Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ion Pribeagul
Autobiografie
Prea distinse cititoare Toate au ramele aurite.
Şi coniţe apetisante Nu mai spun că frigideru-i
Duduiţe din Beer Sheva Plin cu vinuri excelente,
Botoşani şi Alicante, Pescării şi-aperitive
Curtezani din Ţara Sfântă Şi păstrămuri suculente.
Şi din strada Labirint, Telefon am pân-şi-n baie
Daţi-mi voie, domni şi doamne Şi de sună vreo iubită,
Mai întâi să mă prezint: Îi trimit liftul – din casă –
Numele: Ion Pribeagu Şi se urcă într-o clipită.
Ocupaţia scriitor, Toate glastrele sunt pline
Peste un metru înălţime Cu-albăstrele şi cu nalbe
De la cap pân-la picior. Dalii şi hortensii roşii
Data naşterii: octombrie Maci şi garoafe albe.
Locul naşterii: în pat, Sunt un om cu socoteală
Semnele particulare: Şi adevărat vă spun
Mărunţel şi inspirat. Împărţesc şi scad întruna
Ochi deştepţi ascunşi sub lupe, Însă nu ştiu să adun.
Nas copoi şi barba rade, Am şi haine şi cravate
După stil şi comportare Şi cămăşi cu monogram
Par a fi om cumsecade. Am şi bani, dar niciodată
Sunt îndrăgostit de artă Nu-mi ajunge-atât cât am.
Şi frumos – poate de-aceea, Am o specialitate
Iubesc Cântecul şi Vinul Din Iordan şi pân-la Nistru
Şi îndeosebi Femeia. Şi o semnătură parcă-i
Sunt milionar de rime Semnătură de ministru.
Şi ador şampania Însă, nu pot cu ministrul
Şi bogat nevoie mare Pe acelaşi plan să stau,
Am castele în Spania. El ia fără să semneze
Locuinţa cuib de visuri, Eu semnez fără să iau.
Precum vrut-a Cel de-a Pururi, „Mic şi-al dracului”, spun unii,
Până-vârf cu anecdote, Dar v-asigur dragii mei,
Vin şi flori şi calambururi. Că eu sunt doar mic – atâta,
Pânze şi picturi celebre Dar al dracului sunt ei.
De valori nebănuite, Deşi mic de stat şi-adesea
Pe-autori nu-i ştiu însă Mulţi cu spirite mă-împung,
1
ION PRIBEAGUL
Aloo, telefoanele!
Fraţilor din Cilibia Dar cum sunt băiat deştept,
Şi din toată România, Nici o clipă nu aştept
Cred probabil, c-aţi aflat Scrisul meu de-o săptămână
Cazul ce mi s-a întâmplat Îl îndrept direct în mână
Vine-un ordin ca ciclonul Lui Maioru’ Căpăţână
Şi-mi blochează telefonul. Care-i şef şi de bonton
Trece o lună, o suport, Comandant la Telefon,
Dar fătă telefon sunt mort! Şi cu multă-nfrigurare
Mi-e tot neamu-ntr-un canon Îi scriu oful ce mă doare:
Şi mi se prăvale steagu! „Prea distins amfitrion,
- I’auzi Domnule! - Pribeagu Nu sunt „Von”
Să nu aibă telefon? Nu port spadă, nici cordon,
Dar se-ntorc în oseminte Nu port cioc, nici barbişon,
Toţi strămoşii din morminte Nu beau vin fără sifon,
Iar răzeşii din cortegiu Nu sunt rudă cu pardon,
Strigă-ntruna: Sacrilegiu! Spiridon,
2
ION PRIBEAGUL
Proverbe cu tâlc
Soacra mea, aseară, Ce aduce ceasul!”
Cum şedea proţap, *
Din perete, ceasul, Când a părăsit-o
I-a căzut în cap. Pe micuţa lui,
Eu privind pendula Ea simţi că-i intră-n
Ce-i strivise nasul: Inimă un cui.
„Nu aduce anul, Dar s-a dus cu altul
3
ION PRIBEAGUL
Sami şi Claruţa
Ba, main vort, că nu mă supăr M-a poftit la ea acasă,
Şi petrece cât îţi place Mi-a vorbit de soţu-i Şmil,
Cu oricine, numai, dragă, Că-i incult, ş-acum cu stămburi
Să mă laşi pe mine-n pace! El la bâlciul din Mizil.
Bietul Sami, cum să scape Discutând apoi de criză,
De încurcătura asta? M-a tratat c-o cafeluţă,
A făcut tot ce-i posibil, A pus ivărul la uşe
Să nu-şi supere nevasta. Şi a fost foarte drăguţă.
A lipsit vreo patru ore - Nu te superi, dragă Sami,
Şi apoi bine dispus, Fiindcă-ai petrecut cu ea –
A venit, frumos, acasă., A-ntrebat Clăruţa dulce –
Ca un mieluşel supus. Spune-mi drept, i-ai dat ceva?
După ce-au vorbit de fleacuri, - Sigur că i-am dat! ştii bine
Care nu au nici un rost, Că-s galant, ca de obicei!
Scumpa lui Clăruţa-ntreabă: - Şi cam cât? – Nimic toată!
- Haide, spune-mi, unde-ai fost? Cam vreun milion de lei!
- Unde vrei să fiu? - exclamă - Dar-ar dracii-n ea de hoaţă! -
Sami Pişke, şugubăţ – A ţipat Claruţa-n van –
Când să ies din han, m-opreşte Dar când Şmil mă vizitează
Aia blondă: Liza Băţ! Parcă eu îi iau vreun ban?
Insulte grave
Moişe a venit acasă, Situaţie indecentă.
Într-o dispoziţie ardentă, Goală toată şi frumoasă,
Ş-a găsit pe Blima, într-o O ispită, - ma parolo! –
4
ION PRIBEAGUL
Răspundere
La un rabin oarecare A răspuns cu inocenţă:
De pe strada Mămulari, - „Ei şi ce, e treaba mea?”
Au venit odat’, pe seară, - „Dar, să nu te superi rabi,
Zece coreligionari. C-a aflat şi Rabinatul
- „Rabi, se vorbeşte-n urbe Şi tot Sanhedrinul ştie
Şi-n Comunitatea toată Că mata eşti cu păcatul!”
Că servanta dumitale, Rabinu-a răspuns sfielnic
Şlima, e însărcinată!” Cu pricepere măiastră:
Rabi, netezindu-şi părul - „Dacă eu sunt cu păcatul
Şi bărbuţa ca de nea Ei, şi ce, e treaba voastră?”
O aventurã galantã
Într-o searã, pe la zece, Nici cu Haike nici cu Surã,
N-a fost cald, dar nici prea rece, O coniţã delicioasã,
Am avut o aventurã, Nici urîtã, nici frumoasã,
5
ION PRIBEAGUL
6
ION PRIBEAGUL
Indrazneşte! …
Sami, funcţionar de bancã Când nici n-ai băgat de seamă,
Şi cu creştere aleasã Îmbrăcând întreg oraşul
A fost invitat la Natan Într-o magică năframă.
Şi nevastã-sa, la masã După ce-au vorbit de toate,
Tânăr, c-o înfăţişare Într-o ambianţă dulce,
Ce te bagã în răcori, I s-a năzărit Şoşanei
N-a venit cu mâna goală, C-ar fi timpul să se culce.
Ci cu un buchet de flori. I-a făcut, în grabă, patul
Doamna, foarte încântată, Pe sofaua de atlas,
Dup’un an de măritiş, A făcut “lampa mai mică”
A servit coniac, salatã Şi sub glass-wand s-a retras.
Şi apoi ghefilte fiş. Prin lumina roz, discretă,
Sami a mâncat cu poftă, Care dincolo apare,
Şi c-un sentiment firesc, Sami vede-o siluetă
A-ntrebat-o pe Şoşana: Scumpã şi turburătoare.
- Doamnã, pot sã îndrăznesc? A-nceput sã se dezbrace,
- Vai de mine, Domnu’ Sami – A pus rochia de-o parte,
Zise ea, înviorată – Ce frumoasă-i în desso-uri,
Ca la dumneata acasă. Numai glass-wandu-i desparte.
…Şi i-a dat înc-o bucată. Când alături c-o femeie
A urmat fripturi, kighel, Şi bărbat-su e plecat,
Vin de la Ierusalaim, Fără vrere-ţi trec prin minte,
Şi-ntr-o caldă atmosferă, Numai gânduri de păcat.
Au ciocnit cu toţi “lehaim!”. Şi-a mai scos şi cămăşuţa,
Cum petrecerea se-ntinse, Rămânând ca o statuie
Natan l-a rugat, apoi: Capodoperã celebră,
- Ce să te mai duci acasă, Cum în lume alta nu e.
E departe, dormi la noi! Pãrul, despletit pe umeri,
Tocmai când erau mai veseli, Sânii ca ai Sulamitei,
A venit un amploiat, Chiar de-ai fi mai sfânt ca Papa,
Şi pe Natan, de urgenţă, Nu poţi rezista ispitei.
La direcţie, l-a chemat. Sami, năucit de farmec,
- Nu-i nimic, mă-ntorc îndată Şi c-un sentiment firesc,
Maximum o oră-două. A-ntrebat, discret, prin glass-wand:
Voi, mai staţi, fiindcă în casă - Doamnã, pot sã îndrăznesc?
Nici nu ninge, nici nu plouă. - Vai de mine, Domnu’ Sami –
Şi-a plecat, şi vremea trece, A răspuns ea, ştrengăreşte –
7
ION PRIBEAGUL
Verişoara
Prin anul nouă sute nouă, O nimfă mi-a trimis în cale,
Nu mai eram un oarecare, Şi mi-a şoptit: - Ionică na !
Veneam la clubul “Lumea Nouă”, Nici nu-mi mai încăpeam în piele,
Şi alte cercuri literare. De-acest potop de fericiri,
Îl cunoscusem pe Gîrleanu, C-avea cosiţă în inele,
Pe Cincinat, pe Efitimiu, Şi-n sân ascunşi doi trandafiri.
Ş-a apărut si Minulescu, Guriţa roşie şi mică,
“Romanţe pentru mai târziu”. Şi ochii negri, plini de foc,
Văzând – directorul revistei – Că tot privindu-i mi-era frică
Că am talent de pamfletar, Să nu pleznesc de atât noroc !
Fără să steie mult pe gânduri, Ne-am dus la cinema, la “Clasic” –
M-a angajat ca secretar. Un film cu Eva şi Adam –
Redacţia era în centru, O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
O cameră – unde-încăpea, Ci doar prin mâini ne-nţelegeam.
Biroul, scaune, dulapul, Târziu, ca după miezul nopţii,
Maculaturi ş-o canapea. Ca un autentic amorez,
De joi, când apărea revista, Am invitat-o ca să vadă,
Şi până Lunea care vine, Redacţia unde lucrez.
Redacţia era închisă, În cameră, printre săruturi,
Şi cheile erau la mine. Înghirlandate în rondele,
Directorul – un om politic, Am proclamat-o, într-o poemă,
Cu redingotă şi cu cioc – Prinţesa visurilor mele.
Venea în timpul săptămânii, Şi dimineaţa, pe la zece,
Însă Duminica, deloc. Când vream să-i mai dedic o strofă,
Aşa că, tânăr, cu speranţe, Deodată a bătut în uşă
Plutind în sferele senine, Directorul ! O catastrofă !
Mi-închipuiam că-n toată ţara, În clipe de-astea, turbulente,
Nu-i altul mai grozav ca mine. Tu nu ştii singur ce să faci,
Şi într-o Sâmbătă, pe seară, S-ascunzi după birou fetiţa,
Plimbându-mi visul pe Lipscani, Sau cât mai grabnic să te-mbraci?
M-am cunoscut cu o fetiţă, Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă
Cam de vreo douăzeci de ani. Când n-ai un pic de prevedere:
De parcă Dumnezeu din ceruri, Eu numa-n pantalon şi guler,
Vrând dorurile a-mi înfrâna, Şi ea cu nudul la vedere.
8
ION PRIBEAGUL
Poveste spaniolă
Povestirea ce urmează Galben, stors ca o păstaie
S-a-ntîmplat în Guandolpina, Şi c-o jalnică figură,
Unde soarele brodează Natan trece în odaie
Cu arnici de-argint lumina, Ca să-şi tragă-o’mpuşcătură.
Unde zarea aurie În tăcerea de cenuşe,
Împleteşte-un vis feeric, Nimeni un cuvînt nu’ngaimã –
Ş’unde-i fuse scris sã fie Martorii privesc spre uşe,
Şi amicul Natan Beric. Muţi de zbucium, muţi de spaimã.
Beric e din Lunca Lată; Nici o şoaptã…
Don Gonzalv, din Alcantara, Cînd, deodată,
Şi-amîndoi iubesc o fatã Prin văzduhul de caşmir,
Minunatã : Liniştea e spintecată
Dona Clara. De trei gloanţe trase’n şir !
După legea catalană, Martorii’nlemnesc de groază
Judecata e sumară: Şi împinşi ca de-un resort,
Dintre amîndoi rivalii, Se îndeasă, trişti, să-l vază
Unul trebuie să moară. Pe sărmanul Beric, mort…
Nu poţi merge contra firii Nici un mort ! Plin de orgoliu,
Şi discuţii nu încap: Natan Beric, în persoană,
Ori îşi face hara-kiri, Şade vesel în fotoliu
Ori îşi trage-un glonte’n cap ! Şi fumează o havanã…
Trag la sorţi cu douã bile, Nici o zgîrietură n-are
După cum scrie la carte. Şi de sînge nu-i umplut,
Scoţi cea albă : scapi cu zile, Toţi îl pipăie cu-ardoare,
Scoţi cea neagră, scapi prin moarte. Şi-l întreabă: - Ce-ai făcut ?
Am pus bilele-ntr-o urnă, - Ce sã fac ? Vedeţi prea bine ! -
Şi-amîndoi, pe întuneric, Zice Beric liniştit –
Don Gonzalv, cea albă a scos-o; Trei cartuşe-am tras în mine,
Bila neagră, Natan Beric Însă, nu m-am nimerit !.
9
ION PRIBEAGUL
10
ION PRIBEAGUL
Am deja
Nu ştiu dacă-această manşă Să descrii entuziasmul
E sau nu adevărată, Chefurilor din Moldova.
Dar s-a întâmplat, probabil, Că, de atâta băutură
Într-o ţară îndepărtată, Şi mâncare, negreşit,
C’un potop de oameni paşnici, Dă-i cu fleici, momiţe, muşchiuri,
Rege şi boieri de neam, Omul s-a îmbolnăvit.
Şi-unde se trăia întocmai Nu simţea dureri, nici greaţă
Ca în sânul lui Avram. Când mânca şi nici când bea,
Aşa dar, la Piatra Neamţu, Dar se subţia la faţă,
Printre vile ogivale Şi necontenit slăbea.
Unde, jos cum treci de Cozla, Că din ditai mai bărbatul,
Curge Bistriţa în vale – Gras şi gros şi lat în spate,
Locuia domnul Năstase, Din ce-a fost odinioară
‘Nalt şi zdravăn cât un munte, Rămăsese jumătate.
Respectat de toată urbea, Singurul remediu, care
Drept un gospodar de frunte, Boala i-ar putea înfrânge,
Şi avea domnu’ Năstase, Este să găsească-un tânăr
Curte, vie pe araci, Care-ar vrea să-i deie sânge.
Şi livadă, şi’n cireadă După ce-au dat sfoară’n ţară,
Miei şi oi şi boi şi vaci. A venit dintr-o comună,
Şi se petrecea, că nu poţi Un ovrei cu chipul roşu,
Nici cu vorba, nici cu slova, Şi voinic, pe nume Hună.
11
ION PRIBEAGUL
12
ION PRIBEAGUL
„Capşa”
În vitrinele lui Capşa, Vreau să-mi scriţi cu slove roşii
Sunt expuse prăjituri, Numai două-trei cuvinte.
Lei şi urşi de şocolată Mâine-i ziua mea şi fiindcă,
Şi tot felul de figuri. Plec acuma la Focşani,
Îngeri şi purcei de lapte, Scrieţi: “Să trăieşti Costică!”
Ouă roşii, cerbi şi pui, “Souvenir!” şi “La mulţi ani!”
Toate fabricate în zahăr - S-a făcut! Şi’n trei minute,
În laboratorul lui. Iute ca o rândunică,
Ş’a intrat domnul Costică I-a adus calul şi scrisul,
Un geambaş cu ceafă lată. Cum a vrut nenea Costică.
- Bună ziua! Zise dânsul - - Mulţumesc! – A spus geambaşul
Vreau un cal de şocolată! Cu un gest cavaleresc –
- Da! Avem! – Şi vânzătoarea Şi-acum spune-mi turturico,
Îi arată vreo câţiva. Cât costã, ca să plătesc!
- P’ăsta roibu-l iau, că-mi place, - Păi, cu hamurile albe,
Dar am să vă rog ceva! Pajiştea cu stânjenei,
Hamurile-aş vrea să fie Suvenirul şi urarea,
Albe şi cu zdrăngănele, În total: şaizeci de lei!
Iar pe jos pajişte verde - Minunat! Ş’a spus în gându-i,
Şi cu nişte floricele! Radios şi fericit,
- Imediat! Şi’n trei minute, Ş’admirându-l încă-odată,
L-a adus mult mai focos, A scos banii şi-a plătit.
Ducipal cu hăţuri albe, - Vi-l împachetez? – întreabă,
Şi cu stânjenei pe jos. Vânzătoarea cu lipici –
- Nu te superi domnişoară, - Nu! Nu! Nu! – a spus Costică,
Dar mai am o rugăminte: Fiindcă îl mănânc aici!
13
ION PRIBEAGUL
Straşnic medicament
Sandu, un amic simpatic Caută-o femeie care,
Cum sunt mulţi în Capitală Are-un copilaş şi vrea,
Era predispus săracul Şi plăteşte-i să te lase,
Totdeauna la răceală. Să sugi lapte de la ea!
Şi s-a întâmplat deodată, Şi’n cel mult o lună-două,
Sandu să se îmbolnăvească, Să nu-ţi pară curios,
Nu de tuse-obişnuită, Îţi dispare toată tusea
Ci de tuse măgărească. Şi te faci iar sănătos!
Cu convulsii ne’ntrerupte, Ş’a găsit în Copşa Mică,
Că la faţă se înroşea, Pe Frusina lui Tărîţă,
Şi întruna zi şi noapte, Pepenoasă şi voinică,
Tot tuşea şi iar tuşea. Şi c’un copilaş de ţîţă.
A luat medicamente S-a înţeles cu ea, să vie,
Prafuri, droguri şi chinină, Zilnic între cinci şi şapte
S-a frecat cu unguente, Fără nici o silnicie,
Cu eter, hemoglobină, Să-şi bea porţia de lapte.
Ş’a pus prişniţ la picioare, Şi venea sărmanul Sandu
Şi ventuze şi muştar, După sfatul bătrânică-i
Iod la piept şi pe spinare, Să se vindece cu leacul
Însă totul fu în zadar. De la pieptul Frusinicăi.
Ş-a fost sfătuit să meargă Să desăvîrşească-efectul
Şi la Baba Safta Musea, Şi gîtleju’a-şi limpezi,
Poate că-i prepară dânsa, El venea să-şi bea tainul
Vre-un leac să-i treacă tusea. Şi de două ori pe zi.
Mulţi tămăduiţi de dînsa, Drăgăstoasă şi avidă
O slăveau în chip şi fel, După-avînturi tinereşti
D’aia, cu nădejdi la babă, Într-o zi, i-a spus timidă:
Într-o zi s-a dus şi el. - Altceva nu mai doreşti?
Baba Safta – c’o privire, - A, ba da! – răspunse Sandu
I-a spus verde, fără teamă: Cu un aer mulţumit –
- Tusea o să-ţi treacă numai Dacă-aş şti că nu te superi
Dacă bei lapte de mamă! Aş dori ş’un biscuit!
14
ION PRIBEAGUL
Scandal în familie
În oraşul – nu spun care – Şi-ntr-o seară, Aron aduse
Nu departe de aici, Tatălui, o veste proastă:
Locuia un om cu stare, - Aba, o iubesc pe Leia
Domnul Natan Smilovici. Şi-am s-o iau chiar de nevastă!
Şi, pe lîngă prăvălie - Vai de mine! – exlamă Natan,
Şi o casă cu balcon, Iartă-mă de-ţi stau în cale –
Natan mai avea soţie Însă, şi de data asta,
Şi un singur fiu, Aron. Fi-voi contra vrerei tale!
Tînăr, cu purtări alese, Fiindc’odată, mama Leiei –
Elegant şi studiat, Crede şi nu cerceta –
El era mîndria casei, M-a convins, pînă la urmă,
O podoabă de băiat. Că… şi Leiai-i sora ta !
Despre tatăl său – de Natan – Turburat de cele-aflate,
Fabricant de jaluzele, Bietu’ Aron s-a dus distrus
Se spunea că-n tinereţe La mămica lui iubită,
A fost mare pui de lele! Şi i-a spus:
A făcut el multe pozne - Mamă, îmi vine să-mi iau viaţa
Cînd era mai tinerel. Toată lumea s-o împac.
Dar cum vîrsta potoleşte, Dă-mi, mămico, o povaţă
S-a cam potolit şi el. Şi mă-nvaţă ce să fac?
Într-o după amiază vagă, Cînd am vrut s-o iau pe Ester –
Vine Aron, îmbietor, Floare, fir de micşunea,
Şi îi spune : - Tată dragă, Tata m-a oprit, spunîndu-mi
Vreau cu Ester să mă-nsor! C-ar fi Ester sora mea.
- Care Ester? – sare Natan, Azi, cînd o-ndrăgesc pe Leia,
Parcă prins de-o amintire – Stea scăldată de auroră –
- Fata Blimei de pe Carmel, Tata iarăşi se opune,
Una blondă şi subţire. Că şi Leia-mi este soră.
- Nu se poate! E o taină Mama a rămas furată
Si mi-e greu a-ţi relata Parcă de un gînd ascuns,
Că…de mult…adică Ester, Şi-apoi, după o clipă,
Ester este sora ta! Foarte veselă-a răspuns:
A plecat Aron, da’n suflet - Ia pe care vrei din ele!
Clocotea ca un vulcan. Si nici n-o să-ţi pară rău,
Şi încet, încet, de-atuncea Fiindcă am să-ţi spun o taină:
S-a mai scurs aproape-un an. Natan nu e tatăl tău!
15
ION PRIBEAGUL
“Vila Bombonica“
Se ştia-n Constanţa toată, Şi sorbeam, aşa-ntr-o doară,
Cã artiştii, toatã clica, Un pahar de “Murfatlar” -:
De tenori, soprane, comici “Orice prunc care se naşte,
Trag la “Vila Bombonica”. Moşteneşte-n timpul “dramei”
Cã veneau actori de unde Cele de pe urmã mofturi
Nici cu gândul nu gândeşti, Şi capricii ale mamei.
De la Iaşi şi din Craiova Am şi probe evidente:
Şi mai mulţi din Bucureşti. Mai de mult, dintr-un hazard,
E adevărat cã vila Locuia la noi în vilã
Este cea mai arătoasã, Prinţul scenei : Leonard !
Dar şi doamna Bombonica N-o sã crezi, dar Bombonica,
Tare-i dulce şi frumoasã. Când mi-a dăruit feciorul,
“Naltã, trupeşã, vioaie, Pe Socrat, - fã-ţi cruce, Ioane !
Chipul bun de pus în ramã, Seamănă, leit tenorul !
Ochi adânci şi o privire, Ba, mai mult: are şi voce,
“Ce te-ndamnă şi te cheamă!” Toatã ziua se smuceşte
Veselã şi primitoare Şi tot cântã : - “Zii, Ţigane !”
Şi cu sânii rotofei, “Cine-n lume nu iubeşte !”
Mulţumea vizitatorii Altã probã! Vremea zboară,
Ce treceau la vila ei. Anii trec vreo cinci sau şase
Dar şi vila, o plăcere, Şi-ntr-o varã vine-n vilã,
Un miraj, un colţ de vise, Nici n-ai sã ghiceşti: Tănase !
Cu prea multe somiere Bombonica deh, gravidã,
Şi prea multe uşi închise. Cum se-ntâmplã, a rămas
Bombonica cu turiştii Şi mi-l naşte pe Horaţiu,
Era foarte ocupatã, Cu un nas, dar ce mai nas !
Forfotea mai toatã ziua, Ei, sã-l vezi cum zice snoave
Ba şi noaptea câteodată. Şi cuplete savuroase,
Soţul ei, domnul Popescu, Sã te strâmbi de râs, nu alta,
Filozof de meserie, Mot-a-mot, leit Tănase !
Mai îndeplinea o slujbã, Ca sã vezi cã am dreptate,
Arhivar la primărie. Când susţin cã-n timpul dramei,
El punea la acte timbre, Pruncul moşteneşte ticuri
Vize, toatã ziulica, Din afecţiile mamei !
Pe când treburile vilei Mai ales, Ionicã dragã,
Le-aranja doar Bombonica. Nu uita de crezul meu:
- Ştii – mi-a spus el într-o searã, Tot ce se întâmplã-n viaţã
Când şedeam sub un umbrar E, c-aşa vrea Dumnezeu !
16
ION PRIBEAGUL
Ultima dorinţă
S-au întâlnit la Poşta Mare – Şi presimţea când or să scadă.
La poştã-n Allenby – fireşte – Când Geţii au cedat petrolul
Şi cum erau şi buni prieteni, Unui consorţiu Cuto-Vlah,
Avram lui Smil îi povesteşte : El a zvârlit acţiuni pe piaţă,
Remizier la Bursã, Bibkes, Fiindcă i-a bănuit în crah.
Deştept şi făr-asemănare, Şi când lansa o “bombă” Bibkes,
Se pricepea să descifreze Despre un trust îndepărtat
Oricare ‘ncurcături bancare. La zeci de mii de kilometri,
Întâi, credeam că e o glumă. Se împlinea imediat.
Pe urmă ne-am mai dumirit, Chiar şi “Afacerea Stravitzky”,
Dar nimeni nu putea să creadă “Banca-Fantomă” din Paris,
Că domnul Bibkes a murit. Şi falimentul din Bayonne,
Voinic şi sănătos ca tunul, Tot domnul Bibkes le-a prezis.
Şi cu pomete în obraz, Şi, cum şedea în cabinetu-i,
Un om de lume, plin de viaţă, Citind “Finanz Post”, în ivrit,
Şi totdeauna plin de haz. Deodată, a simţit că moare,
Valorile din toată lumea Şi ce să facă? A murit !
Şi a Finanţei cavalcadă, Lucrând atâţia ani, alături,
El prevedea când or să urce Ne îndrăgeam ca nişte fraţi,
17
ION PRIBEAGUL
Dacă poţi?
Se despart la bursă Iancu Casa lui Ceacâru – în treacăt,
De amicul Smil Ceacâr – Ferecată-i ca în poveşti,
Smil e gras şi gros ca tancu’ Uşile au câte-un lacăt
Pe când Iancu-i ca un ţâr. Şi obloanele-s la fereşti.
Pot să spun că Smil Ceacâru, Iancu-i galben ca pucioasa
N-are fabrici nici moşii Ş-o sudoare rece-l trece
Dar se ţine doar de şotii, N-a greşit ! Aici e casa
De drăcii şi ghiduşii. Turturele 15.
- Iancule, i-a spus Ceacâru, Bate încetişor la uşă…
Dacă poţi şi-ţi este bine, Poate doarme şi e în pat?
Sâmbătă să-mi faci hatârul Cum o să se culce ziua
Şi să iei masa cu mine ! Când aşteaptă un invitat?
Să mai stăm puţin de vorbă Bate înc-odată, tare
De frumoasa văduvă Tot cu gândul la bairam
Şi să mai mâncăm o ciorbă Şi ca prin minune-apare
Sau un borş cu măduvă. Şmil, nedumerit la geam.
Ţuici şi ficăţei de raţă - Ce baţi mă? Ce baţi în uşă?
Sau sardele cu ridichi, Eşti nebun sau imbecil?
Vin Bordeaux şi miel la tavă Parca-i fi la tat-tu-acasă…
Antricot de la rinichi ! - Eu sânt, Iancu, dragă Smil !
- Viu ! Mersi ! Trăiască-ţi neamul - Ei şi ce-i dacă eşti Iancu?
Cu mătuşi şi cu nepoţi! - Vai de mine? Ai uitat
- O să-mi facă chiar plăcere ! Că m-ai invitat la masă
Vino dragă, dacă poţi ! Şi să viu neapărat?
Sâmbătă, la ora două - Eu te-am invitat? Pe tine?
Iancu, ca un pui de lele Ce eşti chior, lovit de glonţ?
Îmbrăcat în haină nouă Ce, la mine e cantină
Intră în strada Turturele. Pentru orice holodronţ?
18
ION PRIBEAGUL
Garda împăratului
Partea întâia Partea doua
În palatul Diademe
Cu trei steme de granit, Strălucesc pe sub portaluri,
Neclintit stã împăratul, Iar prostimea se strecoară
Şi cu ochiu-i neclintit, Prin cerdacuri, valuri-valuri.
Taie-n douã depărtarea Toţi beau vin, căci împăratul,
Şi pustiul de oţel. A scăpat de-o boalã grea.
Lângă el, împărăteasa, Trâmbiţaşii cântã-n prispe,
Veşmântată-n foi de laur, Şi se-ntinde hora-n grabã,
Şi un paj cu straie albe, Când, deodată, împăratul
Cu ochi mari şi pãr de aur, Ia o cupă şi întreabă:
Blând privesc, tăcuţi, la el. - Cine-i răsplătit cu aur,
Sprijinindu-şi dreapta-n sceptru, Si bea vin din cupa mea?
Şi cu ghioaga-n mâna stângã, Şi atunci garda credincioasă,
Şi-aminteşte cã duşmanul, Doi străjeri, feciori de sclave,
Cearcă ţara sã-i înfrângă, Şase lăncieri cu scuturi,
Şi îi sapã împărăţia, Opt arcaşi cu latiglave,
Moştenită din bătrâni. Zece ieniceri scutelnici,
Şi, cum sta privind întinsul Trei gonaci şi-un vistavoi,
Plin de flori şi de rubine, Au răspuns deodată: - Noi!!
Vede garda lângă dânsul, Partea treia
Şi măreţ întreabă: - Cine
O sã-mi apere hotarul Jale mare
De ghiauri şi de păgâni? E la Curte şi furtună.
Şi-atunci garda credincioasă, Plânge Doamna împărăteasă
Doi străjeri, feciori de sclave, Şi curtenii toţi se-adună,
Şase lăncieri cu scuturi, Când, deodată, împăratul,
Opt arcaşi cu latiglave, Intră-n sală tremurând,
Zece ieniceri scutelnici, Şi întreabă plin de ură,
Trei gonaci şi-un vistavoi, Că se-ncinge toată casa!
Au răspuns deodată: - Noi!! - Care câine a fost azi noapte,
19
ION PRIBEAGUL
20
ION PRIBEAGUL
Cu banii mei ?
De la domnul Katz bancherul Floi îi numără şi rece
Cerşetorul Moise Floi A întrebat ca un milog:
Căpăta – ca o ofrandă - Totdeauna mi-a dat zece
Zece lire în orice joi. De ce astăzi cinci mă rog?
Cum intră numai pe uşe - Pentru că-şi mărită fata,
Casieru-în mod intim Domnul Katz cu socoteală,
Îi da zece lire în mînă A dat ordin să reducem
Şi-i spunea discret: poftim! Orice fel de cheltuială.
Da-ntr-o joi, venind la bancă - Îşi mărită fata?
Casierul supărat Domnul verse-şi haru-asupra ei!
Nu i-a spus nimic şi-n grabă Înţeleg să şi-o mărite
Numai cinci lire i-a dat. Dar de ce cu banii mei?
Mare păcat …
De la Adjud, o văduvioară, Fir-ar al naibei el să fie!
Frumoasă, şi pe nume Henţa, Iar Luna-n mantă de paradă
Să plece trebuia’ntr-o seară, Şi plină de indiferenţă,
Înspre Focşani, cu diligenţa. Ş-ascunse-n nori ca să nu vadă
Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia, Ce se-ntâmplă-n diligenţă…
Că n-au plecat nici marchidani, Ajunsă-a doua zi în cetate,
Nici boccegii, ci doar femeia S-a dus la târg cu trebuinţă,
Cu diligenţa spre Focşani. Şi după ce-şi luă de toate,
Porniră căişorii-n goană, Avu mustrări de conştiinţă…
Vreo zece poştii, după ceas, Nici nu mai vru să-şi amintească
Şi tocma’n valea lui Sondroană, De faptu’n taina nopţii strâns,
Făcură’n silă, un popas. Şi-apoi, ca să se pocăiască,
- ‘Mânem aici, Bade Avrame? S-a dus la Rabin şi s-a plâns:
Întreabă Henţa cu sfială – Păcătuit-am greu, Prea Sfinte,
- Aici – răspunse vizitiul - Fiindu-mi frică de strigoi,
Că-s caii rupţi de oboseală. Eu, tânără şi fără minte,
Însă, să nu ai nici o teamă, Şi el, simpatic şi vioi…
Din noapte vin miresme dulci, - Mare păcat! – a spus Rabinul -
Ce te-nvelesc ca o năframă, Cu Dumnezeu să te împaci,
Că poţi, în tihnă, să te culci. Voi implora tot Sanhedrinul,
Ea n-ar fi vrut, dar de departe Voi da ofrandă la săraci,
Ţâşneau văpăi şi reverie, Din tfilimi ţi-oi citi misterul,
Şi vizitiul zdravăn foarte, Ce iartă oamenii’ntre ei,
21
ION PRIBEAGUL
Să mă-nsor? Să nu mă-nsor ?
Moşke Fafer, cam în vârstă Vrea să se mărite, numai
Şi c’o faimă oarecare, Pentru a-mi moşteni averea?
Nici bigot, nici apicoirăş, - De socoţi că gându’-acesta
Ş-a pus gând să se însoare. Viaţa-îţi va turbura –
Şi fiind om cu angarale, Zise prea-înţeleptul Sloimke –
Nici puţine şi nici multe, Atunci, nu te însura !
S-a gândit c-ar fi cu cale - Da, dar nici un trai de pustnic-
Şi c’un Rav să se consulte. Zice Moske – nu-i kidai,
Şi s-a dus la rabi Sloimke, Nimeni nu-ţi dă bună ziua,
Tadicul din Sărărie, Nimeni nu-ţi prepară un ceai.
Venerat de toţi evreii Eşti bolnav şi n-ai un doctor,
Din întreaga Românie. Până vine, poţi să mori…
- Rabi dragă, viu la tine - Ai dreptate! – aprobă rabi -
Ca la un învăţător, Atunci, musai să te-nsori!
Ca să-mi spui, la vârsta asta - Da, dar dacă femeiuşca -
Mai se cade să mă-nsor? Mult mai tânără ca mine –
Mi-am găsit o văduvioară, Are-un văr cu care nu ştiu
Seină-Beilă, care-ar vrea, Nici când pleacă, nici când vine.
De aceea, spune-mi, rabi, - Fiule, - a spus rabinul -
Pot să mă însor cu ea? Neştiind ce să mai creadă –
Rabinu’-a deschis o carte Nu poţi da o condamnare
Ş-a citit plini de fiori: Până nu ai o dovadă!
“Dacă Cel Inalt ţi-arată Dacă presupui de-acuma
Drumul presărat cu flori, C’o să-ţi facă viaţa grea,
Trebuie să-i faci pe voie, Calea cea mai bună este
Fiindcă-n Thora-i toată seva Ca să nu te-nsori cu ea!
Şi să te uneşti cu Seina, - Ti-e uşor matale, rabi,
Cum făcu Adam şi Eva.” Fiindcă nu ştii ce văpaie
- Mulţumesc, dar spune-mi, rabi, Te cuprinde când eşti singur
Ce mă fac dacă muierea Cu pereţii din odaie,
22
ION PRIBEAGUL
Efect neaşteptat
Sami Katschke cu Lefteros Nu numai la restaurant,
În voiaj s-au întâlnit. Peştele prăjit deţine
Şi în tren, din vorbă-n vorbă, Locul cel mai important.
S-au şi împrietenit. - Peşte? Asta-i culmea! Peşte?
Ca să le mai treacă vremea, Am umblat din ţară-n ţară
Şi-au spus snoave, şi-au spus glume. Şi-am văzut minuni, dar asta
Voiajoru-i totdeauna, O aud întâia oară!
Cel mai vesel om din lume. - Totuşi, m-am convins! De pildă
- Domnu’Samy, - a spus Lefteros - Să am gândul limpezit,
Noi, deşi lui Christ adepţi, În voiaj îmi iau provizii
Totuşi, v-admirăm poporul, Şi puţin peşte prăjit!
Că sunteţi oameni deştepţi! Nu c’aş fi un ipohondric,
Biblică să fie taina? Dar, pe cât îmi amintesc,
Că mă-ntreb adeseori: Când mănânc peşte, e sigur
Cum se face, că în multe Că-n afaceri reuşesc!
Ne sunteţi superiori? Ca să-ţi dovedesc că nu mint,
- Dragul meu, - răspunse Samy - Şi să nu ai vreo surpriză,
Este un secret, fireşte! Vezi şi dumneata, cât peşte
Noi, să fim la minte ageri, Am cu mine în valiză.
Ne hrănim numai cu peşte! - Dacă e, cum zici matale,
În alimentarea noastră, C’are o astfel de tărie,
23
ION PRIBEAGUL
Contract legal
Mergând cu-amicul Luki Şi-a cumpărat un căzănel pe loc
Către casă Cu crenvirşi calzi şi începu să vândă:
Să mai uităm de-al străzilor tumult, “Un franc bucata marfă de la foc!”
Mi-a amintit de-o chestie hazoasă La prânz
Pe care o ştie foarte de demult. Ca nişte stoluri de lăcuste
Avram şi Leibiş Ce poposesc pe drumul de smarald
Mistuiţi de focul Se-oprea potop de pietoni, să guste
De a cunoaşte lumea din poveşti De la Avram, c-un leu
Porniră ca să-şi caute norocul Un crenvirşi cald.
În marea metropolă: Bucureşti. Aşa că într-o vreme
Ajunşi în Capitală Foarte scurtă
Vântul toamnei Din ambulantul searbăd şi umil
I-a despărţit pe o margine de drum. Avram făcu parale, făcu burtă
Avram se pironi pe strada Doamnei Şi mai făcu cu Berta ş-un copil.
Iar Leib porni spre uliţa Parfum. Şi tot vânzându-şi
Văzând că înaltă-i Banca Blank Marfa lui vestită:
Şi mare “Un franc un crenvirşi bun ca un salam”
Cu turnuri şi frontoane stil francez Avram trăia o viaţă fericită
Avram îşi spuse mut de admirare: Întocmai ca în sânul lui Avram.
-De-aici încep şi eu să mă lansez! Pe câtă vreme bietul Leib
Şi repede Avram Ca dracu
Cu firea blândă Din zi în zi cădea mereu mai jos
24
ION PRIBEAGUL
Testament
Stã sã moarã, bietul Lazăr, - Toanta aia? – sare soaţa -
Din moment în alt moment Nu admit şi nu dau voie,
Şi nevestei îi dictează, Partea asta de avere,
Punct cu punct, un testament: O prescriem pentru Zoie!
- Las lui Sandu, casa noastră… - Pentru ea! – suspină Lazăr -
Dar femeia îi replică: Cum zici tu, aşa să fie,
- Pentru ce tocmai lui Sandu? Însă, marfa din dughiană,
Casa i-o lăsăm lui Lică! O va moşteni Oişie !
- Bine! – zice muribundul - - Lui Oişie, marfa noastră?
Insă, ceasul şi-un inel, Asta nu admit deloc
Cel cu monogram cu aur, Decât el s-o irosească,
Îi las lui Aurel! Eu, mai bine, îi dau foc!
- Aurel? E prea obraznic, - Vechea noastră prăvălie…?
Plin de ifos şi ambţiii. Imposibil! Soaţa plînge –
Juvaerurile astea, Asta i-o lăsăm lui Victor,
Toate, le lăsăm lui Mitzy! Care mi-e nepot de sânge.
- Fie! – spune bietul Lazăr - Muribundul, scos din fire,
Dar covoarele şi banii Ţipă la nevastă: - Nu !
Le lăsăm, să aibe zestre, Vreau să ştiu, în casa asta,
Nepoţicăi noastre, Fanny! Cine moare: Eu sau tu??
25
ION PRIBEAGUL
26
ION PRIBEAGUL
Inocenţă personificată
În oraşul – nu importă I-a adus în dinţi toţi banii,
Dacă-n Haifa sau în Ciuc – C’a rămas Avram năuc.
Trebuia să se mărite, Fata, foarte fericită,
Fata lui Ifrim Bursuc. I-a spus: - Scumpul meu tătuc,
‘Naltă, nostimă, zglobie, N-aş vrea nici o supărare,
Ochi albaştri ş’un năsuc C-o-ntrebare, să-ţi produc:
Cam impertinent, şi toată Cum ai reuşit matale –
S-o mănînci ca p’un coltuc. Eu te ştiu sărac din fire –
Tatăl ei, sărac cu duhul, Chiar a doua zi de nuntă,
Caracter de cauciuc, Să-i dai zece mii de lire?
Cunoscînd bine proverbul - Păi să vezi, fetiţa tatei,
“Cum vin banii, - aşa se duc”. Cum sînt om cu socoteală,
I-a găsit un ginerică, Am făcut la uşa voastră,
Junele Avram Flaimuc, Din odaia nupţială,
Căruia i-a promis ca zestre, Zece găuri potrivite,
Lire, zece mii buluc. Ş-am chemat ca un oracol,
- Insă cu o condiţiune, Zece-amici dornici să vadă,
Ca să n-avem balamuc, Un asemenea spectacol.
Banii-a doua zi de nuntă, Fiecare dintre dînşii,
În persoană ţi-i aduc. Au plătit o mie vamă,
S-a făcut o nuntă mare, Să se uite înăuntru,
Cu şampanie şi frustuk, Tocmai ca la panoramă.
Şi pe miri i-a dus sub hipă, - Vai, cum te-ai pretat tăticu’
Rabi Meiri Goldensmuk. La asemenea desfrîuri?
Chiar a doua zi la zece, Dar de ce – adaugă fata –
Tata socru’, tăvăluc, N-ai făcut mai multe găuri ?
De ziua mea
Aş fi dorit iubiţi prieteni, De talentaţi actori ş-artiste,
De ziua mea – care a fost ieri – Cărora le-am scris cuplete, skeciuri
Să mi se împlinească una Şi roluri prime în reviste,
Din mult râvnitele plăceri. Am împărţit cu ei succese
Să fac o masă ca-n poveste, Şi flori, ş-aplauze, fericit,
Să vă invit pe toţi la mine Dar nimeni n-a trimis o floare
Dar n-am saloane atât de multe Şi nici o vampă n-a venit…
Şi scaune am prea puţine. Aveam şi-o dragă, o blondină,
Aveam în teatru o pleiadă În braţe c-un mănunchi de vise
27
ION PRIBEAGUL
Mărturisiri reciproce
Ca un fulger trece trenul Celălalt, c-o frizură rară,
Cu viteza cunoscutã Că poţi firele să-i numeri,
Şi înghite kilometri, Şade ca o mogîldeaţă
Cîte zece pe minută Şi cu capu-ascuns de umeri.
Din Sătmar spre Valea Cernei, Şade adunat întrînsul
Drumu-i presărat cu flori Ghemuit şi meditează
Şi-n vagon-bar stau de vorbă Şi cu-atenţie ascultă
Doi simpatici călători. Cum roşcatul perorează:
Unul are părul roşu, - Singurul Stefan Cel Mare
Nu-i prea înalt nici mărunţel, A înţeles mirajul slovei
După vorbă se cunoaşte Şi a învins trufia turcă
Că-i din neamul Israel. Pe cîmpiile Moldovei.
28
ION PRIBEAGUL
29
ION PRIBEAGUL
Examen de acar
Sala de mişcare-i plină Ş-un marfar?
Că nici n-ai loc să te mişti, Ce faci, fără-a-ţi pierde firea.
Revizori de la uzină, Să zădărniceşti ciocnirea?
Şefi de tren şi maşinişti - Apăi, domnule inspector,
Şi mecanici şi fochişti Dacă acul se smuceşte
Şi casieri vreo duzină Şi m-anunţă că soseşte,
În comisie-i un inspector Săr ca un turbat peronul,
Ş-un înalt funcţionar Ce mai vorbă, tura-vura,
Ş-alte grade ceferiste, Fac semnal cu fanionul
Din Sătmar, din Curtbunar, Şi mecanicu-l zăreşte
Ce-au venit ca să asiste Şi, deodată, brusc, opreşte
La examenul de-acar. Garnitura.
Domnu’ Sef, cu voie bună, - Pîn-aici e foarte bine ! -
Trece, sobru, la tribună, Zice şefu, monoton –
Apoi, pînă să înceapă, Însă, ce te faci, Marine,
Bea dintr-un pahar cu apă. Că se-ntîmplă un ghinion,
Mai tuşeşte Şi în timp ce trenul vine,
Şi degrabă Ca un fulger pe coline,
Pe Marin Păun l-întreabă N-ai la tine fanion?
Părinteşte: - Domn’ inspector, bune toate,
- Ia să-mi spui ce faci, Marine, Dar aiasta nu se poate!
Cînd la halta din Sabar, Fără fanion ,apoi,
Pe aceiaşi linie vine, Sînt ca mortu-n păpuşoi.
Pufăind grozav pe sine, Păi, mai stau eu la canton,
Şi expresul Dacă nu am fanion?
30
ION PRIBEAGUL
31
ION PRIBEAGUL
32
ION PRIBEAGUL
Mici confidenţe…
Dizengoffu’-i plin de farmec, Iar cealaltă, brună, are
Trotuarele sînt pline. Un surîs ispititor.
Flori, bijuterii, mătăsuri - Pari cam indispusă, Lola,
Se răsfaţă în vitrine. Si sub ochi ai pronunţate
Baruri, consumaţii, chelneri Două cearcăne închise…
Şi clienţi pretenţioşi, - Nu se poate!
Şi la mese, cuconiţe, - Ba, se poate!
Zîmbete şi ochi frumoşi. Lola scoate oglinjoara
Lîngă masa noastră, plină Şi c-un aer mulţumit,
Cu Cointreau-uri şi cafele, Zice: - A! Nimic! Se-ntîmplă!
Stau de vorbă două doamne, Poate fiindcă n-am dormit!
Tinere şi frumuşele. Precum ştii, alaltăseară,
Una, platinată, şade Cînd plecam de la Elis,
Cu picior peste picior, Mă-ndreptam, încet spre casă,
33
ION PRIBEAGUL
Momente de groază
De multe ori, Cu geamuri şi perdele
Ca să mai schimb decorul, Colorate
Şi orizontul, Pe unde
Să-mi împrospătez, Niciodată n-am trecut.
Mă las În noaptea policromă
Robit Şi cernită
Să mă conducă dorul, Ce îmbracă în aur negru
Să uit, Strada sumbră,
Să mă îmbăt Îmi plimb alene huma obosită
Şi să visez. Şi simt că-s urmărit
Şi o pornesc La pas
Pe străzi întortocheate De-o umbră.
Cu case strîmbe şi pereţi Cum plopii dorm de-un veac
De lut Şi parcu-i veşted
34
ION PRIBEAGUL
Şmilică
Mimy, avea păr blond şi ochi ştrengari C-un norocos bilet de loterie,
Ş-avea guriţa roşie şi mică, Să nu scape prilejul fericit,
Şi o iubeau pe Mimy doi şcolari, O cere pe Mimy-n căsătorie.
Adică eu, ş-amicul meu Smilică. Şi îmbătat de formele-i virgine
Şi cînd, răpit de chipul ei frumos, Dansam cu ea, nevinovat, un twist,
Îi sărutam mînuţele feline, Şmilică se uita zîmbind la mine.
Sau cînd îi recitam un vers duios, Şi-au luat şi o maşină, o splendoare,
Smilică se uita zîmbind la mine. Cu cele mai moderne automate,
Şmilică, apucînd un drum mai bun, Ş-ades’mă invitau la o plimbare,
Bazar, mătăsuri, stofe şi umbrele, Ea la volan, şi eu cu el, în spate.
Iar eu rămas-am tot boem nebun, Cînd vîntul se juca în părul ei,
Îndrăgostit de Mimy şi de stele. De-i fîlfîiau şuviţele blondine,
Ş-adesea, cînd îi închinam discret, Şi-mi mîngîiau cu drag, obrajii mei
Un stih ţesut din lacrimi şi suspine Şmilică se uita zîmbind la mine.
Şi-împleteam iubirea-ntr-un sonet, Ca om de-afaceri mari şi cu bănet,
Şmilică se uita zîmbind la mine. În artă devenind cunoscător,
Dar într-o zi, Smilică-mbogăţit, Şi-a comandat la pictor un portret,
35
ION PRIBEAGUL
O raritate de bărbat
Pe Dizengoff-ul plin de soare, Şi te îmbeţi cu şliboviţă,
Ca o pictură florentină, Sau cu Jamaica sau cu Rhum.
Un domn înalt şi cu monoclu, -Mă iartă – spune cerşetorul,
A coborît dintr-o maşină. De cînd mă ştiu n-am pus în gură
Cînd să cotească-n Ben Yehuda, Nici whisky, nici coniac, nici vermut
L-întîmpină un cerşetor, Şi nici vreo altă băutură.
Cu haine aproape-n zdrenţe, Atunci – adaugă bogătaşul –
Şoptind cu glas tînguitor: Poate ţi-ai aranjat un joc,
-Aibi “rahmanut, adoni” dragă Un pokeraş, un bridge sau pietre,
Dă-mi o “neduva”, cît vei vrea, Sau alte jocuri de noroc?
Şi pentru-această faptă bună, -Greşeşti! – răspunse zdrenţărosul,
N-am să te uit în viaţa mea! Da-n viaţă n-am jucat un pic,
Sînt om neputincios şi sufăr, Nici “chemin”, macca şi nici belotă,
Nevoile mă strîng de gît, Nici table, domino, nimic!
Şi numai Dumnezeu mă ştie, -Atunci, probabil, ai amantă,
Cît sînt de trist şi amărît. Si duci o trenă de holtei.
Se uită domnul, îl măsoară, Cerşeşti pe străzi o zi întreagă,
Şi spune bietului ovrei: Iar seara-i, duci toţi banii, ei?
-Ti-aş da vreo cinci sau zece lire, - Vai, ce idei vă trec prin minte,
Insă, mi-e teamă c-ai să-i bei! Nu sînt chiar înger, pe deplin,
Te bagi în Iaffo, în vreo bombă, Dar nu ştiu dacă, vreodată,
Sau alt local ce-ţi iese-n drum, Să mă fi dat la trup străin!
36
ION PRIBEAGUL
Gabe se împotriveşte!
Nu ştiu dacă scrie-n Biblii, Este fără-asemănare!
Că Rabinii – chiar să vreie – Du-te, Sarah, cu nădejdea
Nu au voie să privească C-a ta rugă e-nţeleasă,
Prea de-aproape, o femeie, Şi să ştii că-n scurtă vreme,
Ritual să fie? Taină Şloime va veni acasă!
Pentru învăţaţi evrei? -Ce ţi-a spus Prea Inţeleptul?
Fiindcă nimeni nu explică A-ntrebat-o, Gabe, blînd –
Dacă-i mit sau obicei. -Ah, mi-a spus, răspunde Sarah,
D-aia, cînd un Ruf c-o doamnă, C-o să vie în curînd!
Stau schimbînd vorbiri deşarte, -Poate! Sînt minuni pe lume! –
Ea la el se uită, însă, Zise el, cu lenevie –
El se uită-n altă parte. Dac-a zis Prea Sfîntul, crede-l,
La vestitul Rabi Mandel Dar eu cred că n-o să vie!
Cunoscut în ţara toată Sarah a plecat cu gîndul
A venit să ceară sfatul, Şi cu sufletu-mpăcat,
O femeie-ndurerată. Şi-au trecut trei luni, dar Sloime
Gabe – care stă-n vestibul – Încă nu s-a-napoiat.
Secretarul lui intim, Tristă iar s-a dus la Rabin,
A deschis uşa, femeii Plînsu-abia şi-l reţinu,
Şi i-a spus frumos: - Poftim! Rabi iar i-a spus că “vine!”
-Rabi, ai milă de Sarah, Gabe iar i-a spus că “nu”!
Roagă-te lui Dumnezeu, S-a mai dus şi-a treia oară,
Ca să se întoarcă acasă Şi consultu-a fost penibil,
Şloime Blum, bărbatul meu. Rabi-a spus că Sloime vine,
Îl aştept cu masa pusă, Gabe-a spus că-i imposibil!
Că de trei luni şi mai bine, Şi atunci, sărmana Sarah,
Nici nu ştiu unde se află, Rabinul povesteşte,
Nici nu scrie, nici nu vine! Că la tot ce-i spune dînsul,
Rabi s-a uitat în carte, Gabe se împotriveşte.
Şi-a spus: - Dumnezeu e mare, -Cum de îndrăznit-ai, Gabe,
Iar puterea Lui divină Să-njoseşti cuvîntul meu?
37
ION PRIBEAGUL
38
ION PRIBEAGUL
39
ION PRIBEAGUL
Mintenaş!
Soarele aprins şi roşu Ştie carte, o grămadă,
S-a-mbrăcat într-o tartană Cum şi cîntece, buluc,
Şi-a încins c-un brîu de aur Şi-a învăţat pe dinafară
Toată zarea ardeleană. Trei balade de Coşbuc.
Din grădini uitate, pomii Cum treceau de dimineaţă
Îşi resfrîng noian de ramuri Pe cărarea din prisacă,
Peste case mici şi albe Lîngă-o palmă de verdeaţă
Cu ghivece pe la geamuri. Au văzut păscînd o vacă.
Pe întinsele ogoare -Ia să-mi spui, tătucă dragă –
Trece-alene un păstor Zice Vlad, mirărei prada –
Cu o turmă de mioare Ce dihanie e asta,
Şi-un dulău în urma lor. Cu picere şi cu coadă?
Şi-a purces Tîţoc Mînjoală - Apăi, nu te uiţi, odraslă,
Cu Vlăduţ, în spre oraş Că-i o vacă a nu ştiu cui?
Să-şi mai ieie cîte-o ţoală Şi să-ţi intre în cap că vaca
Pentru iarnă, mintenaş. Este soaţa boului !
Cam slăbuţ e băieţaşul, - Cum, şi boii se însoară?
Dar voinic şi trăncălău A întrebat Vlad trufaş –
Şi dintre copii nu-i altul Şi-a răspuns Tîţoc Mînjoală:
Mai mintos în Besfalău. -Numai boii, mintenaş!
Insulte grave
Moişe a venit acasă, Pe nevasta-n judecată.
Într-o dispoziţie ardentă, S-a mutat în altă parte,
Ş-a găsit pe Blima, într-o Şi cu sentimente brave,
Situaţie indecentă. A cerut urgent divorţul
Goală toată şi frumoasă, Pe motiv: “Insulte grave”.
O ispită, - ma parolo! – Cazul a produs rumoare,
Asta n-ar fi fost nimica, Mai ales printre limbuţi,
Dar era şi Smil acolo! Fiindcă Moişe şi cu Blima
Ce a fost, nu ne priveşte. Erau foarte cunoscuţi.
Nici nu ştim a cui e vina, A stîrnit şi controverse
Şi întocmai ca la teatru, Şi atîta interes,
O să coborîm cortina. C-a venit toată Beer Seva
E destul numai să spunem, Să asiste la proces.
Cum că Moişe, de astă-dată, Sala de şedinţe-i plină
Dovedind că-i ferm, a dat-o De bărbaţi şi de femei,
40
ION PRIBEAGUL
Înţelepciune rabinică
În lăcaşurile sfinte, De Moab, de Sulamita,
Unde vin drept-credincioşi, De Canon, de anatemă,
Totdeauna e-o cutie, Au ajuns să comenteze
Moştenită din strămoşi. Cea mai importantă temă:
Ca o pildă, că în viaţă Cum să împartă ofranda
Nu uităm pe cei sărmani, De comun cu-înaltul Cler,
Ş-un îndemn, ca toţi să punem Ca să-mpace şi norodul
Trei sau patru gologani. Şi pe Dumnezeu din Cer.
Fie că e sinagogă, -Eu – a spus cu glas cucernic
Kirche sau Episcopie, Popa Stancu din Ghergani –
La o slujbă religioasă, Mai întîi, răstorn pe masă
Sau botez sau cununie, Cea grămadă cu cei bani.
Unde oficiază-un rabin, Şi cu ochii-închişi spre Ceruri,
Sau un pastor sau Vlădică, Adevărul grăiesc vouă:
Din ofrande se adună, Îmi fac cruce şi cu dreapta
Cîte-o sumă frumuşică. O despart direct în două!
Într-o zi, din întîmplare, Jumătatea, cea din stînga,
La o masă – nu de mult – Dăruiesc lui Dumnezeu
Trei evlavioase feţe, Iar cea dreaptă, ca să aibe
Fiecare-a altui cult: Şi norodul, o iau eu !
Unul popă, altul pastor, -Dar cum o să ştie Domnul
Celalt rabin la evrei, Fie-n veci slăvit, Amin !
Discutau cu vehemenţă, Dacă nu-i mai mult în dreapta,
Şi cu-aprindere, toţi trei. Şi în stînga mai putin ?
După ce-au vorbit de-anume -O să ştie! – spuse popa
Triburi din străvechiul neam, Cu un aer majestuos –
De profeţi, Isus şi Moişe, Fiindcă Domnul nu se-ncrede,
De Iosif, de Abraham, Într-un preot mincinos !
41
ION PRIBEAGUL
42
ION PRIBEAGUL
.
Nuţă, revenind în ţară, Doar lui Smil i-a dat milionul ?
Şi aflînd povestea, toată -Da! E foarte adevărat !
S-a înfuriat pe rabin -Dacă-ţi recunoşti greşeala,
Şi l-a dat în judecată. Cu ştiinta ta făcută,
-Este adevărat – întreabă Vei plăti suma totală
Judele cu glas umil – Lire un milion lui Nuţă.
C-ai promis să nu dai banii, -Nu plătesc nimica! – zice
Nici lui Nuţă, nici lui Smil ? Rabinul, cu mult temei –
-Este adevărat, că după Banii daţi lui Smil excrocul,
Inţelegerea avută, Erau bani din banii mei !
Am promis să nu dau banii, “Milionul lor” se află
Nici lui Smil şi nici lui Nuţă ! Incuiat pe-ntreaga viaţă,
-Dar e-adevărat că, totuşi, Şi nu-l dau decît atuncia
Cînd a fost Nuţă plecat, Cînd vor fi ambii de faţă !
43
ION PRIBEAGUL
Savoare
S-a întîmplat să şadă în trenul De cînd mă-nsurai c-o fată
Din Galaţi spre Roşiori Cea mai dulce, cea mai dragă !
Vizavi unul de altul Şi să-i simt mereu parfumul
Doi simpatici călători. Mi-am făcut un obicei :
Trenul fulger lasă-n urma-i Iau cu mine în tot drumul
Stîlpi de telegraf şi case Cîte o batistă a ei.
Şi deodată unul scoate -Nu te superi – zise celalt –
O batistă şi-o miroase. Dar ca vremea să mai treacă,
O miroase şi-o dezmiardă Vrei să-mi dai puţin batista
C-o discretă pietate S-o miros şi eu o leacă?
Şi sedus închide ochii -Cu plăcere, vai de mine,
Beat de-o dulce voluptate. Are-un corp ceva sublim
Celalt călător văzîndu-l Numai cînd o vezi îţi vine
Dus pe gînduri, i-a şoptit: S-o îmbrăţişezi! Poftim!
-Se cunoaşte cît de colo După ce a mirosit-o
Că eşti tare îndrăgostit ! Curios l-a întrebat:
-Cum să nu fiu? – zise primul – -Nu cumva mata eşti soţul
Cînd, nici nu-i o lună întreagă Lui Rasela Rosenglat?
44
ION PRIBEAGUL
Mitică
Eu în şcoală, n-am fost leneş Şi…am îngheţat de spaimă
Ba eram chiar silitor Şeful meu era Mitică !
Totuşi, m-a întrecut Mitică Am făcut o reverenţă
Că a fost şi monitor Şi am îngînat: - Prea sfinte,
El ne dirija în clasă Uite cum şi-aici Mitică
Că-mi spuneam în gînd cuminte: Iar mi-a luat-o înainte !
-Mă, al dracului Mitică Cînd nevastă-mea Elena
Iar mi-a luat-o înainte ! Mi-a născut pe Mauriciu
M-am îndrăgostit de-o blondă Eu m-am dus să mi-l înscrie
Cu ochi negri de jăratec – În registre, la oficiu.
Inocenţa în persoană – Terminînd formalitatea
Şi-o iubeam ca un zănatec Şi cu martorii de asemeni
Să mă-mbăt de gura-i dulce Cine a intrat? Mitică!
I-aş fi dat toţi anii mei Şi a anunţat doi gemeni !
Şi de n-o vedeam trei zile Am simţit că-mi piere graiul
Mă stingeam de dorul ei. Că n-am scos nici trei cuvinte:
Da-ntr-o noapte cînd intrat-am Pînă şi aici Mitică
Într-un fel de cabaret Iar mi-a luat-o înainte !
Am văzut-o cu Mitică Cu o bancă sub sechestru
Chefuind într-un boschet. Pentru-o muşama secretă
Prăbuşit cu visu-n ţăndări Am intrat la puşcărie
Mi-am sterş lacrima fierbinte: Două luni, pentru anchetă.
-Mă, al dracului Mitică Vizavi dintr-o celulă
Iar mi-a luat-o înainte ! Iese-un domn cu barbişon
După multă alergătură – Ce-a delapidat din banii
Cam de-un an şi jumătate – Statului, un milion.
Am intrat c-o leafă mică L-am privit cu de-amănuntul
La o mare societate. Şi am înlemnit de frică
De la personal un mahăr Vai de mine ! Nu se poate !
Mi-a vorbit de mă-ngrozi: Mă cutremur! E Mitică!
-Mă, aicea se munceşte Nu cred că se simte bine
Nu se scrie poezii! În vărgatele veştminte
Tot ce-ţi porunceşte şeful - Mă, al dracului Mitică
Trebuie să te supui Iar mi-a luat-o înainte!
Fie zi sau fie noapte Anii trec la repezeală
Eşti la ordinele lui ! Că nici nu observi măcar
Uite-l chiar acum coboară Şi-ntr-o zi, prin centru trece
Dintr-o limuzină mică Un cortegiu mortuar.
45
ION PRIBEAGUL
Mur-mur-mur şi bau-bau-bau
Pe undeva, în pustiu, departe, Ce soartă crudă îl aşteaptă.
Pe unde nu cresc portocali – - Cium-Cium! – răcni la ei şeriful,
Nici eu nu ştiu în care parte- Eu sînt milos la suferinţă,
Trăia un trib de canibali. Vă rog să-mi spuneţi care este
Cu pene roşii-nfipte în creştet A voastră ultimă dorinţă?
Şi tatuaţi pe piept şi braţe, - Aş vrea – a spus Gaston – o bere
Cînd doar se apropiau de tine, Grozava sete a-mi potoli,
Simţeai că-s gata să te-nhaţe ! Dar vreau să fie fără spumă,
Nu te băteau –ferească Domnul – Că-mi face arsuri, a doua zi.
Doar te stropeau cu Eucalipt, - Să vie urgent ! – ordonă şeful.
Să fie carnea mai gustoasă, Si-abia rostise acest cuvînt,
Şi te mîncau, ori crud ori fript. Că imediat sosi o bere
Cum capturau o pradă nouă, Ieşită parcă din pămînt.
Cîntau, dansau şi se strîmbau, - Matale, ce-ai dori, iubite?
Că doar aşa puteau să-mpace - Eu? –spuse Jim cu voce calmă -
Pe Zeul lor, Mur-Mur-Bau-Bau. Toţi opt din trib, aş vrea să-mi trageţi
Cu ţipete înfiorătoare Pe-obrazul stîng cîte o palmă!
Zvîrleau în foc uscate ramuri - Se face! – porunci şeriful –
Şi încingeau un dans sălbatec, Si-i trase o palmă, ca la tir
În sarabandă de tam-tam-uri. Că bietul Jim se-mpleticise,
Cînd era gata fript menu-ul, Iar ceilalti, toţi, urmară-n şir.
Se aşezau, smeriţi, în jur, Cînd i s-a tras ultima palmă,
Slăvind sub para de jăratec Mai repede ca o săgeată,
Pe Zeul sfînt Bau-Bau-Mur-Mur. Jim scoase două revolvere
Odată, au prins în laţ doi tineri Şi-i împuşcă pe toţi deodată.
Care mergeau spre Bel-Madrim. Gaston, cu gura larg căscată,
Pe un francez, Gaston pe nume Pe Jim îl întrebă fără vrere:
Şi un englez, pe nume Jim. - De ce ai răbdat atîtea palme,
Văzînd, sărmanii, un rug în stînga Cînd aveai două revolvere ?
Şi munţi de oase în partea dreaptă, - Imi trebuiau aceste palme –
Au înţeles, într-o clipită, Răspunse dînsul, afectat –
46
ION PRIBEAGUL
Lupte Greco-romane
Se plimbau Avram şi Leibu Ca un tanc este atletul
Într-un bâlci cu panoramă Iar Avram, ca un bârzoi.
Cu menagerii, şi-n faţă După două-trei minute
C-o mulţime de reclame Se încolăcesc vârtos
Şarpele boa-constrictor, Se trântesc, se-nping de-a tumba
Armăsarul Ducipal, Şi se tăvălesc pe jos.
Tot ce-i zugrăvit afară Nici Avram nu se lasă
Înăuntru-i natural. Deşi spart, ghiontit şi rupt
Leoparzi, cămile, zebre, Ba că este iar deasupra
Din Uruguai şi Iliş Ba că iarăşi dedesubt.
Şi în faţa unui circus, Cam după un sfert de oră
Am citi pe un afiş Ca un trăsnet uriaş
500 de lire premiu Avramel e scos afară
Va primi acela care, Ca gunoiul pe făraş.
Dacă într-un sfert de oră -Ce ţi-a trebuit Avrami?-
Va putea să mă doboare Leibu trist l-a întrebat
Iar pe podium HERCULE - Ştiu şi eu ?, Credeam că prinde
Sta cu pieptu-i să ne-nfrunte Ei şi cum s-a întâmplat?
Muşchiulos şi-nalt şi mare - Cum stăteam covrig sub dânsul
Ca un taur, ca un munte. Mototol, strivit, năuc
- Eu , mă duc – a zis Avram , Mă gândeam ca să mă apăr
- Tot sunt eu băiat sărac. De unde dracu să-l apuc?
Şi apoi 500 de lire Şi, deodată, o minune!
E o sumă nu e fleac! Îi văd alea... alea două
- Eşti nebun?- exclama Leibu Pe la noi li se spun altfel,
Tu plăpând şi subţirel Dar aici, le zice ouă!
Cum poţi să te iei la trântă Şi, ştiind de la tăticu
Cu o namilă ca el? Ce de-l strângi de ouă odată
- Nu se ştie! Dacă ai şansă Cade jos şi se întinde
Într-o clipă eşti salvat Ca o cârpă leşinată.
Parcă mititelul David Într-o clipă, ca un fulger
Nu, la-nvins pe Goliat? Mă înfig cu mâna-n ele...
Şi s-a dus. Iată-i pe arenă - Ale mele sunteţi! , urlu –
În chiloţi pe amândoi, Şi erau chiar ale mele!
47
ION PRIBEAGUL
Jurideceşte
Şi veniră din Craiova Zise el zâmbind agale –
Şi din Iaşi, din Roşiori Dacă eu aş pune mâna
Toţi Juriştii, toţi maeştrii Sub rochiţa dumitale?
Şi-ai dreptăţii slujitori. Fata roşie ca macul
Unii slabi, cu favorite După o scurtă meditare
Alţii sluţi ca Tutankamon Îi răspunde:
Toţi cu tumori şi scripte - Este, maestre
Să asiste la examen. Atentat la pudoare!
Sala-i plină de discipoli - Foarte bine! A spus maestrul, -
Şi celebrităţi savante Însă fi bună şi spune
Numai capete ilustre Dacă dimineaţă, mi-ai face
Şi figuri interesante Mie, această chestiune
Şi deodată Domn Profesor Cum ar fi juridiceşte
Chel şi cu priviri absente Denumirea-n trei cuvinte
Se-adresează cu prestanţă Şi răspunse domnişoara
Unei nostime studente. - Profanare de morminte!
- Cum e termenul juridic –
48
ION PRIBEAGUL
La masa falimentară
Din senin, Gross şi el,
O nenorocire mare Declaraţi într-un moment
A căzut vijelios În stare de faliment.
Peste vechiul magazin - Nu-nţelegi deloc momentul,
Chic Berlin Bate-n uşă falimentul
Herman Weiss et David Gross. Ne’ndois!
Au venit toţi creditorii, (Zice Herman Weiss lui Gross)
Procurorii, Eu mă zbucium ca să scap
Mărfurile-au răscolit, Şi îmi smulg părul din cap,
Catifele şi dantele Şi tu stai ca un baron
Şi diverse cifre grele Şi cu mâinile băgate-n
În registre au găsit. Buzunar
Weiss se plimbă agitat La pantalon!
Şi din cap îşi smulge părul - Îţi smulgi părul! zise el,
Când constată adevărul: Dar de unde ştii matale
Că-n curând, imediat, În acest moment de jale
Fi-vor amândoi la fel, Că nu fac şi eu la fel?
Trei dorinţe
De la Houston, înspre Kansas Deşi i-a venit cam greu
Într-o zi de mai frumoasă L-a lăsat în voia soartei
Tommy Bill, cowboy texan Că aşa a vrut Dumnezeu.
Vesel călărea spre casă Şi cum stăbătea şoseaua
Urâţel era băiatul Plină de nisip şi veche
Şi-nalt n-a fost deloc Simte că ceva îl pişcă
De aceea el la fete Dinspre ceafă spre ureche.
n-a avut nicând noroc Duce o mână peste umăr
I-ar fi drag şi lui să fie, Şi prin boarea de lumină
Ferict câteva clipe Vede în juru-i cum se-nvârte
Cu o o fată şi s-o strângă Şi cum bâzâie o albină
În grădina cu tulipe L-a pişcat din nou, atuncea
Dar cum vine din vecinătate Tommy mâna a întins-o,
Fetele l-au ocolit, Şi-aştepând să zboare aproape
Fiindcă-i ciupit pe faţă Într-o clipă a şi prins-o.
Sleampăt şi piperncit. Şi cum o ţinea în palmă
Ce să facă bietul Tommy? Însă fără a o închide
49
ION PRIBEAGUL
Cenzurat
Prea onorabila Cenzură, Ba pot susţine cu căldură
Dintr-un exces de zel fatal, Că e moral cum sunt şi sfinţii,
Mi-a cenzurat o „aventură“ Fiindcă în paturi se născură
Fiindcă subiectu-i imoral. Strămoşii noştri şi părinţii.
Sunt intrigat peste măsură Nu vreau să fac o glumă proastă,
Şi trist de procedura-această, Nici disertaţie de clovn,
Şi vreau, alături de Cenzură, Însă cunoaşteţi dumneavoastră
S-o judecaţi şi dumneavoastră. Pe cineva născut în pom?
În actu-ntâi, sub luminiţe În pat, întins şi-n pielea goală,
Şi flori, e-un pat, un pat banal. C-o plapomă acoperit,
Spuneţi-mi, domni şi cuconiţe, E-un tânăr, Nicu Mototoală,
Dacă un pat e imoral? Ce meditează liniştit.
50
ION PRIBEAGUL
Naufragiu
După un naufragiu, cumplit Dar într-o zi, pe-un rest de barcă
Ce i-a scufundat în ceaţă, Ce-a rămas numai crâmpeie
Şase marinari nevolnici Peste malul abrupt deodată
Care-au mai scăpat cu viaţă Fu zvârlită o femeie.
Înnotând şi zi şi noapte Una singură şi goală
Peste apa plumburie Şi frumoasă, o ispită
Fură azvârliţi de valuri ???
Pe o insulă pustie. ???
Trei luni s-au hrănit cu ierburi Marinarii toţi zărind-o
Şi cu peşti găsiţi la mal Năvăliră-n goană mare.
Îşi făcură şi-o colibă Care de care mai degrabă
Şi trăiau original S-o apuce la strâmtoare.
Nu le lipsea nimica Ea văzându-se-n pericol
Ba ades le prisosea. Ridică un braţ în sus
Aveau ierburi, hrană, apă. Şi cu-n gest de curtezană
Doar femeia le lipsea. Marinarilor le-a spus
Rabdă omu-o lună, două, - Ho! Nebunilor, sălbatici
Mai te-agiţi, te consolezi, Nu vă repeziţi pe alee.
Însă când te-ajunge jalea Ţineţi seama de un lucru:
Mai că-ţi vine să turbezi. Nu sunt swaiţeer, sun femeie!
51
ION PRIBEAGUL
Mac-Mac
În tramvaiul care duce Nu s-a mai putut abţine
Din Lipscani în Ghica Tei Şi i-a spus:
Plin de lume anonimă - Ascultă june,
De bărbaţi şi de femei, Nu te simţi sau nu ţi-e bine?
S-a urcat o cuconiţă Ce te îndeşi ca la pomană
Cu superbe rotunjimi. Când nici nu ştiu cine eşti
Trup felin, plin de ispite, Cu metode de astea brute
Dur, rotund şi voinicel Crezi că ai să mă cucereşti?
Parcă ar fi sculptat cu dalta Află că sunt doctoriţă –
Lui Rodin sau Praxitel. Chiar de nu m-arată faţa
După ea, se urcă un tânăr – Eu am tăiat toată viaţa!
Tip donjuan sadea, Că de mai m-atingi odată
Care nu ştiu din ce pricini Peste trup sau peste braţe
Se cam îndesa în ea Ţi-o tai jos în bucăţele
Doamna foarte indignată, Imediat şi-o dau la raţe!
L-a privit cu mult temei, Iar femeile – vreo zece –
Însă tot mai mult măgarul Din tramvaiul cel sărac,
Se îndesa în ... viaţa ei. Începură toate odată:
Că deodată cuconiţa Mac, mac, maca, mac!
Probabil
La o şcoală Mi-am pus puloverul – probabil
Specială: Să nu capăt guturai.
- Spuneţi o proposiţiune – - Hm, şi asta merge zise
Zice profesorul amabil, Domn profesor agale
Care să cuprindă musai Şi acum să spuie una,
Şi acest cuvânt: probabil. Tu, Abramovic Ghidale,
Nicu, emoţionat, Stă Ghidale, se pătrunde
A răspuns imediat: Şi apoi voios răspunde:
- Ieri văzând noroasă vremea, - La vecinul nostru care-i
Şi fiind cu haină nouă, Pianist, vine de-o lună
Mi-am luat cu mine umbrela O elevă frumuşică
Că probabil o să plouă. Şi fac muzică împreună.
Foarte bine! Curios cum sunt din fire
Tu Marin Ieri discret ca un strigoi
- Transpirat de-alergătură, Am privit prin broasca uşei
Deşi luna este mai Şi-am văzut cum amândoi,
52
ION PRIBEAGUL
Pandele
Bunicuţa lui Pandele Şi oftă cu-nfrigurare
După strada Ghica Tei Când gândea că o să-i crească
A băgat discret de seamă Tot aşa o burtă mare.
Cum că nepoţelul ei, Dar primind cadou o tobă,
Când nu-i observat de nimeni Şi un cerc şi-o muzicuţă
Nici de Tone şi nici de Rodica De atuncea niciodată,
Se cam joacă cu puţica. N-a mai pus mâna pe puţă.
Şi i-a spus: Pandele dragă, Într-o zi, fiind la plimbare
Vai de mine, nu-i frumos Pe o vreme înnourată
Vezi pe domnul cel de colo, A văzut şezând pe-o bancă
Ală gras şi burtos? O femeie însărcinată
Tot aşa o burtă mare Drept la ea s-a dus şi-i spuse
I-a spus tainic bunicuţa – C-a roşit şi bunicuţa:
O să-ţi crească, de vreodată - Vezi ce ai păţit cucoană,
Ai să te mai joci cu puţa! Dacă te-ai jucat cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
Boul şi Măgarul
Pe pajiştea scăldată în bronz şi soare Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinarea
Pe drumul dintre Zlata şi Cahul, Şi în urmă, mai descoperă că-s prost.
Venea un bou voinic şi mare Şi uite aşa îmi târâi biata humă,
Şi era ferice şi sătul Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpând
Dinspre hârtoape pe hăul de lumină, De jalea mea toţi oamenii îşi fac glumă
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul, Şi rabd şi tac şi-a pururea flămând.
Un biet măgar, venind înspre colină - Sărmane măgar, ce soartă imbecilă...
Se întâlneşte nas în nas cu boul. Hai vino-ncoa, căci am porumb şi mei
- Ce-i cu tine mutră pirpirie, - Şi grâu... îngână boul plin de milă
Întreabă boul. Ce mai este nou? Hai vin-o şi mănâncă tot ce vrei!
Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie? Te va servi, pe întinsul de verdeaţă
Deocamdată-i rău stimate bou. Cu fân mirositor crescut pe dreapta
De când mă ştiu, mă lupt cu disperarea Cu apa de izvor, cu iarba creaţă,
Într-una stors de vlagă, fără rost, Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.
53
ION PRIBEAGUL
Amicul ION
La vestitul doctor Costea Pensulează
Vine Ion de la Copou Pune vată
- Bună ziua, dom-le doctor Bandajează
Mi-a intrat o ţeapă-n ou. Pune faşă
Pacientul se dezbracă Şi-l pansează
Doctorul îl urcă în pat Scoală omul
Şi cu mare atenţiune Şi-l aşează
Cercetează-n lung şi-n lat. Pacientul achită taxa
Ia luneta Şi apoi satisfăcut.
O fixează Îi dă doctorului mâna
Ia penseta - Bună ziua!
O flambează - Vă salut.
Scoate ţeapa Peste-un timp, aproape-o lună
54
ION PRIBEAGUL
Motiv serios
Nu s-au văzut de aproape o lună, În iarbă s-au întis cu sete
Ea în concediu în Făurei Şi s-au iubit şi s-au iubit
Iar el rămas în capitală Sfârşind împreunarea dragă,
Setos de farmecul ei. Sorbită lung, cu mult nesaţ
Că avea Mimi ochi mari şi negri S-au sărutat încă odată
Şi dinţi albi, mărgăritari Şi au pornit voioşi la braţ.
Guriţa dulce, o comoară - Tu ştii că de trei ani, într-una
Şi sâni frumoşi şi braţe mari. Ne îndrăgim iubita mea
Cum nu aveau unde să meargă Dar astăzi şi a fost un vis, un farmec
Să-şi stingă focul ce-i ardea Săreai în sus nu altceva.
Şi dornici unul de altul, ambii - Cum să nu sar în sus iubite
S-au îndreptat înspre şosea. Răspunde ea cu mult lipici
Mici, într-un tufiş sălbatic Dacă un ceas şi jumătate
De orişice priviri ferit Am stat cu fundul pe arici
55
ION PRIBEAGUL
56
ION PRIBEAGUL
La???
Sus, pe Văcăreşti, pe dreapta O ia în mână, o întoarce
Lîngă cârciuma lui State O apropie de nas
Avea Smil o prăvălie O suceşte, o miroase
Şi vindea păsări tăiate. Şi mi-o pipăie un ceas.
Găinuşe şi răţuşte Pleacă apoi, că-i pare scumpă
Câte-un puişor de-un kil Şi eu stau ca un tembel
De voiai o gâscă grasă - Dragă, tocmai ca la tine
N-o găseai decât la Smil. Şi la mine e la fel...
Cum stătea el într-o seară - Cum la fel e şi la tine?
Printre raţe şi gânsaci Zice Smil cu răutate
Intră Avram în prăvălie Ai şi tu o prăvălie
Şi-l întreabă: - Ce mai faci? Unde vinzi păsări tăiate?
Ce să fac? E criză mare - Nu, eu n-am păsări tăiate
Şi vânzare nu-i deloc Spuse Avram cu îngândurat
Chiar de-mi vine, unul, după Însă, vezi, eu am acasă
Vreo găină, un boboc. Trei fete de măritat.
Schiţe de telegrame
Având să plece grabnic în misiune Costică a şi primit o telegramă
Costică îşi strânge actele în geantă „Avut băiat! Sunt sănătoasă! Miţa.”
Şi-şi lasă lasă soţia în poziţiune De atât noroc şi-n culmea bucuriei
Într-adevăr f.f.interesantă. A tras un chef la Samaru cu o amică
Ajuns în citadela ce-şi destramă Şi a doua zi, distrat a scris soţiei
Şi-şi conturează în aur roşu schiţa „Avut fetiţă. Sunt bolnav. Costică”
Cocoşelul
S-a-nsurat boierul Fică, Moara, vitele, moşia,
Moşier din Drăgăşani, Tot ce are-n curtea lui.
Cu o fată tinerică Cum ajunseră la grajduri,
De vreo douăzeci de ani. Unde caii se adapă,
După ce-au trecut prin vraja Tocma-atuncea armăsarul
Dulce-a lunilor de miere, Făcea dragoste c-o iapă.
Petrecute-n seri de doruri, Mai spre deal, un taur tânăr
Voluptate şi plăcere, Şi-a găsit şi el de joacă
Fică şi-a luat soţia Şi se înfigea prozaic
Să-i arate, cum vă spui, Într-o dolofană vacă.
57
ION PRIBEAGUL
Apeciere
George-i negustor de firmă După ochi, după miros.
Şi are o prăvălie „chic” Cum e-ndrăgostit de Lily
Cumpără şi vinde mărfuri O fetiţă foarte fină
Blănuri, stofe, mozaic, Iară nunta-i hotărâtă
Porţelanuri şi covoare, Numai peste-o săptămână
Chihlimbar şi abanos George a devenit vulcanic
Şi orice marfă preţuieşte Şi e plin de nerăbdare
58
ION PRIBEAGUL
Iar virgina
Tot high-life-ul Capitalei Ce nu face o fată bună
Şi Grand-mond-ul din palate Să mai fie „fată mare”?
Toţi ştiam că doctor Bimbo După trei luni, iarăşi Tanţa
Are o specialitate Tot aşa, plină de graţii:
??? - Doctore, sunt disperată
ce a greşit în pas de seară Ticăloşi mai sunt bărbaţii
Doctor Bimbo o „tratează” Dar acuma chestiunea
Şi o face iar fericită. Este foarte serioasă
Multe fete de familie Mă cunun cu-n om de lume
Ce-şi pierdură chambra floarea Şi vreau iar să fiu mireasă.
Au venit la el şi gata - Da, dar locu-i mai sensibil,
El le-a reefăcut „onoarea” Zice doctorul, să ştii
Şi-a revenit la el şi Tanţa Ca să fi din nou virgină
Blondă, dulce şi suavă Costă douăzeci de mii.
- Ce mă fac? De află mama Si-a plătit de două ori,
E dezastru, iau otravă! câte zece mii de leuşcani
N-o să afle nimeni, nimeni Fiindcă viaţa-i tare dulce
Vii aicea pe la trei Când ai douăzeci de ani.
Eu te „fac” la loc cu grijă După patru luni sau şase
Şi dai zece mii de lei Tanţa cea fermecătoare
Şi-a plătit frumoasa Tanţa Iar greşeşte, iar şi plânge
A plătit cu înfiorare Şi la doctor iar apare.
59
ION PRIBEAGUL
Nu e de la noi
Într-un sat pe-o cărăruie Şi apoi Hâncu de vreo lună
Lângă cârciuma lui State E la Vidra, la moşie...
Trei femei stăteau de vorbă - Dar, a cui să fie oare?
Trei leliţe, trei surate Doamne, doamne a cui să fie?
Şi uitându-se-n ţărână Cum stăteau nedumerite
Cu pătrundere destulă Cercetând cu anevoie
Măsurau un boţ de carne A trecut chiar pe-acolo
Care semăna cu o... bulă. Primăreasa, doamna Zoe
- Fă Mărie – zice Safta - Ce faceţi pe-aicia?
Să tot fie a lui Tănasă? - Uite stăm cu mintea răvăşită
- Nu e lele, că o cunosc eu Şi nu ştim a cui să fie
Că are cerc şi-i noduroasă Bula asta oropsită?
- Poate a lui Drăgan? - Nu e nici a lui Vasile!
- Da de unde - Nici a lui Marin Cucui!
Zice Tinca cu-nfocare - Nici a lui Grigore Zgaibă?
Căci a lui Drăganm e groasă - Nici a lui Mihalcea nu-i!
Şi are o dungă pe spinare. Primăreasa o priveşte
- Poate este a lui Hâncu? Şi răspunde răspicat
- Nu se poate sare Lina – - Bula asta, fă leliţe,
A lui Hâncu-i năzdrăvană Nu e de la noi din sat!
Şi vânjoasă ca prăjina
Dispută religioasă
Deşi port o mare stimă Este popa ortodox.
Şi am respectat mereu Fie praznic, nunţi, botezuri
Şi pe popă şi pe pastor Sau la orice slujbă sfântă
Şi pe rabinul evreu Chiar şi la înmormântare
Totuşi eu am o remarcă Popa cântă, popa cântă.
Deşi nu e paradox Dar cel mai deştept dintr-înşii
Însă cel mai vesel popă Mai dibaci, mai diabolic
60
ION PRIBEAGUL
Cal mare
A venit la doctorul Smilik Tensiunea e normală,
Doamna Sprinţa Rosenstock, Pulsu-i iarăşi regulat...
- Doctore, de două zile - Da, dar nu dorm toată noaptea
Nu mă simt bine deloc. Şi mă zvârcolesc în pat.
Simt în corp o-nfrigurare - Eh, la vârsta dumitale
Ce mă trece tam-nesam Şi zglobie, şi frumoasă
De la cap până-n picioare Se strecoară câteodată
Ia vezi, doctore, ce am? O afecţie curioasă
Doctorul îşi ia o lupă Nu e caz de-ngrijorare
Şi se uită în ochi drept Dumitale-ţi trebuieşte
O palpează pe spinare Un remediu de calmare!
Apoi delicat pe piept - Asta este! De cal mare!
O ascultă cum respiră Sare doamna radioasă
O mai ciocăneşte un pic Un remediu de cal mare
Şi satisfăcut îi spune: Că de cel mic am şi-acasă!
- Doamna mea, nu ai nimic!
Letru zice
La un doctor vine Natan Gata ai iubit atâta
Cu o mină foarte rea Zeci şi sute de femei,
- Doctore, chestiunea aceea Cuconiţe apetisante
Nu mai merge cum mergea Văduve încântătoare
Am luat şi cantaridă Dame de chantan, studente,
Şi pilule de muştar Picoliţe servitoare
Icre negre, Perla, Titus Şi-n hambare şi pe iarbă
Însă totul e-n zadar! Şi la Cluj şi la Sovata
- Câţi ani ai? Şi-n cabine la Mamaia
- Şaptezeci şi unu! Ce mai vrei? De-acuma e gata!
- Apoi gata: Ce mai vrei? - Dar, dar eu am un prieten
61
ION PRIBEAGUL
Fakirul
Un fakir, un fel de Bocso Doamna s-o hipnotizeze
Hipnotizator de rasă O fixează adânc în ochi
Voiaja-n expres cu o doamnă Gata gândul să i-l sfarme
Tare dulce şi frumoasă. Că frumoasa închide ochii
Profitând că în ora aceea Făr voie şi...adoarme.
Nimeni n-o să-l deranjeze - Eşti sub magica-mi putere
Hipnotizatorul încearcă Zise el cu glas drăcesc
62
ION PRIBEAGUL
63
ION PRIBEAGUL
Deosebire
Moritz, un elev cuminte - Asta da obrăznicie
La liceul din Bacău - Vai de mine şi de mine
Într-o zi pe negândite Stau şi mă întreb într-una
L-a întrebat pe tatăl său Cum de nu-ţi este ruşine?
Papalâcule, i-a spune-mi Tu, model în toată clasa
Dar să nu fi supărat Şi în tot liceul chiar
Ce deosebire-i între Să vorbeşti aşa cu mama?
O femeie ş-un bărbat. Piai din ochii mei! Măgar!
_-Vai de mine şi de mine Moritz – dezolat de atâtea
Moritz, nu mă enerva Observaţiuni amare
Cum se poate main leibchen Profesorului îîi spune
Să mă-trebi aşa ceva Tot aceiaşi întrebare.
Un băiat ca tine învaţă Dascălul – Albert – pe Moritz
Şi nu întreabă aşa hai-hui Îl întreabă rugător
Chestiuni neruşinate - Ia să-mi spui, te rog, ce număr
Care nu-s de vârsta lui. Poartă mama la picior?
Moritz, însă nu se lasă - Mama? 37 poartă
Şi aşa cum şi-a propus Iar dascălul, Albert
Plin de nevinovăţie Mai întreabă: - Dar tăticul?
La mămica lui s-a dus. - Tata? 41 cert!
Mutterlein, să nu te superi - Deci mămica 37
Dar aşa vrea să am o lămurire Tata 41 are.
Ce deosebire-i între Precum vezi deosebirea
Un bărbat şi o femeie? Este numai între picioare.
Numai cu promisiuni
De departe, de la ţară Tot aşa cu cioara în car.
Tocmai de la Pomârlăni Deodată, prin văzduhuri
Vine agale Stan Ilie Se roteşte o altă cioară
Cu o căruţă de coceni Şi se aşează în căruţă
Şi cum vine Stan Ilie Lângă cioara de la ţară.
Legănat în zvon de vară Şi în aceiaşi feerie
Pe căruţa lui, de-asupra Veşmânatată în culori
Pripăşitu-s-a o cioară. Pe căruţa lui Ilie
Carul merge, cale lungă Satu de vorbă două ciori:
Spre oraş fără habar - Vai, cheri, ce bine-mi pare
Şi ajunge-n capitală Că eşti gigea şi sprinţară
64
ION PRIBEAGUL
Trei nasturi
S-a oprit tramvaiul în piaţă Mai deschide încă unul
Lume multă şi pestriţă Dar zadarnic îi e dorul
Şi prin iureş se împinge Nic acum nu poate doamna
Şi o frumoasă cuconiţă. Să ridice-n sus picorul.
Cum avea rochiţa strâmtă Dar un domn ce sta în urmă-i
Şi cu nasturi mulţi pe spate Fără nici un fel de formă
Vrea să urce, dar din cauze O apucă de contururi
Rochiei strânse-n trup, nu poate. Şi o saltă pe platformă.
Trece mâna-i mitittică Doamna, roşie la faţă
Rosă ca un plasture Fulgerând priviri haine
Înspre spate şi gingaşă Se întoarce şi îi spune
Ea deschide un nasture. Bombonind: - Nu ţi-e ruşine?
Imposibil să se urce - N-ai dreptate cuconiţă
Dar ca orişece femeie Zice el cu anasâna –
Îţi mai trece mânuşiţa Dumneata te superi fiindcă
Şi încă un nasture deschide. Fără vrere am pus mâna
Dar cum treapta-i înăltuţă Pe când eu tăcui din gură
Şi e aproape imposibil! Când nici nu mi-ai spus pardon
Ce să facă, ce să facă? Şi mi-ai descheiat în grabă
Vai, momentul e penibil! Trei nasturi la pantalon.
65
ION PRIBEAGUL
66
ION PRIBEAGUL
Om cinstit
În expres un tânăr, Iane Dacă m-ai lăsa agale
Mai acum o săptămână Să pui mâna, doar o clipă
Voiaja c-o cuconiţă Pe pulpiţa dumitale
Mai frumoasă ca o zână. Zâna roşie ca focul
Grecul adirându-i chipul Şi cu buze însângerate
Feciorelnic şi cosiţa A răspuns: - Nu ţi-e ruşine?
N-a răbdat ca să nu-i spuie Vai de mine, nu se poate!
- Ce frumoasă eşti coniţă! - Nu e nimeni cuconiţă
Lei, o mie aş da acuma Să te vadă, să te ştie
67
ION PRIBEAGUL
Căldura animală
Nenea Nae Fostoloacă Dar o staşnică ideie
Megieş din strada Scurtă l-a salvat în clipe grele:
S-a plâns doctorului Costea Ia două găini din curte
Că are dureri de burtă Şi se bagă în pat cu ele.
- Uite doctore, - am pus prişniţ Coana Miţa isprăvindu-şi
Şi compres cu apă rece Vorba cu vecinele
Şi de-aproape o săptămână A băgat puţin de seamă
Mă tot doare şi nu-mi trece. Că-i lipsesc găinile
Uite ce-ai să faci – îi spune Caută-le prin coteţe
Docotrul cu chibzuinţă Sub şoproane, sub terarsă...
Trebuie să-ţi pui pe burtă Nicăierea! Ca furtuna
O căldură animală! Coana Miţa intră-n casă...
O viţică, o căpriţă Şi-l zăreşte-ntins pe Nae
Iepure sau un pisic Ca buhaiul de umflat
Şi de-l ţii un ceas pe burtă Şi fără să-i spuie o vorbă
Nu mai ai nimic, nimic! Trage plapuma din pat
Cum să intre-n pat cu capra Şi ce credeţi că văzură
Sau viţeua a jigărrită Ochii doamnei Foştoloacă
Şi-apoi ce-o să zică miţa O găină sta pe ouă
Când l-o prindre-n pat cu vita? Şi cealaltă pe-o cracă.
68
ION PRIBEAGUL
Remediu
În bar vagon, în partea stângă Iar tânărul sorbind-o toată
Venind dinspre Oradea Mare Smerit ca în faţa unui sfânt
Şedea un domn în vârstă, lângă Murea de dor, numai să poată
O duduiţă încântătoare Să-i adreseze un cuvânt.
În faţa lor pe o banchetă - Mă scuzi! I-a spus cu ezitare
Pudrat şi cu obrajii livizi Am un remediu minunat
Şedea citind dintr-o gazetă Dacă îţi dau o sărutare
Un donjuan cu ochi perfizi. Durerea-ţi trece imediat.
Duduia plină de iapiţă Dar moşul a întrebat agale
Şi-n ochi cu două peruzele Ep domnul cu obraji livizi
Gemea-n răstimpuri, chinuită - Mă ierţi, dar leacul dumitale
De o durere de măsele. E bun şi la hemoroizi?
Chitanţa
Tanţa, domnişoara Tanţa Până mâine dimineaţă
E duduie foarte chic, O vecinătate dragă
Zveltă şi cu ochi mari negri Ne-a prins zilele-n cătuşe
Cap superb, năsucul mic. Că ades intru la Tanţa
Picioruşele mici şi durde Fără să mai bat la uşă.
Şi când trece ea prin Tei Tot aşa într—o seară intru
Toţi bărbaţii o admiră Era iarnă grea şi ger
- Mă, Halal de mama ei! Şi-o găsesc în pielea goală
Ce profesie are Tanţa? Stând lângă calorifer.
Uite n-aş putea să spun Năucit de frumuseţea-i
Nici nu mă interesează Dau să mă retrag un pic
Chiar dacă o presupun Iară Tanţa-mi spune: - Intră
Dar cum Tanţa-i delicioasă Intră, dragă, nu-i nimic.
Şi are maniere fine Am intrat şi beat de farmec
Nici nu vreau să ştiu ce face Am întrebat plin de mister
Nici cu ce şi nici cu cine. - Pentru ce stai goală scumpo
Ca vecini în bloc se-ntâmplă Tot lângă calorifer?
Ca să-i cer un ac sau aţă - Fiindcă a fost propietarul
Sau îmi cere ea o carte Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa
Şi uite cum mi-am plătit chitanţa.
69
ION PRIBEAGUL
La şcoală
Zvon şi ciripiri de glasuri - Ce înseamnă „mi-e ruşine”?
Joc cu mingi şi de săgeţi Spune-mi dragă că te pup
Toate astea se întâmplă - Eu, când o să fiu mai mare
La o şcoală de băieţi. Vreau să-mi crească păr pe trup!
Într-o pauză profesoara - Păr pe trup? Cum vine asta?
Pune câte o întrebare Mie spune-mi momentan
- Ce ai vrea tu să ai Naftule Vrei ca să trăieşti în peşteri
Când ai să te faci mare? Sau în junglă ca Tarzan?
- Eu aş vrea o bicicletă - Nu vreau să trăiesc în peşteri
- Dar tu, Smil? Sau în codru în Guyana
- Un avion! Ci aşa precum trăieşte
- Dar tu ăla mic de colo Verişoara mea Soşana.
Ia răspunde, Natansohn? - Da drumoasă şi isteaţă
- Eu... răspunde ăla micu Ce mai? Straşnică muiere
Cu privirile hai-hui Are un smoc de păr în faţă
Mă ietaţi gheverot, însă Şi câştigă o avere.
mi-e ruşine să vă spui...
La Bodegă
Nae a intrat în grabă Limbă nu mănânc răspunde
În bodegă „La trei poame” Nae acru la figură,
Şi pe chelner îl întreabă Nu pot să mănânc un lucru
- Ce ai pe listă că mi-e foame. Ce-i la animale în gură!
Chelnerul cu reverenţă - Bine a răspuns garsonul,
Spre client privirea-şi plimbă Vesel cu o idee nouă:
Şi răspunde cu prudenţă: - Nu mâncaţi ce au în gură?
- Am o limbă! Dar ce limbă...! Să vă fac vreo două ouă?
Ne-om căuta
De la Năsăud la vale În desagă.
Şi ţinându-se de mână Cum ajunseră în piaţă
Au venit Ion cu Leana El s-a dus la poarta nouă
Căpăţână. Unde stau ăia cu păsări
El cu coşul în piaţă Şi cu ouă.
Iar Leana lui cea dragă Iară Leana lui frumoasă
Avea lână de ţigaie S-a oprit lângă fântână
70
ION PRIBEAGUL
???
Stilou de argint, iar Miţei
- Şi,...povesteşte Nea Cristache Până şi cerceii din urechi.
Lui Nea Nae, măcelarul Şi ne-au dat drumul jos în valea
Trecând cu Miţa, lângă mine Introvertită de omăt
Înspre Turloaia, cu docarul Prea fericiţi slăvind pe Domnul
Deodată, doi bandiţi din umbră Că am scăpat numai cu atât.
Ieşiţi din împânzirea albastră Noroc că Miţa mea iubită
În mâini cu două revolvere Cuminte şi deşteaptă foc
Au năvălit asupra noastră Ascuns-a ceasul ei cu grijă,
- Sus mâinile, răgneşte unul Discret într-un anume loc...
Hidos şi cu un ochi beteag Că oricât ar fi vrut bandiţii
Şi dacă faceţi vreo mişcare S-o scotocească neîncetat
Trag! Nu-l mai găseau nici până mâine
Am ridiccat mâinile în grabă Şi numai astfel l-am salvat!
Simţind că-mi trece frig prin oase Nea Nae curios ascultă,
Iar Miţa foarte simţitoare Apoi întreabă pe-ndelete:
De spaima biata leşinase. - Să nu te superi, nea Cristache
Mi-au luat toţi banii şi inelul Şi...era ceasul de perete?
Un inel de aur vechi
Cel cu două
Se zvonise în orăşelul Poate două porumbiţe?
De pe deal, Chilia Nouă Nu, nici una dintre acestea
Cum că Hună Haskekovici Dar fiind sigur că le ştiţi
Zice-se că are două Vă asigur că sunt alea
Nimeni nu ştia ce-s alea Chiar la care vă gândiţi
Dacă-s albe sau gălbui Însă fetele între ele
Doar atât, că el le are Ruşinoase cum sunt toate
Şi amândouă sunt a lui. Îşi spunea cu precisiune:
Poate are două case? - Nu se poate! Nu se poate!
Două vaci, două oiţe? Zău, suntem nişte văcuţe!
Două găinuşi moţate? Cum ne intră în creier nouă
71
ION PRIBEAGUL
Alternativa
În deşertul din Sahara Sau de nu poţi da un bulgăr
De nisip şi soare plin Doamne, a toate îndurător
Umblă – abia târându-şi paşii, Un pistol să-mi dai părinte
Ars de sete, un beduin. Ca să trag să mă omor!
Umblă, umblă, fără preget Nici nu-şi terminase ruga
Cum Allah poruncă-i dete Şi-i apare din senin
Arşiţa-l doboară, îl arde O fecioară ca din basme
Dar mai mult moare de sete. Albă, albă ca un crin.
Cade în genunchi, se roagă Trup superb, contur de spumă
- Doamne, setea să mi-o sting Blondă şi cu pieptul gol
Dă-mi un bulgăre de gheaţă Cu un sloi de gheaţă în mână
Ca să-l ling, Doamne, să-l ling. Şi-n cealaltă c-un pistol.
72
ION PRIBEAGUL
Tot una e
Rifca a venit la Rabi Mâine dis-de-dimineaţă
Şi e plină de obidă: Mergi şi-ţi târguieşti o oală
- Rabi, sunt neferictă Cât mai mare de la piaţă
Iarăşi am rămas gravidă. Iar târziu când vraja firei
Dă-mi un sfat că tu eşti ţadic Te învăluie domoală
Eşti un Dumnezeu aproape Toată noapte, toată noaptea
Sau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Ţi picioarele în oală.
Să mă scape, să mă scape. De se-apropie sortitul
- Greu femei, nu se poate Pentru clipa de noroc
Firii să vă împotriviţi Tu picioarele din oală
Chiar şi în Scriptură zice: Nu le scoţi deloc, deloc!
„Creşteţi şi vă înmulţiţi” Dacă asculţi povaţa asta
- Da, dar am copii vreo şapte Care-i binecuvântată
Fete mici şi băieţei Nu se poate, nu se poate
Numai cel de sus mă ştie Să rămâi însărcinată.
Cât de greu o duc cu ei. Opt luni au trecut degrabă
Rabinul deschide o carte Sau chiar nouă mi se pare
Murmură o rugăciune Şi într-o zi venind la Rabi
Şi cu ochii către ceruri Rifca, dar cu burtă mare.
Se înclină şi-apoi spune: - Nu mi-a folosit povaţa
- Uite ce-ai să faci femeie: Zise ea foarte timidă
74
ION PRIBEAGUL
Grea pedeapsa
Prea înţeleptul Rabi Iosuf - A nimic, o bagatelă
E un erudit, un ţadic Zice Smil, să mă scuzaţi
Cunoscut în tot Kilatul Dar întâi suntem prieteni
Şi vin mulţi să-i ceară sfatul. Şi apoi suntem bărbaţi.
Casa lui miroase-a ambră Iartă-mă te rog şi spune-mi
Şi a cedru din dumbravă Dacă ziua când posteşti
Totu-i binecuvântare De Iom Kipur este voie
Şi evlavie şi slavă. O femeie să-ndrăgeşti?
În odaia lui de lucru Să petreci cu ea alături
Străjuie din părţi Amândoi la minte copţi
Rafturi pline de talmuduri Tot ca-n celelate zile
Şi de suluri şi de cărţi. Tot ca-n celelate nopţi?
Ore-ntregi scrutează în biblie - Vai de mine! – exclamă Rabi
Şi în scripte, foarte calm Ridicând privirea-n zări
Sfatul lui e înţelepciune Cum de îndrăzneşti păgâne
Iar cuvântul lui e psalm. Să-mi pui astfel de-ntrebări?
Cercetează pergamente - Nu te superi dragă Iosuf
Hărţi şi manuscrise varii Zise Smil politicos –
Stampe cu versete inde Tu eşti un mare rabin
Şi cu perse comentarii. Şi eu un mare păcătos.
Descifrează hieroglife Chiar de-i rea nelegiuirea
De pe table şi papirus Şi cuvintele-mi deşerte
Pericope şi percepte Pui mata o vorbă bună
Scrise în vremile lui Cirus. Către Înaltul să mă ierte!
Într-o zi îi intră în casă Rabi a îngânat o rugă
Un prieten din Galil. Către cel din ceruri sus
- Bună ziua! Rabi Iosuf Apoi răsfoind o carte
- Bună ziua! Dragă Smil. Păcătosului i-a spus:
După ce s-au strâns în braţe - După lege nu e voie
Rabi, foarte bucuros Dar ţi s-ar putea ierta
L-a întrebat: - În ce chestiune Dacă săvârşeşti păcatul
Ţi-aş putea fi de folos? Numai cu consoarta ta!
75
ION PRIBEAGUL
Povesteşte doctorul
Nu ştiu dacă îl ccunoaşteţi Şi de arta dumitale
Delicat şi subţiratic s-a dus vestea în larga lume.
Doctor Bratu de la Sutu Fiul meu cel mare, Lică
Ne era la toţi simpatic. Care stă cu mine în Basna
Avea hazul lui, probabil Om cu mintea-n toată firea
Moştenit de la străbuni De o vreme o ia razna:
Şi în plus era şi doctor Sare sus peste coteţe,
La spitalul de nebuni. Se ascunde în grădină
Şi ştia să povestească Umblă numai între păsări
Cu un şarm cum altul nu-i Şi se crede că-i găină.
Chestii vesele întâmplate Ba mai mult! Parcă un blestem
Lui, cu pacienţii lui. Din Infern mă urmăreşte
Moldovan de viţă veche Că în loc să ne vorbească
Cunoştea năzbâtii multe El mai mult cotcodăceşte.
Că se adunau în juru-i Dau oricât numai să scape
Toţi amicii să-l asculte Martor îmi este Dumnezeu
Într-o zi veni la mine De nenorocirea asta
Povesteşte el stilat Ce-a căzut pe capul meu.
La spital, în deal, la Sutu, - Şi de mult are aceste
Un domn bine îmbrăcat. Manifestaţiuni ciudate?
După înfăţişare, pare - Cred, dacă îmi aduc aminte
Funcţionar superior, De un an şi jumătate.
Poate inginer hotarnic - De un an şi jumătate?
Sau, un mare negustor. Asta-i nemaipomenit!
Şi îmi spune: - Domnul doctor Şi de ce cu el aicea
Uite aşa precum vezi, Până acum n-ai venit?
Sunt în stare disperată - Păi să vezi domnule doctor
Şi-am venit să mă salvezi. M-am obişnuit cu viaţa
Ştiu că eşti un psihiatru Şi îmi plac mult oulă care
Om de ştiinţă cu renume M-i le pune dimineaţa.
76
ION PRIBEAGUL
Politeţea
Din albastra risipire Şi în această împestriţare
Ne zâmbeşte mândrul soare Ca la Paris sau în New York
Veşmântând întreaga fire Şi un filfizon se plimbă
În lumini de sărbătoare. Foarte grijuliu cu un Poro.
Curg văpăi de aur roşu ??? grăsan ce umblă
Pe trotuarele înguste sigur de aureolă
Şi întrega stradă-i plină şi mereu îşi bagă râtul
De surâs şi mini fuste. grogăind lângă rigolă.
La vitrinele din centru Trecătorii cu mirare
Stau în grup femei şi fete Toţi privirile-şi întorc
Cu superbe picioruşe Înspre tipul care ţine
Şi ispite în siluete. Să se plimbe cu un porc
Rotunjimi fermecătoare Şi deodată, un tânăr care
Strânse în diafane rochii s-a desprins dintr.-o pleiadă
Că le-nghiţi dintr-o privire L-a întrebat: - Nu ţi-e ruşine
Şi le devorezi cu ochii. Să te plimbi c-un porc pe stradă?
Trec în şiruri manechine Tipul l-a privit flegmatic
Blonde, brune şi roşcate Scărpinându-se în ceafă
Şi-i expun comori de farmec Şi apoi ţanţoş îi răspunse
Care nu-s deloc pătrate. - Nu e porc, nu vezi, e scroafă!
Drec şi bestnici în sandale - Scroafă e? Îmi pare bine
Şi costume deşucheate Zise tânărul smerit
Cu excentrice atitudini Adăugând cu politeţe:
Şi efebi bărboşi cu plete. - Păi, cu dânsa am vorbit!
Tragedie
- actul întâi- El – a fost odată –
Astăzi
O cheamă Cleo Chel şi putred de bacnote
Cleo are buze roşii, Pare o mumie uitată
Pline de parfum mistic Printre statui ostrogote
Ce-l ??? chiparoşii A început să-i facă curte
Buclele-i muiate-n aur, Şi într-o seară crenelată
Ochiii, A cerut-o
Ochii mari albaştri A luat-o
Ţes cântări visate-n ţară Şi o ??? ca un tată
Heruvimilor sihaştri.
77
ION PRIBEAGUL
Tocmai pe dos
Samy Quatar, bogătaşul Cumpără lire sterline.
De pe strada Albatros Samy se-ntâlneşte-n Bursă
A venit să se consulte Cu remisierii mari
Cu bancherul David Gross: Şi în locsă ieie lire
- Dragă David, vin la tine Samy cumpără dolari.
Să mă sfătuieşti niţel Peste trei ore dolarul
Vreau şi eu să joc la bursă Scade în mod vertiginos
Dar nu mă pricep de fel. Samy plin de disperare
- dacă vrei să faci parale Vine iar la david Gross.
Zice Grossu – s-asculţi de mine - Vai de mine, Davidică
Lira se menţine fermă Sunt definitiv pierdut
78
ION PRIBEAGUL
79
ION PRIBEAGUL
80
ION PRIBEAGUL
Cărţile Sfinte
Vestitul Rabi Ben Işmuiel Că în ea-i lumina şi căldura
Vestit în Mişna şi Cabală De aceea s-o iubim într-una
Venise într-o zi să vadă Că aşa ne-a învăţta scriptura.
Pe Rebe Lein din Capitală Spălându-se pe mâini prea sfântul
Voiau să audă cum slujeşte Slăvi pe Dumezeu divinul
Să-i soarbă, cântecul şi voga Că ne-a dat cerul şi pământul
Pe credincioşi cum păstoreşte Lumina, apele şi vinul.
Şi cum slujeşte sinagoga Dar o surpriză mai tirană
Şi-a stat în stradă Ben Işmuiel l-a ţintuit, fiindcă la masă
Smerit cu inima voioasă Servea o altă fetişcană
Că Leiba bucuros de oaspe mai nostimă şi mai frumoasă
Pe Rabi l-a poftit la masă. - Dar asta ce e? Înmtreabă rabi
Când fu să intre musafirul Cu un gest ascuns ce nu cuvântă
În casă, întâlni în uşe, - O altă care Ben Işmuiel
O fată mândră ca zefirul Şi tot ca cea dintâi e sfântă.
Cu chipul alb ca de pupăşe
Îşmuiel Ben privi pe Rabi - Nu s-ar putea, Rep Leib părinte
Clipind din ochi să-l înţeleagă Cum spune biblia străbună
Apoi zâmbind a prins să-ntrebe Din cele două cărţi prea sfinte
- Dar, ce e asta Rabi, dragă? Să-mi împrumuţi şi mie una?
Rep Leib, roşind cu modestie Mi-e greu a spus rep Leib, că întâia
Văzând că rabi se-nfierbântă Acum o citesc profete
Răspunse tainic; - Ce să fie? Iar celelate până acuma
O carte rabi, carte sfântă! Nu îi sunt foile tăiate.
- O carte-i sfântă-ntotdeauna
Vesela Familie
Într-o zi la societatea Slab, cu ochelari şi vârstnic
„Pheonix” de asigurare În răspunse: - Nu se poate!
a intrat un domn în vârstă Eşti slăbuţ, vedere scurtă
slab, cu ochelari de soare. Ai şi semne de vărsat
- Aş dori – se adresează Nu întruneşti anume puncte
Funcţionarului din faţă Ca săă fii asigurat.
Ca să fac asigurare - Da, dar tata – zise domnul
Cum m-am hotărât pe viaţă? Care-i mai bătrân ca mine
Funcţionarul, măsurându-l E asigurat aicea
Cu minuţiozitate De un deceniu şi mai bine.
81
ION PRIBEAGUL
Bunicuţa şi nepoţii
În expresul de Florica Şapte ani are Lucica
Lăzi, colete, un amalgam Iară Nicu are opt.
Şi în compartiment, bunica Înfoiată ca o varză
Şi nepoţii stau la geam. Baba zice mai apoi
Hohotind, copii zburdă - Uite barza! Uite Barza!
Şi fac zgomot infernal Care v-a adus pe voi.
Iar bătrâna ştirbă, surdă Nicuşor, apoi întins pe-a coastă!
Tot priveşte cerul pal. Zice răsfirându-şi părul:
Dintr-un coş le dă bunica - S-o lăsăm să moară proastă
Câte-un tort cu zahăr copt Sau să-i spunem adevărul?
Ceaiul
S-a îmbolnăvit Niculce De atâtea răni adânce
De pe strada înflorită Nu poate să mai vorbească
La laringo-faringită Nici să bea, nici să mănânce.
???? Stă întins de două zile
Mari profesori cu protecţii Chinuit şi banmdajat
I-au făcut trei operaţii Slab şi galben ca lămâia
Şi vreo şaptespreze injecţii. Nebăut şi nemâncat.
L-au cusut cu fir de aur Doctorii văzând că bietul
La gâtlej şi la laringe E într-un hal fără de hal
Îl aşează în pat cu o soră Hotărâră de îndată
Care abia, abia-l atinge. Să-l hrănească artificial.
Că slăbit bietul Niculce - Da, da! Trei mii de lei!
82
ION PRIBEAGUL
???
Nu ştiu în parte a ţării Goana vremii n-are leac
Mi se pare că-n Gheorgheni Şi încet, încet, trecuta
Locuia o bătrânică Peste jumătate de veac.
De vreo şaptezeci de ani. Ca o umbră selenară
O ştia tot târgul, deşi Îşi târăşte paşii grei
Foarte rar ieşea din casă N-a rămas nimic din nuriii
Şi trăia în oraş departe Şi din frumuseţea ei.
Singurică şi retrasă. Într-o zi pe poapa Neacşa
Se spunea că ar fi odrasla l-a poftit la ea acasă
Unui mare bogătaş Să-i destăinuiască chinul
Care avusese întinderi Care sufletu-i apasă.
Şi în Vlaşca şi în Iaş - Prea sfinţia ta, mă iartă
Şi frumoasă, o minune Că grăi-voi cu păcat
Un tablou, o închipuire Dar în viaţa mea pustie
Că veneau sin alte oraşe N-am ştiu ce e bărbat.
Grup de tineri să o vadă. Nu vreau să ajung în slava
Că a iubit în tinereţe Din cereasca Lui grădină
Un nepot a lui Ştirbei Fără nici o îmbrăţişare
Şi cum neamul lui fu contra Şi în vârstă şi virgină.
S-a-mpuşşcat din cauza ei. Caută-mi un om din gloată
Ea atunci – chiar la mormântu-i Şi trimite-mi-l încoace
A jurat că-n viaţa toată Cu fiinţa mea să facă
n-o să se mărite pururi Tot ce vrea şi tot ce-i place.
cât trăi-va, niciodată. Să mă strângă lung în braţe
I-a rămas ceva avere Tot aşa ca pe-o ţărancă
Acareturi de moşeancă Şi am să-i dau o recompensă
Şi din moşioară banii Că am bani destui la bancă.
Care îi ţinea la bancă. Popa milostiv să scape
Nu avea vecini, nici neamuri Bietu-i suflet păcătos
Şi cu taina ei în gând I-a trimis un om din piaţă
La biserică în duminici Un hamal foarte vânjos.
Seducea din când în gând. Cărui i-a vorbit cu milă
Iară anii trec ca vântul Şi îndurarea celui sfânt
83
ION PRIBEAGUL
84
ION PRIBEAGUL
85
ION PRIBEAGUL
86
ION PRIBEAGUL
Peisaj divers
Pe un tăpşan de voaluri dese Luna în necuprins se suie
Calm se plimbă aerul Poleind nidsipurile
Şi în cadenţe neînţelese Şi un tânăr cu o duduie
Vremea-şi toarce caierul. Stau de vorbă, chipurile...
Sub întins zări astrale O poveste foarte veche
Care-şi pierd hotarele Spune luna lacului
Cu o cuinună de petale Şi-într-o barcă o pereche
Se retrage soarele. Se sărută al dracului.
Cişmigiul poartă vina Trec pe drum în plină noapte
Că-ş superbe florile Scârţâind vehicule
Ce-au împodobit grădina Iar sub pod răsună şoapte:
În toate culorile. - Nu te-ntinde Nicule!
87
ION PRIBEAGUL
???
Oraşu-a fost cuprins La curtea Greacă
De euforie Şi aicea
Din cauza unui fapt senzaţional O să joace tot în curte.
Că în centru e un afiş A fost aplaudată
Pe care scrie La Tanagra
Că astă seară-i striptis Ma Moulin Rouge
La „Pigali” La eschimoşi
Ce înseamnă „striptis”? La feredino
La local de noapte Şi „la trei ochi de plapumă”
Cu becuri Îm Moşi.
Ţipător colorate Dar iată,
În bar Că în lumina orbitoare
Femei Pe un soclu
Vreo Şapte Ca pe vremurile lui Pluto
În toalete cât mai decoltate. Clareta apare
Program de cabaret În toată a ei splendoare
Orchestră Şi goală
Cântec Aşa, cum a făcut-o măsa.
Cha, cha, sirtachi, twist Un trup superb
Iar la sfârşi o vampă goală Şi braţe voluptoase
Freamătă din pântec Doi sâni
Şi fiindcă o vezi Înfipţi în piept ca două mere
Plăteşti ca un tâmpit. Şi rotunjimi
În atmosfera Şi pulpe] delicioase
Supra excitantă Şi celelalte toate
Cu jazz La vedere.
Cu trupuri zvelte Din colţul lor
Şi feline Bazil şi Aurel
Clareta este Ciocnesc
Cea mai frumoasa Aşa cum cere eticheta
Din câte s-au produs Şampanie, nectar şi hidromel
În curţi străine. Sorbindu-le cu ochi lacomi
A fost la curtea Silueta.
Şahului Apoi bazil
O leacă Cam ameţit niţel, şopteşte
La radio a dansat Scuturându-şi ţigareta:
Pe unde scurte De stau să judec, totul e la fel
La curtea lui Kemal Atât şa Tanţi cât şi la Clareta.
88
ION PRIBEAGUL
???
În oraşul unde cerul, Şi sirena-i Bulaira
Ca Bosforul se adună Când dansează „Turka bre”
Şi cu o gardă de Luceferi Dar din soaţe, cea mai tandră
Trece mândra semilună Mai frumoasă şi mai dragă
Într-un parc văzut Cu trupuşor de orhidee şi
În visul unui rege anonim Cu gura ca o fragă
Se înalţă în slăvi Zămislită din surâsuri
Palatul lui Mehmed Cadâr selim. De auroră şi senin
Prin desişuri de azalee Şi scăldată-n stropi de soare
Chiparoşi şi palmieri Era Fatme Aleiman.
Şi înconjuraţi de o strajă În şalvari şi fesuri roşii
De eunuci şi eniceri Au venit buluc cadii
Prin firman trimis de ceruri Toţi vizirii şi califii
Şi a luiMahomed hatâr Geanabeţii şi muştii
Stă acum în flori haremul Ca să o vadă pe Aleimina
Lui mehmed Cadâr selim. Cum dansează din buric
Şi era păzit haremul Şi s-au aşezat turceşte
Şi piscina cea rotundă Ronţăind pistl, fistic.
Că prin zid nici o privire Iat-o! Cum se frânge goală
De ghiaur să nu pătrundă Prinsă în vraja unui cântec
Fiindă pe divanuri roşii Şi cum tremură cu sânii
De caşmir şi ispahan Şi din umeri şi din pântec.
Odihneau cu trupuri goale Toţi efendii îşi dau coate,
Nimfe din Belucistan. Cu privirea spre cultuc
Heţaire din Galata şi Naiade din Ankara Şi şopteau tăcuţi din barbă
Andaluze şi cadâne ce-au venit din toată Aferim ghiuzel giugiuc.
ţara Nimeni n-a băgat de seamă,
Ca dansând să satisfacă fără nici un Prin al patimei zăduf
marafet Ce priviri de foc azvârle
Orice doruri sau capricii ale lui Cadâr Către un efeb, Iusuf.
Mehmed. Pe acesta şi-l alese
Răpitoare e Zuleica Şi-l vroia în nopţi, intim
Spritenă ca o panteră Că făcea parte din
Şi suleima, adalisca Garda personală a lui Selim.
Ce are chip de baiaderă S-a sfârşit tot zaiafetul
Floare de Siraz a Konia Şi în haremul cu eunuci
Baclava e Razimb Noaptea şi-a întins năframa
89
ION PRIBEAGUL
Kerheza
Să participi la serbare În ritm de sunete stridente
Văzduhul s-a punctat cu salbe Vârtejulspelb de corpuri calde
Nu se vedea decât picioare Cu legănări impertinente.
Şi ochi frumoşi şi braţe albe. De muzica ce tulbura
Pluteau surâsuri vagabonde Şi înfierbânta toţi emulii
Şi-a larg se profilau alene Întreg parchetul tremura
Fermecvătoare nimfe blonde De atât cha-cha şi huli-huli.
Şi adorabile şatene. Şampaniza câte un grup
Orchestra nu înceta să scalde Şi în cadenţări de jaz măiestre
90
ION PRIBEAGUL
Aşa e piesa
Seninul Şi scuturi
Sparge al zărilor zapaz Cu săruturi
Şli împrăştie albastre Cu statui
Apoteoze Şi urme vagi de tei
Şi înparcul cunarcişi Răzbate o discuţie
Şi tuberoze Pe tăcute
E vis de sărbătoare - Ai spus că mă câştigi
Şi extaz. cu 200
Pe alei de bambuşţi de ce-mi dai numai 10 lei?
Curg metamorfoze - Epilog-
Şi trec Când dimineaţa risipitoare
Romeo – în matie de atlas Înseninata ei văpaie
Cu julieta E îmbulzeală în piaţa mare
În valuri de topaz Şi grămădeală la tramvaie.
Spre chiaşcul cu garoafe Rămâne gol întreg pământul
Şi mimoze. Şi pleacă nobili???
Prin pajişti cu gladiatori Unii spre gropile Oatu
Cu cavaleri în zale Iar alţii spre groapa Chipăilă.
91
ION PRIBEAGUL
Învăţăcelul Hamani
Într-un cartier din Lenberg Încât grupul de neveste
C grădini scăldate în soare Caste darînveninate
Pripăşitu-sa într-o vreme Adunatu-s-au în grabă
O femeie încântătoare Şi s-au dus la rabin, toate:
Nimeni nu ştia de unde-i - Înţeleptule prea vrednic
Din ce ţări îndepărtate Tu al cerului veşnic sol
Însă şopteau că în casa-i Peste cartierul nostru
Se întâmplau lucruri caudate A căzut foc şi pârjol.
Stăruia un zvon: că ??? C-a venit o vrăjitoare
Plin de ??? şi de corinţi Chip de drac, ispită în gene
A înnebunit bărbaţii Şi ne ademeneşte soţii
Şi i-a scos pe toţi din minţi. Cu privirile-i viclene
Că adeneaori în noapte Scapă-ne de ea, goneşte-o
Uşi ascunse se deschid Că-i primejdie tuturora
Şi câte un bărbat de seamă Şi ne ameninţă pedeapsa
Lunecă discret prin zid. Din Sodoma şi Gomora
92
ION PRIBEAGUL
93
ION PRIBEAGUL
Bebzic şi Tintas
Bebzic a venit la Rabi - Ce-i cu tine? Întreabă Rabi
Şi plângând amar i- aspus Cu privirea dilatată
- Rabi dă-mi un sfat că altfel Ţi-a ars casa sau poker
Altfel sunt un om distrus. Ţi-ai pierdut averea toată?
94
ION PRIBEAGUL
95
ION PRIBEAGUL
Regele şi bufonul
E o tradiţie rămasă Şi scotea din gură
De pe vremea lui Meron O privighetoare vie.
Ca un împărat să aibă Era vesel cu toţi prinţii
Lângă curte un bufon. Mai ales după siestă
Să-l distreze cu o znoavă Chiar şi regelui, lui Nimbus
Sau cu vitziuni pipărat Îi mai juca o festă
Mai ales când suveranul Într-o zi i-a tras o palmă
Ese trist şi supărat. S-a scuzat însă agale:
Napoleon l-avea pe Harius - Păi să las să-şi facă musca
Ailirlm îl avea pe Groock Treaba-n capul dumitale?
Umbertp pe Tontolini Furios peste măsură
Don Alfonso pe Zamberloch Regele a început să-l certe
Ştefan Vodă pe Păcală Că se tot tăvălea bufonul
Ţarul pe Ivan Dobcin În genunchi ca să îl ierte:
Iar Abdul Nahim sultanul - Zvârle-mă la cai stăpâne!
Pe unul Hogea nastratin. Am greşit, cer iertăciune!
Mai erau şi alţii pe vremuri - Bine, am să te iert, ia sama
Şi în Indii şi?? Numai cu o condiţiune:
Cu bufonii, dar din păcate Mâine când vom fi în consiliu
Nu-mi mai amitesc de ei. Ai să intrifoarte grav
Doar pe unul mai ţin minte Şă ai să faci o glumă care
Nimbus, regele gorgon Să mă supere grozav.
Care îl avea pe Nimbo Şi în scuza ce urma-va
Cel mai ghiduşar bufon. Când ai să-mi cerşeşti iertare
Agreat de toţi curtenii Chiar ???
De prinţese şi dudui Mulţumesc prea luminate
Îl iubeau şi pajiipentru Să-ţi dea Domnul prea mărire
Ciurumbuşlucurile lui. Pentru măreaţa-ţi bunătate
Nu fu aniversare Şi a ţării înflorire! Bietul Bimbo...toată
Ce se petrecu-n castel noaptea
Ori consiliu de miniştri Ce să spuie ca să scape
Să nu ia parte şi el. Şi acum nepedsit...
Sestrâmba, scote aşi limba Dis-de-dimineaţă
Păcălind pe fiecare Au trezit norodu-n goană
Se dădea apoi de-a tumba Că sunt convocaţi miniştrii
Şi stătea drepţi în picioare. În consiliul de coroană.
Înghiţea o portocală Stau în frunte generalii
Şi o coadă de scrumbie
96
ION PRIBEAGUL
Nesiguranţa
Pe blajinul Natan Barie Asta-i tot ce mă omoară!
Om cu minte şi morală - Nici o grijă! Am avut eu
Îl cam chinuie idee Cazuri şi mai mistuitoare
Că nevastă-sa-l înşeală. Şi le-am dezlegat, că unui
Nu vrea nici o dovadă „zero-zero şaisprezece”
Doar că era prea frumuoasă Exact la două zile
Prea frumoasă, prea ştrengară După cum s-au aranjat
Şi prea des lipsea de acasă „zero-zero şaisprezece”
Ca să-ţi liniştească mintea a venit şi-a raportat:
Şi să aibă un motiv - Ieri, la trei şi cinci minute
Hotărântu-s-a să puie Stam în fordul meu agale
După ea un detectiv . Şi priveam cu ochii ţintă
A citit el în gazetă Spre balconul dumitale.
De un detectiv faimos Trece un domn în haine fresco
„Zero-zero şaisprezece” Nalt, frumos, mustaţa brună
Şi discret şi conştiincios. Şi fredonând o melodie
L-a chemat, i-a spus povestea Cu mult elan la uşă sună.
Condiţionând aportul În balcon apare doamna
Discreţiune absolută Cu un ghiveci în mâna dreaptă
Şi am nunţit raportul: Şi îi face semn cu mâna
Când, cu cine, cum şi unde ????
Într-o vilă sau bordel Şi coboară elegantă
Tot ce află în legăură Blondă, cu obrajii de nea
Cu vreo aventură a ei El o ia de braţ şi ambii
- Am primit şi anonime, Urcă în maşina mea.
Numai vorbe de ocară A urmat îmbrăţişare, sărutări,
Însă vezi nesiguranţa
97
ION PRIBEAGUL
Madam Popic
Când m-am mutat, Madam Popic Mai o intrare separată
Propietară în Piatar Moşi Aşa că nu se ştie adesea
O femeie cu mult şic Cine a intrat şi cine iese
Şi dată în obraji cu roş Şi toată lume-ai mulţumită
Prinzându-şi buclele de pe frunte Încolo, casa e cinstită!
Şi celelalte amănunte. Independentă şi majoră
Mi-a spus nu care cumva Ca orişice femeie bine
S-aduci femei în casa mea Are un iubit care-o adoră
Nu sunt doamnă de elită Şi-un colonel ce o-ntreţine
Dar casa mea este cinstită. Fiindcă-i o vorbă ce grăieşte
E greu s-o duci după tipic „Unde-s doi puterea creşte”
Când n-ai venit de la moşie Când nu vine domnul colonel
De aceea şi Madam Popic Atunce domnul Bombonel
Trăieşte numai din chirie. Vine şi o face fericită
Mai o odaie mobilată Încolo, casa e cinstită!
98
ION PRIBEAGUL
Bossa Nova
Gică-i director de bancă Are braţe de zăpadă
Om cu faimă în lumea mare Trup felin, sculptat cu dalta
Are vilă şi maşină Şi doi ochi, plini de păcate
Şi-o soţie încântătoare. De te bagă-n draci, nu alta!
Dar să fie în nota vremii I-a luat garsonieră
Într-o lume capricioasă La ciclop, să se impună
Şi-a luat – că aşa e moda Şi-imai dă de cheltuială
Şi-o amantă delicioasă. Două mii de lei pe lună.
Nu ştiu dacă-i din Calcutta Ocupat peste măsură
Uruguay sau Britreia Cu afaceri o grămadă
Ştiu atât că e frumoasă Vine în fiecare miercuri
Şi o cheamă Salomeia. Pe la draga lui s-o vadă
99
ION PRIBEAGUL
Antecaricatură
Prea distinse cititoare Plin cu vinuri excelente,
Şi coniţe-apetisante, Pescării şi-aperitive
Duduiţe din Beer Sheva, Şi păstrămuri suculente.
Botoşani şi Alicante, Telefon am pân’ şi-n baie,
Curtezani din Ţara Sfântă Şi de sună vreo iubită,
Şi din strada Labirint, Îi trimit liftul – din casă –
Daţi-mi voie, domni şi doamne, Şi se urcă-ntr-o clipită.
Mai întâi să mă prezint: Toate glastrele sunt pline
Numele: Ion Pribeagu. Cu-albăstrele şi cu nalbe,
Ocupaţia: scriitor. Dalii şi hortensii roşii,
Peste-un metru înălţime Maci şi garoafiţe albe.
De la cap pân’ la picior. Sunt un om cu socoteală
Data naşterii: octombrie. Şi adevărat vă spun:
Locul naşterii: în pat. Împărţesc şi scad întruna,
Semnele particulare: Însă nu ştiu să adun.
Mărunţel şi inspirat. Am şi haine şi cravate
Ochi deştepţi ascunşi sub lupe, Şi cămăşi cu monogram,
Nas copoi şi barbă rade. Am şi bani, dar niciodată
După stil şi comportare Nu-mi ajunge-atât cât am.
Par a fi om cumsecade. Am o specialitate
Sunt îndrăgostit de artă Din Iordan şi pân’ la Nistru
Şi frumos – poate de-aceea Şi o semnătură parcă-i
Iubesc Cântecul şi Vinul Semnătură de ministru.
Şi îndeosebi Femeia. Însă nu pot cu ministrul
Sunt milionar de rime Pe acelaşi plan să stau:
Şi ador şampania El ia fără să semneze,
Şi bogat nevoie mare, Eu semnez fără să iau.
Am castele-n Spania. „Mic şi-al dracului”, spun unii,
Locuinţa – cuib de visuri, Dar v-asigur, dragii mei,
Precum vrut-a Cel de-a Pururi, Că eu sunt doar mic – atâta,
Plină vârf cu anecdote, Şi ai dracului sunt ei.
Vin şi flori şi calambururi. Deşi mic de stat şi-adesea
Pânze şi picturi celebre Mulţi cu spirite mă-mpung,
De valori nebănuite, Niciodată n-am pus scara
Pe-autori nu îi ştiu însă, Unde trebuia s-ajung.
Toate-au ramele-aurite. Şi acum, când mă cunoaşteţi
Nu mai spun că frigideru-i Şi sunteţi edificaţi,
100
ION PRIBEAGUL
Dilemă grea
Trecând prin centru, nenea Nae, L-a invitat la ea acasă
Bătrânul curtezan de viţă, Şi-acasă... înţelegeţi restul:
Văzu privind într-o vitrină Un studio de pluş cu perne,
O foarte nostimă coniţă. Lumină roşie, domoală,
Apropiindu-se de dânsa Şi dezbrăcându-se frumoasa
Cu chibzuinţa sa acerbă, Rămase goală, toată goală.
O auzi cum îşi şopteşte: Frecându-şi palmele-amândouă
- Frumoasă rochie, superbă! De doru-i Nae se sfârşea
- Vă place mult? întreabă Nae. Şi-o savura din ochi şoptindu-şi:
- Superbă, spuse ea din nou. - Aşa, aşa, aşa, aşa!
- Dacă atât de mult vă place, - Hai vino, îl imploră dânsa
Permiteţi-mi, v-o fac cadou. Nerăbdătoare şi lascivă,
Şi au intrat în prăvălie, Hai vino, vino mai degrabă
I-a-mpachetat-o, a plătit-o Că nu-ţi stă nimeni împotrivă...
Şi foarte-amabil, nenea Nae Bătrânul crai şopti ca prostul
Politicos i-a oferit-o. Plimbându-şi ochii pe femeie:
Coniţa, tânără şi tandră, - De broască mi-am făcut eu rostul,
Voind să-i compenseze gestul, De unde-mi fac rost şi de cheie?
101
ION PRIBEAGUL
Apreciere
George-i negustor de firmă Cum să nu te-apuce dracii
Şi-are-o prăvălie chic. Lângă ea când stai un pic?
Cumpără şi vinde mărfuri: De-aia poate astăzi, George,
Blănuri, stofe, mozaic, Când a prins-o-n odăiţă,
Porţelanuri şi covoare, A pupat-o plin de pofte
Chihlimbar şi abanos, Şi pe ochi şi pe guriţă
Şi-orice marfă preţuieşte Şi strângându-i trupu-n braţe
După ochi, după miros. Plin de voluptăţi nebune,
Cum e-ndrăgostit de Lily, A alunecat cu mâna...
O fetiţă foarte fină, Unde nu se poate spune.
Iară nunta-i hotărâtă - Vai, Georgică, spuse Lily,
Numai peste-o săptămână, Ştiu ce lungă orice clipă-i...
George-a devenit vulcanic Stăpâneşte-te, mă tulburi,
Şi e plin de nerăbdare, Prea mă strângi şi prea mă pipăi!
Fiindcă Lily e-o păpuşă Fii cuminte, ai răbdare
Blondă şi fermecătoare. Mai ales şi nu uita
Şi gândindu-se la glasu-i Că peste o săptămână,
Ca un zvon divin de harfă, Toată, toată e a ta!
Îşi şopteşte-ncins de doruri: George îşi miroase palma
- Faină marfă, bună marfă! Şi apoi discret îngână:
Sâni frumoşi şi braţe durde, - Asta-i marfă care poate
Pulpe dulci, picorul mic, Să mai stea o săptămână?
Mintenaş!
Soarele aprins şi roşu Şi-a purces Tâţoc Mânjoală
S-a-mbrăcat într-o tartană Cu Vlăduţ, înspre oraş
Şi-a încins c-un brâu de aur Să-şi mai ieie cîte-o ţoală
Toată zarea ardeleană. Pentru iarnă, mintenaş.
Din grădini uitate, pomii Cam slăbuţ e băieţaşul,
Îşi răsfrâng noian de ramuri Dar voinic şi trăncălău,
Peste case mici şi albe Şi dintre copii nu-i altul
Cu ghivece pe la geamuri. Mai mintos în Bicfalău.
Pe întinsele ogoare Ştie carte o grămadă,
Trece-alene un păstor Cum şi cântece buluc,
Cu o turmă de mioare Şi-a-nvăţat pe dinafară
Şi-un dulău în urma lor. Trei balade de Coşbuc.
102
ION PRIBEAGUL
La fund
Marea spumegă în valuri O smuceşte-ncoace-ncolo
Dăruind privirii noastre Şi o saltă ca pe-o nucă!
Stropi de-argint ce vin spre maluri Vâslele s-au rupt, iar Samy
Când roz-albe, când albastre. A-ngheţat, parcă-i un sloi.
Plin de farmec e peisajul Dacă se răstoarnă barca
Cât cuprinzi cu ochii zarea; Se îneacă amândoi!
Parcă-ntinsul cer albastru - Vai de mine, urlă dânsul
S-a îmbrăţişat cu marea. Cu figura-ngălbenită,
Cum se leagănă-ntr-o barcă Dac-ajung la fund, Raşela,
Prin talazuri ce se sparg, Peştii or să mă înghită!
Samy şi cu nevestica - N-avea grijă, dragă Samy,
De vreun ceas se plimbă-n larg. Pentru ce să ţi-o ascund:
Dar deodată-un val năpraznic Cu ce ai tu, niciodată
Smulge barca, o hurducă, N-o să poţi s-ajungi la fund!
Totuna e!
Rifca a venit la rabi - Da, dar am copii vreo şapte,
Şi e plină de obidă: Fete mici şi băieţei.
-Rabi, sunt nefericită, Numai Cel de sus mă ştie
Iarăşi am rămas gravidă! Cât de greu o duc cu ei!
Dă-mi un sfat, că tu eşti ţadic, Rabinul deschide-o carte,
Eşti un Dumnezeu aproape, Murmură o rugăciune
Sau citeşte-un psalm şi roagă-l Şi cu ochii către ceruri
Să mă scape, să mă scape! Se închină şi-apoi spune:
- Greu, femeie! Nu se cade - Uite ce-ai să faci, femeie:
Firii să vă-mpotriviţi; Mâine dis-de-dimineaţă
Chiar şi în Scriptură zice: Mergi şi-ţi târguieşti o oală
„Creşteţi şi vă înmulţiţi“. Cât mai mare de la piaţă
103
ION PRIBEAGUL
N-are somn
La un doctor vine Gică Nu e noapte să se culce
Cu înfăţişarea gravă Mai devreme decât trei!
Şi abia putu să zică: - E surprinzător! îngână
- Mi-e nevasta greu bolnavă! Doctorul cu nostalgie...
Spune-mi, doctore, pricina Dar ce face doamna până
Şi de mine nu te teme: La o oră-aşa târzie?
Cum s-o fac pe Iosefina - Ce să facă – zice Gică –
Să se culce mai devreme? Înţeleaptă şi duioasă,
Cât i-ar fi viaţa de dulce Stă cuminte şi aşteaptă
Şi de gingaş felul ei, Ca să vin şi eu acasă.
Povestea Omului
În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul, Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Care-a făcut şi cerul şi pământul, Lăcustă, armăsar şi porumbel;
Cu soare, flori, lumină, vânt şi ceaţă, Şi arătându-li-se lor, de sus,
Să-și încunune această operă măreaţă, A pogorât şi omului i-a spus:
104
ION PRIBEAGUL
106