimea uterului şi vîrsta sarcinii,
chisturi ovariene, metroragii, expulzia veziculelor);ex.de laborator (dazarea gonadotropinelor urinare şi
plasmatice arată valori crescute); ex.histologic al materialului colectat din uter; USG.
Tratament:
Evacuarea conţinutului uterin, prin chiuretaj, vacuum aspiraţie.Uneori dilatarea şi evacuarea digitală a
vilozităţilor. După evacuarea conţinutului uterin – punga cu gheaţă, uterotonice, AB, antianemice. Pentru
excluderea malignizării, la a 7-a zi se face chiuretaj cu ex.histologic.
În caz de hemoragii abundente – histerectomie.
Corionepiteliom – tumoare epitelială malignă, derivată din proliferarea celulelor trofoblastice.
Ţesutul malign invadează rapid miometrul şi vasele sangvine uterine şi metastazează în plămîni, vagin, creier,
rinichi, ficat, vulvă.
Poate fi localizată în uter sau trompe.
Etiologie: - din elementele molei hidatiforme, - avort, - naştere prematură
Perioada latentă – cîteva luni – pînă la 1 an. Manifestările clinice depind de localizarea metastazelor.
Apar hemoragii lungi, repetate, abundente; anemie; infectarea tumorii.
Boala progresează activ şi rapid, peste cîteva luni – moatrea.
Tratament: chirurgical-extirparea uterului, anexelor; chimioterapie-metotrexat, dactinomicină, clorambucil.
95. Organizarea examinării profilactice a femeilor. Importanţa investigaţiilor citologice şi colposcopice.

Importanţa lor reiese din faptul că depistarea precoce a stărilor de fon şi precanceroase va micşora incidenţa
cazurilor letale în urma proceselor maligne.
Colposcopia – vizualizarea colului uterin, vaginului cu ajutorul unui aparat optic. Este simplă şi lărgită.
Colposcopie simplă – vizualizare la mărire.
Colposcopie lărgită – suplimentar se face badijonarea colului uterin cu acid acetic 2-3%, sau cu soluţie Lugol
(proba Schiller)
Aspectul colului nepreparat : epiteliu scuamos (pluristratificat pavimentos) al exocolului-neted, roz ; epiteliu
cilindric endocervical de culoare mai roşie; intre ele – zona de tranziţie.
Aspectul la badijonare cu acid acetic :
- în normă – ep.exocervical-roz strălucitor, transparent, se văd vase cu calibru uniform; ep.cilindric-roz, mai
pal; zona de tranziţie-lizereu albicios.
- anormal – ep.displazic e bogat în proteine, ele se coagulează sub acţiunea acidului acetic şi formează un
aspect alb-mat, opac.
Aspectul la badijonare cu soluţie Lugol:
- în normă – coloraţie brună (test Schiller pozitiv)
- anormal – ep.cilindric rămîne de culoare roşie (este iod-negativ), zona de tranziţie-lizereu galben-pal,
suprafaţa denudată în absenţa epiteliului-colorat galben, epiteliul displazic-zonă iod negativă cu contur net.
Investigaţii citiologice:
- Test citovaginal hormonal PapaNicolau – permite aprecierea funcţiei ovariene pe bază de frotiuri vaginale.
Principiul testului-epiteliul vaginal este un receptor hormonal ce suferă modificări histologice sub influenţa
h.sexuali. Estrogenii maturizează complet epiteliul vaginal cu formarea straturilor bazal, parabazal, intermediar,
superficial. Progesteronul – numai pînă la stratul intermediar. Frotiurile citovaginale pe parcursul ciclului
permit evidenţierea cîtorva faze: proliferativă, ovulatorie, secretorie, premenstruală.
-Test citovaginal tumoral Babeş-PapaNicolau – pentru diagnostic oncologic. Principiul se bazează pe
25
citologic simplu
V- numeroase celule neoplazice, izolate sau în grupuri.
96. Sindromul viril în ginecologie. Formele clinice , diagnosticul şi tratamentul.

Sindromul viril se manifestă prin apariţia semnelor sexuale secundare masculine la femei.
După origine se disting cîteva forme de virilism :
1. constituţional-ereditar – fără modificări în glandele endocrine
2. suprarenal – determinat de hiperplazia corticosuprarenalelor, sau de tumoare suprarenală
3. ovarian – determinat de ovare polichistice, tumori masculinizante
4. hipofizar – b. Iţenco-Cushing, acromegalie cu pilozitate tip masculin.
I. constuţional: se manifestă prin hirsutism, ca urmare a creşterii sensibilităţii foliculului pilos la nivelul
normal de androgeni
II. suprarenal: sindromul viril suprarenal mai este numit sindrom adrenogenital. Se caracterizează prin
hiperfunţia cortico-suprarenalelor, care poate fi provocată de hiperplazia sau tumoarea acestora.
Patogenie.
În suprarenale-deficit al enzimelor ce participă la transformarea 17alfa-hidroxiprogesteron în hidrocortizon şi
cortizon. Se formează mult 17alfa-hidroxiprogestiron, care se transformă în diferite forme de androgeni
(androsteron, etioholanolon, dehidroepiandrosteron).
Virilismul suprarenal este de 3 tipuri: congenital (pseudohermafroditism feminin); postnatal (maturizare
sexuală precoce a fetiţei cu semne de virilism ca hirsutism, acnee, micşorarea uterului şi ovarelor); în perioada
reproductivă (apariţia semnelor sexuale secundare masculine: hirsutism, oligomenoree, spaniomenoree,
amenoree, atrofia glandelor mamare).
Diagnostic :
1. proba cu ACTH (25 UA i/m→↑ 17 CS şi dehidroepiandrosteronului
2. proba cu cortizon (50 mg i/m 5-10 zile → ↓17 CS urinari şi DHEA
3. proba cu dexametazon - ↓ 17 CS şi 17 OCS cu 50%
Diagnostic pozitiv – cînd ↑ 17CS în urină, ↑ DHEA, 17 OCS ↓ sau în normă
Tratament:
1. terapie de substituţie – hidrocortizon 30 mg/m2 /zi- 10 zile, întreţinere 18-25 mg/m2/zi
2. antiandrogeni – flutamida, ciproteron acetat (androcur 25-50 mg/ zi )
3. spironolactona 100-800 mg/z ( blochează receptorii androgeni)
III. ovarian : Tumorile ovariene masculinizante, care pot duce la apariţia sdr.viril sunt: adrenoblastom,
tumoare din celule Leidig, tumori lipocelulare.
Sindromul sau boala ovarelor polichistice
foliculilor.
Diagnostic:
-USG, laparoscopie.
26
-estrogeni (prin feed-back – inhibă gonadotropii) Se dă etinilestradiol 35-50 mg, mestranol 75-100 mg.
menstrual.
IV. hipofizar: Sindromul viril în boala Cushing:
În urma afectării regiunii diencefalo hipofizare, are loc o secreţie exagerată de ACTH. Acesta duce la
hiperfuncţia celor 3 zone a corticosuprarenalelor – glomerular, fascicular, reticular. Ca rezultat se provoacă o
secreţie excesivă de androgeni, glucocorticoizi şi mineralocorticoizi.
Clinic: deficit proteic – atrofie musculară, striuri pe piele, osteoporoză. Secreţia excesivă de
mineralocorticoizi – hipertonie, edeme. Dereglarea metabolismului lipidic – adipozitate patologică pe partea
superioară a corpului. Secreţia exesivă de androgeni – amenoree, atrofia glandelor mamare, hirsutism.
Se face diagnostic diferenţial cu sindromul Cushing (tumoare a suprarenalei):
În ambele stări patologice se determină creşterea 17-OCS în urină, 17-CS urinari – în normă sau puţin crescuţi.
Se administrează cortizon. În boala Cushing - 17-CS urinari se micşorează, iar în prezenţa tumorii
corticoadrenalei, această scădere nu se produce.
Tratamentul acestei boli este deseori ineficient şi bolnavele decedează din cauza decompensării cardio-
vasculare.
97. Apoplexie ovariană. Etiopatogenia, diagnosticul şi tratamentul.

Reprezintă hemoragia în ovar datorită lezării integrităţii ţesutului ovarian în timpul ovulaţiei.
Etiopatogenie
E determinată de schimbările fiziologice ale ciclului menstrual: ovulaţia, vascularizarea pronunţată a ţesutlui
corpului galben. Ca factor predispozant – proces inflamator în antecedente, care duce la schimbări sclerotice în
ovare şi vase, la dilatare şi stază venoasă.
Sunt 3 forme:
1.Anemică – predomină semnele hemoragiei interne. E confundată cu sarcina extrauterină.
2.Algică – predomină sdr.algic, hemoragia e intrafoliculară sau intraluteală şi nu necesită tratament chirurgical
3.Mixtă
Clinica: Debut acut, dureri hipogastrice, semne de hemoragie internă, colaps, şoc hemoragic.
În valve – semnele sarcinii – negative.
Tuşeu vaginal – uterul-dimensiuni normale, consistenţa şi forma obişniută
Diagnostic: relevante sunt următoarele: menstruaţia nu se reţine, semnele subiective de sarcină – negative,
uterul nu e modificat, testul cu gonadotropina corionică – negativ.
Instrumental: puncţia fornixului posterior, USG, laparascopie
Tratament:
Conservator, în caz de forma doloră (pungă cu gheţă pe abd.inferior, analgezice, spasmolitice)
Chirurgical, în forma anemică şi mixtă şi constă în efectuarea laparatomiei cu rezecţia şi suturarea ovarului.
98. Sănătatea reproducerii şi planificarea familială.

Sănătatea reproducerii este o stare de bunăstare fizică, mentală şi socială completă, care e legată de tot ce ţine
de sistemul reproductiv. E o stare în care oamenii sunt capabili de o viaţă sexuală satisfăcătoare, lipsită de
riscuri. Sănătatea reproducerii include sănătatea sexuală, oferă consiliere şi îngrijire specifică reproducerii şi
bolilor cu transmitere sexuală.
Planificarea familiei, după OMS, - naşterea copiilor doriţi la termen optimal
Cerinţele planificării familiale :
1.Vîrsta femeii favorabilă pentru reproducere 19-35 ani
2.Intervalul dintre naşteri – nu mai mic de 2-2,5 ani
3.Concepţia va avea loc peste 2 luni după o afecţiune infecţioasă acută suportată de soţi
4.Este recomandată concepţia toamna şi iarna, deoarece scade riscul mutaţiilor spontane şi conflictului
imunologic
5.Femeia va fi scoasă din contactul cu substanţele chimice cu 2 luni înainte de concepţie
27
6.Se exclude fumatul, alcoolul, narcoticele cu 2 luni înainte de concepţie
7.Femeia cu afecţiuni somatice cronice va concepe doar în cazul remisiei stabile şi lipsei acutuzării timp de 1-5
ani.
99. Dispensarizarea şi reabilitarea bolnavelor ginecologice.

100. Metodele contemporane de contracepţie. Clasificarea. Complicaţiile. Contraindicaţii
Orice tip de contracepţie va avea 3 cerinţe: siguranţă, inofensivitate, accesibilitate.
Siguranţă – indice Pearl ( rata de eşec/100femei-ani de expunere)
Clasificare:
I. pentru bărbaţi: coit întrerupt, contracepţie de barieră, sterilizare chirurgicală
II.pentru femei: metode biologice, contracepţie de barieră, contracepţie intrauterină, contracepţie hormonală,
sterilizare chirurgicală.
După Manilov:
- cu eficienţă absolută
- cu eficienţă nu prea înaltă
- cu eficienţă nu prea înaltă dar şi fără acţiune negativă asupra organismului
- cu eficienţă înaltă, care în anumite circumstanţe pot avea acţiune negativă
- cu eficienţă înaltă, dar cu pericolul apariţiei complicaţiilor.
1. Contracepţia de barieră – e binevenită în:
- perioada de lactaţie
- la adm.preparatelor care scad eficienţa contraceptivelor orale
- în perioada de aşteptare a altei metode de contracepţie
- ca adaos la metoda fiziologică în faza fertilă a ciclului
Este de 2 tipuri:
Mecanice – prezervativ, diafragme vaginale, inele. C/ind.relative – reacţii alergice.
Chimice - spermicidele-creme, spumă, praf, pastile, soluţii. Reprezentanţi: farmatex, delfin, gramicidin,
ortoginal.
2. Metoda fiziologică – se bazează pe sterilitatea fiziologică a femeii la începutul şi sfîrşitul ciclului menstrual.
Fertilitate – la ovulaţie. Vitalitatea ovulului – 24-48h, capacitatea de fecundare a spermatozoidului – 48h-5zile.
Pentru determinarea începutului perioadei fertile, se scad 18 zile din cel mai scurt ciclu menstrual.
Pentru determinarea sfîrşitului perioadei fertile, se scad 11 zile din cel mai lung ciclu menstrual din ultimul an.
3. Contracepţie intrauterină - sterilete
- inerte din polietilenă, inacceptabile pentru adolescenţi
- cu conţinut hormonal, au ax vertical ce elimină progestine,
- cu fire din Cu, Ag, ce amplifică efectul anticoncepţional
Mecanism de acţiune – efectul corpului străin, măresc producţia de prostaglandine, intensifică peristaltismul
tubar, creează condiţii nefavorabile pentru apariţia sarcinii, prin inflamaţie aseptică.
Contraindicaţii: puritate vaginală-gr.III-IV, sarcina sau suspiciunea ei, sarcina extrauterină în anamneză,
afecţiuni inflamatorii acute, subacute şi frecvent recidivante, anomalii congenitale uterine, stenoza canalului
cervical, expulzia repetată a steriletului, hemoragie uterină de diferită etiologie, neoplasm, miom uterin.
Pacienta cu sterilet va fi examinată peste o săptămînă, lună, 3 luni, 6luni.
4. Contracepţie hormonală
- combinate (COC) – mono-, bi-, trifazice
- secvenţiale
- progestine pure – cu microdoze de gestagen
- contraceptive postcoitale cu conţinut înalt de hormoni
- preparate cu acţiune lungă.
 Combinate – au component estrogenic şi gestagenic
Mecanism de acţiune – inhibă funcţia gonadotropă a sistemului Hp-Hy, care include inhibarea sintezei LH,
FSH şi ca rezultat blocarea ovulaţiei. – mecanism periferic – modificarea mucusului cervical, tulburarea
peristaltismului tubar.
Reprezentanţi: marvelon, Diane 35, rigevidon
 Progestine pure – minipilule.
28
Conţin numai component gestagenic – levonorgestrel, norgestrel. Se administrează continuu, eficacitate
minoră. Ciclul menstrual lipseşte.
Indicaţii: la femei cu factor de risc la folosirea componentului estrogenic, diabet zaharat, HTA, cefalee.
Reprezentanţi: microlut, exelutan.
 Contraceptive postcoitale
Conţin doze de estrogeni şi gestageni ce depăşesc de 15 ori dozele COC
Mecanism de acţiune – asemeni avortului precoce.
Reprezentant: postenor
 Preparate cu acţiune de lungă durată
Depo-provera –i/m odată în 3 luni.
Norplant – se implantează în regiunea antebraţului p/u 5 ani.
Contraindicaţii COC:
Absolute: sarcina sau suspiciunea ei, afectarea SCV, HTA, afectarea vaselor cerebrale, tumori maligne,
afecţiuni hepatice, anemie drepanocitară, diabet zaharat.
Relative: fumatul, cefalee severă, migrenă, epilepsie, obezitate, dereglări metabolice, vîrsta peste 40 ani.
29

Subiecte Rezolvate Examenul Ginecologie 2013 by Me PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Subiecte Rezolvate Examenul Ginecologie 2013 by Me PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Release by Medtorrents.

Subiecte rezolvate la examenul de Ginecologie

2. Particularităţile anatomo-fiziologice a sist.reproductiv la diferite vîrste.

3. Metode contemporane de diagnostic în ginecologie. Teste funcţionale

4. Fiziologia sistemului reproductiv. Reglarea neuroendocrină a ciclului menstrual normal

6. Boala sau sdr. ovarelor polichistice. Etiopatogenia. Diagniostic. Tratament

7. Hemoragii disfuncţionale (ovulatorii şi anovulatorii)

71. Hemoragii juvenile. Etiopatogenie. Diagnostic. Tratament

72.Boala inflamatorie pelvină. Clinică. Diagnostic. Tratament.

73.Maladiile sexual-transmisibile. Clasificare. Principii de diagnostic şi tratament.

74. Avortul ca problemă medico-socială

77. Abdomenul “acut” în ginecologie. Forme clinice. Diagnostic. Tratament.

78. Pelvioperitonita şi peritonita ginecologică. Diagnostic. Tratament.

79. Sindromul sau boala ovarelor polichistice. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul.

80. Sindroamele neuro-endocrine (premenstrual, climacteric, postcastraţional).

82. Anomaliile de dezvoltare ale organelor genitale. Etiopatogenia. Diagnosticul. Tratamentul

83. Cuplul steril. Clasificare. Sterilitate de etiologie inflamatorie. Diagnostic. Tratament

84. Cuplul steril. Clasificare. Sterilitate de etiologie endocrină. Diagnostic. Tratament

85. Sarcina extrauterină.

87.Endometrioza genitală. Clinica. Diagnostic.Tratament

88. Clasificarea tumorilor ovariene benigne. Tabloul clinic. Diagnostic. Tratament.

89. Stările de fon şi precanceroase ale organelor genitale feminine.

90. Cancerul colului uterin . Etiopatogenia. Clasificarea. Diagnosticul. Clinica. Terapia.

91. Cancerul corpului uterin. Etiopatogenia. Clasificarea. Diagosticul. Clinica. Terapia.

92.Tumorile maligne ale ovarelor. Etiopatogenia. Clasificarea. Diagnosticul. Clinica. Metodele de

94. Boala trofoblastică – mola hidatiformă, corionepiteliom. Etio-pat.Clinica.Terapia.

95. Organizarea examinării profilactice a femeilor. Importanţa investigaţiilor citologice şi colposcopice.

96. Sindromul viril în ginecologie. Formele clinice , diagnosticul şi tratamentul.

97. Apoplexie ovariană. Etiopatogenia, diagnosticul şi tratamentul.

98. Sănătatea reproducerii şi planificarea familială.

99. Dispensarizarea şi reabilitarea bolnavelor ginecologice.

S-ar putea să vă placă și