Această lucrare tratează principalele probleme ce pot apărea în ceea ce privește

situația juridică a personalului navigant pe nava maritimă, dar mai cu seamă poziția juridică a
persoanei care deține cele mai complexe prerogative la bordul navei, comandantul navei. Prin
aceasta, am dorit să evidențiez particularitățile juridice ale statutului personalului navigant,
”lumea maritimă” neputând fi asimilată angajaților dreptului comun, întrucât marinarii ”nu
pot fi asimilați celorlalți muncitori tereștrii”, în primul rând datorită locului în care ei își
desfășoară activitatea: pe mare, la bordul unei nave. Prin intermediul contractului de muncă,
marinarul ” devine ”legat” de navă, de armator și de cel care exercită comanda la bordul
navei, comandantul. Datoriă existenței acestor particularități, este evidentă necesitatea
elaborării unui cod maritim, chiar și a unui cod maritim al muncii. Este interesant faptul că
tări mai mici și fără ieșire la mare au adoptat deja un cod maritim. Exemple semnificative în
acest sens sunt Ungaria, Elveția și Moldova, aceasta din urmă adpotând, nu cu mult timp în
urmă un cod maritim modern, în acord cu marile convenții internaționale, dar și cu politica
maritimă a Uniunii Europene1
Deși în doctrină comandantul este supranumit ”șef suprem al voiajului”, nu trebuie să
se înțeleagă că poate acționa așa cum dorește sau că nu este subordonat niciunei entități.
Astfel, comandantul trebuie să se conformeze si să respecte cu strictețe dispozițiile legii
naționale, dar și regulile internaționale fixate prin convenții internaționale sau prin uzanțe
menite să asigure o navigație normală. 2 În afara acestora, comandantul, alături de membrii
echipajului, este obligat să respecte ordinele și instrucțiunile armatorului, comandantul fiind
”un delegat” recunoscut tacit al autorităţii navale guvernamentale române la bord, continua
supraveghere, încadrarea cu fermitate a echipajului aflat sub comanda sa, în dispoziţiile
prevederilor legale ale statului de pavilion şi convenţiilor internaţionale”3. Persoanei care
deține comanda și autoritatea pe navă îi este recunoscută o poziţie juridică clar determinată,
rolul său în ceea ce priveşte executarea tehnică a voiajului cât şi executarea contractului de
navlosire fiind de o semnificaţie deosebită. Deși comandantul are o imensă autoritate pe navă
și numeroase prorogative în ceea ce privește exploatarea navei, proporțional acestor atribuții
este și răspunderea care îi revine acestuia. Relevantă în această privință este speța anterior
prezentată, anume speța ”Costa Concordia”, care scoate în evidență principalele atribuții ale
comandantului pe navă, dar și sancțiunile care îi sunt aplicabile atunci când nu le respectă.
De asemenea, nu trebuia neglijată responsabilitatea comandantului în raport cu
celelalte persoane implicate în expediția maritimă. De exemplu, în raport cu armatorul, care
”stă pe „uscat" şi în esenţă organizează expediţia maritimă, numeşte pe comandant şi
angajează echipaj, înzestrează, dotează şi aprovizionează nava”, comandantul este cel care își
asumă responsabilitatea în ceea ce privește siguranța navei, a mărfurilor transportate, dar si a
membrilor echipajului și a celorlalte persoane aflate pe navă, iar în cazul încălcării obligațiilor
menționate îi pot fi aplicate sancțiuni de natură administrativă, contravențională sau penală.
Comandantul trebuie să dea dovadă de o mare adaptabilitate la situații neprevăzute, întrucât
întreaga dinamică la bord se poate schimba în orice moment, el fiind obligat să se adapteze
acestora. În raport cu ceilalți membri ai echipajului, este extrem de importantă obligația
comandantului de a fi ultimul care părăsește nava. Astfel, prin această obligație extrem de
importantă în ”viața maritimă”, se reliefează imensa responsabilitatea pe care comandantul o
deține în ceea ce privește nava și persoanele aflate la bord, în doctrină spunându-se că în cazul
unei situații de urgență el fie va salva persoanele ambarcate, fie va muri încercând.

1
Voicu Marin, Starea dreptului maritim român la șase ani de la intrarea în vigoare a NNCR și de la abrogarea
Codului comercial român, publicat în Revista română de drept maritim nr. 2/2016, Editura Universul Juridic,
București
2
Bibicescu tr maritim
3
Drept comercial maritim.