Controlul reprezintă un sistem de observare și verificare a concordanței dintre procesul de

funcționare a obiectului dirijat și deciziile de dirijare/conducere (legi, planuri, norme,

standarde,ordine), revelarea influențelor subiectului asupra obiectului, a abaterilor de la
decizii, principii și proces de organizare. Controlul stabilește și căile de corectare a
organizării obiectului, mijloacele de influențare pentru înlăturarea abaterilor.
Raportându-l la școală, pe lângă „sensul larg” – de „stăpânire” a întregii școli și de
orientare a ei către performanță – există și sensul mai „restrâns”, sens în care aceasta
înseamnă activitatea de supraveghere, verificare și urmărire a felului în care cadrele didactice
sau diversele verigi și articulații ale școlii, lucrează în vederea atingerii scopului educațional,
în conformitate cu normele legale și profesionale (didactice).

Orice formulări ar mai lua definirea conceptului de control, el rămâne un instrument în

mâna managerilor școlari pentru:
- Orientarea activității școlii către obiectivele fixate;
- Optimizarea activității prin autoreglare;
- Informarea promptă și eficientă a organelor de dirijare, menită să faciliteze
soluționarea problemelor.
În felul acesta, se vede că controlul este strâns legat de decizie. Astfel, controlul este
preventiv, atunci când se exercită asupra „intrărilor”; corectiv, atunci când se exercită
asupra „ieșirilor”, și utilitar, când concluziile pozitive sau negative sânt generalizate la
nivelul școlii.
Pentru ca funcția de control să devină, cu adevărat, un instrument în menținerea școlii în
stare de funcționare, să-i dinamizeze și optimizeze activitatea, este necesar obligatoriu chiar,
ca, în exercitarea ci, să se respecte următoarele cerințe:
- Obiectivele controlului să fie în concordanță cu obiectivele școlii;
- Controlul să fie conceput ca un ansamblu de mijloace menite să ducă la obținerea de
bune rezultate și nu ca un ansamblu de măsuri represive;
- Să contribuie, deci, la soluționarea problemelor;
- Să se desfășoare după o strategie bine concepută;
- Să fie exercitat de către conducere, chiar dacă se face prin organisme specializate, în
care caz vor fi chiar ele supuse controlului;
- Cei controlați să dispună, din timp, de toate informațiile necesare pentru a realiza
obligațiile ce le revin;
- Să fie asigurată buna organizare a circulației informației, evitându-se atât pierderea de
informație pe circuitul ascendent, cât și fenomenul de „redundanță”;
- Evitarea distorsiunilor de comunicații, prin diferența de limbaj între emițător și
receptor;
- Luarea în considerație a factorilor legați de compartimentul uman și a atitudinii:
combativitate, receptivitate a noului, reacții la insatisfacții față de promovare etc.;
- Să contribuie la adâncirea continuă a democratizării și umanizării;
- Să cuprindă și o evidență – simplă și clară – menită să asigure cunoașterea realității.

După cum vedem, în cadrul exercitării funcției de control factorul uman are o pondere
bine determinată. Aici e vorba de factorul stimulator sau inhibitiv pe care îl poate avea
controlul asupra membrilor școlii. Controlul este stimulator atunci când este un control de
fond, când pune accentul pe calitate, nu numai pe cantitate, când aprecierea rezultatelor se
face după criterii obiective; când îmbină, în mod armonios, activitatea de control cu cea de
îndrumare; când este făcut cu competență, cu tact și chiar cu discreție; dacă are o frecvență
adecvată; dacă se face diferențiat, adică ținând seama de statutul și rolul fiecărui membru al
școlii, de categoria de muncă/activitate, de temperamentul oamenilor și de tradițiile școlii.
Controlul devine inhibitiv dacă are un caracter superficial, pune accentul pe forme și
cantitate, pe exterior și se face birocratic; dacă se realizează la nivelul „satisfăcător”; dacă
este aspru, rigid și uniform, dacă se încalcă sau se îndepărtează carențele controlului
stimulator.
Altă categorie de probleme pe care le pune exercitatea funcției de control se referă la
sancțiuni, considerate ca „instrument special” de dirijare. Aici amintim unele din cerințele
folosirii sancțiunilor: să fie folosite nu numai sancțiunile, ci și formele de premiere (ceea ce
unii directori uită); să se aplice gradat, cu tact, măsură și fără „strivirea” personalității în
general, cu mai multă atenție pentru implicațiile lor psihologice, pe plan individual și social.
Controlul intern al școlii trebuie să îndeplinească următoarele funcții: funcția de
diagnosticare, funcția de stimulare și funcția educativă.
1. Funcția de diagnosticare este îndreptată spre studierea și analiza situației lucrurilor,
evidențierea lacunelor, precizarea cauzelor care au dus la apariția lacunelor,
determinarea căilor de lichidare a lor.
2. Funcția de stimulare constă în convingerea învățătorilor și elevilor de a lucra bine, de a
avea o responsabilitate deplină față de însărcinările îndeplinite, de a folosi pe larg
metodele și procedeele de organizare rațională a muncii. Controlul sistematic trebuie
să ducă la formarea unor astfel de calități ca: dragostea față de muncă, disciplina,
simțul răspunderii.
3. Funcția educativă formează diferite calități morale ca: sinceritatea, bunătatea, omenia
etc.
Organizarea controlului oricărei probleme a procesului instructiv-educativ cuprinde
mai multe etape.
1. Determinarea scopurilor controlului e prima etapă care cuprinde: studierea nivelului de
pregătire a învățătorilor, activitatea lor, controlul cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor obținute de elevi; controlul îndeplinirii recomandațiilor metodice în
realizarea cerințelor unice cu privire la vorbirea orală și scrisă a elevilor; caracterul
educativ al lecției etc.
2. Pregătirea pentru control este o altă etapă, care cuprinde studierea compartimentelor
respective din programe, manuale, recomandațiile metodice (reviste, cataloage etc.);
pregătirea planului de control; alcătuirea grupei care va efectua controlul.
3. Îndeplinirea controlului este etapa de vârf, care constă în asistarea la lecții, la măsurile
în afara orelor de studiu, la înfăptuirea lucrărilor de control, la convorbirile
învățătorilor cu elevii, cu părinții etc.
4. Generalizarea materialului este etapa în care se formează concluziile și se fac
propunerile de îmbunătățire; se organizează convorbiri; se face analiza și cercetarea
datelor obținute în procesul controlului.
 5. Determinarea termenului de lichidare a lacunelor, de introducere a noului, de
înfăptuire a unui control riguros asupra îndeplinirii propunerilor, constituie etapa
finală.

Problemele pe care le pune conținutul controlului și îndrumării se înmănunchează astfel:

criteriile după care se evaluează funcția activității ce se controlează; obiectivele generale ale
planului, declarate în programele de acțiune; legislația, conținutul programelor școlare,
stabilirea de priorități a activității educaționale.
Din practica de lucru am constatat că în timpul controlului se pot remarca următoarele
aspecte ale muncii în școală:
1. Școlarizarea elevilor;
2. Situația predării obiectelor de studiu;
3. Calitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor obținute de elevi;
4. Îndeplinirea programelor de stat;
5. Organizarea orelor facultative opționale pe interese individuale;
6. Activitatea metodică în școală;
7. Perfectarea documentației școlii; îndeplinirea hotărârilor, directivelor însărcinărilor cu
privire la învățământ;
8. Situația muncii educative; nivelul de formare a colectivului de elevi;
9. Nivelul de organizare a cabinetelor pentru studiu.

1. Controlul generalizator. Această formă se folosește mai des la începutul anului școlar
și are scopul de a face cunoștință cu nivelul profesional al colectivului sau cu membrii
colectivului, adică se precizează cu ce se începe noul an de învățământ; se concretizează
cum s-au consolidat în practica de lucru acele metode și procedee de lucru care s-au
introdus în anul precedent, precizează ce s-a adus nou ca rezultat al frecventării cursurilor
de ridicare a calificației și ce s-a obținut în timpul muncii independente în cursul vieții.
Această formă e binevenită pentru lucrătorii nou-numiți când se face cunoștință cu
activitatea colectivului pedagogic. Dacă în colectiv sânt tineri specialiști, e bine de folosit
această metodă la sfârșitul anului, pentru a vedea creșterea profesională a lor.
La sfârșitul trimestrului al III-lea se poate stabili cum a rezolvat colectivul un anumit
complex de probleme cu scopul de a îmbunătăți procesul instructiv-educativ. Această formă
de control o aplică numai direcția școlii (durata de 15-20 de zile).
2. Controlul preventiv. Scopul acestei forme este de a preveni greșelile învățătorului la
unele teme ale programului de învățământ, precum și în activitatea extrașcolară. Acest
control se realizează sub formă de studiere a planurilor lecțiilor de convorbiri despre
metode de predare, de folosire a lucrărilor independente etc. Controlul preventiv se
folosește pentru a ridica eficacitatea muncii învățătorului. Această formă se folosește
în lucrul cu tinerii specialiști, care n-au experiență și cu cei nou veniți.
La realizarea controlului preventiv se invită învățători calificați (plănuire, forme și metode
de lucru ș.a.).
3. Controlul personal. Această formă constă în munca cu un singur învățător, pe un
timp îndelungat, cu scopul de a-i ridica măiestria lui pedagogică. Acest control poate fi
 folosit pentru acordarea ajutorului unui învățător începător (fără experiență), precum și
cu scopul de a sistematiza și a generaliza activitatea unor învățători cu privire la
naumite teme. Controlul personal poate fi multilateral sau particular.
Scopurile asistării la lecții pot fi variate:
- Calitățile cunoștințelor la elevi;
- Normarea lucrului de acasă;
- Metode de lămurire a materialului nou sau a consolidării;
- Analiza greșelilor;
- Dezvoltarea gândirii la elevi;
- Munca independentă a elevilor etc.
Această formă de control prevede asistarea lecțiilor în două etape pentru îndeplinirea
indicațiilor date la prima etapă.
4. Controlul tematic. Forma aceasta se folosește la studierea unei teme concrete și
îndeplinirea sarcinilor procesului instructiv-educativ. Scopul controlului tematic este
de a mobiliza atenția colectivului la rezolvarea unor probleme determinate de caracter
didactic, metodic sau educativ.
Pentru îndeplinirea sarcinilor de bază ale procesului instructiv-educativ controlul
tematic trebuie de început cu maeștrii învățământului public, a căror experiență se
studiază, apoi se generalizează experiența lor. Colectivul discută rezultatele
generalizării la consiliul pedagogic sau la adunarea colectivului. Tot ce-i mai bun este
folosit de ceilalți pedagogi. Controlul tematic dă naștere la experiență înaintată.
5. Controlul frontal. Această formă ne permite să luăm cunoștință de sistemul de lucru
al unui învățător, al unei grupe de învățători sau al secției metodice. Se face o analiză
profundă și multilaterală atrăgându-se atenția asupra mementelor la care urmează să se
revină pe parcurs. Se studiază experiența înaintată cu scopul de a fi răspândită. Din
punct de vedere organizatoric, aceasta e o formă de control pe grupe. Pentru
îndeplinirea lui se formează o grupă din 6-8 persoane sub conducerea directorului sau
a șefului de studii.
Controlul frontal e anevoios și cere o pregătire minuțioasă. De obicei, conducătorul
grupei pregătește din timp planul controlului, îl discută cu colegii, lămurește fiecare
punct. Apoi se împart însărcinările fiecărui membru, se determină termenul
controlului, vremea și locul discuției rezultatelor (organizarea metodică, adunarea
colectivului, consiliul pedagogic). La controlul calității predării unui obiect se
folosește controlul frontal (planificarea lucrului, îndeplinirea programului, calitatea
predării, calitatea cunoștințelor elevilor, activitatea în afara orelor de studiu pe
obiecte).
6. Controlul studierii complexe a unei clase ne permite să vedem înrâurirea diferiților
învățători asupra elevilor uneia și aceleiași clase și, folosind metoda comparării, să
determinăm profunzimea acestei înrâuriri. Această formă e realizată numai de
administrația școlii. Ea constă din diferite planuri și necesită o pregătire minuțioasă. În
practică ea se realizează astfel: conducătorul își alege clasa și frecventează toate
lecțiile și activitățile în decurs de 2-3 zile. Aceasta-i dă posibilitatea să facă observații
asupra muncii fiecărui învățător care lucrează în această clasă.
 Folosindu-se metoda de comparare, se observă: în ce direcție are nevoie de ajutor un
anumit învățător, ce se poate cere de la altul, ce principii și metode trebuie folosite în
colectiv, cum se poate obține ca profesorul să aibă cerințe și activități convergente.
Folosirea cu iscusință a tuturor formelor de control pune la dispoziția directorului
informații multilaterale despre situația din școală, despre esența procesului pedagogic și
despre posibilitatea de dirijare a acestui proces.
În organizarea controlului ne folosim de diferite metode: controlul oral, scris, grafic,
combinat. Fiecare metodă are specificul său. Folosirea lor în integrare diferită ne dă
posibilitatea să obținem o informație vastă despre calitatea cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor elevilor.
Activitatea de control ar putea avea loc: prin asistențele la ore; prin observarea și
aprecierea comportamentului general al elevilor; prin probele și testările cu conținut variat;
prin participarea elevilor la concursuri, societăți științifice, reviste, prin convorbiri și
anchetări etc.
Acțiunea de control și îndrumare nu poate avea un caracter întâmplător. Ea se cere a fi
programată, stabilită în comun în cadrul consiliului de dirijare/conducere/administrare a
școlii.
Astfel, se asigură condiția ca toți membrii organului de dirijare a școlii să-și aducă
contribuția la stabilirea obiectivelor, a claselor, disciplinelor, cadrelor didactice propuse a fi
cuprinse, în etapa respectivă, în sfera îndrumării și controlului, ca toți să știe cine, ce, în ce
scop, cu ce obiective, unde și când exercită această acțiune pe această bază, ce constatări s-au
făcut, ce măsuri s-au luat sau se propun a se lua pentru viitor etc. Se evită suprapunerile și
paralelismul, cu toate consecințele negative pe care le generează controlul.

Agenda controlului frontal al cadrului didactic

1. N.P. al cadrului didactic.
2. Ce obiect predă; numărul de ore săptămânale.
3. În ce clasă lucrează.
4. Stagiul pedagogic (general) în școala dată.
5. Studiile (ce a absolvit).
6. Dacă are cabinet de studiu.
7. Prezentarea cabinetului; procentul de înzestrare (clasificarea), specializarea; model.
8. Numărul de ore asistate de direcția școlii în anul precedent de studii și în primul trimestru al anului
curent; calitatea lecțiilor.
9. Starea catalogului:
- Îndeplinirea programului la obiect;
- Înfăptuirea părții practice;
- Acumularea notelor;
- Nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor obținute și formate la elevi.
10. Totalurile lucrărilor de control înfăptuite.
Totalurile trimestrului precedent.
11. Starea caietelor (ce fel de caiete?).
12. Munca în afara orelor de studii la obiect.
13. Participarea la activitatea secțiilor metodice din școlaă, raion, oraș; participarea la lecturile pedagogice
și la conferințe. Munca de autoinstruire.
14. Totalurile ultimei atestații.
15. Când a fost la cursuri?
16. Activitatea obștească; însărcinări obștești.
17. Raport de creație (în școală, raion, oraș).
18. Tehnica lecturii la elevi.
19. Câte lecții are asistate la elevi.
20. Unde a fost apreciată situația predării obiectului (în ultimii 5 ani).

Agenda controlului caietelor elevilor

Clasa, data controlului, numărului de rând; ce se controlează?
Observații, îndepliniri.
1. Numărul de elevi în clasă, numărul de caiete.
2. Volumul activităților, felurile lor.
3. Frecvența controlului.
4. Obiectivitatea notelor.
5. Numărul greșelilor comise.
6. Rolul educativ al textelor de control.
7. Respectarea normelor ortografice și stilistice.
8. Mențiunile învățătorului cu privire la compoziției și stil.
9. Cuvântul învățătorului de obiect.
10. Analiza greșelilor.

Agenda studierii controlului complex pe clase

1. Controlul cerințelor unice față de elevi.
2. Cât de chibzuit îi mobilizează învățătorii pe elevi pentru a-i pregăti de lecție.
3. Înzestrarea lecțiilor cu elemente noi, ce dezvoltă le elevi dragostea de a ști.
4. Diferența dintre materialul teoretic și formarea la elevi a priceperilor și deprinderilor la lecții.
5. Cum se lucrează cu elevii slabi și cu cei puternici?
6. Când se dă de lucru pe acasă (oportunitatea momentului); se explică sarcina sau nu?
Aprecierea volumului însărcinărilor: prea mult sau prea puțin.

Agenda controlului tematic

1. Pregătirea cadrului didactic de lecție:
a) Calitatea planurilor tematice, a planurilor calendaristice; corespunde numărul de lucrări de laborator
sau nu? Excursii prevăzute de program ș.a;
b) Calitatea planurilor zilnice (sânt concretizate toate chestiunile din tema lecției; creativitatea la
alcătuirea planului).
2. Calitatea predării:
a) Expunere științifică și accesibilă elevilor;
b) Formarea concepției despre lume la elevi;
c) Legătura teoriei cu practica, succesele științei și tehnicii mondiale, demonstrarea necesității de a
folosi cunoștințe practice în diferite profesii (orientarea școlară și profesională a elevilor);
d) Dezvoltarea la elevi a deprinderilor practice prevăzute de programă, cantitatea și calitatea
îndeplinirii lucrărilor; deprinderi de a lucra cu cartea, cu tăblițe, îndreptare ș.a;
e) Calitatea și cantitatea experiențelor, folosirea materialelor intuitive (tăblițe, modele, machete,
mijloace tehnice);
f) Activitatea elevilor la lecție;
g) Organizarea repetării materiei studiate la lecție și acasă;
h) Metodele și procedeele folosite la consolidarea la lecție a materiei predate;
i) Folosirea literaturii în procesul pregătirii cadrului didactic de lecție; autoinstruirea cadrului didactic;
j) Aspectul caietelor, cantitatea și calitatea problemelor rezolvate.
3. Calitatea cunoștințelor și priceperilor:
a) Continuitatea și exactitatea în răspunsurile elevilor;
b) Priceperea de a analiza și rezolva calitativ problemele puse;
c) Priceperea de a folosi diferite aparate de laborator.
d) Respectarea ortografiei; calitatea desenelor în caietele de lucru și în laborator;
e) Însușirea materiei; punerea obiectivă a notelor.

Agenda controlului predării obiectului

1. Planul după care lucrează cadrul didactic (tematic, calendaristic).
2. Cum se îndeplinește programul? Greutățile întâmpinate de cadrul didactic la îndeplinirea
programului.
3. Câte lucrări independente practice s-au îndeplinit în acest an de învățământ? Câte lucrări creatoare?
(dacă nu, de ce?) ce fel de lucrări s-au îndeplinit? (independente, de control, creatoare).
Ce fel de lucrări au urmat după ele?
4. Calitatea și periodicitatea controlului caietelor.
5. Calitatea cunoștințelor elevilor. De controlat catalogul; obiectivitatea notelor. Lucrări independente,
de control și creatoare înfăptuite și rezultatele lor. Interogarea individuală a elevilor, organizarea unei
lucrări de control.
6. Ce forme și procedee folosește cadrul didactic în procesul instruirii? (materiale didactice, material
ilustrativ, MT).
7. Nivelul de înzestrare a cabinetului MT (rolul cabinetului și înzestrarea lui în procesul instructiv).
8. Lucrul în afară de clasă pe obiect. Câți elevi frecventează cercul? Analiza lucrărilor de la cerc. Cât
material ilustrativ au pregătit membrii cercului anul tercut și anul acesta?
9. Cum lucrează cadrul didactic pentru autoinstruire (frecventarea seminarelor, lectura, temele la care
lucrează, la ce presă periodică este abonat).
10. Când a fost ultima dată la cursuri de reciclare?
11. Câtă vreme pierd elevii pentru îndeplinirea lucrului de acasă la obiectul dat? (Convorbiri cu elevii, cu
părinții).
12. La câte lecții a asistat directorul, directorul-adjunct, inspectorii. De făcut analiza lecțiilor asistate. De
precizat recomandațiile date cadrului diadctic. Concluzii, propuneri despre activitatea cadrului didactic.

Agenda controlului cataloagelor

1. Exteriorul catalogului, acuratețea înscrierii.
2. Cum se ține evidența frecvenței?
3. Toți elevii sânt înscriși la toate obiectele?
4. Toate cadrele didactice țin evidența asistării la lecțiile lor?
5. Toate cadrele didactice țin evidența reușitei la obiectul său?
6. Obiectele la care nu s-au scos notele la sfârșitul trimestrului. La care cadre didactice?
7. Numărul de lucrări scrise. Controlul lor la timp.
8. Volumul lucrului de acasă. Se dă lucrul de acasă pe duminică? Se notează materialul pentru repetare?
9. Munca cu elevii slabi (după caiete speciale).
10. Calitatea cunoștințelor la obiect.
11. Controlul tematic.
12. Notele pentru lucrările scrise în caiete.
13. Aprecierea corectă de posedare a cunoștințelor prin notele pe trimestru.
14. Gradul de stimulare a evidenței cunoștințelor.
15. Îndeplinirea programului (inclusiv lucrările practice și de laborator).
16. Se duce evidența normelor sportive în clasele absolvente?