Scrierea Scripturilor PHP Element Are PDF

Scrierea scripturilor PHP elementare
• Invatati sa creati un script PHP cu cele mai simple instructiuni PHP

• Invatati sa documentati si sa executati un script PHP
Un script PHP poate fi foarte simplu sau foarte complex. Totusi, scrierea chiar si a unui script
PHP complex este relativ simpla, necesitand doar un editor de texte obisnuit. In aceasta lectie
veti invata modul de creare si de executare a programelor PHP, veti invata sa creati scripturi
PHP simple, care afiseaza in navigatorul web un text simplu. De asemenea, veti invata sa va
documentati scripturile, astfel incat dumneavoastra si alte persoane sa puteti intelege rapid
scopul si structura acestora.
Mai intai trebuie sa instalati un server web (Apache) si modulul pt. limbajul PHP, acestea sunt
gratuite, le puteti gasi pe net si instala pe fiecare, dar pentru incepatori e recomandat un
program care le are deja configurate (si cu MySQL), precum WampServer, sau sa incarcati
scriptul pe un server web unde este instalat PHP.
Daca nu aveti deja instalat PHP, descarcati de aici -> WampServer, dezarhivati si instalati
programul. (cand este pornit, veti observa o iconita specifica in colltul cu ceasul).
Fisierele .php in care veti scrie scripturile trebuie sa le salvati in directorul www din "wamp",
apoi, ca sa le testati scrieti in browser adresa http://localhost/fisier.php
1. Scrierea scripturilor PHP
Pentru a crea scripturi PHP, majoritatea programatorilor PHP folosesc un editor de texte
obisnuit. Puteti folosi orice editor de texte doriti. Sub Microsoft Windows puteti utiliza
programul Windows Notepad. Daca preferati, puteti folosi editoare specializate, gen
Notepad++. Totusi, trebuie sa tineti cont sa fie un editor de text ce salveaza fisierele cu format
text obisnuit simplu.
Daca folositi UNIX sau Linux, puteti crea scripturi PHP folosind un program precum "vi",
"emacs" sau "pico".
Programul in sine nu conteaza, atata vreme cat poate crea fisiere text ASCII.
Nota : - Unele editoare de texte, precum "Notepad++" sau "vi", asigura un suport special
pentru scrierea programelor PHP. De exemplu, au o caracteristica de colorare a elementelor
de sintaxa ce determina scrierea diferitelor elemente ale codului PHP in culori diferite.
Procedeul de colorare a elementelor de sintaxa faciliteaza depistarea erorilor din programele
proprii.
2. Scrierea scheletului programelor PHP
Fiecare program PHP include doua linii speciale, care indica serverului PHP ca textul cuprins
intre cele doua linii este alcatuit din instructiuni PHP. Practic, aceste linii pot fi asimilate
copertelor unei carti, care pastreaza unitatea programului dumneavoastra PHP. Intre aceste
doua linii vor fi scrise instructiunile PHP. Pentru a incepe sa scrieti un program PHP,
deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele doua linii :
<?php
?>
- Acesta este un cod de inceput si nu afiseaza nimic.
Apoi, salvati scriptul dumneavoastra sub forma de fisier text, in directorul "www" din
"wamp", cu un nume care respecta urmatoarele reguli:
• Este recomandat ca numele fisierului sa fie alcatuit numai din caractere minuscule,
cifre si liniute. Utilizarea de spatii, majuscule si alte caractere ar putea crea probleme
pe sisteme de operare diferite.
• Extensia numelui fisierelor trebuie sa fie .php.
• Asigurati-va ca ati ales un nume semnificativ, care sa descrie functia scriptului
dumneavoastra, astfel incat sa-l puteti identifica rapid dupa saptamani sau chiar luni de
la crearea acestuia. Veti descoperi ca liniutele sunt utile pentru separarea cuvintelor
care alcatuiesc numele fisierului, marind astfel lizibilitatea acestuia. De exemplu, un
fisier care contine un script PHP ce va permite sa vizualizati salariile angajatilor poate
primi numele "saarii-angajati.php". Chiar si la mult timp dupa crearea fisierului
respectiv, nu veti avea probleme in a determina scopul acestuia.
3. Afisarea datelor de iesire intr-un browser Web
Programele PHP executa trei categorii de operatii elementare:
• Obtin date de la un utilizator.
• Executa prelucrari ale datelor, respectiv obtine accesul la datele stocate in fisiere si
baze de date si le manipuleaza.
• Afiseaza date astfel incat un utilizator sa le poata vizualiza.
Primele doua operatii sunt oarecum mai dificil de realizat decat cea de-a treia. Totusi, afisarea
datelor astfel incat acestea sa fie vizibile utilizatorului este o operatie foarte simpla. Asa cum
paragrafele unui text scris sunt compuse din propozitii, programele PHP sunt alcatuite din
instructiuni. Regulile care controleaza formarea propozitiilor se numesc sintaxa. Acelasi
termen este folosit si pentru a desemna regulile care guverneaza formarea instructiunilor PHP.
Iata un exemplu pentru crearea instructiunii PHP care trimite date de iesire la un browser
Web, astfel incat acestea sa fie vizibile pentru un utilizator:
<?php
echo "scrieti aici un text oarecare";
?>
Observati ca instructiunea incepe cu un cavant "echo" si se incheie cu un caracter punct si
virgula (;).
Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser.
Ghilimelele duble se folosesc pentru delimitarea unei expresii de tip text, in cazul nostru
"scrieti aici un text oarecare" (se pot folosi si ghilimele simple).
In locul propozitiei "scrieti aici un text oarecare" puteti plasa aproape orice text, cu exceptia
altor ghilimele. Totusi, pentru moment, trebuie sa includeti numai litere, cifre, spatii si semne
de punctuatie folosite in alfabetul latin, precum virgula, caracterul punct si virgula, punctul,
semnul de intrebare si semnul exclamarii. De asemenea, puteti include caracterele < >,
folosite pentru delimitarea etichetelor HTML, respectiv caracterul /, folosit pentru a indica
membrul de inchidere al unei perechi de etichete HTML.
De exemplu, iata o instructiune PHP care are drept date de iesire un fragment dintr-un vers
din Scrisoarea a III-a de Eminescu:
<?php
echo "<h2> Iata vine-un sol de pace…</h2>";
?>
- Ca sa vedeti rezultatul, salvati fisierul cu acest cod in directorul www din "wamp", de
exemplu cu denumirea teste.php si apelati in browser adresa http://localhost/teste.php
(programul WampServer trebuie sa fie pornit).
Perechea de etichete H2 determina formatarea datelor de iesire ca titlu HTML de nivel 2.
Scripturile PHP pot fi incluse si in fisiere cu cod HTML, ca in urmatorul exemplu (dar salvate
cu extensia ".php"):
<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN">
<html>
<head>
<title>Test PHP</title>
</head>
<body>
<?php
echo "<h4> Exemplu de script PHP inclus in HTML</h4>" ;
?>
</body>
</html>
In browser va aparea :
Exemplu de script PHP inclus in HTML
Pot fi incluse si scripturi mai complicate ce contin zeci sau chiar sute de linii, atata timp cat
acestea sunt incluse intre cele doua linii specifice limbajului PHP:
<?php
?>
4. Documentarea unui script PHP
In afara de a furniza nume descriptive fisierelor ce contin scripturile dumneavoastra PHP, e
necesar sa includeti in interiorul fiecarui script atat comentarii care sa permita unui cititor sa
determine cu usurinta utilitatea scriptului, cat si alte informatii referitoare la script. De
exemplu, puteti include un comentariu care precizeaza numele autorului scriptului si ce face
acesta.
Iata un model sintactic pentru comentariile PHP:
// Scrieti aici comentariul dumneavoastra (pe o singura linie)
Dupa cum se poate vedea, un comentariu incepe cu doua caractere slash, urmate de un spatiu.
În continuare, linia contine comentariul dumneavoastra, care poate include orice caractere
doriti, inclusiv caractere speciale.
Iata un exemplu simplu de script PHP care include comentarii:
<?php
// Script de la MarPlo.net
// Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator.
echo "Acesta este un script foarte simplu.";
?>
Nota: Fiecare linie a comentariului trebuie sa inceapa cu doua caractere slash //. Totusi, puteti
crea un comentariu din mai multe linii si in alte moduri. Iata un exemplu:
/*
Acesta este un comentariu pe mai multe linii.
Poate fi alcatuit dintr-un numar oricat de mare de linii.
*/
Pentru a adauga un comentariu alcatuit din mai multe linii, scrieti la inceput caracterele /*, iar
la sfarsit trebuie sa se incheie cu caracterele */. Intre cele doua perechi de caractere, puteti
scrie orice text doriti, folosind oricate linii doriti.
5. Executarea unui script PHP
Dupa ce ati creat un script PHP, veti dori sa-l executati.
Sa luam un alt exemplu, ce contine cod HTML si comentarii:
Deschideti editorul dumneavoastra de texte si introduceti urmatoarele linii :
<html>
<head>
<title>Test PHP</title>
</head>
<body>
<?php
// Script test
// Acest script afiseaza un mesaj vizibil pentru utilizator.
echo "Primul meu script PHP.";

?>
</body>
</html>
Salvati fisierul cu numele test-script.php
Daca ati instalat un server de PHP pe calculatorul dumneavoastra, salvati fisierul in directorul
www al serverului.
Deschideti browserul si scrieti adresa URL http://localhost/test-script.php
Daca nu aveti instalat un server de PHP pe calculator, incarcati (prin FTP) fisierul test-
script.php pe un server pe web unde este instalat PHP.
Dupa ce v-ati incarcat fisierul cu scriptul, sunteti pregatit pentru a obtine accesul la acesta.
Deschideti browserul Web si apelati adresa URL asociata scriptului dumneavoastra. Adresa
URL trebuie sa fie alcatuita din adresa URL identificata de administratorul serverului unde ati
incarcat scriptul, urmata de un slash (/), urmata de numele fisierului care contine scriptul
dumneavoastra. Daca adresa URL se incheie deja cu un caracter slash, nu trebuie sa mai
inserati inca un asemenea caracter inainte de numele scriptului dumneavoastra.
De exemplu, daca domeniul serverului unde ati incarcat scriptul e http://www.marplo.net/ ca
adresa URL a catalogului care contine scripturile dumneavoastra PHP, puteti obtine accesul la
scriptul dumneavoastra prin intermediul adresei URL http://www.marplo.net/test-
script.php
Daca ati tastat corect adresa URL a scriptului dumneavoastra, iar scriptul respectiv nu contine
erori, veti vedea datele de iesire ale scriptului dumneavoastra. Felicitari! Ati devenit
programator PHP!
In browser va aparea:
Primul meu script PHP.
Tipuri de siruri si variabile

• Învatati tipul variabilelor in PHP
• Învatati sa folositi ghilimele si caractere escape pentru a specifica valori de tip sir
speciale
Numere si siruri, tipul variabilelor
Programele de calculator manipuleaza datele, care reprezinta informatii. Programele PHP
folosesc doua categorii principale de date: numere si siruri. Numerele sunt compuse mai ales
din cifre, în timp ce un sir poate contine orice caracter, inclusiv cifre, litere si simboluri
speciale.
Decizia privind modul de stocare a datelor este importanta, în mod caracteristic, datele se
stocheaza sub forma de numere atunci când se doreste executarea unor operatii matematice
asupra datelor, deoarece numerele sunt stocate într-un mod care permite efectuarea de calcule.
Pe de alta parte, sirurile sunt stocate folosind o modalitate care faciliteaza întelegerea lor de
catre operatorul uman. Datele trebuie stocate sub forma de siruri daca formatul acestora nu
este numeric sau daca doriti ca operatorul uman sa fie capabil de a introduce sau de a
vizualiza datele. Practic, puteti asimila numerele cu un mod de stocare a datelor în interiorul
calculatorului. Sirurile se pot asimila unui mod de stocare a datelor în afara calculatorului.
Aceste doua mari categorii de date: numere si siruri, formeaza opt tipuri principale de
variabile :
• - Boolean
• - Integer
• - Float
• - String
• - Array
• - Object
• - Resource
• - Null
In mod normal tipul variabilelor nu este specificat explicit; acesta va fi evaluat de catre
interpretorul PHP la momentul run-time (in momentul executarii scriptului).
• 1. Tipul boolean
Variabilelele de tipul boolean pot lua doar doua valori : FALSE sau TRUE
Variabilele de alt tip decat boolean pot fi convertite la tipul boolean prin operatorul cast
(bool) sau (boolean), plasate inaintea valorilor, desi in general nu e nevoie de aceasta
converrire, valoarea fiind automat recunoscuta de PHP.
• 2. Tipul integer
PHP foloseste doua categorii de numere: întregi (tipul integer) si duble, cu virgula (tipul float)
Variabilele integer reprezinta numerele intregi, ele pot fi specificate in format zecimal,
hexazecimal sau octal.
Numerele întregi reprezinta numerele fara parte fractionara folosite la numarare, plus zero si
numerele negative. Cu alte cuvinte, în PHP termenul de întreg are aceeasi semnificatie ca si în
matematica. De exemplu, numarul 100 poate fi reprezentat în PHP sub forma de întreg.
Scrierea numerelor PHP este simpla. Un întreg PHP se obtine prin scrierea cifrelor care îi
alcatuiesc valoarea. Daca valoarea este negativa, scrieti un semn minus imediat la stânga
numarului. Evitati sa scrieti spatii sau virgule ca parte a unui întreg PHP.
Iata câteva exemple de numere PHP întregi :
215678 - Numar in reprezentare zecimala
0x1A8; - Numar in reprezentare hexazecimala (reprezinta: 1*16*16 + 10*16 + 8
= 424 (in zecimal))
067 - Reprezinta: 6*8 + 7 = 55 (in zecimal)
Valorile minime, respectiv maxime pe care le poate lua o variabila de tip integer depind de
sistemul de operare pe care ruleaza modulul PHP. De exemplu pentru un sistem Windows
valoarea unui integer se memoreaza pe 32 de biti: 31 bit pentru numar si un bit pentru semn.
In acest caz valorile unui intreg se afla in intervalul :-213 repectiv: 213. Daca incercam sa
folosim un integer cu valori care ies din acest inteval vor avea de-a face cu un fenomen de
depasire : integer overflow. In acest caz interpretorul PHP converteste acesta valoare intr-o
valoare de tip float (care are un interval mai extins de valori).
In PHP simpla impartire a doua valori intregi va produce ca rezultat o variabila de tip float.
Pentru a obtine doar partea intreaga acestui rezultat putem folosi operatorul cast (int) in fata
rezultatului.
Ex.: echo (int)8.7; (va returna 8)
Pentru a rotunji rezultatul la intregul cel mai apropiat de valoarea reala se poate folosi functia
round(), unde intre paranteze se adauga valoarea.
Ex.: echo round(8.7); (va returna 9)
• 3. Tipul float
Reprezinta variabile de tip real [numerele cu virgula], (în lb. engleza se foloseste punctul
zecimal în loc de virgula). De exemplu 2.5
In general, numerele duble (tipul float) sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64,
care furnizeaza 64 de biti. Acest format va permite sa stocati valori care pot merge pâna la 1,8
x 10 la puterea 308 sub forma de numere duble si furnizeaza aproximativ 14 cifre dupa
punctul zecimal (sau cifre semnificative) de precizie.
Iata câteva exemple de numere duble (tipul float)
• 123.4567 - Numar de tip float
• 1.2e3; - Reprezinta: 1.2 * 103
• 4. Tipul string
Reprezinta o insiruire de caractere, fiecare caracter este memorat pe 1 byte; setul de caractere
este limitat la 256 valori distincte. Dimensiunea sirurilor poate fi oricat de mare in PHP, nu
exista specificatii care sa limiteze numarul maxim de caractere dintr-un sir.
Spre deosebire de întregi si de numere float, care contin cifre, sirurile pot contine orice
caracter. Ca atare, sirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate, precum
nume, fraze si adrese.
In PHP, un sir poate fi declarat in mai multe feluri:
1) Un mod simplu de a declara un sir este prin delimitarea cu ghilimele simple (' ')
Daca dorim ca sirul sa contina caracterul ' va trebui sa inseram inaintea lui caracterul escape \.
Daca dorim ca sirul sa contina caracterul \ va trebui sa dublam acest caracter. Acest
comportament este exemplificat in exemplul urmator:
<?php
$var1 = 'Acesta este un sir de test';
echo 'Curs \'PHP\'';
echo ' Vrei sa stergi C:\\*.* ?';
echo ' Variabila var1=$var1';
echo " Variabila var1=$var1";
?>
Curs 'PHP'
Vrei sa stergi C:\*.* ?
Variabila var1=$var1
Variabila var1=Acesta este un sir de test
Observati diferenta dintre ultimile doua linii!
In penultima linie, unde s-a folosit gilimele simple pentru delimitarea sirului, variabila $var1
nu este expandata adica nu este afisat valoarea variabilei var1=Acesta este un sir de test ci
exact textul scris (numele ei). Pentru a realiza afisarea valorii variabilei si nu numele acesteia,
se folosesc ghilimelele duble, precum in ultima linie a exemplului de mai sus.
2) O alta metoda pentru a specifica un sir în PHP este prin folosirea ghiimelelor duble ("
").
Daca intr-un sir delimitat prin ghilimele duble vrem ca acesta sa afiseze numele unei
variabile, nu valoarea acesteia, adaugam un caracter backslash (\) inaintea numelui variabiei.
Exemplu; echo "Numele variabilei este \$var";
Acest cod va afisa Numele variabilei este $var, oricare ar fi valoarea variabilei "$var".
Caracterele care alcatuiesc sirul sunt incluse între ghilimele duble (" ");
De exemplu, sirul reprezentând numele fizicianului care a formulat teoria relativitatii este
"Albert Einstein". Asa cum s-a explicat, un sir poate contine date numerice; de exemplu,
"3.14159".
Daca se doreste adaugarea de ghilimele duble intr-un sir delimitat de ghilimele duble, se
adauga caracterul \ in fata acestora.
Exemplu; echo "Numele programului este \"PHP\".";
Prin delimitarea cu ghilimele duble PHP faciliteaza includerea în siruri a unor caractere
speciale, precum caracterele de salt la linie noua sau retur de car, prin furnizarea de secvente
escape care reprezinta caractere speciale.
Iata secventele escape folosite în PHP:
• \n - salt la linie noua
• \r - retur de car (rand nou)
• \t - caracter de tabulare pe orizontala
• \\ - backslash
• \$ - simbolul dolarului
• \” - ghilimele duble
Ca exemplu, iata un sir care include un retur de car, urmat de un salt la linie noua: "Salut,
lume!\r\n".
Retineti ca fiecare secventa escape începe cu un backslash (\). Pentru a include un backslash
într-un sir, trebuie sa folositi doua caractere backslash.
Pe langa imbricarea variabilelor in cadrul sirurilor delimitate prin ghilimele duble, PHP pune
la dispozitie operatorul de concatenare a sirurilor: . (punct) . Acest operator adauga un sir la
sfarsitul altui sir. De exemplu:
<?php
$nume = 'Popescu';
$prenume='Costel';
echo 'Numele de familie este '.$nume. 'iar prenumele este '.$prenume;
?>
Numele de familie este Popescu iar prenumele este Costel
In anumite situatii este necesar sa accesam unul dintre caracterele unui sir. Pentru aceasta
putem folosi parantezele{} ca in exemplul de mai jos:
<?php
$var1 = 'Acesta este un sir de test';
echo $var1{0}; // Afisaza A (primul caracter din sir)
echo $var1{2}; // Afisaza e (al treilea caracter din sir)
?>
Rezultatul afisat va fi
Ae
3) Sintaxa heredoc este o alta modalitate de a delimita siruri
In acest caz delimitatorul este ("<<<"); acesta trebuie urmat de un identificator unic, dupa care
urmeaza sirul de caractere, iar secventa se incheie din nou cu identificatorul mentionat.
Identificatorul de incheiere trebuie sa se afle in prima coloana a liniei, acesta poate contine
caractere alfanumerice dar neaparat trebuie sa inceapa cu o litera, nu cu o cifra sau alt semn.
Veti intelege mai bine studiind exemplu de mai jos:
<?php
$var1 = <<< EOT
Exemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc.
EOT;
echo $var1;
?>
Rezultatul afisat va fi:
Exemplu de sir care foloseste delimitatorul heredoc.
• 5. Tipul array
Reprezinta un vector de valori (care creaza o matrice, vezi Lectia 9 despre matrice), fiecare
element al matricei are asociat o cheie. Aceasta cheie va fi folosita ulterior la identificarea
unui element specific at matricei. In PHP tipul array se mai numeste si tip map ordonat,
deoarece elemente vectorului sunt ordonate dupa campul cheie.
Variabilele de tip array si lucrul cu acestea vor fi prezentate mai detaliat in lectiile urmatoare.
Iata un exemplu simplu de variabile array:
<?php
$fructe[0] = 'mere';
$fructe[1] = 'caise';
$fructe[2] = 'piersici';
?>
• 6. Tipul object
Reprezinta de fapt instanta unei clase declarate in PHP. O clasa este o structura care contine
variabile membru si functii membru.
Variabilele de tip object si lucrul cu acestea vor fi prezentate detaliat in lectiile urmatoare.
• 7. Tipul resource
Este un tip special de variabila care pastreaza o legatura spre resurse externe. Exemple de
resurse externe: manipulatori pentru deschidere de fisiere, conectare la baze de date,
compresia fisierelor, resurse COM, etc...
• 8. Tipul NULL
Reprezinta varibilele care nu au inca atribuita o valoare.
O variabila se considera a avea valoarea Null daca:
• - este setata explicit prin atribuirea valorii NULL
• - nu a fost asignata inca o valoare acestei variabile
• - variabila a fost stearsa prin functia unset();
Putem afla tipul unei variabile folosind functia gettype() care returneaza un string (sir)
continand tipul variabilei cercetate.
Observati si studiati exemplul de mai jos
<?php
$var1 = TRUE;
$var2 = 100;
$var3 = 23.88;
$var4 = "Nume";
$var[5] = "fructe";
echo gettype($var1);
echo ' '.gettype($var2);
echo ' '.gettype($var[5]);
?>
boolean
integer
double
string
string
NULL
Observati ca utima linie afisata este NULL, asta deoarece $var6 nu are nici o valoare
determinata
Variabile si operatori PHP

• Întelegeti diferenta dintre valori literale si variabile
• Învatati modul de utilizare a operatorilor pentru combinarea valorilor în expresii
• Învatati modul de utilizare a functiilor pentru executarea operatiilor elementare
1. Valori literale si variabile
Categoriile de valori despre care ati învatat pâna acum se numesc valori literale. Deseori, este
convenabil sa atribui un nume unei valori, similar procedeului comun folosit în algebra. O
valoare cu nume se numeste variabila, deoarece este posibila modificarea valorii asociate
numelui. Prin contrast, o valoare literala este fixa.
In limbajul PHP variabilele sunt reprezentate prin semnul $ urmat de numele variabilei.
Numele variabilei este case sensitive, adica conteaza daca numele este scris cu litere mari sau
mici. Intotdeuna numele variabilelor trebuie sa inceapa cu o litera sau o liniuta de subliniere
(_) si poate fi urmat de litere sau cifre.
Iata cateva exemple de nume de variabila:
• $var
• $Numar
• $_elemente
Pentru a asocia o valoare unei variabile, veti scrie ceea ce se numeste o instructiune de
atribuire. Iata un exemplu simplu:
$temperatura = 33.5;
Numele variabilei este urmat de un semn egal (=), care identifica instructiunea ca fiind o
instructiune de atribuire. Semnul egal este urmat de valoarea care urmeaza a fi atribuita
variabilei, în acest exemplu, valoarea este data de valoarea literala dubla (float) 33.5.
Caracterul punct si virgula (;) marcheaza sfârsitul instructiunii.
Exemplul anterior a atribuit unei variabile o valoare-literala. De asemenea, puteti atribui
valoarea unei variabile catre o alta variabila, prin scrierea unei instructiuni de atribuire astfel:
$castigator = $nume;
În acest caz, valoarea variabilei $nume devine valoarea variabilei $castigator. Acest procedeu
se numeste atribuire prin referinta. Astfel o modificare facuta asupra lui $nume se va propaga
automat si asupra variabilei $castigator.
Iata exemplul de mai sus asa cum va aparea intr-un script PHP simplu :
<?php
$nume = "Cosmin";
$castigator = $nume;
echo $castigator;
?>
Cosmin
Forma valorii unei variabile se numeste tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica
daca atribuiti variabilei o valoare de un tip diferit fata de cel al valorii curente a variabilei.
De exemplu, instructiunea de atribuire
$x = 3;
Atribue variabilei $x tipul integer.
Daca instructiunea de atribuire
$x = 3.5;
va fi executata ulterior, variabila $x devine de tip float.
Desi instructiunile de atribuire din limbajul PHP si ecuatiile matematice folosesc ambele
semnul egal, cele doua notiuni sunt foarte diferite, deoarece atribuirea nu este acelasi lucru cu
egalitatea. Atribuirea este o operatie care înlocuieste o valoare cu o alta. Pe de alta parte,
egalitatea este o relatie între doua valori. Când doua valori sunt egale, acestea ramân egale
pentru totdeauna. Totusi, puteti atribui o valoare unei variabile si ulterior puteti atribui
aceleiasi variabile o alta valoare. Cu alte cuvinte, egalitatea este permanenta; atribuirea nu
este.
Variabilele declarate mai sus sunt definite de utilizator. In PHP exista si alte variabile numite
"variabile predefinite" care rezida in nucleul PHP, sunt alocate automat de catre modulul
PHP, si sunt accesibile in program.
In continuare enumeram citeva dintre aceste "Variabile Superglobale" (accesibile din toate
scripturile PHP):
• $GLOBALS – contine referinte la variabilele globale disponibile in scriptul curent.
• $_SERVER – variabile definite de server sau relative la contextul in care se executa
scriptul curent
• $_GET – variabile furnizate scriptului prin adresa URL
• $_POST – variabile furnizate scriptului prin metoda HTTP POST (in general prin
formulare)
• $_COOKIE – variabile furnizate scriptului prin HTTP cookie
• $_FILES – furnizeaza scriptului fisierele uploadate
• $_SESSION – variabile care sunt inregistrate in sesiunea scriptului
2. Operatori
Pentru a va ajuta sa efectuati calcule si prelucrari ale datelor, PHP include o diversitate de
operatori si functii utile. Când combinati valorile literale si variabilele cu operatori si functii,
construiti ceea ce este cunoscut sub numele de expresii.
Operatorii sunt simboluri specifice care realizeaza o actiune specifica in cadrul unei expresii.
Operatorii actioneaza asupra variabilelor prezente in expresie. De exemplu in cadrul
expresiilor matematice vom folosi operatori aritmetici.
$a + $b Adunare : a+b
$a - $b Scadere : a-b
$a * $b Inmultire: a*b
$a / $b Impartire: a/b
$a%$a Moule :restul impartirii lui a la b
$a +=$b Echivalent cu: $a = $a + $b
$a -=$b Echivalent cu: $a = $a - $b
$a *=$b Echivalent cu: $a = $a * $b
$a /=$b Echivalent cu: $a = $a / $b
$a++ Incrementare ; Ecivalent cu $a = $a +1
$a-- Decrementare; Echivalent cu $a = $a -1
O proprietate interesanta a operatorului de împartire este aceea ca returneaza o valoare
întreaga daca ambii sai operanzi sunt întregi si rezultatul este un întreg; în caz contrar,
returneaza o valoare cu virgula (de tip float). Astfel, instructiunea de atribuire
$x = 10/3;
atribuie valorii $x valoarea cu virgula 3.3333333333333, chiar daca operanzii operatorului de
împartire sunt ambii întregi.
Similar operatorului de împartire, operatorul modulo executa o împartire; cu toate acestea,
operatorul modulo returneaza restul, nu câtul împartirii. De exemplu, prin împartirea lui 10 la
3 se obtine câtul 3 si restul 1. Deci, instructiunea de atribuire
$x = 10%3;
atribuie variabilei $x valoarea 1.
Operatorii de incrementare $a++ si decrementare $a-- au un efect diferit daca sunt scrisi ++$a
respectiv --$a
In primul caz, daca avem de exemplu
$x= $a++;
i-se atribue lui $x valoarea variabilei $a dupa care se efectueaza operatia de incrementare ($a
= $a + 1)
Dar daca avem
$x = ++$a=
se efectueaza operatia de incrementare ($a = $a + 1) dupa care i-se atribue lui $x noua
valoarea a lui $a
Ca în matematica, PHP evalueaza operatorii de înmultire si de împartire anterior operatorilor
de adunare, respectiv scadere. Aceasta caracteristica se numeste precedenta.
Datorita precedentei, instructiunea
$x=1+2*3;
atribuie variabilei $x valoarea 7, chiar daca operatorul de adunare apare înaintea celui de
înmultire. Se respecta regulile din matematica. Daca doriti sa controlati precedenta unei
expresii, puteti folosi paranteze. De exemplu, instructiunea
$x=(1+2)*3;
atribuie variabilei $x valoarea 9, deoarece partea inclusa între paranteze a expresiei este
evaluata prima, asa cum se procedeaza în algebra.
In afara de acesti operatori numerici, PHP include un operator de concatenare a sirurilor
(.), denumit uneori operator de unire, deoarece functia sa consta în unirea sirurilor.
Sa observam urmatorul exemplu:
<?php
$var1 = 'Ionescu';
echo 'Numele candidatului este '.$var1;
$var2 = 'Candidat: ';
$var2 .= $var1;
echo " $var2";
?>
Rezutatul afisat va fi:
Numele candidatului este Ionescu
Candidat: Ionescu
In exemplul de mai sus se observa folosirea operatorului de concatenare . (punct)
Acest operator adauga la sfarsitul sirului curent noul sir furnizat ca parametru.
Expresia $a .= 'Sir de test' este echivalenta cu : $a = $a . 'Sir de test'.
3. Functii
În afara de operatori, PHP include functii care executa operatii utile. Iata unele exemple de
functii:
• abs(x) - Returneaza valoarea absoluta a lui 'x'
• ceil(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la întregul imediat superior
• floor(x) - Returneaza valoarea 'x', rotunjita la întregul imediat inferior
• max(x,y,...) - Returneaza valoarea maxima a unui set de valori
• min(x,y,...) - Returneaza valoarea minima a unui set de valori
• pow(x,n) - Returneaza numarul 'x', ridicat la puterea specificata 'n'
• strftime(f) - Returneaza data curenta, formatata conform continutului parametrului 'f'
• sqrt(x) - Returneaza radacina patrata a lui 'x'
În afara de acestea, PHP include multe alte functii. Consultati site-ul www.php.net
Majoritatea functiilor necesita una sau mai multe valori de intrare, cunoscute sub numele de
argumente. De exemplu, functia "sqrt" necesita un argument (aici este 'x') care specifica
valoarea a carei radacina patrata trebuie calculata.
Unele functii, precum min si max, preiau un numar nedefinit de argumente. Alte functii nu
necesita nici un fel de argumente. Pentru a putea folosi o functie în mod corespunzator,
trebuie sa cunoasteti:
• Numele functiei
• Actiunea functiei si valoarea returnata de aceasta, daca exista
• Numarul argumentelor preluate de functie
• Semnificatia fiecarui argument
Iata un exemplu simplu care foloseste o functie pentru calculul lungimii laturilor unui patrat,
daca este cunoscuta aria patratului:
• $latura=sqrt($arie);
Retineti modul în care argumentul functiei este inclus între paranteze, precum si modul în care
functia si argumentul sau sunt folosite într-un mod asemanator cu o valoare literala sau o
variabila.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei "max", care preia mai multe
argumente:
• $punctaj_maxim=max($punctaj1, $punctaj2, $punctaj3);
Rezultatul dat variabilei "$punctaj maxim" va fi determinat de functia "max", aceasta
determinand valoarea cea mai mare a argumentelor din paranteza.
Observati ca fiecare argument este separat de vecinul sau printr-o virgula.
Utilizarea formularelor HTML

• Învatati sa trimiteti date prin formulare HTML
• Învatati sa preluati date trimise prin GET si POST
1. Proiectarea unui formular
Principalele sarcini în proiectarea unui formular HTML le constituie alegerea controalelor
HTML care vor fi incluse în formular, selectarea amplasamentului controalelor si alegerea
numelui acestora.
Studiati lectia HTML despre Formulare, aceasta explica modul de realizare a fiecarui obiect
dintr-un formular HTML si va va ajuta sa invatati rolul acestor elemente HTMLL.
2. Crearea unui formular
Un formular HTML trebuie sa contina un buton de expediere, submit, pe care utilizatorul
executa clic pentru a trimite datele din formular la scriptul PHP.
Formularele se creaza folosind etichete specifice incadrate in tag-ul <form> </form> ca in
exemplul de mai jos:
<form action="script.php" method="post">
Nume:<input type="text" name="nume" />
 <input type="submit" name="submit" value="Trmite formular" />
</form>
In browser se va vedea:
Top of Form
Nume:
Trmite formular
Bottom of Form
Fiecare element al formularului trebuie introdus intre etichetele <form> si </form>.

Atributul "action" indica fisierul cu scriptul care va primi datele de la formular si reprezinta
una dintre cele mai importante precizari.
Fiecare element, camp dintr-un formular trebuie sa aibe un nume distinct, dat prin atributul
"name"; acest nume este folosit de scriptul PHP la care sunt trimise datele, astfel, scriptul
PHP recunoaste datele din campul respectiv folosind numele acestuia.
3. Utilizarea metodelor GET si POST
Atributul "method" poate avea doua valori : GET si POST. Diferenta intre metodele GET si
POST consta in modul in care informatia din formular este transmisa scriptului care o
prelucreaza.
- Metoda GET trimite toate informatiile adunate ca parte a adresei URL; aceste informatii
sunt vizibile pentru utilizator.
- Metoda POST transmite informatia intr-o maniera invizibila pentru utilizator si poate
transmite o cantitate mai mare de date decat GET.
Folosind exemplul de formular de mai sus, metoda GET va transmite serverului o adresa URL
ca cea de mai jos:
• http://www.marplo.net/script.php?nume=Popescu
iar in cazul folosirii metodei POST, in URL va aparea doar:
• http://www.marplo.net/script.php
Metoda GET permite transmiterea unui volum limitat de informatii catre server; de asemenea
nu este recomandata folosirea acestei metode in cazul in care dorim sa transmitem date
personale(de exemplu parolele introduse intr-un formular pot fi vizualizate de oricine in
browserul de Web).
4. Receptionarea datelor de la un formular HTML
In general datele din formular sunt preluate de scriptul PHP prin urmatoarea formula:
• $_POST['nume'] - daca este folosit method="post"
• $_GET['nume'] - daca este folosit method="get"
- unde "nume este valoarea atributului name al elementului din formularul HTML.
Sa luam un exemplu practic de formular HTML care trimite date (prin method="post") la un
script PHP unde acestea vor putea fi vizualizate.
Salvam scriptul de mai jos intr-un fisier pe care-l numim "test-form.php"
<?php
$nume = $_POST['nume'];
$email = $_POST['email'];
$parola = $_POST['parola'];
echo "Nume = $nume";

echo " E-mail = $email";
echo " Parola = $parola";
?>
Scriem urmatorul cod HTML intr-un alt fisier "form.html", pe care-l salvam in acelasi
director cu scriptul PHP de mai sus.
<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
"http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" xml:lang="ro" lang="ro">
<head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=UTF-8" />
<title> Test-Form </title>
<head>
<body>
<form action="test-form.php" method="POST">
Nume:<input type="text" name="nume" />
 Email:<input type="text" name="email" />
 Parola:<input type="password" name="parola" />
 <input type="submit" name="submit" value="Trmite datele" />
</form>
</body>
</html>
Top of Form
Nume:
Email:
Parola:
Trmite datele
Bottom of Form
Completam datele din formular, de exemplu: la Nume : Popescu, la Email : plomar@uv.ro si
Parola : parola_mea
Dupa ce am competat datele, apasam clic pe butonul "Trimite datele", acestea vor fi trimise la
scriptul PHP "test-form.php", care le va prelucra si va afisa urmatorul rezultat:
Nume = Popescu
E-mail = plomar@uv.ro
Parola = parola_mea
Sa intelegem exemplu de mai sus.
Folosind formularul de mai sus, atributul NAME din fiecare eticheta INPUT atribuie fiecarei
casete cu text un nume, astfel scriptul PHP va putea recunoaste datele scrise in casete. In
scriptul "test-form".php" vom accesa variabilele:
• $nume – va primi informatia introdusa in campul Nume
• $email – va primi informatia introdusa in campul Email
• $parola – va primi informatia introdusa in campul Parola
Deoarece cunoastem metoda prin care trimitem datele catre scriptul PHP, "POST", am folosit
variabila PHP globala _POST pentru a prelua datele din formular:
• $_POST['nume']
• $_POST['email']
• $_POST['parola']
Constructia echo trimite datele de iesire care vor fi afisate de browser
Variabile PHP globale: _GET si _POST reprezinta de fapt variabile de tip array, fiecare
element se poate accesa prin cheia a sa; in cazul nostru cheia fiecarui element este data de
atributul : NAME al casetelor din formular
5. Trimiterea de date unui script prin adresa URL
In afara de a expedia unui script datele printr-un formular, puteti expedia date cu ajutorul
adresei URL a paginii. Pentru aceasta, atasati la sfarsitul adresei URL un semn al întrebarii (?)
si apoi includeti o serie de perechi "nume-valoare" (separate prin &), ca in exemplu urmator:
• http://www.marplo.net/fisier.php?nume1=valoare1&nume2=valoare2
Exemplul include numai doua perechi "nume-valoare"; cu toate acestea, puteti include oricâte
asemenea perechi doriti (separate prin caracterul &), in functie de limita impusa de browser.
Pentru a prelua si folosi datele dintr-o astfel de adresa URL, folositi in interiorul scriptului
PHP expresia "$_GET['nume'], ca in exemplu urmator"
• $var1 = $_GET['nume1']
• $var2 = $_GET['nume2']
Unde "nume1" si "nume2" sunt numele variabilelor din adresa URL, iar "$var1" si "$var2"
sunt variabilele care vor fi folosite in scriptul PHP (din "fisier.php") si a caror valori vor fi
"valoare1" respectiv "valoare2" continute in adresa URL.
Daca doriti sa trimiteti unui script, prin intermediul adresei sale URL, caractere speciale
precum un semn al intrebarii, un semn egal sau un ampersand, se poate crea confuzie.
Pentru a functiona corect, un sir trebuie sa fie codificat URL. Pentru a codifica URL un sir,
caracterele speciale se înlocuiesc cu echivalentele lor hexazecimale, precedate de un simbol
procent (%). Pentru alte detalii, consultati lectia despre Utilizarea caracterelor speciale,
subtitlul 4 ( Conversia adreselor URL).
De exemplu, forma codificata URL a sirului "la multi ani!" este %22la multi ani%21%22.
Adresa URL rezultanta se numeste "sir de interogare" si nu poate contine spatii. Daca doriti sa
trimiteti un spatiu ca parte a unui sir de interogare, trimiteti în locul spatiului un semn plus
(+). Iata un exemplu de sir de interogare care codifica numele autorului acestui site:
• http://www.marplo.net/script.php?autor=Mar+Plo
Unele dintre cele mai comune caractere speciale si echivalentele lor codificate URL sunt
prezentate în tabelul de mai jos:
Caracter special Echivalentul codificat URL
. *%2e
> %3e
^ %5e
~ %7e
+ %2b
, %2c
/ %2f
: %3a
; %3b
%3c
= %3d
> %3e
[ %5b
\ %5c
] %5d
_ %5f
{ %7b
| %7c
} %7dc
tab %09
spatiu %20
! %21
“ %22
# %23
$ %24
% %25
& %26
` %27
( %28
) %29
@ %40
` %60
Variabile de mediu si erori

• Învatati sa obtineti accesul la valorile variabilelor de mediu
• Învatati despre depanarea si tratarea erorilor
1. Obtinerea si utilizarea datelor de la o variabila de mediu
Variabilele de mediu sunt folosite pentru stocarea optiunilor si a parametrilor care
personalizeaza mediul de aplicatie. Aplicatiile pot obtine accesul la valorile variabilelor de
mediu si in functie de acestea îsi pot ajusta comportamentul.
De exemplu, calea de cautare a programelor MS-DOS este stocata într-o variabila de mediu
denumita PATH. In general, comenzile sistemelor de operare sunt folosite pentru a configura
variabilele de mediu si pentru a stabili valorile acestora. Cu toate acestea, unele aplicatii
manipuleaza valorile variabilelor de mediu.
Atât serverul Web Apache, cât si serverul de aplicatie PHP folosesc variabile de mediu pentru
a prezenta informatii de stare. Unele dintre cele mai importante variabile de mediu folosite de
Apache si PHP sunt rezumate în tabelul de mai jos. Numeroase servere Web, altele decât
Apache, furnizeaza o parte din aceste variabile de mediu sau chiar pe toate.
Multe dintre aceste variabile reflecta caracteristicile cererii HTTP care a solicitat executia
PHP. Puteti vizualiza toate variabilele de mediu disponibile pentru programele PHP prin
invocarea functiei phpinfo() si vizualizarea datelor de iesire generate de aceasta.
Vizualizarea datelor unei variabile de mediu se poate face folosind variabila $_SERVER si o
cheie (intre paranteze patrate) ce repreinta numele variabilei de mediu.
• De exemplu, pt. afisarea domeniului serverului unde ruleaza scriptul
echo $_SERVER['SERVER_NAME'];
Variabila de mediu Descriere

CONTENT_LENGTH - Lungimea, în octeti, a corpului cererii.
CONTENT_TYPE - Tipul MIME al datelor din corpul cererii.
- Calea care constituie radacina arborelui catalogului cu
DOCUMENT_ROOT
documente al serverului Web.
- Returneaza ersiunea protocolului CGI (Common
GATEWAZ_INTERFACE
Gateway Interface) folosit de serverul Web.
HTTP_ACCEPT - Continutul antetului HTTP Accept.
- Continutul antetului HTTP Accept-Charset:, care
HTTP_ACCEPT_CHARSET
specifica seturile de caractere întelese de client.
- Continutul antetului HTTP Accept-Encoding:, care
HTTP_ACCEPT_ENCODING
specifica tipurile de continuturi întelese de client.
HTTP_ACCEPT_LANGUAGE - Continutul antetului HTTP Accept-Language:, care
specifica limbajele preferate de client.
- Continutul antetului HTTP Connection:, care indica
HTTP_CONNECTION
optiunile solicitate de client.
- Continutul antetului HTTP Host:, care indica numele de
HTTP_HOST
gazda, folosit de client la prezentarea cererii.
- Adresa URL a paginii Web care a trimis clientul la
HTTP_REFERER
pagina curenta.
- Continutul antetului HTTP user-Agent, care indica tipul
HTTP_USER_AGENT
si versiunea browser-ului folosit.
PATH - Calea de executie asociata cu mediul serverului.
- Sirul de interogare, daca exista, prin care a fost accesata
QUERY_STRING
pagina.
REMOTE_ADDR - Adresa IP a clientului (vizitatorului).
REMOTE_HOST - Numele de gazda al clientului.
REMOTE_PORT - Adresa portului clientului de unde a pornit cererea.
- Metoda de cerere HTTP folosita; de exemplu, GET,
REQUEST_METHOD
POST, PUT sau HEAD.
- URI folosit pentru accesul la pagina curenta. URI este
REQUEST_URI
alcatuit dintr-un URL si un sir optional de interogare.
SCRIPT_FILENAME - Numele de cale absolut al scriptului curent.
SCRIPT_NAME - Adresa URL a scriptului curent.
SERVER_ADMIN - Adresa de e-mail a administratorului serverului Web.
- Numele de gazda asociat serverului Web care
SERVER_HOST
prelucreaza cererea.
SERVER_PORT - Portul folosit de serverul Web pentru comunicatii.
- Numele si versiunea protocolului prin intermediul caruia
SERVER_PROTOCOL
s-a executat cererea.
- Sirul care identifica versiunea serverului Web si numele
SERVER_SIGNATURE
de gazda folosit pentru prelucrarea cererii.
- Sirul care identifica programul server Web si versiunea
SERVER_SOFTWARE
acestuia.
- O lista completa a acestor variabile de mediu o gasiti la pagina oficiala $_SERVER

Puteti obtine accesul la variabila de mediu folosind variabila $_SERVER care este de fapt un
Array in care cheile elementelor sunt numele variabilelor de mediu
De exemplu, urmatoarea instructiune echo trimite browserului adresa IP a clientului
(vizitatorului):
<?php
$ip = $_SERVER['REMOTE_ADDR'];
echo "Adresa dv. IP este $ip";
?>
Afisarea sau nu a acestor variabile globale depinde de permisiunile facute la configurarea
serverului PHP si de datele transmise.
2. Depanarea unui script
Uneori, în locul datelor de iesire ale scriptului dumneavoastra, puteti vedea unul din
urmatoarele:
• Textul scriptului, în loc de datele de iesire ale acestuia
• O caseta de dialog, prin care sunteti întrebat daca doriti sa descarcati fisierul care
contine scriptul
• Un mesaj în care se spune ca scriptul nu exista
• Un mesaj în care se spune ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea de a
obtine accesul la script
• Un mesaj în care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare
La vizualizarea rezultatelor unui script PHP se pot produce numeroase erori, chiar daca
scriptul în sine este corect.
- Daca vedeti textul scriptului dumneavoastra sau o caseta de dialog prin care sunteti întrebat
daca doriti sa descarcati fisierul care contine scriptul, este posibil ca extensia fisierului script
sa fie incorecta sau ca serverul PHP sa nu functioneze. Desi fisierele script PHP trebuie sa
aiba, în general, extensia .php, este posibil (dar mai rar) ca un administrator de sistem sa
configureze un server PHP astfel încât acesta sa impuna o alta extensie de fisier. Astfel, daca
scriptul dumneavoastra esueaza din unul dintre aceste doua motive, luati legatura cu
administratorul dumneavoastra de sistem.
- Daca vedeti un mesaj în care se spune ca scriptul nu exista, este posibil ca dumneavoastra sa
fi tastat incorect adresa URL. Verificati daca ati tastat corect adresa URL identificata de
administratorul dumneavoastra de sistem, precum si daca ati atasat corect la aceasta numele
fisierului care contine scriptul, folosind un slash numai daca adresa URL identificata de
administratorul dumneavoastra de sistem nu se încheie cu acest caracter.
- Daca vedeti un mesaj în care se arata ca browserul dumneavoastra Web nu are permisiunea
de a obtine accesul la script, poate ca este necesar sa modificati permisiunile fisierului script.
Pentru a afla cum trebuie procedat, consultati-va cu administratorul de sistem.
- Daca vedeti un mesaj în care se spune ca scriptul dumneavoastra contine o eroare, verificati
daca nu a aparut vreuna din urmatoarele probleme:
• O eroare de tastare, cum ar fi scrierea gresita a cuvântului echo
• O eroare de punctuatie, cum ar fi paranteze, ghilimele sau punct si virgula, lipsa sau
inserate gresit
• Neincluderea sau includerea eronata a liniilor de delimitare a scriptului, în speta <?php
si ?>
• Un marcaj de comentariu ( / / ) care lipseste sau care a fost introdus gresit
De exemplu, iata un script care contine un tip de eroare frecvent întâlnit. Puteti identifica
eroarea?
<?php
// Acest script contine o eroare de sintaxa
echo "Salut, World Wide Web!;
?>
Din script lipseste caracterul ghilimele duble de închidere, care trebuie sa delimiteze expresia
de tip text. Daca încercati sa executati acest script, puteti vedea doar o pagina goala sau o
eroare similara celei prezentate în continuare.
Parse error. Parse error in /home/bmccarty/public_html/php/module-01/syntax-error.php On
line 7
Mesajul de eroare încearca sa va indice sursa erorii, indicând numarul liniei la care s-a produs
eroarea. Totusi, remarcati ca mesajul va îndruma spre linia 7 a unui script care contine numai
4 linii. Din moment ce ghilimelele duble de închidere lipsesc, serverul PHP cauta dincolo de
sfârsitul scriptului pentru a gasi ghilimelele duble respective. Ca atare, serverul PHP este
oarecum derutat cu privire la sursa erorii.
Morala este aceea ca nu puteti conta în totalitate pe serverul PHP pentru a determina locatia
erorii; folositi numarul de linie furnizat de server numai ca îndrumar pentru a depista locatia
probabila a erorii.
3. Tratarea erorilor
Modulul PHP poate fi configurat astfel incat sa afiseze erorile intilnite in codul PHP. Acest
lucru poate fi foarte util in cazul depanarii programelor. Pentru a activa afisarea erorilor exista
doua metode:
• - modificarea parametrului display_errors din fisierul de configurare "php.ini"
• - folosirea functiei ini_set(‘display_errors’);
In cazul primei metode trebuie sa avem drepturi de administrator pentru a modifica fisierul
php.ini. Nu se recomanda setarea parametrului display_errors la valoarea 1(TRUE) in cazul
site-urilor de productie; mesajele de eroare afisate nu sint folositoare utilizatorului. Pe de alta
parte aceasta ar contribui la marirea riscului unui atac.
A doua metoda consta in folositrea functiei ini_set, care permite unui script sa redefineasca
temporar un parametru din fisierul de configurare php.ini.
Consideram un exemplu de cod in care intentionat incercam sa citim variabile care nu exista:
<?php
ini_set('display_errors',1);
echo "Valoarea transmisa este ".$var;
?>
In exemplul de mai sus daca variabila cu nume: "var" nu exista PHP va afisa un mesaj de
eroare de genul:
Notice: Undefined variable: var
Putem determina tipurile de erori pe care le semnaleaza PHP folosind functia:
error_reporting(). Aceasta preia o constanta care specifica nivelul la care se afiseaza erorile.
• error_reporting(E_ALL) - semnaleaza toate tipurile de erori
• error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE) - semnaleaza toate erorile in afara de
anunturi
• error_reporting(0) - dezactiveaza acesta caracteristica.
Exemplu :
<?php
ini_set('display_errors',1);
error_reporting(E_ALL & ~E_NOTICE);
echo "Valoarea transmisa este ".$_GET['orase'];

?>
- Testati acest exemplu pentru a vedea rezultatul.
Constante si tipuri de variabile

• învatati sa definiti si sa utilizati constantele
• învatati sa folositi variabilele dinamice
• învatati sa convertiti valorile dintr-un tip în altul
În aceasta lectie vom discuta despre constante si variabile dinamice. Puteti scrie programe
PHP utile si complexe fara a utiliza constante sau variabile dinamice. Daca utilizarea
constantelor poate facilita citirea programelor dumneavoastra, variabilele dinamice au un
efect contrar. Din acest motiv, în general se recomanda evitarea variabilelor dinamice, mai
ales de catre programatorii PHP începatori. Totusi, va puteri afla în situatia de a lucra la un
program PHP scris de o persoana care foloseste aceste variabile; prin urmare, trebuie sa aveti
cunostinte despre variabilele dinamice, indiferent daca le folositi sau nu în propriile
dumneavoastra programe.
1. Utilizarea constantelor
O constanta este pur si simplu o valoare care este... constanta, cu alte cuvinte o valoare care
nu se modifica, în acest sens, constantele sunt opusele variabilelor, deoarece valoarea unei
variabile se poate modifica pe durata executiei unui program.
Pentru a defini o constanta, folositi functia define().
Sa consideram urmatorul exemplu:
• define("PI", 3.14159);
- Aceasta instructiune defineste constanta "PI", atribuindu-i valoarea 3.14159. Dupa ce a fost
definita, o constanta se poate folosi în cadrul unei expresii.
De exemplu, puteti calcula aria unui cerc dupa cum urmeaza:
• $arie = PI * $raza * $raza;
- Observati ca referintele la o constanta nu folosesc simbolul dolarului. Astfel, o constanta
poate fi cu usurinta deosebita de o variabila. Multi programatori scriu numele constantelor
folosind numai majuscule, ceea ce le face si mai simplu de identificat.
O functie conexa, defined(), poate determina daca o anumita constanta a fost definita.
De exemplu, cu ajutorul urmatoarei instructiuni PHP puteri determina daca fost definita
constanta Pi:
• echo defined("PI");
- Retineti ca numele care va fi testat este delimitat prin ghilimele duble.
Functia defined() returneaza valoarea 1 (unu) daca respectiva constanta a fost specificata; în
caz contrar, returneaza zero
In acest exemplu, instructiunea echo va afisa valoarea 1.
Pe lânga sporirea lizibilitatii programelor, constantele pot facilita modificarea acestora.

Sa presupunem ca ati scris un program care contine multe calcule ce folosesc valoarea
3,14159, iar ulterior ati descoperit ca trebuia sa folositi valoarea mai exacta
3,1415926535898. Descoperirea si modificarea fiecarei aparitii a valorii originale poate fi o
activitate mare consumatoare de timp. Dar, daca ati definit o constanta pentru reprezentarea
valorii, numarul 3,14159 va aparea o singura data în program si va fi necesara doar o singura
modificare a constantei.
Valoarea "pi" este folosita extrem de frecvent în unele calcule. Pentru comoditate, PHP
furnizeaza o functionalitate mai indicata decât definirea unei constante cu valoarea pi, functia
pi() returneaza valoarea respectiva, cu 14 cifre semnificative (3.1415926535898).
Astfe, puteti calcula aria unui cerc folosind urmatoarea expresie:
• $arie= pi() * $raza * $raza;
2. Lucrul cu variabile dinamice
Daca o constanta poate spori lizibilitatea si simplitatea modificarii programelor, variabilele
dinamice îngreuneaza întelegerea si posibilitatea de a opera schimbari în program.
Iata un exemplu simplu de variabila dinamica, denumita "$$film" :
<?php
$oameni_buni = 12;
$film = "oameni_buni";
echo $$film;
?>
O variabila dinamica este denumita folosind doua simboluri ale dolarului ($$) si este asociata
cu o variabila obisnuita care are un nume similar si include un singur simbol al dolarului.
In exemplul de mai sus, variabila dinamica $$film este asociata cu variabila obisnuita, dar cu
aceasi nume, $film.
Valoarea unei variabile obisnuite da numele (fara un simbol al dolarului) unei a doua variabile
ordinare, în exemplu nostru, a doua variabila obisnuita este $oameni_buni. Valoarea acestei a
doua variabile obisnuite este valoarea variabilei dinamice: în exemplu, aceasta este valoarea
12. Deci valoarea variabiei dinamice $$film, si care va fi afisata de functia "echo" este 12.
O variabila dinamica nu contine, practic, propria sa valoare. În schimb, contine
amplasamentul unde se poate gasi valoarea; cu alte cuvinte, numele unei alte variabile.
Daca variabilele dinamice vi se par derutante, asa e, variabilele dinamice sunt derutante. Sunt
rar folosite, uneori este posibila reducerea dimensiunilor unui program folosind una sau mai
multe variabile dinamice.
3. Lucrul cu tipuri de variabile
In lectia 2 ati invatat despre tipul variabilelor: Boolean, Integer, Float, String, Array,
Object, Resource, Null.
. O consecinta a caracterului dinamic al tipurilor de variabile din limbajului PHP este aceea ca
nu trebuie sa specificati tipul variabilelor. PHP determina tipul variabilei în functie de tipul
ultimei valori atribuite variabilei. Cu toate acestea, caracterul dinamic al tipurilor nu va
scuteste de problemele legate de tipuri. Trebuie sa cunoasteti tipurile acceptate si ceea ce se
întâmpla când în cadrul expresiilor se folosesc doua sau mai multe tipuri.
Sa luam în considerare urmatorul script PHP scurt:
• $x = 1;
• $y = 2.5;
• $z = $x+$y;
• echo $z;
- Instructiunea de atribuire care stocheaza o valoare în variabila $z este interesanta, deoarece
expresia din membrul drept include un operand Integer (întreg) si un operand de tip float. Ce
valoare va aparea la iesire? Raspunsul corect este 3.5, o valoare de tip float.
Când o expresie aritmetica foloseste mai multe tipuri de variabile, PHP executa conversia
automata a tipului. Daca unul dintre operanzi este de tip float, PHP trateaza ceilalti operanzi
ca si cum ar fi de tip float, executa calculele si returneaza rezultatul ca valoare de tip float.
Este important sa întelegeti faptul ca prin conversia de tip nu se modifica tipurile variabilelor
unei expresii; acestia sunt pur si simplu tratati ca si cum ar fi fost de un alt tip.
In cadrul exemplului, variabila $x ramâne de tip înteger, chiar daca PHP o trateaza ca o
valoare de tip float pentru a executa calculele.
Sirurile (variabilele de tip string) pot fi de asemenea supuse unei conversii de tip. Sa
examinam urmatorul exemplu:
• $x = 1;
• $y = $x+ "inca 1";
• echo $y
- Aici cuvântul "inca" din sirul text este ignorat.
Valoarea afisata este 2, adica suma dintre valoarea variabilei $x si valoarea numerica a sirului
text, care este 1. Valoarea numerica si tipurile unui sir sunt determinate prin respectarea
urmatoarelor reguli:
• 1. Daca sirul începe cu o valoare numerica, valoarea sirului este data de valoarea
numerica respectiva; în caz contrar, valoarea sirului este zero.
• 2. Daca un punct zecimal sau un exponent (e sau E), este asociat cu valoarea
numerica, tipul variabilei rezultante este float; în caz contrar, tipul valorii rezultante
este un întreg.
4. Conversia manuala a tipului variabilelor
Daca preferati, puteti prelua controlul conversiei tipului variabilei sau puteti modifica tipul
unei variabile. Pentru a prelua controlul conversiei de tip, puteti converti fortat un operand de
la un tip la altul, proces cunoscut sub numele de "conversie fortata de tip" sau pur si simplu
conversie fortata.
În continuare, este dat un exemplu unei astfel de conversie de tip, unde puteti vedea modul de
efectuare a acesteia:
• $x = 1;
• $y = 2.5;
• $z = $x + (int)$y;
• echo $z
Conversia fortata de tip, si anume (int), determina tratarea variabilei $y ca pe un întreg
(integer), iar valoarea acesteia devine 2, în loc de 2.5, care este valoarea reala a variabilei $y.
Astfel valoarea lui $z care va fi afisata de expresia "echo" este 3.
Tabelul urmator indica si alte conversii fortate de tip care se pot folosi si expresiile care
trebuesc utiizate:
Conversie fortata Rezultat
(int), (integer) - Conversie fortata la întreg
(real), (double),
- Conversie fortata la dublu
(float)
(string) - Conversie fortata la sir
- Conversie fortata la tablou
(array)
(matrice)
(object) - Conversie fortata la obiect
O alta modalitate de a trata o variabila ca si cum ar fi de un tip specificat este folosirea unor
functii specifice.
Ca exemplu de utilizare a uneia dintre functiile respective, luati în considerare si studiati
urmatorul exemplu:
<?php
$x = 1.5;
$y = intval($x);
echo $x;
echo " $y";
?>
1.5
1
Valoarea 1.5 este afisata ca valoare a variabilei $x, iar valoarea l este afisata ca valoare a
variabilei $y.
Tabelul urmator prezinta si alte functii foosite pentru a trata o variabila ca si cum ar fi de alt
tip.
Functie Operatie
doubleval(), - Trateaza argumentul ca fiind de tip
floatval() dublu.
- Trateaza argumentul ca fiind de tip
intval()
întreg.
- Trateaza argumentul ca fiind de tip
strval()
string
Nici conversia normala si nici cea fortata nu modifica tipul unei variabile. Ambele mecanisme
determina tratarea variabilelor doar in expresia respectiva ca si cum ar fi de un alt tip.
Totusi, modificarea tipului unei variabile este posibila prin utilizarea functiei settype().
Acest procedeu este ilustrat în urmatorul exemplu:
• $x = 1.5;
• settype($x,"integer");
• echo $x; // Va afisa valoarea 1
- Tipul variabilei $x va fi schimbat in "integer", astfel valoarea afisata a variabilei $x este 1,
deoarece fractia zecimala se pierde atunci când functia settype() converteste valoarea float la
o valoare întreaga.
Valorile posibile pentru al doilea argument al functiei settype(), si anume argumentul care
specifica tipul dorit, sunt:
• "integer"
• "double"
• "string"
• "array"
• "object"
Sa ne amintim din lectia 2 ca exista o functie conexa, gettype(), care returneaza un sir care
indica tipul variabilei specificate. Scriptul urmator afiseaza "integer", care indica tipul
variabilei $x:
$x = 1;
echo gettype($x);
- O lista cu mai multe functii utile in lucru cu tipuri de variabile si valorile lor gasiti la pagina
-> Functii pentru tipuri de variabile si valori.
Functii pentru variabile si valori

In aceasta pagina sunt functii PHP utile in lucru cu variabile si tipurile lor de valori.
1. empty($var)
- Returneaza TRUE daca variabila "$var" e considerata goala sau cu valoare vida, altfel,
FALSE. Functia "empty()" va returna TRUE, daca $var are una din urmatoarele valori: 0, "",
"0", NULL, FALSE, array().
<?php
$var = '0';
if (empty($var)) {
echo '$var are valoare nula sau zero';
}
?>
2. floatval($var)
- Returneaza valoarea float (numar cu zecimale) a lui "$var", care poate fi numar, ecuatie sau
sir. Similara este si functia "doubleval()".
<?php
$var = '123.456';
echo floatval($var); // 123.456
?>
3. get_defined_vars()
- Returneaza un array multidimensional ce contine o lista cu toate variabilele definite.
<?php
$arr = get_defined_vars();
print_r($arr["_POST"]); // Returneaza toate variabilele $_POST
?>
4. get_resource_type(resursa)
- Returneaza un sir cu tipul resursei din parametru.
<?php
$c = mysql_connect();
echo get_resource_type($c); // mysql link
$fp = fopen("marplo.net", "w");

echo get_resource_type($fp); // file
?>
5. gettype($var)
- Returneaza tipul variabilei "$var". Un sir cu unul din urmatoarele tipuri: boolean, integer,
double, string, array, object, resource, NULL, unknown type.
<?php
$var1 = 8;
echo gettype($var1); // integer
$var2 = "8";
echo gettype($var2); // string
$var3 = array(8=>'http://www.marplo.net');
echo gettype($var3); // array
$var4 = true;
echo gettype($var4); // boolean
?>
6. intval($var)
- Transforma valoarea variabile "$var" in numar natural.
<?php
$var1 = 8.9;
echo intval($var1); // 8
$var2 = "08";
echo intval($var2); // 8
$var3 = -7.8;
echo intval($var3); // -7
?>
7. is_array($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e o matrice (Array), in caz contrar, FALSE.
<?php
$lectii = array('http://www.marplo.net', 'php', 'html', 'css');
if (is_array($lectii)) {
echo '$lectii e o matrice';
}
?>
8. is_bool($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e de tip "boolean", in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = true;
if (is_bool($var)) {
echo '$var e de tip boolean';
}
?>
9. is_float($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar cu virgula (cu zecimale), in caz contrar, FALSE.
Acelasi rezultat il dau si functiile "is_double()" si "is_real()".
<?php
$nr = 78.9;
if (is_float($nr)) {
echo '$nr e un numar cu zecimale';
}
?>
10. is_int($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar natural (fara zecimale), in caz contrar, FALSE.
Acelasi rezultat il dau si functiile "is_integer()" si "is_long()".
<?php
$nr = 78;
if (is_int($nr)) {
echo '$nr e un numar natural';
}
?>
11. is_null($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" are valoarea nula, in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = null;
if (is_null($var)) {
echo '$var are valoarea NULL';
}
?>
12. is_numeric($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un numar (cu sau fara zecimale), in caz contrar, FALSE.
<?php
$nr = 078.9;
if (is_numeric($nr)) {
echo '$nr e un numar';
}
?>
13. is_object($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e o variabila de tip obiect, in caz contrar, FALSE.
<?php
// Se creaza o functie de lucru
function get_vars($obj) {
// Daca variabila $obj e un obiect, returneaza tipul de valori din ea
if (is_object($obj)) {
return var_dump($obj->get_vars);
}
else {
return '$obj nu e de tip obiect';
}
}
// Defineste o clasa si-i adaga un eveniment cu apel la functie

$obj = new stdClass();
$obj->get_vars = array('cursuri', 'tutoriale', 'jocuri')
// Afiseaza rezultatul apelarii functiei cu $obj

echo get_vars($obj); // array(3) { [0]=> string(7) "cursuri" [1]=> string(9) "tutoriale"
[2]=> string(6) "jocuri" }
?>
14. is_string($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e un sir, in caz contrar, FALSE.
<?php
$var = 'sir test';
if (is_string($var)) {
echo '$var e un sir';
}
?>
15. isset($var)
- Returneaza TRUE daca "$var" e setata (exista in domeniul de lucru, indiferent de valoarea
ei), in caz contrar, FALSE.
<?php
$v = '';
if (isset($v)) {
echo 'Variabila exista';
}
?>
16. print_r(array)
- Afiseaza un sir care prezinta cheile si elementele dintr-o matrice (array). Daca parametru
"array" e un sir sau numar, va afisa valoarea lui.
<?php
$aray = array('site'=>'www.marplo.net', 'php'=>'tutoriale');
print_r($aray); // Array ( [site] => www.marplo.net [php] => tutoriale )
$var = 'Un sir oarecare';

print_r($var); // Un sir oarecare
?>
17. serialize($var)
- Stocheaza valoarea /valorile variabilei "$var" intr-un sir. Variabila din parametru poate fi si
de tip Array sau Object. Aceasta functie este utila mai ales pentru stocarea ori transmiterea
datelor unei matrice sau obiect, mentinandu-le structura.
- In cazul obiectelor, se face "serialize" la instanta obiectului (vezi exemplul urmator, de la
"unserialize()"), si sunt salvate in sir variabilele si valorile lor dar nu si metodele (functiile), ci
doar numele lor.
<?php
$aray = array('site'=>'www.marplo.net', 'php'=>'tutoriale');
// Transforma si adauga elementele /valorile variabilei $aray intr-un sir specific

$sir_var = serialize($aray);
echo $sir_var; // a:2:{s:4:"site";s:14:"www.marplo.net";s:3:"php";s:9:"tutoriale";}
// Creaza o variabila cu sirul serialized identic de mai sus

$sir_serialized = 'a:2:{s:4:"site";s:14:"www.marplo.net";s:3:"php";s:9:"tutoriale";}';
// Transforma acest sir in tipul initial de variabila

$get_var = unserialize($sir_serialized);
print_r($get_var); // Array ( [site] => www.marplo.net [php] => tutoriale )
?>
18. unserialize(sir)
- Creaza (Retransforma) la forma initiala structura unei variabile care a fost transformata in sir
cu "serialize()". Vezi si exemplul de mai sus.
<?php
// Se creaza o clasa simpla
class test {
public $nr = 8;
// O metoda (functie) a clasei (afiseaza valoarea lui $nr)

public function show_nr() {
echo $this->nr;
}
}
// Creaza instanta la aceasta clasa

$use_class = new test;
// Stocheaza clasa (instanta ei), cu serialize, intr-un sir

$sir_class = serialize($use_class);
echo $sir_class; // O:4:"test":1:{s:2:"nr";i:8;}
// Recreaza instanta la clasa stocata cu serialize in $sir_class

$get_class = unserialize($sir_class);
// Apeleaza metoda clasei, cu instanta stocata acum in $get_class

$get_class->show_nr(); // 8
?>
19. settype($var, 'tip')

- Seteaza tipul variabile "$var" in "tip", acesta poate fi unul din urmatoarele siruri: "boolean",
"integer", "double", "string", "array", "object", "NULL". Returneaza TRUE in caz de succes,
altfel, FALSE.
<?php
$var = 7.8;
echo gettype($var); // double
// Modifica tipul variabilei, in "string"

settype($var, 'string');
echo gettype($var); // string
?>
20. strval($var)
- Preia intr-un sir valoarea variabilei "$var".
<?php
$var = 7*8;
echo strval($var); // 56 (sir)
?>
21. unset($var)
- Distruge variabila "$var".
<?php
$aray = array('key'=>'test', 'php'=>'functii');
print_r($aray); // Array ( [key] => test [php] => functii )
// Distruge un element din matrice
unset($aray['key']);
print_r($aray); // Array ( [php] => functii )
?>
22. var_dump($var)
- Afiseaza informatii detaliate despre variabila din parametru, cum ar fi: tipul ei, numarul de
elemente si valoarea (valorile) din ea.
<?php
var_dump($aray); // array(2) { ["key"]=> string(4) "test" ["php"]=> string(7)
"functii" }
$sir = 'Sir test';

var_dump($sir); // string(8) "Sir test"
?>
23. var_export($var, true)

- Parametrul "true" e optional, cand acesta este adaugat, functia returneaza un sir cu structura
variabilei "$var", care poate fi exportat sub forma de sir in alta variabila. Daca parametrul
"true" nu e adaugat, afiseaza direct structura completa a lui "$var". E similara cu
"var_dump()", diferenta fiind ca "var_export()" returneaza structura variabilei asa cum e
scrisa, valida cod PHP.
<?php
$get_var = var_export($aray, true); // Exporta structura lui $aray, ca sir, in alta variabila
echo $get_var; // array ( 'key' => 'test', 'php' => 'functii', )
$sir = 'Sir test';

var_export($sir); // 'Sir test'
?>
Scrierea instructiunilor PHP conditionale

(I)
• învatati sa definiti si sa folositi valorile de tip adevarat/fals
• învatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunile if si else
1. Utilizarea valorilor de tip adevarat/fals
Majoritatea programelor utile nu se comporta în exact acelasi mod la fiecare rulare a acestora,
în schimb, programele iau decizii, executând uneori o operatie si alteori alta, în functie de
circumstante.
Programele PHP iau decizii prin evaluarea unor expresii conditionale si executa instructiuni
bazate pe rezultatele acestor evaluari. Expresiile conditionale sunt asimilate ca având una din
doua valori: TRUE (adevarat) sau FALSE (fals). Uneori, expresiile conditionale se mai
numesc si expresii booleene, în onoarea matematicianului care le-a studiat, George Boole.
Constanta TRUE are valoarea l, iar FALSE are valoarea 0.
O modalitate utila de a forma o expresie conditionala consta în utilizarea operatorilor logici
pentru compararea a doua valori numerice. Sa luam urmatorul exemplu:
• $a<1;
Aceasta expresie conditionala foloseste operatorul <, care are, în esenta, aceeasi semnificatie
ca în algebra. Expresia are valoarea TRUE daca si numai daca valoarea variabilei $a este mai
mica decât 1; în toate celelalte cazuri, are valoarea FALSE.
Puteti forma expresii conditionale complexe prin unirea a doua expresii conditionale cu
ajutorul unui operator logic. De exemplu, expresia urmatoare este adevarata daca ambele
expresii conditionale care o compun sunt adevarate:
• $a < 1 AND $b < 1
Cu alte cuvinte, expresia este adevarata daca atât variabila $a, cât si variabila $b au valori mai
mici decât 1.
PHP furnizeaza un set de asemenea operatori relationali, prezentati pe scurt în tabelul de mai
jos.
Puteti folosi operatorii logici pentru compararea sirurilor; cu toate acestea, un sir care apare
într-o expresie conditionala este convertit la o valoare numerica înainte de evaluarea
expresiei. Deseori, se ajunge la rezultate neasteptate, în general, valorile sirurilor trebuie sa fie
comparate folosind o functie de comparare a sirurilor; aceste functii vor fi explicate în lectiile
urmatoare.
Operatori logici
Operator Descriere
$a < $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica decât valoarea lui $b.
$a > $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare decât valoarea lui $b.
$a >= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mare sau egala cu valoarea lui $b
$a <= $b - TRUE daca valoarea lui $a este mai mica sau egala cu valoarea lui $b
$a = $b - TRUE daca valoarea lui $a este egala cu valoarea lui $b.
- TRUE daca $a si $b sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b au
$a == $b
acelasi tip si aceeasi valoare
$a != $b - TRUE daca valoarea lui $a este diferita de valoarea lui $b
- TRUE daca $a si $b nu sunt identice; cu alte cuvinte, daca $a si $b nu
$a !== $b
sunt de acelasi tip si aceeasi valoare
$x AND $y - TRUE daca atât $x, cât si $y sunt adevarate
$x && $y - TRUE daca atât $x, cât si $y sunt adevarate.
$x OR $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.
$x || $y - TRUE daca minimum una din expresiile $x sau $y este adevarata.
$x XOR $y - TRUE daca numai una din expresiile $x sau $y este adevarata.
!$x - TRUE daca $x este FALSE
NOT $x - TRUE daca $x este FALSE
Retineti ca puteti prefixa o expresie conditionala cu operatorul !, care inverseaza valoarea
"TRUE" sau "FALSE" a operandului sau.
Observati ca PHP foloseste doi operatori logici care executa aceeasi operatie (AND si &&)
respectiv (OR si ||).
Cu toate acestea, operatorii difera din punctul de vedere al precedentei - caracteristica care
determina ordinea în care sunt executate operatiile în timpul evaluarii expresiilor. Operatorii
&& si || au o precedenta relativ ridicata, în timp ce operatorii AND si OR au o precedenta
relativ redusa. Este la fel ca in aritmetica unde, intr-o ecuatie ca aceasta: a + b * c se executa
intai inmultirea si apoi adunarea, chiar daca ordinea lor este alta (daca nu sunt folosite
paranteze). La fel si in PHP, se pot folosi paranteze rotunde pentru a controla ordinea
executarii operatiilor.
Pentru comoditate, puteti forma expresii conditionale fara un operator logic. De exemplu,
daca $a este o variabila numerica, puteti folosi expresia $a ca expresie conditionala. Expresia
este considerata ca având valoarea FALSE daca valoarea variabilei $a este zero, respectiv
valoarea TRUE daca valoarea variabilei respective este diferita de zero.
Daca folositi un sir ca expresie conditionala, expresia are valoarea FALSE daca sirul este vid
sau daca are valoarea speciala "\0", care simbolizeaza un octet cu valoarea zero.
Similar, utilizarea unei valori nedefinite ca expresie conditionala determina obtinerea valorii
FALSE. Daca folositi un tablou sau un obiect ca expresie conditionala, aceasta are valoarea
FALSE daca tabloul sau obiectul sunt vide (fara vreo valoare); în caz contrar, expresia are
valoarea TRUE.
2. Scrierea instructiunilor "if"
Expresiile conditionale sunt esentiale pentru scrierea instructiunilor conditionale, prin care se
iau decizii.
Una dintre cele mai simple si folosite instructiuni conditionale este instructiunea : if.
• If(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
..................
}
- Dupa cum se observa dupa if urmeaza o pereche de paranteze rotunde in interiorul carora se
plaseaza conditia, adica o expresie logica a carei rezultat poate fi TRUE sau FALSE. Daca si
numai daca rezultatul expresiei logice (conditia) este TRUE se vor executa instuctiunile :
Instructiune(1), apoi Instructiune(2), etc...
Se observa ca acest set de instructiune se plaseaza intre acolade. Doar intr-un singur caz
aceste acolade nu sunt necesare si anume: in cazul in care este scrisa doar o singura
instructiune.
Daca rezultatul expresiei logice dintre paranteze rotunde este FALSE , setul de instructiuni
dintre acolade nu se va executa, controlul programului va trece mai departe.
Iata inca un exemplu, practic:
<?php
$numar = 12;
if ($numar > 10)
echo "Acesta este un numar mai mare decat 10";
?>
- Atunci când este executat scriptul, instructiunea if evalueaza expresia conditionala $numar
> 10, care este adevarata (TRUE) numai daca valoarea variabilei $numar este mai mare decât
10. Daca valoarea variabilei $numar este mai mare decat 10, se va executa instructiunea
echo, in caz contrar programul va trece mai departe.
In general, limbajul PHP ignora spatiile albe. In mod conventional, o instructiune asociata
unei instructiuni "if" este scrisa decalat în raport cu aceasta. Acest procedeu este recomandat
deoarece prin utilizarea sa este facilitata citirea programului.
Utilizarea instructiunii "else"
Sa presupunem ca doriti sa executati o instructiune atunci când o conditie este TRUE si o alta
instructiune când conditia este FALSE. Instructiunea else va permite sa procedati astfel, dupa
cum urmeaza:
• If(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
..................
}
else {
Instructiune(3);
Instructiune(4);
..................
}
In acest din urma caz daca expresia logica din paranteze: conditie este adevarata se vor
executa instructiunile: Instructiune(1); Instructiune(2); , iar daca valoarea expresiei logice :
conditie are valoarea FALSE se vor executa instructiunile: Instructiune(3); Instructiune(4);
Instructiunea asociata unei instructiuni if sau else poate fi ea însasi o instructiune if. O
asemenea instructiune if se numeste "instructiune if imbricata".
Iata un exemplu de instructiune if imbricata:
<?php
$numar = 88;
if ($numar > 10)
if ($numar > 100)
else
echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10";
else
echo "Acesta este un numar mic";
?>
Exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mare decat 100" daca valoarea
variabilei $numar depaseste 100; în caz contrar, daca valoarea variabilei $numar este mai
mare decât 10 si mai mica decat 100, se afiseaza mesajul "Acesta este un numar mai mic
decat 100, dar mai mare decat 10". Daca valoarea variabilei $numar este mai mica sau egala
cu 10, exemplul afiseaza mesajul "Acesta este un numar mic".
Instructiunile if imbricate pot deveni extrem de dificil de înteles daca numarul de instructiuni
si nivelul de imbricare nu sunt relativ reduse. Deci trebuie sa le folositi cu economie.
O instructiune corelata atât cu instructiunea if, cât si cu instructiunea else, este instructiunea
elseif. Când este folosita corect, poate fi mai simplu de înteles decât o instructiune if
imbricata, logic echivalenta cu aceasta.
Iata un exemplu de instrutiune elseif:
<?php
$numar = 88;
if ($numar > 100 )
elseif ($numar > 10)
echo "Acesta este un numar mai mic decat 100, dar mai mare decat 10";
elseif ($numar > 1)
echo "Acesta este un numar mic";
else
echo "Acesta este un numar foarte mic";
?>
Exemplul extinde functionalitatea exemplului anterior, afisând mesajul "Acesta este un numar
foarte mic" pentru valori ale variabilei $numar mai mici sau egale cu 1.
Într-un caz general, cu o instructiune if si cu o instructiune else poate fi asociat un numar mult
mai mare de instructiuni elseif. PHP evalueaza expresiile conditionale în mod succesiv,
pornind de la expresia conditionala asociata instructiunii "if". PHP executa instructiunea
asociata primei expresii conditionale care are valoarea TRUE; daca nici o expresie
conditionala nu are valoarea TRUE, PHP executa instructiunea asociata cu instructiunea else.
Este permisa omiterea instructiunii else, caz în care nu este executata nici o instructiune daca
nici una din expresiile conditionale nu are valoarea TRUE.
Scrierea instructiunilor PHP conditionale

(II)
• învatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunea switch si instructiunile conexe acesteia
• învatati sa întelegeti si sa scrieti instructiunile while, do while si for
1. Scrierea instructiunilor switch, break si default
In cazul in care vrem sa comparam valoarea unei singure variabile cu o succesiune de valori,
in locul instructiunii "if" putem folosi instructiunea switch:
De exemplu, sa presupunem ca valoarea variabilei $numar este l, 2 sau 3, reprezentând
respectiv dimensiunile "mica", "medie" si "mare". Iata un mic script care afiseaza
dimensiunile asociate valorilor variabilei $numar, folosind functia switch alaturi de break si
default care vor fi explicate mai jos:
<?php
switch($numar) {
case(1):
echo "mic";
break;
case(2):
echo "mediu";
break;
case(3):
echo "mare";
break;
default:
echo "Acesta nu este un cod valabil";
}
?>
- Actiunea unei instructiuni switch este determinata de valoarea unei expresii întregi, nu de
valoarea unei expresii conditionale. Numele variabilei este dat între parantezele care urmeaza
dupa cuvântul cheie switch. Acoladele delimiteaza o serie de instructiuni case si o
instructiune default optionala, fiecare dintre instructiunile cuprinse între acolade putând avea
instructiuni asociate.
Când este executata, instructiunea switch încearca sa stabileasca o identitate între valoarea
variabilei sale si valoarea asociata unei instructiuni case. Se vor executa instructiunile asociate
primei instructiuni "case" pentru care identitatea respectiva este valabila.
Daca valoarea variabilei din instructiunea switch nu corespunde nici uneia din valorile
asociate instructiunilor case, se vor executa instructiunile asociate instructiunii default, daca
exista o asemenea instructiune (ne este obligatorie).
Un procedeu de programare indicat consta în aceea ca fiecare instructiune case din cadrul
unei instructiuni switch sa se încheie cu o instructiune break.
; Instructiunea break determina încheierea executiei instructiunii switch, sare peste "case-
urile" ramase si se executa codurile care mai sunt (daca exista) dupa "switch". În absenta
instructiunii "break", executia trece la urmatoarea instructiune "case" sau "default", fapt
nedorit în majoritatea cazurilor.
Nu este necesar sa folositi numere întregi consecutive în instructiunile case ale unei
instructiuni switch. Daca preferati, puteti folosi numere întregi non-consecutive, numere cu
virgula sau siruri.
2. Operatorul ? :
Operatorul conditional ?:, denumit uneori "operator ternar" sau "operator întrebare-doua
puncte", constituie o alta modalitate de a scrie decizii în PHP.
Acest operator formeaza o expresie care se poate folosi în multe contexte PHP. Iata sintaxa de
utilizare a acestuia:
• expresie-conditionala ? valoare-TRUE : valoare-FALSE
Observati cum semnul întrebarii este separat de caracterul doua puncte prin valoarea valoare-
TRUE.
Operatorul conditional îsi evalueaza expresia conditionala. Daca expresia este evaluata la
valoarea TRUE, operatorul conditional returneaza valoarea valoare-TRUE; în caz contrar,
returneaza valoarea valoare-FALSE.
De exemplu, sa luam în considerare urmatoarea instructiune de atribuire, care foloseste un
operator conditional:
• $a = ($b > $c) ? 10 : 20
Aceasta instructiune de atribuire compara valorile variabilelor $b si $c. Daca valoarea
variabilei $b este mai mare decât aceea a variabilei $c (adica TRUE), atunci variabilei $a îi
este atribuita valoarea 10; în caz contrar, variabilei respective îi este atribuita valoarea 20.
3. Scrierea instructiunilor "for"
Instructiunea for este o instructiune bucla sau o instructiune iterativa; cu alte cuvinte, o
instructiune care executa în mod repetat instructiunile asociate.
Sintaxa generala a instructiunii for este urmatoarea:
• for(expresie1; conditie; expresie2) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
}
expresie1 se executa o singura data si anume la inceputul instructiunii; conditie este o
expresie logica ; instructiunea for se executa atita timp cat valoarea expresiei : conditie are
valoarea TRUE.
De fiecare data dupa executia instructiunilor dintre acolade se executa : expresie2.
Iata un exemplu practic de utilizare a unei instructiuni for:
<?php
$suma = 0;
for ($n=1; $n<=3; $n++) {
$suma += $n;
echo " Suma intregilor de la 1 la $n este $suma.";
}
?>
Suma intregilor de la 1 la 1 este 1
În exemplu se calculeaza suma întregilor cuprinsi între l si 3. Pentru aceasta, mai întâi se
initializeaza variabila $suma la valoarea 0. Apoi se executa o instructiune for care
incrementeaza în mod repetat valoarea variabilei $suma.
Pentru a vedea cum functioneaza mecanismul acestei instructiuni, sa examinam componentele
instructiunilor for.
Instructiunea "for" include trei expresii, care apar între paranteze; fiecare expresie este
separata de vecina sa printr-un caracter punct si virgula(;).
• Prima expresie este expresia de initializare. Aceasta se executa atunci când PHP
ajunge la instructiunea for. In exemplu, expresia de initializare atribuie valoarea
variabilei $n, ($n=1) variabila denumita "variabila de ciclare" sau "index".
• A doua expresie este expresia de test. Aceasta este o expresie conditionala care indica
daca se executa sau nu corpul instructiunii, în general, face referire la variabila de
ciclare. In cadrul exemplului, expresia de test compara valoarea variabilei $n cu
valoarea 3 ($n <= 3).
Expresia de test este evaluata pentru prima data imediat dupa evaluarea expresiei de
initializare.
• Cea de-a treia expresie este expresia pas. în general, aceasta modifica una sau mai
multe variabile la care se face referire în expresia test. în cadrul exemplului, expresia
pas incrementeaza valoarea variabilei $n ($n++).
Dupa care se trece la corpul instructiunii for, aici, instructiunea $suma += $n si echo "Suma
intregilor de la 1 la $n este $suma."; reprezinta corpul instructiunii for.
Dupa executarea corpului functiei se verifica din nou expresia de test (conditie) dintre
paranteze, daca rezultatul este TRUE se trece mai departe la expresia "pas" (a treia din
paranteze) si mai departe la corpul functiei for. Dupa aia din nou la expresia de test dintre
paranteze..., pana cand rezultatul este FALSE (in exemplu nostru, $n>3)
Instructiunea for este utila pentru numarare si executarea în mod repetat a unor actiuni.
4. Scrierea instructiuni while
Practic, instructiunile while si do while reprezinta versiuni "manuale" ale instructiunii for.
Daca o instructiune for are trei expresii, o instructiune while sau do while una singura, si
anume expresia de test (conditia). Fara o expresie de initializare sau o expresie pas,
instructiune "for" opereaza în acelasi mod ca o instructiune "while". în consecinta,
urmatoarele doua instructiuni sunt echivalente:
• for ( ; $i<= 3; ) { $suma += $i; }
while ($i <= 3) { $suma ++ $i; }
Instructiunea while executa un set de instructiuni atita timp cit valoarea expresiei "conditie"
este adevarata:
Forma generala a instructiuni while este urmatoarea :
• while(conditie) {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
}
Setul de instructiuni Instructiune(1), Instructiune(2), etc... se vor executa atita timp cit
valoarea expresiei logice "conditie" are valoarea TRUE.
Sa studiem un exemplu practic:
<?php
$n = 0;
$suma = 0;
while ($n <= 3) {
$suma = $suma +$n;
$n++;
}
echo "Suma este $suma";
?>
In scriptul de mai sus avem la inceput (in afara lui "while") $n = 0 si $suma = 0, se verifica
conditia din paranteza a functiei while ($n<=3), cum aceasta este TRUE (deoarece la aceasta
etapa $n = 0), se trece la executarea corpului functiei unde : $suma = $suma + $n si $n++
(adica $n = $n + 1), astfel acum $n va fi egal cu 1, se verifica din nou conditia din paranteze,
care este TRUE ($n fiind acum egal cu 1), se executa iar corpul functiei..., si tot asa se
executa aceasta "bucla" pana cand la verificarea conditiei din paranteze rezultatul este
FALSE, in acest moment se incheie executia functiei while si se trece mai departe la
urmatoarea functie (in cazul nostru: echo "Suma este $suma";, unde dupa executia functiei
while $suma a devenit egala cu 6).
In browser va aparea urmatorul rezultat:
Suma este 6
5. Scrierea instructiuni do while
Diferenta dintre instructiunea while si instructiunea do while este urmatoarea: daca la
instructiunea while se verifica intai conditia si numai daca rezultatul este TRUE se trece la
executarea corpului functiei, in cazul functiei do while intai se executa corpul functiei si dupa
aceea se verifica conditia. De la do while corpul functiei va fi executat cel putin o singura
data, indiferent de rezultatul conditiei.
Forma generala a instructiuni do while este urmatoarea :
• do {
Instructiune(1);
Instructiune(2);
Instructiune(3);
.............
} while(conditie);
Iata exemplul prezentat la functia while, de data aceasta folosind functia do while :
<?php
$n = 0;
$suma = 0;
do {
$suma = $suma +$n;
$n++;
} while ($n <= 3);
echo "Suma este $suma";
?>
Rezultatul va fi acelasi: "Suma exte 6".
În general, este bine sa fiti prudent si sa folositi instructiunea while, care evalueaza o conditie
de test înainte, de executarea corpului acesteia. Astfel, se evita executarea eronata a corpului
buclei.
Utilizarea matricelor (array) - (1)

• Învatati modul de utilizare a matricelor pentru stocarea mai multor valori
• Învatati cum sa accesati datele unei matrice (tablou)
• Parcurgerea unui Array secvential
1. Utilizarea matricelor
Deseori este convenabila stocarea mai multor valori într-o variabila. O asemenea variabila se
numeste matrice (Array sau "tablou"), iar valorile individuale se numesc elementele
matricei. Aici, "matrice", "Array" sau "tablou" reprezinta acelasi lucru (in varianta engleza:
Array), fapt pentru care vom folosi orcare dintre aceste denumiri.
Fiecare element al unei matrici are doua elemente importante: cheia si valoarea elementului.
Matricele pot fi create folosind doua medode principale:
• 1 - utilizand direct instructiunile de atribuire
• 2 - folosind sintaxa array() despre care am vorbit in Lectia 2 despre tipul variabilelor.
1. Crearea de matrice folosind functia de atribuire
Pentru a crea o matrice, atribuiti unui element al matricei o valoare si o cheie. De exemplu,
urmatoarea instructiunea de atribuire:
• $clasa[1] = "geometrie";
creeaza un tablou denumit "$clasa" si un element cu valoarea "geometrie" identificat prin
cheia "1".
Pentru a stoca în matrice o a doua valoare, puteti folosi urmatoarea instructiune de atribuire:
• $clasa[2] = "algebra";
Pentru a obtine acces la un element al matricei, specificati numele matricei si valoarea cheii.
De exemplu, instructiunea de atribuire
• $clasa_mate = $clasa[1];
Atribuie valoarea "geometrie" variabilei $clasa_mate.
Cheile folosite pentru identificarea elementelor unei matrice nu trebuie sa fie obligatoriu
numere consecutive; nici macar nu trebuie sa fie numere. De exemplu, iata instructiuni de
atribuire care creeaza o matrice ce stocheaza preferinte în materie de fructe:
• $preferinte[Nelu] = "cirese";
$preferinte[Radu] = "mere";
$preferinte[Gabi] = "pere";
2. Crearea de matrice folosind sintaxa array()
Dincolo de utilizarea instructiunilor de atribuire, cealalta modalitate principala de creare a

unui tablou PHP consta în utilizarea functiei array(). Iata un exemplu simplu, care creeaza un
tablou având drept chei valori întregi consecutive:
• $limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");
Deoarece valoarea cheilor nu a fost specificata, acestea vor fi automat trecute de program ca
numere intregi consecutive, incepand de la "0" (prima cheie va avea valoarea '0', a doua cheie
va avea valoarea '1', ...)
Aceasta instructiune creeaza o matrice care contine urmatoarele asocieri:
• 0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Daca doriti sa asociati unei valori o anumita cheie, puteti folosi operatorul =>, astfel:
• $limbaje = array(10=>"Perl", "PHP", "Python");
Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:
• 10 => Perl
11 => PHP
12 => Python
Ca si în cazul utilizarii unei instructiuni de atribuire pentru crearea unei matrice valorile
cheilor nu trebuie sa fie consecutive si nici macar întregi:
• $limbaje = array("PHP"=>"Ridicat", "Python"=>"Mediu", "Perl"=>"Redus");
Aceasta instructiune creeaza urmatoarea matrice:
• PHP => Ridicat
Python => Mediu
Perl => Redus
2. Matrici multi-dimensionale
Este posibil ca un element al matricei sa fie de asemenea o matrice. In acest caz avem de-a
face cu o matrice multi-dimensionala.
Sa luam un exemplu practic :
<?php
$multiDimArray[firstLine] = array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha");
$multiDimArray["nextLine"] = array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta");
echo " ".$multiDimArray["firstLine"][1];

echo " ".$multiDimArray["nextLine"][1];
echo " ".$multiDimArray["firstLine"]["a"];
echo " ".$multiDimArray["nextLine"]["b"];
?>
Sau putem scrie acelasi script si astfel (rezultatul e acelasi) :
<?php
$multiDimArray = array("firstLine"=>array(1=>10, 2=>20, "a"=>"alpha"),
"nextLine"=>array(1=>20, 2=>40, "b"=>"beta"));

echo " ".$multiDimArray["nextLine"][1];
echo " ".$multiDimArray["firstLine"]["a"];
echo " ".$multiDimArray["nextLine"]["b"];
?>
Rezultatul afisat va fi urmatorul :
10
20
20
alpha
beta
In exemplul de mai sus am declarat un array cu 2 linii si 3 coloane. Prima linie este
identificata de array-ul cu numele "fisrtLine", iar ce-a de-a doua linie este identificata de
"nextLine".
Observati de asemenea foloasirea in functia "echo" a operatorului de concatenare "."
impreuna cu " " (care este un element din XHTML), pentru ca la afisarea in browser
fiecare rezultat al functiei "echo" sa fie trecut pe o linie noua. In caz contrar rezultatele ar fi
fost pe aceeasi linie : 10 20 20 alfa beta
3. Accesul la datele unui tablou
Când ati stocat date într-un tablou, puteti obtine acces la valoarea unui element al tabloului
sau îi puteti modifica valoarea prin intermediul cheii asociate elementului.
De exemplu, sa presupunem ca folositi urmatoarele instructiuni pentru a crea un tablou:
• $x = array(1=>10, 2=>100, 3=>1000);
Puteti obtine acces la valoarea asociata cheii 2 prin intermediul unei instructiuni ca aceasta:
• $y = 3*$x[2];
Similar, puteti modifica valoarea asociata cheii 3 prin intermediul unei instructiunu ca
aceasta:
• $x[3] = 101;
4. Parcurgere Array
Uneori, în loc de a obtine accesul la un singur element al unui tablou sau de a-l modifica,
doriti sa obtineti accesul la mai multe elemente ale tabloului. De exemplu, sa presupunem ca
doriti sa determinati daca în tablou exista o anumita cheie sau valoare. Sau sa presupunem ca
tabloul reprezinta preturi si doriti sa micsorati fiecare valoare cu 10 procente. Operatii de
acest gen implica parcurgerea iterativa a tabloului sau, altfel spus, accesul la fiecare element
al tabloului.
- Parcurgerea unui Array secvential
Un Array ale carui chei sunt valori întregi consecutive se numeste "Array secvential".
În general, valoarea cea mai mica a unei chei dintr-un tablou secvential este zero; totusi, puteti
crea un tablou secvential folosind valoarea 1 sau orice alta valoare întreaga ca valoare minima
a cheii.
În cazul în care cunoasteti valoarea minima a cheii unui tablou secvential, puteti parcurge
tabloul folosind o bucla for. Pentru aceasta, initializati variabila de bucla la valoarea cea mai
redusa a cheii. Folositi functia count() pentru a forma expresia de test (conditia) a buclei.
Functia count() returneaza numarul elementelor dintr-un tablou.
Iata un exemplu simplu
<?php
$limbaje = array(0=>"Perl", 1=>"PHP", 2 =>"Python");
$limita = count($limbaje);
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
echo " $i => $limbaje[$i]";
}
?>
Prima variabila $imbaje creeaza tabloul.
Cea de-a doua variabila $limita foloseste instructiunea count() pentru a obtine numarul
elementelor din tablou.
Instructiunea for foloseste variabila bucla $i pentru a parcurge iterativ (element cu element)
tabloul; corpul instructiunii include o instructiune echo care afiseaza cheia si valoarea fiecarui
element din tablou.
Datele de iesire vor fi astfel:
0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Sa ne concentram asupra problemei de a determina daca un tablou contine o anumita valoare.
Iata un exemplu:
<?php
$cauta = PHP; // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
echo " Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]";
if ($cauta == $limbaje[$i]) {
echo " $cauta este un limbaj excelent.";
}
}
?>
Prima variabila $imbaje creeaza tabloul în care se va cauta.
Cea de-a doua instructiune atribuie valoarea "PHP" variabilei $cauta; (în exemplu, se cauta în
tablou valoarea stocata în variabila $cauta).
Dupa comentariu (care incepe cu //), urmatoarea instructiune obtine numarul elementelor din
tablou si stocheaza aceasta valoare în variabila $limita.
Instructiunea for functioneaza ca mai înainte; de data aceasta însa, corpul sau contine alte
instructiuni si se executa o alta operatie. O instructiune echo afiseaza valoarea fiecarui
element al tabloului pe masura ce parcurgerea tabloului avanseaza. Instructiunea if testeaza
fiecare element si afiseaza un mesaj daca valoarea elementului este una si aceeasi cu valoarea
variabilei $cauta.
Iata rezultatul rularii exemplului:
Determinarea unei identitati cu Perl
Determinarea unei identitati cu PHP
PHP este un limbaj excelent.
Determinarea unei identitati cu Python
Instructiunea break
Observati ca parcurgerea continua chiar si dupa gasirea valorii cautate.
Când se cauta într-un tablou, executia cautarii poate fi oprita dupa gasirea elementului dorit;
continuarea parcurgerii in Array nu face decât sa iroseasca resursele calculatorului, fara a
afecta rezultatele operatiei.
Pentru a opri executia unei parcurgeri, puteti folosi instructiunea break, care determina
încheierea imediata a buclei care o contine.
Iata cum se poate revizui exemplul anterior, astfel încât sa includa o instructiune break:
<?php
$cauta = PHP; // se cauta in tabloul $limbaje valoarea $cauta
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
echo " Determinarea unei identitati cu $limbaje[$i]";
if ($cauta == $limbaje[$i]) {
echo " $cauta este un limbaj excelent.";
break;
}
}
?>
Acum, dupa stabilirea unei identitati, instructiunea break provoaca sistarea buclei for.
Iata datele de iesire rezultate, care acum omit examinarea inutila a elementului tabloului
asociat cu limbajul "Python":
Determinarea unei identitati cu Perl
Determinarea unei identitati cu PHP
PHP este un limbaj excelent.
Instructiunea continue
O instructiune corelata cu instructiunea break este continue.
Instructiunea continue opreste secventa curenta a buclei, determinând evaluarea imediata a
expresiilor de incrementare si de test.
Ca un exemplu, sa presupunem ca doriti sa cautati în tabloul $limbaje pentru a determina
numarul limbajelor care au nume scurte, adica nume alcatuite din maximum 4 caractere. Iata
un exemplu care executa aceasta prelucrare a datelor:
<?php
$scurt = 0;
for ($i = 0; $i < $limita; $i++) {
$n = strlen($limbaje[$i]);
echo " $limbaje[$i] are $n caractere lungime";
if ($n > 4) continue;
$scurt++;
}
echo " Au fost gasite $scurt limbaje cu nume scurte.";
?>
O instructiune de atribuire stabileste valoarea initiala a variabilei $scurt la zero, folosita
pentru a numara numele scurte gasite.
Instructiunea for se aseamana celor folosite anterior. Corpul acestei instructiuni difera,
desigur, de cele folosite anterior. Valoarea variabilei $n este stabilita ca fiind egala cu
numarul caracterelor care compun numele limbajului, folosind functia strlen(), care
calculeaza lungimea unui sir.
Daca instructiunea if stabileste ca elementul curent al tabloului face referire la un limbaj cu
nume lung, se executa instructiunea continue.
Instructiunea continue determina trecerea parcurgerii la urmatorul element din tablou, fara a
mai executa expresia "$scurt++"; daca nu au mai ramas elemente în tablou, bucla for îsi
încheie executia.
La finalizarea parcurgerii, o instructiune echo afiseaza numarul numelor scurte de limbaje
gasite în tablou. Iata rezultatul:
Perl are 4 caractere lungime
PHP are 3 caractere lungime
Python are 6 caractere lungime
Au fost gasite 2 limbaje cu nume scurte.
- O lista cu 37 functii utile in lucrul cu Array gasiti la pagina -> Functii pentru Array
Functii pentru Array

Aici gasiti cateva din cele mai utile functii PHP pentru Array (matrice).
1. array_change_key_case(array, case)
- Transforma cheile din primul parametru (array) in majuscule sau litere mici, dupa cum e
specificat la "case" (CASE_UPPER sau CASE_LOWER). Default e CASE_LOWER. Daca
"array" nu e o matrice, returneaza FALSE.
<?php
$aray = array("FirSt"=>1, "SecOnd"=>8);
print_r(array_change_key_case($aray, CASE_UPPER));
// Va afisa: Array ( [FIRST] => 1 [SECOND] => 8 )

?>
2. array_chunk(array, nr)
- Imparte "array" intr-un numar de sub-matrici, precizat la "nr", indexate de la 0. Daca "array"
nu are elemente, returneaza NULL.
<?php
$aray = array('a', 'b', 'c', 'd', 'e');
print_r(array_chunk($aray, 2));
// Va afisa: Array ( [0]=>Array ( [0]=>a [1]=>b ) [1]=>Array ( [0]=>c [1]=>d )

[2]=>Array ( [0]=>e ) )
?>
3. array_combine(array_k, array_v)
- Creaza un array folosind valorile din "array_k" pentru chei, iar elementele din "array_v"
pentru valorile lor. Numarul de elementele din cele 2 matrici trebuie sa fie egal, in caz contrar
returneaza FALSE.
<?php
$a = array('a', 'b', 'c');
$b = array('x', 'y', 'z');
$c = array_combine($a, $b);
print_r($c);
// Va afisa: Array ( [a] => x [b] => y [c] => z )

?>
4. array_count_values(array)
- Returneaza o matrice cu numarul de repetari a fiecarui element din "array".
<?php
$aray = array('a', 8, 'a', 'b', 'a', 8, 'c');
$re = array_count_values($aray);
print_r($re);
// Return: Array ( [a] => 3 [8] => 2 [b] => 1 [c] => 1 )
?>
5. array_diff(array1, array2)
- Returneaza o matrice cu elementele din "array1" care nu se gasesc in "array2".
<?php
$aray1 = array("a"=>"green", "blue", "red");
$aray2 = array("b"=>"green", "yellow", "red");
$re = array_diff($aray1, $aray2);
print_r($re);
// Va afisa: Array ( [1] => blue )

?>
6. array_flip(array)
- Schimba valorile si cheile intre ele. Din valorile care se repeta o pastreaza pe ultima.
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>2, "c"=>2);
$re = array_flip($aray);
print_r($re);
// Va afisa: Array ( [1] => a [2] => c )

?>
7. array_intersect(array1, array2, ...)

- Returneaza o matrice cu toate valorile din "array1" care se gasesc in toati ceilalti "array" dati
ca parametri.
<?php
$aray1 = array("a"=>1, "b"=>'a', "c"=>'d', 'e');
$aray2 = array(8, 'a', 'd');
$aray3 = array(1, 'a', 'c', 'd');
$re = array_intersect($aray1, $aray2, $aray3);
print_r($re);
// Return: Array ( [b] => a [c] => d )

?>
8. array_key_exists(cheie, array)
- Returneaza TRUE daca "cheie" este o cheie (index) in matricea "array", in caz contrar
returneaza FALSE.
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>'a', "mp"=>'d');
if (array_key_exists('mp', $aray)) {
echo 'Cheia exista';
}
?>
9. array_keys(array, val)
- Returneaza o matrice cu toate cheile din "array". Parametrul "val" e optional, daca e
specificat, va returna doar cheile cu valoarea "val".
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>'c', 'd', "mp"=>'d');
$re = array_keys($aray);
print_r($re);
// Va afisa: Array ( [0] => a [1] => b [2] => 0 [3] => mp )
?>
10. array_map("functie", array)

- Aplica functia pentru fiecare element din "array"
<?php
function f_test($val) {
return $val+2;
}
$aray = array("a"=>1, "b"=>'c', 2);
$aray = array_map("f_test", $aray);
print_r($aray);
// Return: Array ( [a] => 3 [b] => 2 [0] => 4 )

?>
11. array_merge($array1, $array2, ...)

- Uneste mai multe array in unul singur. Daca au cheie de tip sir identice, va fi pastrata
valoarea ultimei chei.
<?php
$aray1 = array("a"=>1, 3, 4);
$aray2 = array("a"=>2, 8);
$re = array_merge($aray1, $aray2);
print_r($re);
// Va afisa: Array ( [a] => 2 [0] => 3 [1] => 4 [2] => 8 )
?>
12. array_pop(array)
- Elimina ultimul element din "array", care va fi transferat ca valoarea returnata de
"array_pop()". Daca parametru nu e matrice sau e gol, returneaza NULL.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4);
$re = array_pop($aray);
// $aray va avea acum: array("a"=>1, 3);
echo $re; // 4
?>
13. array_product(array)
- Returneaza produsul elementelor din "array"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 4);
echo array_product($aray); // 24
?>
14. array_rand(aray, nr)

- Preia aleator un "nr" de chei din "array", respectand ordinea lor. Daca "nr" e 1, va returna o
cheie aleasa aleator. Altfel, returneaza o matrice cu acele chei preluate aleator.
<?php
$aray = array('x'=>'tutorial', 'y'=>8, 'z'=>'php', 'curs');
$ar_keys = array_rand($aray, 3); // Preia aleator 3 chei, si le aranjaza succesiv in $ar_keys
// Parcurge matricea cu cheile alese si afiseaza valoare corespunzatoare fiecareia

for($i=0; $i<count($ar_keys); $i++) {
$key = $ar_keys[$i];
echo $aray[$key]. ' - ';
}
// Return: tutorial - 8 - php -

?>
15. array_reverse(array)
- Returneaza "array" cu ordinea elementelor inversata.
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 'a', 'b'=>'c');
$re = array_reverse($aray);
print_r($re);
// Return: Array ( [b] => c [0] => a [1] => 3 [2] => 2 [3] => 1 )
?>
16. array_search("val", array)

- Returneaza cheia din "array" care are valoarea "val", sau FALSE daca nu exista. Cautarea e
"case-sensitive"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 'a', 'b'=>'c');
$re = array_search('c', $aray);
echo $re; b
?>
17. array_shift(array)
- Elimina primul element din "array", care va fi transferat ca valoarea returnata de
"array_shift()". Cheile vor fi renumerotate de la 0. Daca parametru nu e matrice sau e gol,
returneaza NULL.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4);
$re = array_shift($aray);
// $aray va avea acum: array(3, 4);

echo $re; // 1
?>
18. array_slice(array, start, nr)

- Returneaza un "nr" din elementele lui "array', incepand de la elementul numarul "start"
(primul e 0), cate elemente arata "nr". Daca "nr" nu e specificat, va fi considerat pana la
ultimul.
<?php
$aray = array("a"=>1, 3, 4, 5, 6, 7);
$re = array_slice($aray, 2, 3); // $re va avea: array(4, 5, 6)
$re = array_slice($aray, 3); // $re va avea: array(5, 6, 7
?>
19. array_sum(array)
- Returneaza suma elementelor din "array"
<?php
$aray = array(1, 2, 3, 4);
echo array_sum($aray); // 10
?>
20. array_unique(array)
- Returneaza matricea "array" fara valorile duplicate, acestea fiind luate o singura data.
<?php
$aray = array(1, 2, 1, 4, 3, 4);
$aray = array_unique($aray); // $aray va avea: array(1, 2, 4, 3)
?>
21. array_values(array)
- Returneaza o matrice cu toate valorile din "array", ordonate numeric de la 0.
<?php
$aray = array("a"=>1, "b"=>'c', 'd', "mp"=>'d');
$re = array_values($aray);
print_r($re);
// Va afisa: Array ( [0] => 1 [1] => c [2] => d [3] => d )
?>
22. arsort(array)
- Sorteaza un "array" cu valorile ordonate in ordine inversa alfabetic, pastrand corelatia dintre
chei si valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('c', "b"=>'xy', 'pm', "mp"=>'de');
arsort($aray);
// $aray va deveni: array("b"=>'xy', 'pm', "mp"=>'de', 'c')

?>
23. asort(array)
- Sorteaza un "array" cu valorile ordonate in ordine alfabetica, pastrand corelatia dintre chei si
valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
arsort($aray);
// $aray va deveni: array('c', "mp"=>'de', 'pm', "b"=>'xy')

?>
24. count(array)
- Returneaza numarul de elemente din "array"
<?php
echo count($aray); // 4
?>
25. current(array);
- Returneaza valoarea elementului curent din "array", daca nu are elemente returneaza
FALSE. Fiecare matrice are un pointer intern, care prima data e setat la primul element.
<?php
$aray = array('php', "free"=>'tutorial', 'mysql', "mp"=>'curs');
echo current($aray); // php
?>
26. end(array);
- Muta pointerul din "array" la ultimul element si returneaza valoarea lui, daca nu are
elemente returneaza FALSE.
<?php
echo end($aray); // curs
?>
27. implode("separator", array);

- Transforma "array" in sir (string), adaugand valorile intr-un sir, separate de ceea ce e
specificat la "separator".
<?php
$aray = array('www', 'marplo', 'net');
$sir = implode('.', $aray);
echo $sir; // www.marplo.net

?>
28. in_array("val", array)

- Verifica daca o matrice contine o anumita valoare. Returneaza TRUE daca vreunul din
elementele din "array" are valoarea "val", in caz contrar FALSE.
<?php
if (in_array('tutorial', $aray)) {
// Se executa ce se vrea
}
?>
29. key(array)
- Returneaza cheia elementului curent la care se afla pointerul
<?php
end($aray); // Muta pointerul la ultimul element
echo key($aray); // mp
?>
30. krsort(array)
- Sorteaza un "array" dupa chei ordonate in ordine inversa alfabetic, pastrand corelatia dintre
chei si valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('li'=>'php', "free"=>'tutorial', 'mysql', "mp"=>'curs');
krsort($aray);
// $aray va deveni: array("mp"=>'curs', 'li'=>'php', "free"=>'tutorial', 'mysql')

?>
31. ksort(array)
- Sorteaza un "array" dupa chei ordonate in ordine alfabetica, pastrand corelatia dintre chei si
valori. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('li'=>'php', "free"=>'tutorial', 'mysql', "mp"=>'curs');
ksort($aray);
// $aray va deveni: array('mysql', "free"=>'tutorial', 'li'=>'php', "mp"=>'curs')

?>
32. natcasesort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine alfabetica a valorilor, case-insensitive, folosind ordinea
naturala a numerelor. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('li'=>'Php', "free"=>'tutorial', 'MySQL', "mp"=>'curs');
natcasesort($aray);
// $aray va deveni: array("mp"=>'curs', 'MySQL', 'li'=>'Php', "free"=>'tutorial')

?>
33. next(array);
- Avanseaza pointerul din "array" inainte cu un element si returneaza valoarea, daca nu are
<?php
echo next($aray); // tutorial
?>
34. prev(array);
- Muta pointerul din "array" inapoi cu un element si returneaza valoarea, daca nu are elemente
returneaza FALSE.
<?php
end($aray); // Duce pointerul la ultimul element
echo prev($aray); // mysql
?>
35. reset(array);
- Readuce pointerul din "array" la primul element si returneaza valoarea lui, daca nu are
<?php
next($aray); // Avanseaza pointerul cu un element
echo reset($aray); // php
?>
36. rsort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine inversa alfabetic a valorilor (literele mici inaintea celor mari),
stergand cheile initiale, devenind un Array asociativ cu chei de la 0. In caz de succes
returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
$aray = array('li'=>'Php', "free"=>'tutoriale', 'MySQL', "mp"=>'curs');
rsort($aray);
// $aray va deveni: array('tutoriale', 'curs', 'Php', 'MySQL')

?>
37. sort(array)
- Sorteaza un "array" in ordine alfabetica a valorilor (literele mari inaintea celor mici),
stergand cheile initiale, devenind un Array asociativ cu chei de la 0. In caz de succes
returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
rsort($aray);
// $aray va deveni: array('MySQL', 'Php', 'curs', 'tutoriale')

?>
38. shuffle(array)
- Amesteca aleator elementele din "array". Sterge cheile initiale, devenind un Array asociativ
cu chei de la 0. In caz de succes returneaza TRUE, altfel, FALSE.
<?php
shuffle($aray); // $aray va avea elementele amestecate aleator
?>
Utilizare Array (matrice) - (2)

Part. 2 Creare tabel HTML cu date din Array
• Parcurgerea unui Array asociativ

• Lucrul cu functii lista
• Sortarea matricelor
• Transformarea matricelor in siruri si a sirurilor in matrice (array)
1. Parcurgerea unui Array asociativ
In lectia precedenta a fost prezentata modalitatea de citire a elementelor din matrice
secventiala - adica matrice ale caror chei sunt numere intregi consecutive.
Tablourile de date pot avea si elemente ale caror chei pot fi numere aleatoare sau chiar
cuvinte, aceste matrici se numesc "matrici asociative" (non-secventiale).
Pentru citirea datelor dintr-un Array asociativ se poate folosi instructiunea foreach care
simplifica parcurgerile de acest gen.
Instructiunea foreach are urmatoarea forma generala:
• foreach (tablou as $cheie => $valoare) {corp}
- Instructiunea parcurge în mod iterativ (element cu element) tabloul denumit "tablou",
stabilind valori adecvate pentru valorile variabilelor "$cheie" si "$valoare" aferente fiecarui
element al tabloului.
Iata un exemplu simplu:
<?php
$limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
foreach ($limbaje as $index => $limbaj) { // parcurge iterativ tabloul
echo " $index =>$limbaj";
}
?>
- Remarcati ca instructiunea echo face pur si simplu referire la valorile variabilelor $index si
$limbaj, carora li se atribuie în mod automat valorile cheii, respectiv elementului curent.
10 =>Perl
20 =>PHP
21 =>Python
Cateodata este nevoie sa parcurgem datele unui tablou multi-dimensional.

Pentru a parcurge matricea, folositi instructiuni foreach imbricate:
Pentru a invata modul de parcurgere a unui Array multi-dimensional, sa studiem urmatorul
exemplu:
<?php
$date = array("PHP"=>array("simplu", "popular"), "Python"=>array("simplu", "nepopular"),
"Pearl"=>array("dificil", "popular"));
foreach ($date as $limbaj => $valoare) {
foreach($valoare as $cheie =>$caracteristica) {
echo " $limbaj : $caracteristica";
}
}
?>
- Instructiunea foreach exterioara obtine cate un Array asociat cu fiecare limbaj; a doua
instructiune foreach, interioara, parcurge fiecare Array obtinut de prima instructiune foreach.
Iata rezultatul:
PHP : simplu
PHP : popular
Python : simplu
Python : nepopular
Pearl : dificil
Pearl : popular
2. Lucrul cu functii lista
În afara de modalitatile de parcurgere a matricelor, PHP ofera numeroase functii care va
permit traversarea tablourilor, deplasându-va înainte sau înapoi prin elementele acestuia.
Prima dintre aceste functii este current(), care returneaza valoarea curenta a tabloului.
Functia current() foloseste un pointer intern de tablou, pe care PHP îl creeaza pentru fiecare
tablou. (Când creati un tablou, pointerul intern de tablou este configurat astfel încât sa faca
referire la primul element al tabloului).
Functiile next() si prev() modifica pointerul intern al tabloului si se pot folosi alaturi de
functia current() pentru a parcurge un tablou.
Functia next(), asa cum îi arata si numele, modifica pointerul intern al tabloului astfel încât
acesta sa faca referire la urmatorul element, în timp ce functia prev() modifica pointerul
intern al tabloului astfel încât acesta sa faca referire la elementul anterior.
Iata un exemplu care prezinta modul de operare al functiilor mentionate:
<?php
$curent = current($limbaje);
echo " functia current() a returnat $curent";
$urmator = next($limbaje);
echo " functia next() a returnat $urmator";
echo " functia next() a returnat $urmator";
$anterior = prev($limbaje);
echo " functia prev() a returnat $anterior";
?>
Iata datele de iesire ale exemplului:
functia current() a returnat Perl
functia next() a returnat PHP
functia next() a returnat Python
functia prev() a returnat PHP
Observati modul în care sunt utilizate functiile prev() si next() pentru deplasarea înapoi,
respectiv înainte, în interiorul tabloului.
3. Functia key()
Functia key() este corelata cu functia current(). Daca functia current() returneaza valoarea
asociata elementului curent, functia key() returneaza cheia asociata elementului curent.
Iata un exemplu care ilustreaza modul de operare al acestei functii:
<?php
$curent = current($limbaje);
$cheie = key($limbaje);
echo " functia current() a returnat $curent";

echo " functia key() a returnat $cheie";
?>
functia key() a returnat 10

4. Functia each()
O alta functie utila în parcurgerea tablourilor este each().
Functia each() returneaza perechea "cheie-valoare" care se afla la pozitia curenta din tabloul
specificat. Perechea "cheie-valoare" este returnata sub forma unui Array asociativ cu patru
elemente, dupa cum urmeaza:
Cheie Valoare
0 - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta
1 - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
key - Componenta cheie a perechii cheie-valoare curenta
value - Componenta valoare a perechii cheie-valoare curenta
- Observati ca puteti folosi valoarea cheie "0" sau "key" pentru a obtine accesul la
componenta cheie a perechii "cheie-valoare"; similar, puteti folosi valoarea cheie "1" sau
"value" pentru a obtine accesul la componenta valoare a perechii "cheie-valoare".
Pentru a intelege mai bine cum se foloseste functia each(), studiati exemplul urmator:
<?php
$fiecare = each($limbaje);
$zero = $fiecare[0];
$unu = $fiecare[1];
$cheie = $fiecare['key’];
$valoare = $fiecare['value’];
echo " zero=$zero";

echo " unu=$unu";
echo " cheie=$cheie";
echo " valoare=$valoare";
?>
zero=10
unu=Perl
cheie=10
valoare=Perl
5. Functia list()
O alta functie utila în lucrul cu tablouri este functia list(), aceasta va permite sa atribuiti valori
la numeroase variabile în cadrul unei instructiuni.
Functia list() este deseori folosita cu functia each(), deoarece functia list() faciliteaza accesul
separat la cheia si la valoarea returnate de functia each().
Forma generala de utilizare a functiei list() este urmatoarea:
list($var1, $var2, ..…, $varn) = valoare_tablou;
Fiecare dintre variabilele specificate, de la $var1 la $varn, primeste o valoare din tabloul
"valoare_tablou".
Într-un fel, functia list() este opusa functiei array(), deoarece functia list() împarte un tablou
într-o serie de valori scalare, în timp ce functia array() construieste un tablou dintr-o serie de
valori scalare.
Iata un exemplu care ilustreaza modul de utilizare a functiei list():
<?php
list($cheie, $valoare) = each($limbaje);
echo " cheie = $cheie, valoare = $valoare";
echo " urmator = $urmator";
?>
cheie = 10, valoare = Perl
urmator = Python
PHP contine peste 40 de functii pentru lucrul cu tablourile. De exemplu, functia
array_search() faciliteaza cautarea într-un tablou.
Pentru informatii despre aceasta functie si despre alte functii utilizate în lucrul cu tablouri,
vizitati site-ul www.php.net.
6. Sortarea tablourilor
Sortarea reprezinta o alta operatie frecvent aplicata tablourilor. PHP furnizeaza o suita de
functii care faciliteaza sortarea unui tablou.
De exemplu, un tablou poate fi creat dupa cum urmeaza:
Apoi, doriti sa sortati tabloul în ordine alfabetica, in functie de numele limbajului de
programare.
Pentru aceasta, pur si simplu invocati functia sort():
sort($limbaje);
Dupa sortare, continutul tabloului apare in ordinea cum se poate vedea mai jos:
• 0 => PHP
• 1 => Perl
• 2 => Python
Observati ca secventa de sortare sau secventa de aranjare (cum este numita uneori) este
sensibila la diferenta între majuscule si minuscule. Deoarece litera "H" mare este sortata
inaintea literei "e" mic, PHP apare înainte de Python în datele de iesire sortate.
Iata un exemplu practic de folosire a functiei sort() :
<?php
$arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan');
sort($arr);
foreach($arr as $key=>$nume) {
echo " Cheie=$key Valoare=$nume";
}
?>
Rezultatul afisat este urmatorul :
Cheie=0 Valoare=Avram
Cheie=1 Valoare=Cristian
Cheie=2 Valoare=Dan
Cheie=3 Valoare=Popescu
- Se observa ca instructiunea sort($arr) sorteaza matricea $arr dupa campul valoare (oridine
alfabetica).
- Observam de asemenea ca valorile campului cheie a fost alterata, fara sa conteze valoarea
sau ordinea cheilor.
Daca dorim sa sortam in ordine inversa alfabetic, folosim functia rsort()

Iata acelasi exemplu, da cu functia rsort()
<?php
$arr = array(0=>'Popescu', 1=>'Avram', 5=>'Cristian',3=>'Dan');
rsort($arr);
foreach($arr as $key=>$nume) {
echo " Cheie=$key Valoare=$nume";
}
?>
Acum rezultatul afisat este urmatorul :
Cheie=0 Valoare=Popescu
Cheie=1 Valoare=Dan
Cheie=2 Valoare=Cristian
Cheie=3 Valoare=Avram
- Se observa ca si in acest caz au fost alterate valorile initiale ale cheilor.
Pentru a sorta matricea "$arr" pastrand corelarea initiala dintre valori si cheile
corespunzatoare se folosesc functiile asort(), respectiv arsort(). Incercati-le singuri.
In afara de acestea mai sunt si alte functii utile pentru sortarea tablourilor.
Iata un tabel care prezinta functiile folositoare pentru sortarea unui tablou, impreuna cu
rezultatul aplicarii fiecarei functii.
Vom lua ca model pentru exemplificare urmatoarea matrice:
• $limbaje = array(10=>"Perl", 20=>"PHP", 21=>"Python");
Functie Operatia efectuata Rezultat
0 => PHP
- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine alfabetica, fara sa se tina
sort() 1 => Perl
cont de cheile initiale
2 => Python
20 => PHP
- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine alfabetica, pastrand
asort() 10 => Perl
corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare
21 => Python
0 => Python
- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine invers alfabetica, fara sa
rsort 1 => Perl
se tina cont de cheile initiale
2 => PHP
21 => Python
- Sortarea unui tablou în functie de valoare, in ordine invers alfabetica, pastrand
arsort 10 => Perl
corelarea initiala dintre valori si cheile corespunzatoare
20 => PHP
10 => Perl
ksort - Sortarea unui tablou în functie de cheie, in ordine ascendenta 20 => PHP
21 => Python
21 => Python
krsort - Sortarea unui tablou în functie de cheie, in ordine descendenta 20 => PHP
10 => Perl
O modalitate de a executa o cautare fara sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule
ar fi utilizarea functiei natcasesort(), care sorteaza un tablou folosind o ordine care nu este
sensibila la diferenta între majuscule si minuscule.
O alta modalitate consta în a utiliza functia usort() sau una dintre functiile sale conexe, în
speta uksort() si uasort().
Functia usort() sorteaza valorile din tablou si returneaza un tablou secvential; functia
uksort() sorteaza cheile tabloului, iar functia uasort() sorteaza un tablou asociativ.
De exemplu, urmatoarele instructiuni creeaza un tablou si îl sorteaza într-o maniera
insensibila la diferenta între majuscule si minuscule:
• $limbaje = array("Perl", "PHP", "Python");
usort($limbaje, "strcmpcase");
foreach($limbaje as $key=>$nume) {
echo " $key => $nume";
}
Functia strcmpcase() este o functie din biblioteca PHP care compara doua siruri fara a tine
cont de majuscule sau minuscule. Functia returneaza o valoare negativa daca primul sir este
mai mic decât al doilea, zero daca sirurile sunt identice, respectiv o valoare pozitiva daca
primul sir este mai mare decât al doilea.
Rezultatul va fi :
• 0 => Perl
1 => PHP
2 => Python
Pentru mai multe informatii despre functia usort() si despre functiile sale conexe, examinati
site-ul www.php.net
Transformarea sirurilor in matrice si invers
PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru conversia intre siruri si matrice. Acestea
pot fi utile in situatii in care valoarea matricelor trebuie memorate in baza de date.
Pentru a transforma un sir intr-o matrice folosim functia explode(). Sintaxa aceste functii este:
• $matrice = explode(" ", $sir);
- In loc de spatiul dintre (" "), ca indiciu de separare, poate fi scris orice caracter; dupa cum
se doreste impartirea sirului.
Iata un exemplu:
<?php
$sir = "Popescu Avram Cristian Dan";
$matrice = explode(" ",$sir);
foreach($matrice as $key=>$nume) {
echo " Cheie = $key Valoare = $nume";
}
?>
Acest cod va produce urmatorul rezultat:
Cheie = 0 Valoare = Popescu
Cheie = 1 Valoare = Avram
Cheie = 2 Valoare = Cristian
Cheie = 3 Valoare = Dan
Pentru a transforma o matrice intr-un sir, folosim functia implode(). Sintaxa aceste functii
este:
• $sir = implode(" ", $matrice);
- In loc de spatiul dintre (" "), ca semn de separare a elementelor in sir, poate fi scris orice
caracter; dupa cum se doreste crearea sirului.
In continuare, pentru exemplificare, folosind exemplul de mai sus, sortam matricea
"$matrice" alfabetic si apoi transferam matricea intr-un alt sir , de aceasta data sortat
(Observati folosirea caracterelor ( \" ) in expresia echo, pentru ca la iesire rezultatul sa
contina ghilimele):
<?php
$matrice = array("Popescu", "Avram", "Cristian", "Dan");
sort($matrice);
$sir = implode(" - ",$matrice);
echo " Sirul rezultat : \"$sir\"";
?>
Acest cod va produce urmatorul rezultat:
Sirul rezultat : "Avram - Cristian - Dan - Popescu"
Utilizarea functiilor
• învatati sa apelati functiile
• învatati sa atribuiti unei variabile numele unei functii
• învatati sa ascundeti mesajele de eroare generate în timpul executiei unei functii
• învatati sa folositi date si scripturi aflate în fisierele externe
• învatati sa definiti propria functie
Am folosit pana acum de mai multe ori termenul de functii. In cadrul acestei lectii veti învata
mai multe despre utilizarea functiilor si despre modul de definire a propriilor dumneavoastra
functii.
Functiile reprezinta secvente de cod care sunt apelate foarte frecvent in cadrul codului PHP.
Folosirea intensiva a functiilor contribuie la o structurare mai buna a codului; ideea este ca o
problema complexa sa o divizam in mai multe sub-probleme, fiecare astfel de subproblema sa
fie executata in cadrul unei functii.
Pe de alta parte folosirea frecventa a functiilor duce la micsorarea cantitatii de cod scris; prin
urmare vom avea un cod care se executa mai eficient.
1. Utilizarea unei functii
Pentru a folosi o functie, scrieti numele functiei, urmat de o pereche de paranteze. De
exemplu, functia rand(), care genereaza un numar întreg aleator, poate fi apelata astfel:
• rand()
Majoritatea functiilor preiau argumente, reprezentând valori, de intrare care influenteaza
operarea si rezultatul functiei.
Pentru a specifica argumente, acestea se insereaza între paranteze; daca specificati mai mult
de un argument, fiecare argument trebuie separat de vecinul sau printr-o virgula.
Argumentul unei functii poate fi o valoare literala, o variabila sau o expresie.
Unele functii PHP au argumente optionale, care pot fi specificate sau omise, în conformitate
cu intentiile dumneavoastra. De exemplu, functia rand() are doua argumente optionale.
Primul argument al functiei indica valoarea întreaga aleatoare cea mai mica pe care o va
returna functia; al doilea argument indica valoarea cea mai mare. Daca omiteti ambele
argumente, functia returneaza o valoare cuprinsa între 0 si cel mai mare rezultat posibil.
Puteti folosi valoarea returnata de o functie într-o expresie, astfel valoarea va fi accesibila în
mod repetat fara a se invoca functia de mai multe ori
Iata un exemplu in care functia rand() returneaza o valoare aleatoare cuprinsa intre 1 si 500,
atribuind valoarea unnei variabile "$nr" :
• $nr = rand(1, 500);
• echo $nr;
Când se produce o eroare în timpul executiei unei functii, PHP genereaza mesaje de eroare.
Uneori, asemenea mesaje de eroare sunt nedorite. În acest caz, puteti suprima generarea
mesajelor de eroare prin adaugarea in fata numelui functiei a caracterului @.
De exemplu,, pentru a suprima mesajele de eroare care pot aparea în timpul executiei functiei
"f()", scriem aceasta functie dupa cum urmeaza:
• y = @f(x);
Totusi, indicat este sa scrieti scripturi care sa nu genereze erori, ascunderea lor nu rezolva
problema ce cauzeaza eroarea.
O functie utila, recomandata a fi folosita in script-uri este functia isset() si este cel mai des
folosita cu "if()".
isset() preia ca argument de obicei o variabila si arata daca aceasta a fost sau nu setata.
• De exemplu: isset($nr)
- Functia returneaza TRUE daca variabila "$nr" are setata o valoare (diferita de NULL), in caz
contrar returneaza FALSE.
Aceasta functie este foarte utila in determinarea caror comenzi sa fie executate in functie daca
o anumita variabila a fost setata sau nu. Previne aparitia unor erori care apar in cazuri de
variabile nule si ajuta si la securitate.
De exemplu, sa presupunem ca avem un cod PHP care vrem sa fie executat numai daca prin
adresa URL o fost transmisa o variabila "id", adica o adresa de forma
http://www.domeniu.site/script.php?id=un_id, folosim functia isset() astfel:
<?php
if (isset($_GET['id'])) {
// Se executa codul dorit
}
?>
- $_GET['id'] preia valoarea lui "id" din URL, iar functia isset() verifica daca aceasta valoare
exista (daca in URL este "id=ceva"). Daca aceasta exista, returneaza TRUE iar functia "if",
avand astfel valoarea TRUE, va executa codul dintre acoladele ei.
Functia isset() este utila si pentru situatii de verificarii a inexistentei unei variabile, prin
adaugarea caracterului (!) in fata ei. Astfel daca o anumita variabila rezulta a nu fi setata, ii
atribuim o valoare sau executam un anume cod special pt. asta.
Exemplu:
if (!isset($_GET['id'] {
die('Pagina apelata este inaccesibila.');
}
2. Utilizarea fisierelor incluse
Functiile PHP va permit sa obtineri accesul la programe PHP scrise anterior, create într-un alt
fisier extern.
Pentru aceasta puteti folosi functia require(), care are urmatoarea forma:
• require("nume_fisier")
Când este încarcat un script PHP care contine o instructiune require, continutul fisierului
specificat este inserat si executat în script, înlocuind instructiunea require.
De exemplu, sa presupunem ca realizam un site in PHP care este alcatuita din mai multe
pagini, iar fiecare pagina contine in partea de sus acelasi cod HTML. In loc sa scriem de
fiecare data, pentru fiecare pagina, acelasi cod HTML, il scriem o singura data intr-un fisier
separat (de exemplu "antet.php") iar in paginile unde vrem sa fie inclus codul HTML folosim
functia require()
Prin insertia instructiunii la începutul scriptului din fiecare pagina PHP, ca in exemplu
urmator:
<?php
require("antet.php");
?>
- cu aceasta determinati programul PHP sa includa continutul fisierului "antet.php" ca si cum
continutul respectiv ar face parte din acel script.
Acest procedeu poate simplifica întretinerea site-ului, deoarece informatiile standard pot fi
tinute într-un singur fisier, ceea ce le face usor de localizat si de modificat.
O alta functie, similara instructiunii require este functia include(). Spre deosebire de functia
require() care introduce datele din fisierul extern intocmai cum sunt scrise, functia include()
este o instructiune executabila ce determina evaluarea scriptului PHP din fisierul extern si
codul acestuia este executat ca si cum ar fi aparut în textul scriptului unde este inclus.
Sintaxa functiei include() este urmatoarea:
• include("nume_fisier.php");
Functia corelata require_once() asigura faptul ca fisierul specificat este inclus o singura data
într-un script dat. În cazul în care creati fisiere externe care si ele folosesc instructiunea
require pentru a include continutul altor fisiere externe, puteti gasi instructiunea
require_once utila.
3. Definirea unei functii
În afara de a utiliza functiile din biblioteca de functii a limbajului PHP, va puteti defini si
folosi propriile functii.
Pentru a defini o functie, in PHP functiile incep intotdeauna cu declaratia: function, ca in
exemplul urmator:
• function nume_functie(nume_argument) {
Aici se insereaza corpul functiei
}
Cuvântul cheie "function", "numele_functiei" si "nume_argument" alcatuiesc antetul functiei.
Termenul de corp al functiei se refera la instructiunile incluse între acolade care urmeaza dupa
antetul functiei. Instructiunile din corpul functiei sunt executate atunci când functia este
apelata.
Numele functiilor nu prezinta sensibilitate la diferenta între majuscule si minuscule; ca atare,
"f()" si "F()" reprezinta referiri la aceeasi functie.
Daca doriti sa definiti o functie care nu are argumente, puteti omite "nume_argument"; daca
doriti sa definiti o functie cu mai multe argumente, puteti include argumente suplimentare
dupa "nume_argument", fiecare argument fiind separat de vecinul sau printr-o virgula.
Parantezele si numele argumentelor incluse între acestea poarta numele de lista cu argumente.
Ca exemplu, iata o functie care calculeaza aria unui dreptunghi:
<?php
function arie($lungime, $latime) {
return $lungime * $latime;
}
?>
Lista cu argumente a functiei "arie()" include argumentele $latime si $inaltime. Corpul
functiei este alcatuit dintr-o singura instructiune; cu toate acestea, corpul unei functii poate
contine mai multe instructiuni.
Daca doriti ca o functie sa returneze o valoare, trebuie sa determinati functia sa execute o
instructiune return care furnizeaza valoarea respectiva.
Instructiunea return determina sistarea executarii functiei; nu este necesar ca aceasta sa fie
ultima instructiune fizica din corpul functiei. Daca definiti o functie care nu are nici o
instructiune return (sau pentru date de iesire, precum "echo"), functia va returna valoarea
speciala NULL.
4. Apelarea unei functii definite de utilizator
O functie definita de utilizator poate fi apelata ca orice functie.
De exemplu, iata o instructiune care apeleaza functia "arie()" din exemplul anterior:
<?php
function arie($lungime, $latime) {
return $lungime * $latime;
}
$rezultat = arie(5,3);
echo "Aria exte : $rezultat";
?>
Valorile argumentelor 5 si 3 le înlocuiesc pe acelea ale argumentelor din corpul functiei, care
se comporta ca si cum ar fi fost scrisa astfel:
• return 5*3
Rezultatul afisat al acestui script va fi :
Aria exte : 15
5. Terminarea executiei unui script
O instructiune return determina sistarea executiei functiei care o contine. In cazul în care
doriti sa sistati prelucrarea unui întreg script, puteti invoca functia exit().
Iata un exemplu simplu:
<?php
function stop() {
exit();
}
echo " Unu...";
echo " Doi...";
stop();
echo " Trei...";
?>
Dupa executie, scriptul afiseaza:
Unu...
Doi...
Rezultatul acestui script include cuvintele "Unu" si "Doi", dar nu si cuvântul "Trei". Prin
apelarea functiei "stop()" se executa corpul functiei respective; la invocarea functiei, exit(),
executia scriptului se încheie.
6. Functii recursive
Este posibil ca o functie din PHP sa se auto-apeleze. O functie care procedeaza astfel se
numeste "functie recursiva". Totusi, daca nu aveti experienta de programare, este recomandat
sa nu scrieti functii recursive. Cu toate acestea, puteti scrie accidental sau intalni o asemenea
functie, deci este util sa stiti unele notiuni referitoare la aceasta.
Studiati scriptul urmator care defineste si invoca o functie recursiva simpla:
<?php
function recursor($nr) {
$nr++;
if ($nr<8) {
return recursor($nr);
}
return $nr;
}
$x = recursor(3);
echo $x;
?>
- Daca rulati acest script, rezultatul afisat va fi 8.
- Variabila "$x" primeste ca valoare functia "recursor()" careia ii transmite ca argument
numarul 3.
- Functia "recursor()" incrementeaza cu o unitate valoarea argumentului, prin "$nr++;" care
devine 4, apoi conditia "if ($nr<8)" verifica daca aceasta variabila din functie e mai mica
decat 8, in caz afirmativ se executa comanda "return recursor($nr);" care sisteaza executia
altui cod din functie si auto-apeleaza iar functia (cu noua valoare a lui "$nr" ca argument) care
iar incrementeaza valoarea lui "$nr" si verifica din nou conditia care iar autoapeleaza
functia, ... si tot asa pana cand "$nr" va avea valoarea 8 si la verificare conditiei "if" aceasta
returneaza FALSE si se trece mai departe la executia comenzii "return $nr;" care va returna 8
ca valoare a variabilei "$x".
Functia "echo" va afisa valoarea lui "$x", adica 8.
7. Definirea argumentelor prestabilite
PHP va permite sa definiti functii cu argumente prestabilite. Daca apelati o functie care are un
argument prestabilit, dar nu furnizati nici o valoare pentru argumentul respectiv, argumentul
ia o valoare prestabilita specificata la inceput.
Iata un exemplu simplu, studiati-l cu atentie:
<?php
function impozit_vanzari($cantitate, $rata = 0.0725) {
return $cantitate * $rata;
}
$cumparaturi = 123.45;
echo " cumparaturi = $cumparaturi";
$impozit1 = impozit_vanzari($cumparaturi, 0.09);
echo " impozit1 = $impozit1";
$cumparaturi = 123.45;
echo " cumparaturi = $cumparaturi";
$impozit2 = impozit_vanzari($cumparaturi);
echo " impozit2 = $impozit2";
?>
Rezultatu afisat va fi:
cumparaturi = 123.45
impozit1 = 11.1105
cumparaturi = 123.45
impozit2 = 8.950125
- Functia impozit_vanzari preia doua argumente: un argument obligatoriu, denumit $cantitate,
si un argument prestabilit, denumit $rata.
Daca apelati functia si furnizati un singur argument, valoarea argumentului respectiv se
considera ca fiind valoarea argumentului $cantitate, iar valoarea 0.0725 se foloseste ca
valoare a argumentului $rata. Astfel, la prima invocare a functiei, pentru "impozit1", $rata are
valoarea 0.09, specificata drept al doilea argument al functiei. Cu toate acestea, la a doua
invocare a functiei, pentru "impozit2", $rata are valoarea 0.0725 deoarece este specificata
valoarea unui singur argument, si astfel "$rata" a preluat valoarea prestabilita initial.
- O lista cu mai multe functii php matematice este la pagina -> Functii PHP matematice
Functii PHP matematice

Aici gasiti functii PHP matematice, in special pentru lucrul cu numere.
1. abs(nr)
- Returneaza valoarea absoluta (cu +) a lui "nr".
<?php
echo abs(-7.8); // 7.8 (double /float)
echo abs(3); // 3 (integer)
echo abs(-5); // 5 (integer)
?>
2. base_convert(nr, baza1, baza2)

- Converteste un numar, "nr", din baza1 in baza2. Rezultatul returnat este un sir cu "nr"
convertit in baza2.
<?php
$nr = 18;
// Afiseaza numarul 18 convertit din baza 10 in baza 2 (cod binar)
echo base_convert($nr, 10, 2); // 10010
?>
3. bindec('sir_binar')
- Returneaza echivalentul numeric (decimal) al sirului binar din parametrul "sir_binar".
<?php
echo bindec('10010'); // 18
echo bindec('1000'); // 8
?>
4. ceil(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui "nr" la urmatorul (mai mare) intreg.
<?php
echo ceil(7.8); // 8
echo ceil(5); // 5
echo ceil(-2.3); // -2
echo ceil(1.2); // 2
?>
5. cos(radian)
- Returneaza valoarea cosinus a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo cos(30); // 0.15425144988758
echo cos(90); // -0.44807361612917
?>
6. decbin(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea binara a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5); // 11111111111111111111111111111011
echo decbin(88); // 1011000
?>
7. dechex(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea hexazecimala a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5); // fffffffb
echo decbin(88); // 58
?>
8. decoct(nr)
- Returneaza un sir cu valoarea octala a numarului "nr".
<?php
echo decbin(-5); // 37777777773
echo decbin(88); // 130
?>
9. floor(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui "nr" la anteriorul (mai mic) intreg.
<?php
echo floor(7.8); // 7
echo floor(5); // 5
echo floor(-2.5); // -3
echo floor(1.2); // 1
?>
10. fmod(x, y)
- Returneaza valoarea ramasa a lui "x" impartit la "y", care nu mai e multiplu de "y".
<?php
$x = 8.5;
$y = 3;
$r = fmod($x, $y); // $r va avea valoarea 2.5 (2 * 3 + 2.5 = 8.5)
?>
11. hexdec('hex')
- Returneaza valoarea zecimala a sirului hexazecimal "hex".
<?php
echo hexdec('ee'); // 238
echo hexdec('3fe'); // 1022
?>
12. hypot(c1, c2)

- Returneaza lungimea ipotenozei unui triunghi dreptunghic care are lungimea catetelor "c1"
si "c2".
<?php
echo hypot(3, 4); // 5
?>
13. is_infinite(val)
- Returneaza TRUE daca valoarea lui "val" este un numar infinit (precum log(0)), altfel,
returneaza FALSE.
<?php
$nr = log(0);
if (is_infinite($nr)) echo 'Nr. infinit';
?>
14. lcg_value()
- Returneaza un numar aleator intre 0 si 1.
<?php
echo lcg_value(); // 0.64820835969476
?>
15. log10(nr)
- Returneaza logaritmul in baza 10 a lui "nr"..
<?php
echo log10(1000); // 3
?>
16. log(nr, baza)

- Returneaza logaritm de "nr" in baza "baza". Daca al doilea parametru nu e specificat, va
returna logaritmul natural (in baza e).
<?php
echo log(9, 3); // 2
?>
17. max(nr1, nr2, ...)

- Returneaza cel mai mare numar dintre cele date la parametri.
<?php
echo max(9, 3, 8, 78, 55); // 78
?>
18. min(nr1, nr2, ...)

- Returneaza cel mai mic numar dintre cele date la parametri.
<?php
echo max(9, 3, 8, 78, 55); // 3
?>
19. mt_rand(min, max)

- Returneaza un numar aleator cuprins intre numerele "min" si "max". Similara este si functia
rand(), dar "mt_rand()" este de 4 ori mai rapida.
<?php
echo mt_rand(9, 55); // 47
?>
20. octdec('oct')
- Returneaza valoarea zecimala a sirului octal "oct".
<?php
echo octdec('42'); // 34
?>
21. pi()
- Returneaza valoarea aproximativa a lui PI. La fel ca si constanta M_PI.
<?php
echo pi(); // 3.1415926535898
echo M_PI; // 3.1415926535898
?>
22. pow(nr, putere)

- Returneaza valoarea obtinuta din "nr" la puterea "putere".
<?php
echo pow(4, 3); // 64
?>
23. round(nr)
- Returneaza valoarea rotunjita a lui numar la intregul ce mai apropiat.
<?php
echo round(7.8); // 8
echo round(5); // 5
echo round(-2.5); // -3
echo round(1.2); // 1
?>
24. sin(radian)
- Returneaza valoarea sinus a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo sin(30); // -0.98803162409286
echo sin(90); // 0.89399666360056
?>
25. sqrt(nr)
- Returneaza radical din "nr".
<?php
echo sqrt(225); // 15
?>
26. tan(radian)
- Returneaza valoarea tangenta a gradelor de cerc specificate la "radian".
<?php
echo tan(30); // -6.4053311966463
echo tan(90); // -1.9952004122082
?>
27. is_numeric(val)
- Returneaza TRUE daca "val" e o valoare numerica, altfel, FALSE.
<?php
$x = 32/3;
if (is_numeric($x)) echo "E un numar si are valoarea: $x"; // E un numar si are
valoarea: 10.666666666667
?>
Variabile si referinte in functii

• învatati sa folositi variabile globale, locale si statice
• învatati sa folositi referintele
Variabilele functiilor in PHP sunt de doua tipuri principale:

• Variabile globale
• Variabile locale
Variabilele globale sunt create în exteriorul functiei, în timp ce variabilele locale sunt create
în interiorul unei functii.
1. Utilizarea variabilelor globale
Asa cum s-a explicat anterior, variabilele globale sunt cele declarate în afara oricarei functii.
Totalitatea locurilor unde este accesibila o variabila se numeste "domeniu de existenta al
variabilei". Variabilele globale nu pot fi accesibile din interiorul corpului unei functii; cu alte
cuvinte, domeniul de existenta al unei variabile globale, nu include corpurile functiilor. Daca
doriti sa obtineti accesul la o variabila globala în cadrul unei functii, puteti extinde domeniul
de existenta al variabilei prin specificarea in functie a numelui variabilei, în cadrul unei
instructiuni GLOBAL.
Instructiunea GLOBAL are urmatoarea forma:
• GLOBAL variabila1, variabila2, variabila3;
Iata un exemplu concludent :
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
return $var1 + $var2;
}
echo "Suma este ". Suma();
?>
- Functia "Suma()" foloseste variabilele $var1 si $var2 declarate anterior, dar aceste variabile
nu au domeniu de valabilitate in interiorul functiei. Prin urmare rezultatul functiei este NULL.
Pentru a rezolva aceasta problema vom declara cele doua variabile ca fiind variabile globale,
ca in exempul urmator:
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
GLOBAL $var1, $var2;
return $var1 + $var2;
}
?>
- In exemplul de mai sus declaratia: "GLOBAL $var1, $var2" face ca variabilele $var1 si
$var2 sa fie recunoscute si in interiorul functiei.
- Puteti scrie si cu litere mici "global", dar e mai usor de recunoscut cu litere mari.
O alta metoda prin care putem solutiona aceasta problema este prin folosirea variabilei PHP
predefinite $GLOBALS, dupa cum puteti vedea in exemplu urmator:
<?php
$var1 = 135;
$var2 = 250;
function Suma() {
return $GLOBALS['var1'] + $GLOBALS['var2'];
}
?>
$GLOBALS este o variabila predefinita, este de fapt un array ; elementele acestei matrice au
cheia egala cu numele variabilelor declarate si valoarea egala cu cea a variabilelor declarate.
$GLOBALS este o variabila superglobala, ea va fi recunoscuta in orice script.
Puteti folosi oricare din cele doua variante prezentate: instrucrtiunea GLOBAL sau variabila
$GLOBALS.
In cele doua exemple prezentate mai sus rezultatul afisat va fi acelasi :
Suma este 385
2. Utilizarea variabilelor locale
Variabilele locale sunt create in interiorul functiei si sunt distruse cand se încheie apelul la
functia respectiva. În consecinta, variabilele locale sunt disponibile numai pe durata executiei
functiei asociate.
Argumentele functiilor constituie un tip important de variabila locala. Cu toate acestea, puteti
crea o variabila locala prin simpla atribuire a unei valori unei variabile din interiorul unei
functii.
Pentru a ilustra deosebirea dintre variabilele locale si cele globale, iata un script care defineste
o variabila locala denumita "$x" si o variabila globala cu acelasi nume:
<?php
function v_local() {
$x = 5;
echo " In corpul functiei x = $x";
}
$x = 2;
echo " In corpul scriptului x = $x";
v_local();
echo " In corpul scriptului x = $x";
?>
Cand executati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:
In corpul scriptului x = 2
In corpul functiei x = 5
In corpul scriptului x = 2
Remarcati diferenta dintre cele doua variabile $x, chiar daca numele variabilelor este acelasi.
Cand este apelata functia v_local(), $x ia valoarea 5, in rest, inainte si dupa, ia valoarea 2.
Domeniul de existenta al variabilei globale $x nu se extinde în interiorul corpului functiei
v_local(), iar domeniul de existenta al variabilei locale $x nu se extinde dincolo de corpul
functiei respective. Cu alte cuvinte, domeniile de existenta ale celor doua variabile sunt
complet distincte.
3. Utilizarea variabilelor statice
Uneori este nevoie ca o variabila locala sa-si pastreze valoarea de la un apel al functie
asociate la altul. Altfel spus, nu doriti ca variabila sa fie distrusa la încheierea apelului la
functie.
Pentru acest lucru puteti folosi instructiunea STATIC (la fel cu "static").
Forma instructiunii STATIC este similara cu aceea a instructiunii GLOBAL.
• STATIC $var1, $var2, $var3;
O variabila afisata într-o instructiune STATIC este cunoscuta sub numele de "variabila
statica".
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a unei variabile statice:
<?php
function v_local() {
$x = $x + 1;
echo " x = $x";
}
function v_static() {
STATIC $x;
$x = $x + 1;
echo " x = $x";
}
v_local();
v_local();
v_local();
v_static();
v_static();
v_static();
?>
Daca rulati acest script, veti primi urmatoarele rezultate:
x=1
x=1
x=1
x=1
x=2
x=3
Observati ca variabila locala $x, definita în cadrul functiei v_local(), este creata din nou la
fiecare apelare a functiei, în consecinta, valoarea sa este întotdeauna afisata ca fiind egala cu
1.
Prin contrast, variabila statica $x, definita în cadrul functiei v_static(), îsi pastreaza valoarea
de la un apel al functiei la urmatorul; ca atare, valoarea sa creste de fiecare data când este
executata functia.
4. Utilizarea referintelor
In mod prestabilit, argumentele transferate unei functii PHP sunt transmise prin valoare, ceea
ce înseamna ca valorile argumentelor sunt copiate si functiile utilizeaza copii ale valorilor
argumentelor lor, nu argumentele în sine. Ca o consecinta, o functie PHP nu poate modifica
valorile argumentelor sale.
Totusi, puteti stabili ca o functie sa aiba posibilitatea de a modifica valoarea unui argument,
specificând ca argumentul sa fie transferat prin referinta.
Când un argument este transferat prin referinta, valoarea sa nu este copiata; functia lucreaza
cu valoarea argumentului si are libertatea de a modifica acea valoare.
Pentru a specifica faptul ca un argument urmeaza a fi transferat prin referinta, inaintea
argumentului va fi adaugat un caracter ampersand (&). Puteti atasa acest caracter la argument
în antetul functiei sau în apelul la functie.
Iata un exemplu care prezinta apelul prin valoare si apelul prin referinta:
<?php
function p_valoare($a) {
$a = 1;
}
function p_referinta(&$a) {
$a = 1;
}
$b = 0;
p_valoare($b);
echo " \$b = $b";
$b = 0;
p_valoare(&$b);
echo " \$b = $b";
$b = 0;
p_referinta($b);
echo " \$b = $b";
?>
Dupa rulati acest script, veti obtine urmatoarele date de iesire:
$b = 0
$b = 1
$b = 1
Retineti ca scriptul contine doua functii, si anume "p_valoare()" si "p_referinta()". Fiecare
functie preia un singur argument, denumit $a. Antetul functiei "p_referinta()" specifica faptul
ca argumentul sau este transferat prin referinta; argumentul functiei "p_valoare()" este
transferat prin valoare.
Primul paragraf al programului invoca functia "p_valoare()", transferând argumentul prin
valoare. În consecinta, functia lucreaza cu o copie a argumentului sau, iar valoarea variabilei
$b nu se modifica.
Cel de-al doilea paragraf al programului invoca de asemenea functia "p_valoare()"; dar,
foloseste un caracter ampersand (&) pentru a determina transferul prin referinta al valorii
variabilei $b. În consecinta, functia modifica valoarea argumentului sau, care se transforma
din 0 în 1.
Cel de-a treilea paragraf al programului invoca functia "p_referinta()". Antetul functiei
respective foloseste un caracter ampersand (&) pentru a specifica faptul ca valoarea
argumentului sau este transferata prin referinta, în consecinta, functia modifica valoarea
argumentului sau, care se transforma din 0 în l.
Prin utilizarea referintelor se evita suprasarcina de copiere a valorilor argumentelor si implicit
se obtine o viteza mai mare de executie a programului. Cu toate acestea, programele devin
astfel mai dificil de înteles, iar referintele sau apelurile prin referinta pot cauza erori de
program. Cel mai indicat este sa evitati referintele, acolo unde este posibil, si sa definiti
functii care returneaza valori, si nu functii care modifica valorile propriilor argumente.
In versiunile PHP 5+, transmiterea la functiei a unui parametru prin referinta "Call-time pass-
by-reference", p_valoare(&$b), a fost scoasa din uz. Dar poate fi activata din php.ini, daca
aveti acces, prin setarea 'true' la "allow_call_time_pass_reference".
Lucrul cu siruri (1)

• Învatati sa utilizati secvente escape suplimentare pentru a include în siruri caracterele
speciale
• învatati sa utilizati codurile ASCII
• învatati sa creati date de iesire formatate
În Lectia 2 au fost prezentate sirurile, tipul de date PHP care stocheaza texte, în aceasta lectie
veti învata mai multe despre utilizarea sirurilor.
1. Crearea si afisarea sirurilor
Sa recapitulam notiunile elementare ale sirurilor
• Valorile de tip sir sunt secvente de caractere incluse între ghilimele duble sau simple
• Puteti include un caracter special în cadrul unui sir folosind o secventa escape care
reprezinta caracterul special.
• Variabilele pot fi de tip string si li-se poate atribui o valoare de tip sir.
• Operatorul de concatenare, punct, ( . ) se poate folosi pentru unirea sirurilor.
• PHP poate converti în mod automat o valoare numerica într-un sir, respectiv valoarea
unui sir într-un numar.
Secventele escape folosite în PHP:

• \n - salt la linie noua
\r - retur de car (rand nou)
\t - caracter de tabulare pe orizontala
\\ - backslash
\$ - simbolul dolarului
\" - ghilimele duble
\xxx - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar in octal
\xnn - caracterul asociat valorii ASCII xxx, exprimata sub forma unui numar în
hexazecimal
2. Secvente escape si cod ASCII
Ultimele doua secvente escape prezentate mai sus folosec un cod ASCII (America Standard
Code for Information Interchange) pentru reprezentarea unui caracter.
Codurile ASCII sunt valori întregi, care sunt cuprinse între 0 si 255; fiecare litera sau simbol
folosit frecvent în limbile vest-europene are asociat un cod ASCII. De exemplu, codul ASCII
asociat literei A este 65, iar codul asociat cifrei l este 49.
Prima secventa escape necunoscuta (\xxx) va permite sa folositi reprezentarea în octal (baza
8) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator. De exemplu, valoarea
zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentata în octal sub forma 101.
Ca atare, puteti reprezenta litera A folosind secventa escape "\101".
Cea de-a doua secventa escape necunoscuta (\xnn) va permite sa folositi reprezentarea
hexazecimala (în baza 16) a unui cod ASCII pentru specificarea caracterului corespunzator.
De exemplu, valoarea zecimala 65 (care este codul ASCII al literei A) poate fi reprezentat sub
forma hexazecimala 41. Ca atare, puteti reprezenta litera A cu ajutorul secventei escape "\41".
Valoarea unui numar zecimal este suma produselor dintre fiecare cifra care îl compune si o
putere a lui 10. De exemplu, numarul zecimal 123 are valoarea l x 10 la puterea 2 + 2 x 10 la
puterea 1 + 3 x 10 la puterea 0 = 1x100 + 2x10 + 3x1.
Puteti determina valoarea unui numar reprezentat folosind o alta baza prin înlocuirea lui 10 cu
valoarea bazei respective într-o expresie ca aceea prezentata anterior. De exemplu, valoarea
hexazecimala 123 este echivalenta cu valoarea zecimala l x 16 la puterea 2 + 2 x 16 la puterea
1 + 3 x 16 la puterea 0 = l x 156 + 2 x 16 + 3 x l = 291.
Similar, valoarea în octal 123 este echivalenta cu valoarea zecimala 1x8 la puterea 2 + 2x8 la
puterea 1 + 3x8 la puterea 0 = 1x64 + 2x8 + 3xl=83.
Daca vi se pare complicat sa calculam astfel, nu intrati în panica; în continuare veti învata sa
determinati valoarea în octal sau hexazecimal echivalenta cu orice valoare zecimala, folosind
functii PHP.
3. Utilizarea codurilor ASCII
Numeroase functii PHP sunt deosebit de folositoare la utilizarea codurilor ASCII. Aceste
functii sunt enumerate în tabelul urmator.
Functii folositoare în utilizarea codurilor ASCII
Functie Descriere
chr(/n) - Returneaza caracterul având codul ASCII dat de "n"
- Returneaza valoarea hexazecimala echivalenta cu valoarea
dechex(n)
zecimala data de "n"
- Returneaza valoarea în octal echivalenta cu valoarea zecimala
decoct(n)
data de "n"
- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea
hexdec(n)
hexazecimala data de "n"
- Returneaza valoarea zecimala echivalenta cu valoarea în octal
octdec(n)
data de "n"
ord(c) - Returneaza codul ASCII echivalent caracterului "c"
Iata un exemplu de utilizare a functiei ord() pentru a determina codul ASCII corespunzator
unui anumit caracter:
<?php
$c = "A";
$n = ord($c);
echo " Valoarea ASCII a caracterului $c este $n";
?>
Scriptul va afisa urmatorul rezultat:
Valoarea ASCII a caracterului A este 65
Iata un exemplu care afiseaza echivalentele în octal, respectiv hexazecimal al caracterelor
ASCII ale caror coduri sunt cuprinse între 33 si 40:
<?php
for ($i=33; $i<40; $i++) {
$c=chr($i);
$octal = decoct($i);
$hex = dechex($i);
echo " $i (octal $octal, hex $hex): caracter - $c";
}
?>
Scriptul va afisa urmatorul rezultat:
33 (octal 41, hex 21): caracter - !
34 (octal 42, hex 22): caracter - "
35 (octal 43, hex 23): caracter - #
36 (octal 44, hex 24): caracter - $
37 (octal 45, hex 25): caracter - %
38 (octal 46, hex 26): caracter - &
39 (octal 47, hex 27): caracter - '
4. Crearea datelor de iesire formatate
PHP include doua functii utile pentru generarea datelor de iesire formatate, în speta printf() si
sprintf().
Functia printf() afiseaza datele sale de iesire, în timp ce functia sprintf() returneaza datele
sale de iesire sub forma unei valori sir.
În general, fiecare functie preia doua sau mai multe argumente. Primul argument este un sir,
denumit sir de formatate, care specifica formatul datelor de iesire, iar celelalte argumente
specifica valorile care vor constitui datele de iesire.
Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei sprintf():
<?php
$num = 8.7;
echo $num;
$num = sprintf("%05.2f", $num);
echo ' '. $num;
?>
- Rezultatul afisat va fi:
8.7
08.70
- Cu ajutorul expresiei "%05.2f", sprintf() formateaza numarul din $num astfel incat acesta sa
fie format din 5 caractere dintre care unul punct (.) si 2 zecimale.
Iata si doua exemple de utilizare a functiei printf():

<?php
$n = 8;
printf("Valoarea lui n este: %d", $n);
?>
- Va afisa "Valoarea lui n este: 8".
Al doilea exemplu, putin mai complicat, prezinta modul de utilizare a functiei printf() cu mai
multe argumente pentru datele de iesire:
<?php
$sir = 'Aceasta este lectia %d din cursul %s';
$num = 13;
$tip = 'PHP';
printf($sir, $num, $tip);
?>
- Includerea datelor formatate in sir se face in ordinea adaugarii variabilelor intre parantezele
functiei "sprintf()".
- Va afisa "Aceasta este lectia 13 din cursul PHP".
Sirul de formatare consta dintr-o serie de caractere si directive ordinare. Un caracter ordinar
este orice caracter, în afara caracterului "%". Caracterele ordinare sunt pur si simplu copiate la
iesire.
Directivele reprezinta secvente de caractere care încep cu simbolul "%"; aceste determina
modul în care va fi formatat argumentul corespunzator.
O directiva simpla, cum este cea din exemplul precedent, poate consta dintr-un caracter "%"
urmat de un specificator de tip, precum "d", care arata ca argumentul trebuie tratat ca numar
zecimal. Cu toate acestea, o directiva mai sofisticata poate include urmatoarele componente,
care trebuie sa apara în ordinea indicata:
• Specificator de completare (optional): - Un specificator de completare precizeaza
caracterul care se va folosi pentru a completa rezultatul pâna la dimensiunea ceruta a
sirului, în cazul în care caracterul de completare este omis, rezultatul este completat cu
spatii. Specificatorul de completare poate fi un caracter spatiu sau un 0 (zero). Un
specificator de completare de tip spatiu este folosit frecvent cu sirurile, iar un
specificator de completare zero se foloseste mai ales alaturi de numere. Un alt caracter
de completare poate fi specificat prin prefixarea acestuia cu un singur semn al citarii
('). De exemplu, pentru a completa un rezultat cu liniute de subliniere, specificati '_
drept caracter de completare.
• Specificator de aliniere (optional): - Un specificator de aliniere indica daca rezultatul
trebuie sa fie aliniat la stânga sau la dreapta. Daca specificatorul de aliniere este omis,
rezultatul va fi aliniat la dreapta; daca se indica o cratima (-) drept specificator de
aliniere, rezultatul va fi aliniat la stânga.
• Specificator de latime (optional): - Un specificator de latime este un întreg care
determina numarul minim de caractere ale rezultatului; sau, daca argumentul este de
tip double, numarul minim de caractere situate la stânga punctului zecimal. Daca
rezultatul contine un numar mai redus de caractere, atunci va contine si caractere de
completare.
• Specificator de precizie (optional): - Un specificator de precizie este un punct
zecimal, urmat de un întreg care determina numarul de cifre dupa punctul zecimal pe
care trebuie sa le contina rezultatul. Specificatorul de precizie nu are nici un efect
pentru alte tipuri decât double (float).
• Specificator de tip (obligatoriu): - Specificatorul de tip determina modul de tratare si
afisare a argumentului.
Tabelul urmator prezinta specificatorii de tip disponibili.

Specificatorii de tip PHP folositi la formatarea sirurilor
Specificator de
Descriere
tip
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca
b
valoare binara
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si afiseaza caracterul
c
cu aceeasi valoare ASCII ca si argumentul
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca
d
valoare zecimala
f - Trateaza argumentul ca pe o valoare de tip double si îl
afiseaza ca valoare cu virgula mobila
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca pe o
o
valoare scrisa în octal
s - Trateaza argumentul ca pe un sir si îl afiseaza
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca numar
x
hexazecimal, cu litere scrise cu minuscule
- Trateaza argumentul ca pe un întreg si îl afiseaza ca numar
X
hexazecimal, cu litere scrise cu majuscule
Daca doriti sa inserati simbolul procentului în datele de iesire ale unui apel la functia printf()
sau sprintf(), inserati doua caractere "%".
Tabelul urmator prezinta rezultatele aplicarii a diferite siruri de formatare valorilor selectate.
Studiati tabelul si verificati daca ati înteles corect modul de operare a specificatorilor din
cadrul fiecarui sir de formatare. Remarcati ca, în cazul omiterii cifrelor zecimale, se produce
automat o rotunjire.
Spatiile au fost înlocuite prin accente circumflexe(^), pentru a facilita determinarea
numarului de spatii si a amplasarii acestora.
Exemple de rezultate ale utilizarii a diferite siruri de formatare
Valoare Format Rezultat
100 %d 100
100 %b 1100100
100 %o 144
100 %x 64
100 %f 100.000000
12.345 %^-10f 12.345000^^^^^^^^
12.345 %^10f ^^^^^^^^12 .345000
12.345 %^-10.2f 12.35^^^^^^^^
12.345 %10.2f ^^^^^^^^12.35
test %^-10s test^^^^^^
test %^10s *^^^^^^test
Daca utilizarea functiilor printf() si sprintf() pentru formatarea numerelor pare cam greoaie,
puteti folosi functia number_format(), care returneaza o valoare de tip sir continând un
rezultat formatat. Puteti apela functia cu unul, doua sau patru argumente:
• number_format(numar)
• number_format(numar, zecimale)
• number_format(numar, zecimale, punct_zecimal, separator_mii)
- Argumentul "numar" specifica valoarea numerica pe care doriti sa o formatati.
- Argumentul "zecimale" specifica numarul dorit de cifre zecimale.
- Argumentul "punct_zecimal" precizeaza caracterul ce se va folosi drept punct zecimal.
- Argumentul "separator_mii' precizeaza caracterul care se va folosi ca separator al miilor.
În mod prestabilit, rezultatul este formatat fara zecimale, este inserat un punct (.) înaintea
cifrelor care compun partea zecimala, respectiv se foloseste o virgula (,) pentru separarea
miilor.
De exemplu, apelul la functia number_format(1.234, 2) returneaza valoarea 1.23
Functia PHP sscanf(), este complementara functiei printf(). Daca functia printf() genereaza
date de iesire formatate, functia sscanf() citeste un sir, îl interpreteaza prin referirea la un sir
de formatare si stabileste valorile variabilelor specificate în functie de continutul sirului.
Sa luam în considerare urmatorul exemplu:
<?php
$subiect = "08,25,2008";
$n = sscanf($subiect, "%d,%d,%d", &$luna, &$zi, &$an);
echo "Au fost gasite $n valori";
echo " luna = $luna";
echo " zi = $zi";
echo " an = $an";
?>
Datele de iesire ale acestui script sunt:
Au fost gasite 3 valori
luna = 8
zi = 25
an = 2008
Lucrul cu siruri (2)

• Învatati sa maniupulati sirurile folosind diferite functii
• Invatati sa lucrati cu subsiruri
1. Manipularea sirurilor
PHP contine peste 70 de functii care lucreaza cu siruri. Aceasta sectiune descrie cateva functii
pe care este posibil sa le utilizati frecvent. Aceste functii va permit sa obtineti lungimea unui
sir, sa eliminati dintr-un sir caracterele de tip spatiu alb, sa convertiti caracterele unui sir în
majuscule sau minuscule si altele.
- Functia strlen() returneaza lungimea sirului specificat ca argument al functiei.
Iata un exemplu simplu de utilizare a functiei strlen():
<?php
$s = "Acesta este un sir";
$n = strlen($s);
echo " Lungimea sirului este: $n";
?>
Scriptul de mai sus va afisa:
Lungimea sirului este: 18
- Numeroase functii PHP va permit sa eliminati caracterele de tip spatiu alb de la una sau
ambele extremitati ale unui sir.
Iata un exemplu; care prezinta modul de operare al acestor functii:
<?php
$s = " Acesta este un sir ";
$n = strlen($s);
$trim =chop($s); // Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului

$n = strlen($trim);
$trim = ltrim($s); // Elimina spatiile albe din partea stanga a sirului

$n = strlen($trim);
$trim = rtrim($s); // Elimina spatiile albe din partea dreapta a sirului

$n = strlen($trim);
$trim = trim($s); // Elimina spatiile albe din ambele parti a sirului
$n = strlen($trim);
?>
Urmatorul tabel prezinta Functiile PHP de eliminare a caracterelor din siruri:

Functii PHP de eliminare a caracterelor din siruri
Functie Descriere
- Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la
chop(s)
extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu rtrim()
ltrim(s)
extremitatea din stânga a sirului
rtrim(s)
extremitatea din dreapta a sirului. Similar cu chop()
- Returneaza valoarea lui 's', eliminând spatiile albe de la ambele
trim(s)
extremitati
- Functia strtoupper() returneaza valoarea argumentului, convertita la majuscule.
- Functia strtolower{) returneaza valoarea argumentului, convertita la minuscule.
- Functia ucfirst{) returneaza valoarea argumentului, cu primul caracter din sir majuscula.
Nici una din functii nu modifica valoarea argumentului, valoarea convertita este cea returnata
ca rezultat al functiei.
Iata un scurt exemplu, care prezinta modul de operare a acestor functii:
<?php
$s = "abcdefg";
$rezultat = strtoupper($s);
$rezultat2 = ucfirst($s);
echo " strtoupper('$s'): $rezultat";
echo " ucfirst('$s'): $rezultat2";
$s = "ABCDE";
$rezultat = strtolower($s);
echo " strtolower('$s'): $rezultat";
?>
strtoupper(abcdefg): ABCDEFG
ucfirst(abcdefg): Abcdefg
strtolower(ABCDE): abcde
2. Compararea sirurilor
PHP furnizeaza patru functii care sunt deosebit de utile pentru compararea sirurilor. Aceste
functii sunt enumerate în tabelul urmator.
Fiecare functie returneaza o valoare al carei semn determina rezultatul comparatiei; nu trebuie
sa încercati sa interpretati valoarea returnata efectiva.
Functii PHP de comparatie între siruri
Functia Descriere
- Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta între majuscule si
minuscule. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai
strcasecmp(s1, s2)
mic decât 's2', o valoare mai mare decât zero daca 's1' este mai mare
decât 's2', respectiv 0 în celelalte cazuri.
- Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta între majuscule si
minuscule. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai
strcmp(s1, s2)
- Executa o comparatie fara sensibilitate la diferenta între majuscule si
minuscule. La comparatie sunt luate în considerare un numar de 'n'
strncasecmp(s1, s2, n) caractere. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai
- Executa o comparatie cu sensibilitate la diferenta între majuscule si
minuscule. La comparatie sunt luate în considerare un numar de 'n'
strncmp(s1,s2, n) caractere. Returneaza o valoare mai mica decât zero daca 's1' este mai
Iata un scurt exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:
<?php
$s1 = "abcd";
$s2 = "ABCE";
$rezultat = strcasecmp($s1, $s2);
echo " Functia strcasecmp a returnat $rezultat";
$rezultat = strcmp($s1, $s2);
echo " Functia strcmp a returnat $rezultat";
$rezultat = strncasecmp($s1, $s2, 3);
echo " Functia strncasecmp returnat $rezultat";
$rezultat = strncmp($s1, $s2, 3);
echo " Functia strncmp a returnat $rezultat";
?>
Functia strcasecmp a returnat -1
Functia strcmp a returnat 1
Functia strncasecmp returnat 0
Functia strncmp a returnat 1
Datele de iesire va arata ca functia strcasecmp() a identificat sirul "abcd" ca fiind mai mic
decât "ABCE", in schimb, functia strcmp(), la fel ca si functia strncmp(), a identificat sirul
"abcd" ca fiind mai mare decât "ABCE". Aceasta s-a întâmplat deoarece literele minuscule au
în secventa ASCII o pozitie superioara literelor scrise cu majuscule; litera 'A' are valoarea
ASCII 65, iar litera 'a' are valoarea ASCII 97.
De asemenea, datele de iesire arata ca functia strncasecmp() a identificat sirul "s1" ca egal cu
"s2", deoarece au fost luate in considerare numai primele 3 caractere.
3. Descoperirea si extragerea sub-sirurilor
PHP include numeroase functii care gasesc si extrag sub-tiruri, adica parti dintr-un sir. Cele
mai importante functii de acest gen sunt rezumate în tabelul urmator:
Functii PHP de extragere si cautare
Functie Descriere
- Returneaza toate sirurile 's1' de la prima aparitie a sirului 's2' si pâna la
strchr(s1,s2) sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Functia
strstr() executa aceeasi operatie
sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Sirurile 's1' si
stristr(s1,s2)
's2' sunt comparate fara a se tine cont daca literele sunt majuscule sau
minuscule
- Returneaza pozitia (nr. intreg) a primei aparitii a sirului 's2' în 's1'.Daca
strpos(s1,s2)
's2' nu este gasit, functia returneaza FALSE
- Returneaza toate sirurile 's1' de la ultima aparitie a sirului 's2' si pâna la
strrchr(s1,s2) sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. La comparatie
este folosit numai primul caracter al sirului 's2'
strstr(s1,s2) sfârsit. Daca 's1' nu este gasit, functia returneaza FALSE. Functia
strchr() executa aceeasi operatie
- Returneaza portiunea sirului 's' specificata de indexul întreg 'start'
substr(s, starf)
respectiv de indexurile 'start' si 'lung'. Prima pozitie a sirului este pozitia
substr(s, start, lung)
0.
Iata un exemplu simplu, care prezinta modalitatile de utilizare a mai multor functii de
extragere si cautare:
<?php
$s = "the cat on the mat near the bat";
$b = "at";
$n = strpos($s, $b);
echo " strpos(\"$s\", \"$b\"): $n";

$b = "at";
$n = strchr($s, $b);
echo " strchr(\"$s\", \"$b\"): $n";

$b = "at";
$n = strrchr($s, $b);
echo " strrchr(\"$s\", \"$b\"): $n";

$rezultat = substr($s, 4, 3);
echo " substr(\"$s\", 4, 3): $rezultat";
?>
Studiati cu atentie scriptul si tabelul de mai sus pentru a intelege datele de iesire. Iata si
datele de iesire:
strpos("the cat on the mat near the bat", "at"): 5
strchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at on the mat near the bat
strrchr("the cat on the mat near the bat", "at"): at
substr("the cat on the mat near the bat", 4, 3): cat
O potentiala dificultate în utilizarea functiei strpos() consta în aceea ca poate fi greu de
sesizat diferenta dintre valoarea returnata 0, care arata ca sub-sirul a fost gasit în pozitia
initiala a sirului, si valoarea returnata FALSE, care arata ca sub-sirul nu a fost gasit.
Iata un scurt exemplu care indica un mod adecvat de testare a valorii returnate de functia
strpos(), astfel încât sa se poata face diferenta între cele doua rezultate:
<?php
$poz = strpos($s1, $s2);
if ($poz == FALSE) {
echo " sub-sirul nu a fost gasit";
}
?>
Procedeul prezentat foloseste operatorul de identitate (==) pentru a determina daca valoarea
returnata este identica - nu doar aritmetic egala - cu valoarea FALSE.
4. Înlocuirea unui sub-sir
O operatie frecvent folosita în programare consta în gasirea unui sub-sir si înlocuirea sa cu o
valoare noua. PHP are doua functii deosebit de utile pentru asemenea operatii, si anume
str_replace() si substr_replace().
Mai jos sunt prezentate pe scurt aceste functii.
Remarcati ca functia str_replace() noteaza sub-sirul prin valoarea sa, în timp ce functia
substr_replace() noteaza sub-sirul prin pozitia sa în interiorul sirului subiect.
• str_replace(cauta, înlocuire, subiect) - Se cauta în sirul 'subiect' sub-sirul 'cauta';
daca sub-sirul este gasit, returneaza valoarea 'subiect', înlocuindu-se prima aparitie a
sirului 'cauta' cu 'înlocuire'.
• substr_replace(subiect, înlocuire, start, lungime) - Returneaza valoarea 'subiect',
înlocuind sub-siruf care începe de la 'start' si având lungimea 'lungime' cu sirul
'înlocuire'.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii:
<?php
$subiect = "the cat on the mat near the bat";
echo " Subiect : $subiect";
$cauta = "cat";
$inlocuire = "DOG";
$rezultat = str_replace($cauta, $inlocuire, $subiect);
echo " str_replace : $rezultat";
$inlocuire = "CAT";
$rezultat = substr_replace($subiect, $inlocuire, 4, 3);
echo " substr_replace : $rezultat";
?>
Iata si rezultatul exemplului :
Subiect : the cat on the mat near the bat
str_replace : the DOG on the mat near the bat
substr_replace : the CAT on the mat near the bat
Expresii regulate, regex

• Invatati sa scrieti si sa utilizati expresii regulate
• Invatati sa verificati sirurile in functie de expresii regulate
1. Scrierea expresiilor regulate (Regex)
Expresiile regulate (regex) sunt un sir de caractere sablon care descriu multimea cuvintelor
posibile care pot fi formate cu acele caractere, respectand anumite reguli. Aceste expresii
regulate folosesc paranteze (rotunde, patrate, acolade) prin care formeaza regulile de formare
a cuvintelor. Utilitatea cea mai frecventa a unei expresii regulate consta în a recunoaste daca
un sir contine sau nu cuvinte sau sub-sir care pot fi formate prin expresia regulata respectiva.
• De ex.: expresia m[ai]r poate forma cuvintele: mar si mir
Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice vocala. Puteti face
aceasta folosind expresia regulata [aeiou]. Prin includerea valorilor posibile între paranteze,
formati o expresie regulata echivalenta cu formularea "alege oricare din aceste valori". Daca
doriti sa permiteti si utilizarea, majusculelor, puteti scrie [aeiouAEIOU].
Sa presupunem ca doriti sa specificati un sir care poate include orice caracter scris cu
minuscule. Puteti scrie: [abcdefghijklmnopqrstuvwxyz]. Sau puteti folosi o forma mai
compacta [a-z], unde prin cratima se întelege "o serie de caractere consecutive".
Sa presupunem ca doriti sa specificati intr-o expresie regulata sirurile "sat", "mat" si "lat".
Pentru aceasta, aveti nevoie de expresia regulata [sml]at. Semnificatia acestei expresii
regulate este urmatoarea: "alege oricare din literele 's', 'm' si 'l' si scrie dupa litera respectiva
literele 'at'".
Daca un accent circumflex (^) este primul simbol mentionat între parantezele drepte, acesta
are ca efect inversarea semnificatiei expresiei regulate plasate între paranteze.
• De exemplu, expresia regulata [^a-z] corespunde oricarui caracter care nu este o litera
mica.
Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata se poate repeta, expresia regulat va fi urmata
de o pereche de acolade, care includ limitele superioara si inferioara ale repetitiei.
• De exemplu, expresia regulata [aeiou]{1,4} corespunde sirurilor care pot contine intre
1 si 4 vocale.
Pentru a specifica repetarea mai multor parti ale unei expresii regulate, includeti partile
respective între paranteze rotunde.
• De exemplu, expresia regulata ([sml]at){1 ,2} corespunde unui numar de una sau doua
repetari ale oricaruia dintre sirurile "sat", "mat" sau "lat".
Pentru a simplifica scrierea de reguli intr-o expresie regulata se folosesc anumite caractere
"speciale"
Sa presupunem ca doriti sa reprezentati o înmultire intre doua numere, puteti obtine ceva de
genul [0-9]*[0-9]. Totusi, aceasta expresie regulata nu are semnificatia dorita, deoarece '*'
este un factor de repetitie, nu un caracter dintr-un sir. Pentru a dezactiva semnificatia speciala
a caracterului '*', trebuie sa-l prefixati cu un caracter backslash: [0-9]\*[0-9].
Pentru a specifica faptul ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include
anumite caractere la inceput, prefixati expresia regulata cu un accent circumflex "^". De
exemplu, expresia regulata ^[sml]at corespunde sub-sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai
daca acestea apar la începutul sirului subiect.
Similar, pentru a arata ca o expresie regulata corespunde numai unui sub-sir care include
anumite caractere la sfarsit, anexati la expresia regulata un simbol al dolarului "$". De
exemplu, expresia regulata [sml]at$ corespunde sirurilor "sat", "mat" sau "lat" numai daca
acestea apar la sfârsitul sirului subiect.
Iata o lista cu mai multe caractere speciale si rolul lor in expresiile regulate:
• ^ - indica inceputul liniei
• $ - indica sfarsitul liniei
• . - (punct) orice caracter
• [] - un caracter dintre cele din paranezele patrate
• [^] - orice caracter, in afara celor din paranezele patrate
• \ - scoate din contextul formari expresiei caracterul care urmeaza
• + - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta odata si de cate ori e
posibil (de la 1 la infinit)
• * - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta de cate ori e posibil sau
niciodate (de la 0 la infinit)
• ? - caracterul (expresia) anterior acestui semn se poate repeta ce mult odata
• <> - un cuvant intreg
• (|) - lista de optiuni SAU
• {m, n} - repetarea expresiei de la "m" la "n" ori
Iata cateva exemple de expresii regulate:

• (.*) - Reprezinta toate caracterele (prin .) repetate de cate ori e posibil (dat de *)
• <salut> - Cuvantul "salut"
• (ci|co)tim - Reprezinta "citim" si "cotim"
• ^The .* hack$ - Sirurile care incep cu "the " si se sfarsesc cu " hack"
• ^www.[a-z0-9]+.ro$ - Reprezinta sirurile "www.---.ro" unde '---' poate fi orice litera
sau cuvant ce contine litere mici si numere
• (^-\+[0-9]*) - Orice numar care incepe cu "-" sau "+"
• ^([a-zA-Z0-9]+[a-zA-Z0-9._%-]*@([a-zA-Z0-9-]+\.)+[a-zA-Z]{2,4})$ - Expresie
regulata pentru adrese de e-mail
2. Utilizarea expresiilor regulate

PHP include numeroase functii care lucreaza cu expresii regulate. Tabelul urmator descrie
unele din aceste functii.
Functii PHP pentru expresii regulate
Functie Descriere
- Executa o identificare cu o expresie regulata (deprecata incepand cu
ereg
versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)
- Înlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate (deprecata
ereg_replace incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate
fi folosita preg_replace)
- Executa o identificare cu o expresie regulata insensibila la diferenta
eregi între majuscule si minuscule (deprecata incepand cu versiunea PHP 5.3
si anulata la PHP 6)
- Înlocuieste un sub-sir care corespunde unei expresii regulate insensibile
la diferenta între majuscule si minuscule (deprecata incepand cu
eregi_replace
versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate fi folosita
preg_replace)
- Cauta in sir caracterele sau sablonul care se potriveste cu expresia
preg_replace
regulata din functie si o inlocuieste cu alte valori date
- Divide un sir într-un tablou folosind o expresie regulata (deprecata
split incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6 - in locul ei poate
fi folosita preg_split)
- Creaza o expresie regulata, insensibila la diferenta între majuscule si
sql_regcase minuscule, dintr-un sir care contine o expresie regulata (deprecata
incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulata la PHP 6)
In continuare este dat un exemplu cu functia ereg().
Forma simpla a functiei ereg() preia doua argumente: un sir care contine o expresie regulata si
un sir subiect. Functia returneaza TRUE daca expresia regulata corespunde unui sub-sir al
sirului subiect; în caz contrar, returneaza FALSE.
- Iata un exemplu:
<?php
$model = "[sml]at";
$subiect = "La noi in sat";
$rezultat = ereg($model, $subiect);
if ($rezultat) {
echo 'Model inclus in subiect';
}
?>
- In acest script, variabila $rezultat primeste valoarea TRUE, deoarece sirul 'subiect' contine
sub-sirul "sat", care corespunde expresiei regulate.
Pentru verificare, instructiunea "if" verifica daca "$resultat" este TRUE si in caz afirmativ
executa comanda dintre acolade, "echo" care afiseaza 'Model inclus in subiect'.
- Pentru a verifica daca un sir contine numai litere si numere, puteti folosi direct functia
ctype_alnum()
- Deoarece functiile "ereg" au fost deprecate incepand cu versiunea PHP 5.3 si anulate din
PHP 6, este indicat sa nu le mai folositi, cunoasterea lor e necesara daca le intalniti in scripturi
mai vechi. Acestea au fost inlocuite cu functii "preg_" (Perl-Compatible). Mai multe detalii si
exemple despre aceste functii gasiti in manualul Expresii regulate (compatibile Perl.
Expresiile regulate compatigile Perl se adauga intre caractere "/". De exemplu sablonul ([a-
z0-9]+) se foloseste /([a-z0-9]+)/.
Iata un exemplu cu preg_grep(), aceasta returneaza un array compus din elementele unei
matrice care contin sablonul, expresia regulata cautata. Acest exemplu va returna doar acele
elementele dintr-o matrice care contin in ele sub-sirurile "casa" sau "masa".
<?php
$matrice = array('123casa', 'abc masa', '12-xy', '$asa_0/', '123abc casa');
$filtru = preg_grep("/([cm]asa)/", $matrice);
print_r ($filtru); // Afiseaza elementele matricei

?>
- Variabila "$matrice" contine un Array cu mai multe elemente cu siruri.
- In variabila $filtru e preluat rezultatul functiei "preg_grep()" a carei prim parametru este un
sablon de expresie regulata (adaugata intre ghilimele duble), iar al doilea este matricea in care
e cautat sablonul.
- Cu functia "print_r()" se va afisa elementele matricei obtinute in variabila "$filtru".
Rezultatul afisat e urmatorul:
Array ( [0]=>123casa [1]=>abc masa [4]=>123abc casa )
- Un ultim exemplu util, folosim functia preg_replace() si o expresie regulata pentru a
elimina caracterelor speciale dintr-un sir
<?php
$sir = 'Sir& ce contine*a <caractere: speciale? /in co@nte>xt';
$sir = preg_replace("/([^ A-Za-z0-9_]+)/", "", $sir);
echo $sir;
?>
In acest exemplu avem un sir (stocat in variabila $sir) ce contine diferite caractere mai putin
uzuale.
Functia "preg_replace", impreuna cu expresia regulata "/(^ A-Za-z0-9_]+)/", pastreaza in $sir
numai literele, cifrele, caracterul '_' si spatiu.
Instructiunea "echo" va afisa urmatorul rezultat:
Sir ce continea caractere speciale in context
Utilizarea variabilelor cookie

• învatati care este modul de functionare a variabilelor cookie
• învatati sa creati, sa obtineti accesul la variabilele cookie si sa le stergeti
• învatati sa specificati optiunile dintr-o variabila cookie
1. Accesul la variabilele cookie
Valorile majoritatii variabilelor dispar atunci când scriptul PHP care le contine îsi încheie
executia. Spre deosebire de acestea, valorile variabilelor cookie se pot pastra un timp
indefinit. Pentru ca valorile lor sa se poata pastra, browserul utilizatorului stocheaza
variabilele cookie în unitatea de hard-disc a utilizatorului.
Majoritatea navigatoarelor de Web au posibilitatea sa activeze/dezactiveze cookie-urile.
Trebuie sa tineti cont de acest lucru cand doriti sa folositi cookie in scripturile dv., totusi,
comform statisticilor, in jur de 1% dintre utilizatori au optiunea cookie dezactivata.
PHP pune la dispozitia utilizatorilor functii pentru transmiterea cookie-urilor de la server la
browser, si modalitati de citire a cookie-urilor.
Pentru a citi cooki-urile puteti utiliza variabila PHP de tip tablou $_COOKIE sau
$_HTTP_COOKIE_VARS, acestea contin numele si valoarea fiecarei variabile cookie
curenta. Daca doriti sa obtineti acces la acest tablou, puteti folosi un program ca urmatorul:
• Foreach($_COOKIE as $nume => $valoare)
echo " $nume => $valoare";
- $_COOKIE['numeCookie'] este o variabila super-globala, putand fi accesata si in functii
fara a mai specifica "global".
2. Crearea unei variabile cookie
Un lucru important de retinut este faptul ca cookie-urile trebuie sa fie transmise la browser
inaintea oricarei alte informatii.
Pentru a evita problemele, asigurati-va ca un script PHP care stabileste o valoare a unei
variabile cookie este plasat în partea superioara a fisierului, fara caractere de tip spatiu alb
care sa-l preceada. De asemenea, stabiliti valoarea variabilei cookie înainte de a executa o
instructiune 'echo' sau o alta instructiune PHP care trimite browserului date de iesire.
Pentru a crea o variabila cookie, folositi functia setcookie(), care are urmatoarea forma:
• setcookie(numeCookie, valoare, expirare)
- Argumentul 'numeCookie' specifica numele variabilei cookie, iar argumentul 'valoare'
specifica valoarea variabilei.
- Valoarea variabilei cookie este automat transmisa "urlencode" si cand este primita e
automat decodata.
- Argumentul 'expirare' indica momentul expirarii variabilei cookie; dupa ora specificata,
variabila cookie nu mai este accesibila.
În general, este convenabil sa se specifice momentul expirarii folosind functia time(), care
returneaza intervalul de timp (exprimat în secunde) scurs de la 1 ianuarie 1970. Puteti adauga
o valoare de tip decalaj (offset), care specifica intervalul de timp pe durata caruia variabila
cookie trebuie sa fie accesibila.
Folosind aceasta functie se pot transmite mai multe cookie-uri succesiv; protocoalele Web
limiteaza insa la maximum 20 numarul cookie-urilor ce pot fi trimise aceluiasi utilizator.
De exemplu, sa luam în considerare urmatoarea instructiune:
• setcookie("fruct", "banana", time()+3600);
Aceasta instructiune creeaza o variabila cookie denumita 'fruct', care are valoarea 'banana'.
Variabila cookie va fi disponibila timp de o ora (3600 secunde) de la crearea sa.
Daca preferati, puteti specifica momentul expirarii folosind functia mktime(). Aceasta functie
are urmatoarea forma:
• mktime(ore, minute, secunde, luna, zi, an)
De exemplu, urmatoarea instructiune creeaza o variabila cookie care expira la o secunda dupa
miezul noptii primei zile a anului 2009:
• Setcookie("fruct", "banana", mktime(0, 0, 1, 1, 1, 2009));
3. Stergerea unei variabile cookie
Deoarece o variabila cookie are o data de expirare, aceasta va fi stearsa automat la un oarecare
interval de timp dupa crearea sa. Totusi, puteti sterge o variabila cookie imediat. Pentru
aceasta, fixati momentul expirarii variabilei cookie la un moment de timp in trecut.
De exemplu, pentru a sterge o variabila cookie denumita 'fruct', puteti folosi urmatoarea
instructiune:
• setcookie("fruct", "", time()-3600);
Aceasta instructiune stabileste timpul de expirare cu o ora (3600 de secunde) în urma.
Remarcati ca valoarea variabilei cookie este exprimata sub forma unui sir vid (""); din
moment ce variabila cookie nu va mai fi disponibila, valoarea sa nu mai are importanta.
4. Specificarea accesului la o variabila cookie si alte optiuni
Functia setcookie() poate prelua maximum sase argumente.
Iata formatul complet al functiei setcookie():
• setcookie(nume, valoare, expirare, cale, domeniu, secure)
Argumentele 'nume', 'valoare' si 'expirare' au fost descrise în sectiunea precedenta.
- Argumentul 'cale' va permite sa specificati calea URL asociata variabilei cookie. În mod
prestabilit, variabila cookie este disponibila pentru scripturile din catalogul care contine
scriptul în care a fost configurata variabila respectiva, precum si pentrul scripturile din sub-
cataloagele aferente catalogului respectiv. În particular, scripturilor din cataloagele parinte ale
catalogului care contine scriptul nu li se permite accesul prestabilit la variabila cookie.
Pentru a pune variabila cookie la dispozitia scripturilor dintr-un anumit catalog si cataloagele
sale, specificati o valoare a argumentului 'cale'. De exemplu, pentru a pune variabila cookie la
dispozitia întregului arbore de cataloage, specificati " /" ca valoare a argumentului cale; pentru
a face variabila cookie disponibila în catalogul "/test" si în sub-cataloagele sale, specificati
"/test/" ca valoare a argumentului 'cale'.
- Daca nu este specificat nici un argument 'domeniu', o variabila cookie este disponibila
numai pentru scripturile din domeniul Web care a creat variabila respectiva. Argumentul
'domeniu' va permite sa specificati numele de domeniu asociat unei variabile cookie. În
consecinta, variabila cookie va fi disponibila numai pentru siturile Web din cadrul domeniului
specificat. De exemplu, sa presupunem ca un script din serverul Web
http://www.subdomeniu.domeniu.com creeaza o variabila cookie. În mod prestabilit, variabila
cookie este disponibila numai pentru gazda respectiva. Cu toate acestea, puteti face variabila
cookie disponibila pe întreg domeniul 'subdomeniu.domeniu.com', specificând
"subdomeniu.domeniu.com" ca valoare a argumentului 'domeniu'.
- Argumentul 'secure' este o valoare întreaga, care specifica daca variabila cookie trebuie
trimisa prin intermediul unei conexiuni sigure (HTTPS). Specificati valoarea l pentru a
împiedica transmiterea variabilei cookie în cazul în care conexiunea nu este sigura; pentru a
permite transmiterea variabilei cookie prin conexiuni HTTP obisnuite, specificati valoarea 0.
Lucrul cu fisiere (1)

• Invatati sa obtineti atributele unui fisier
• Invatati despre privilegiile unui fisier si utilizarea acestora
• Invatati sa deschideti si sa inchideti fisiere
1. Obtinerea atributelor unui fisier
Privilegiile asociate unui fisier sau unui catalog determina operatiile pe care le poate executa
un utilizator cu fisierul sau catalogul respectiv.
Pentru a adauga un fisier intr-un director, folosind PHP, trebuie sa aveti permisiunea de
scriere in acel director, de asemenea, pentru a adauga date intr-un fisier, trebuie sa aveti
permisiunea de scriere in fisierul respectiv.
Aceste permisiuni sunt date (configurate) de administratorul sistemului respectiv.
PHP furnizeaza numeroase functii care va permit sa obtineti informatii care descriu un fisier.
Tabelul urmator rezuma cele mai cunoscute dintre aceste functii.
Functii PHP pentru obtinerea atributelor unui fisier
Functie Descriere
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista, respectiv FALSE în caz
file_exists()
contrar
fileatime() - Returneaza timpul de acces la fisier sub forma de amprenta de timp UNIX.
- Returneaza timpul de modificare al i-nodului (structura de date care contine
filectime() informatii despre fisiere UNIX - N. T.) sub forma de amprenta de timp
UNIX.
filegroup() - Returneaza identificatorul numeric al grupului care detine fisierul
- Returneaza momentul de timp al modificarii fisierului sub forma de
filemtime()
amprenta de timp UNIX
fileowner() - Returneaza identificatorul numeric de utilizator al fisierului
fileperms() - Returneaza permisiunile fisierului
filesize() - Returneaza dimensiunea fisierului, în octeti
- Returneaza tipul fisierului, în speta "fifo", "char", "dir", "block", "link",
filetype()
"file" sau "unknown"
- Returneaza TRUE daca directorul specificat exista; în caz contrar,
is_dir()
returneaza FALSE
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista; în caz contrar, returneaza
is_file()
FALSE
is_readable() - Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si poate fi citit; în caz
contrar, returneaza FALSE
- Returneaza TRUE daca fisierul specificat exista si se poate scrie în acel
is_writable()
fisier; în caz contrar, returneaza FALSE
Functiile fileowner() si filegroup() returneaza fiecare un identificator numeric; puteti
converti identificatorul numeric într-un sir prin invocarea functiei posix_getpwuid() cu un
identificator de utilizator, respectiv a functiei posix_getgrgid() cu un identificat de grup.
Acestea returneaza informatii despre identificatorul precizat.
Iata un exemplu in care puteti vedea, si intelege mai bine, cum sunt folosite functiile rezentate
in tabelul anterior (fisierul 'test.txt' care va fi folosit de functii se afla in acelasi director cu
scriptul php):
<?php
$filename = "test.txt";
$result = file_exists($filename);
echo " file_exists(): $result";
$result = fileowner($filename);
echo " fileowner(): $result";
$result = filegroup($filename);
echo " filegroup(): $result";
$result = filetype($filename);
echo " filetype(): $result";
$result = filesize($filename);
echo " filesize(): $result";
$result = fileatime($filename);
$result = date("m/d/Y H:i", $result);
echo " fileatime(): $result";
$result = filectime($filename);
echo " filectime(): $result";
$result = filemtime($filename);
echo " filemtime(): $result";
$result = fileperms($filename);
$result = decoct($result);
echo " fileperms(): $result";
$result = is_file($filename);
echo " is_file(): $result";
$result = is_dir($filename);
echo " is_dir(): $result";
$result = is_readable($filename);
echo " is_readable(): $result";
$result = is_writable($filename);
echo " is_writable(): $result";
?>
Datele de iesire ale exemplului sunt urmatoarele
file_exists(): 1
fileowner(): 0
filegroup(): 0
filetype(): file
filesize(): 5
fileatime(): 08/28/2008 00:00
filectime(): 08/28/2008 10:49
filemtime(): 08/28/2008 11:32
fileperms(): 100666
is_file(): 1
is_dir():
is_readable(): 1
is_writable(): 1
- O lista cu mai multe functii utile in lucrul cu fisiere gasiti la pagina -> Functii pentru
fisiere si directoare.
2. Privilegii de fisier
Privilegiile asociate unui fisier (sau director) determina operatiile pe care utilizatorii le pot
efectua cu fisierul (sau directorul) respectiv. =
Privilegiile sunt date sub forma a trei grupuri alcatuite din câte trei caractere fiecare; cu alte
cuvinte, trei triade. Prima triada indica privilegiile acordate posesorului fisierului. Cea de-a
doua triada indica privilegiile acordate membrilor grupului posesor al fisierului. Cea de-a treia
triada indica privilegiile acordate altor utilizatori.
Cele 3 caractere care alcatuiesc un grup sunt reprezentate, in sistemele UNIX, prin
urmatoarele tri litere: 'r', 'w' si 'x'; acestea reprezinta:
• r - fisierul poate fi citit
w - se poate scrie în fisier
x - continutul fisierului poate fi executat
Caracterele unei triade apar întotdeauna în secventa 'rwx'. Daca o anumita litera este înlocuita
de o cratima (-), privilegiul asociat nu este accesibil.
De exemplu, sa examinam privilegiile specificate in urmatorul exemplu:
• rwxr-xr--
Aceste caractere au urmatoarea semnificatie:
• "rwx", posesorul fisierului poate citi, scrie sau executa fisierul
• "r-x", membrii grupului posesor al fisierului pot citi sau executa fisierul, dar nu pot
scrie în fisier
• "r--", alti utilizatori pot citi fisierul, dar nu pot scrie în fisier sau executa continutul
fisierului
Privilegiul 'x' este semnificativ numai pentru fisierele care includ un continut executabil, cum
sunt fisierele binare executabile (.exe) sau anumite categorii de scripturi.
Posesorul unui fisier poate modifica privilegiile asociate fisierului emitând comanda chmod
(aceasta functioneaza in sistemele de operare UNIX).
Aceasta comanda are doua forme. O forma va permite sa specificati privilegiile folosind cifre
scrise în octal; cealalta va permite sa le specificati folosind litere.
Pentru a specifica privilegiile folosind cifre în octal, calculati valoarea numerica a fiecarei
triade. Pentru aceasta, însumati numerele corespunzatoare fiecarui privilegiu disponibil din
cadrul triadei. Numerele asociate privilegiilor sunt urmatoarele:
• r-4
w-2
x-1
De exemplu, privilegiul "rwx" are valoarea 4 + 2 + 1 = 7. Similar, privilegiul "r-x" are
valoarea 4 + l = 5, iar privilegiul "r--" are valoarea 4.
Dupa ce ati calculat valoarea numerica a fiecarei triade, formati un numar din trei cifre scris în
octal, care este alcatuit din valoarea numerica a privilegiilor utilizatorilor, valoarea numerica a
privilegiilor membrilor grupului, si valoarea numerica a privilegiilor altor utilizatori. Astfel,
privilegiile "rwxr-xr--" corespund valorii în octal 754.
3. Modificarea privilegiilor unui fisier
Pentru a modifica privilegiile unui fisier, folositi functia chmod(), care are urmatoarea forma:
• chmod(nume_fisier, mod)
Argumentul 'nume_fisier' specifica numele si calea de acces a fisierului ale carui privilegii
urmeaza a fi modificate, iar argumentul 'mod' specifica privilegiile dorite, în general, se
prefera exprimarea privilegiilor sub forma unui numar scris în octal. Pentru aceasta, prefixati
valoarea folosind cifra 0.
De exemplu, puteti atribui unui fisier "text.txt" privilegiile "rwxr-xr--" specificând pentru
'mod' valoarea 0754, functia "chmod" va fi chmod("text.txt", 0754)
Pentru ca functia chmod() sa se execute cu succes, PHP trebuie sa ruleze sub contul
utilizatorului posesor al fisierului. Functia returneaza TRUE în caz de reusita, respectiv
FALSE în caz contrar.
Pentru a modifica grupul posesor al unui fisier, invocari functia chgrp(), care are forma:
• chgrp("nume_fifier", grup)
- Unde "grup" este un nume sau numar care desemneaza grupul respectiv.
Functiile chmod() si chgrp() nu functioneaza sub Microsoft Windows.
4. Deschiderea unui fisier
Inainte de a putea citi sau scrie într-un fisier, trebuie sa deschideti fisierul folosind functia
fopen().
• fopen("nume_fisier", "mod")
- unde 'nume_fisier' specifica numele si calea spre fisierul care urmeaza a fi deschis, iar 'mod'
indica tipul de acces dorit.
Modurile de deschidere a unui fisier sunt urmatoarele:
• r - Permite doar citirea fisierului
r+ - Citire sau scriere de la inceputul fisierului
w - Creaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele existente
w+ - Citire sau scriere; la scriere , creeaza fisierul daca nu exista si suprascrie datele
existente
a - Adaugare; Creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la sfarsitul fisierului
existent
a+ - Citire sau scriere; la scriere, creaza fisierul daca nu exista si adauga datele noi la
sfarsitul fisierului existent
x - Doar scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca acesta
exista
x+ - Citire sau scriere; Creaza fisierul daca nu exista si genereaza un averisment daca
acesta exista
b - Deschide fisierul in mod binar
Functia fopen() returneaza FALSE daca PHP nu a reusit sa deschida fisierul, în caz contrar,
returneaza o valoare care contine un întreg, numit "identificator de fisier", care se foloseste
pentru identificarea unui fisier de catre functiile care executa operatii cu fisiere.
De exemplu, instructiunea urmatoare deschide fisierul 'carte.txt' pentru citire:
• $fh = fopen("carte.txt", "r");
Sub Microsoft Windows, fisierele ASCII si fisierele binare sunt tratate în mod diferit. Când
deschideti un fisier binar sub Windows, specificati "b" ca al doilea caracter al modului; de
exemplu, "rb" pentru citire, "wb" pentru scriere, "a+b" pentru citire si adaugare. Daca nu
procedati astfel, citirile din fisier si alte operatii se vor încheia prematur sau vor esua.
5. Verificarea finalizarii unei operatii cu un fisier
Operatiile cu fisiere (inclusiv cele legate de deschiderea, citirea unui fisier si scrierea într-un
fisier) pot esua dintr-o varietate de motive. Deci, este important sa verificati daca fiecare
operatie s-a încheiat cu succes.
Iata o modalitate în care puteti proceda:
<?php
$fh = fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) {
echo "Nu a fost deschis fisierul carte.txt.";
}
?>
Functia fopen() returneaza FALSE daca nu reuseste sa deschida fisierul. In acest caz, scriptul
executa instructiunea echo care afisaza un mesaj.
O forma alternativa mai simpla foloseste operatorul OR (SAU):
<?php
($fh = fopen("carte.txt", "rb"))
OR die("Nu a fost deschis fisierul carte.txt.");
?>
6. Inchiderea unui fisier
Un fisier deschis consuma resursele sistemului. Când un script a terminat de utilizat un fisier,
scriptul trebuie sa închida fisierul, eliberând aceste resurse.
La sfârsitul unui script, PHP închide în mod automat fisierele deschise. Totusi, la programare
se recomanda sa închideti fisierele mai rapid, ori de câte ori este posibil.
Pentru a închide un fisier, folositi functia fclose():
• fclose(identificator_fisier)
- 'identificator_fisier' este identificatorul fisierului, returnat la deschiderea acestuia cu functia
fopen()
Iata un exemplu caracteristic de deschidere, utilizare si închidere a unui fisier:
<?php
$fh = fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) {
}
// Aici se insereaza instructiunile care folosesc fisierul deschis
fclose($fh);
?>
Functia fclose() returneaza valoarea TRUE daca fisierul a fost închis cu succes. Testarea
acestei valori este rareori necesara, deoarece nu se mai pot face prea multe dupa ce s-a ratat o
încercare de a închide un fisier.

• Învatati sa cititi datele dintr-un fisier
• Învatati sa afisati continutul unui fisier
• Învatati sa scrieti date intr-un fisier
1. Citirea dintr-un fisier
PHP furnizeaza o varietate de functii pentru citirea fisierelor. Una dintre acestea este fread(),
care are urmatoarea forma:
fread(identificator_fisier, lungime)
Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen(), iar argumentul
'lungime' specifica numarul maxim de octeti care vor fi cititi. Octetii cititi din fisier sunt
returnati sub forma de valoare de tip sir. Daca operatia de citire întâlneste sfârsitul fisierului,
PHP va returna mai putin de lungime octeti data.
Iata un exemplu de citire si de afisare a unui text dintr-un fisier, folosind functia fopen()
(Fisierul "carte.txt" folosit ca test in exemplele de mai jos trebuie sa se afle in acelasi
director in care este si scriptul php):
<?php
$fh = @fopen("carte.txt", "rb");
if (!$fh) {
}
else {
$s = fread($fh, 256);
echo " Citeste: $s";
fclose($fh);
}
?>
Exemplul citeste maximum 256 de octeti din fisier daca fisierul a fost deschis.
- Am folosit caracterul @ in fata functiei "fopen()" pentru a impedica afisarea erorilor de la
server in cazul cand fisierul nu poate fi deschis. Este deja functia "if()" care verifica si
afiseaza mesaj in caz de nedeschidere a fisierului.
Pentru a citi un numar mai mare sau mai mic de octeti, modificati valoarea argumentului
lungime al functiei fread().
PHP include o functie conexa, denumita fgetc(), care citeste un octet din fisierul specificat.
Pentru a citi si a afisa întregul continut al fisierului, puteti folosi functia filesize() pentru a
furniza valoarea argumentului lungime, astfel:
<?php
$nume = "carte.txt";
$fh = @fopen($nume, "rb");
if (!$fh) {
}
else {
$l = filesize($nume);
$s = fread($fh, $l);
fclose($fh);
}
?>
2. Citirea unei linii de text
Se obisnuieste frecvent citirea linie cu linie a unui text dintr-un fisier.
Functia fgets() citeste o linie dintr-un fisier; functia are urmatoarea forma:
fgets(identificator_fisier, lungime)
- Argumentul 'identificator_fisier' este o valoare returnata de functia fopen(); aici, argumentul
'lungime' specifica numarul maxim de octeti dintr-o linie care vor fi cititi, minus o unitate,
pentru a permite includerea caracterului de terminare a liniei (acesta poate fi omis si va citi
toata linia). Octetii cititi din fisier sunt returnati ca valoare de tip sir.
Iata un exemplu care prezinta modul de citire si de afisare a primilor 125 octeti din prima linii
a unui fisier :
<?php
if (!$fh) {
}
else {
$s = fgets($fh, 126);
fclose($fh);
}
?>
- In exemplul de mai sus, daca prima linie din fisierul "carte.txt" are mai mult de 125 de
caractere, va afisa doar primele 125, daca are mai putin de 125 de caractere, va afisa doar
caracterele care sunt incluse in prima linie.
3. Citirea linie cu linie a unui întreg fisier
În general, dintr-un fisier trebuie citit mai mult decât prima linie a acestuia. Pentru aceasta, un
script trebuie sa dispuna de o modalitate de a determina momentul când fisierul a fost citit în
totalitate.
Functia feof() are chiar acest scop, returnând o valoare care arata daca s-a ajuns sau nu la
sfârsitul fisierului. Functia are urmatoarea forma:
feof(identificator_fisier)
Argumentul 'identificator_fisier' este valoarea returnata de functia fopen().
Functia feof() returneaza TRUE daca fisierul specificat este la sfârsit; în caz contrar,
returneaza FALSE.
Iata cum se poate folosi functia feof() pentru a controla procesul de citire a unui întreg fisier,
linie cu linie:
<?php
if (!$fh) {
echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis";
}
while (!feof($fh)) {
$s = fgets($fh, 256);
echo " Citeste : $s";
}
fclose($fh);
?>
- Instructiunea "while" asigura faptul ca functia fgets() este apelata în mod repetat, pâna la
citirea tuturor liniilor.
O alta modalitate simpla de a citi linie cu linie un întreg fisier consta în a folosi functia file().
Aceasta functie returneaza un tablou în care fiecare element contine o linie a fisierului
specificat.
Iata un exemplu care foloseste functia file() pentru a citi si pentru a afisa continutul unui
fisier:
<?php
$tablou = file("carte.txt");
foreach ($tablou as $s) {
}
?>
Aceasta metoda nu este adecvata pentru fisiere de foarte mari dimensiuni, deoarece în tablou
este încarcat întregul continut al fisierului, ceea ce poate necesita o cantitate de memorie
superioara celei disponibile.
4. Afisarea continutului unui fisier
PHP furnizeaza doua functii care faciliteaza afisarea continutului unui fisier.
- Una dintre functii, fpassthru(), necesita un argument care specifica identificatorul fisierului
care urmeaza sa fie afisat:
• $fh = fopen("carte.txt", "rb");
fpassthru($fh);
Dupa ce a afisat fisierul, functia îl închide automat.
- Cealalta functie, readfile(), necesita numai numele sau calea fisierului:
• readfile("carte.txt");
5. Navigarea printr-un fisier
Fiecare fisier are un pointer asociat care indica pozitia octetului unde se va produce
urmatoarea operatie.
Puteti folosi functia rewind() pentru a readuce pointerul la începutul fisierului. Functia are
urmatoarea forma ('identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia
fopen()):
rewind(identificator_fisier)
Nu puteti readuce pointerul unui fisier la începutul propriu-zis al unui fisier daca fisierul a fost
deschis pentru un acces de tip atasare, adica într-unul din modurile 'a' sau 'a+'.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei rewind() pentru a afisa de doua ori
continutul unui fisier:
<?php
if (!$fh) {
echo "Fisieru carte.txt nu a putut fi deschis";
}
$s = fgets($fh, 256);
}
// Deruleaza la inceputul fisierului si reia redarea acestuia
rewind($fh);
$s = fgets($fh, 256);
echo " Citeste \$s : $s";
}
fclose($fh);
?>
Daca se produce vreo eroare, functia rewind() returneaza zero.
Desi functia rewind() este utila în caz de nevoie, necesitatea de a readuce un pointer de fisier
la începutul fisierului nu este chiar atât de frecventa.
Functia fseek() furnizeaza o mai mare flexibilitate, permitându-va sa pozitionari pointerul de
fisier astfel încât sa puteti citi sau scrie în orice punct al fisierului.
Functia are doua forme, cea mai simpla fiind urmatoarea:
fseek(identificator_fisier, offset)
unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'offset'
este pozitia dorita a pointerului de fisier, specificata în octeti, în raport cu începutul fisierului.
In caz de reusita, functia fseek() returneaza 0; în caz contrar, returneaza -l .
O forma alternativa a functiei asigura un grad superior de flexibilitate, avand urmatoarea
forma:
fseek(identificator_fisier, offset, baza)
unde 'identificator_fisier' si 'offset' au semnificatiile definite anterior, iar 'baza' ia una ; dintre
urmatoarele valori:
• SEEK_SET, care stabileste pozitia pointerului de fisier în raport cu începutul fisierului
• SEEK_CUR, care stabileste pozitia pointerului de fisier în raport cu valoarea curenta a
pointerului
• SEEK_END, care stabileste pozitia pointerului de fisier relativ la sfârsitul fisierului
Valoarea argumentului 'offset' poate fi pozitiva, negativa sau zero.
De exemplu, pentru a pozitiona pointerul cu 1000 de octeti înainte de sfârsitul fisierului,
emiteti urmatorul apel de functie:
• fseek($fh, -1000, SEEK_END)
Pentru a obtine valoarea curenta a pointerului de fisier, folositi functia ftell(), care are
urmatoarea forma:
• ftell(identificator_fisier)
Functia returneaza valoarea curenta a identificatorului de fisier, respectiv valoarea zero daca
functia esueaza.
6. Scrierea într-un fisier
Pentru a scrie intr-un fisier se foloseste functia fwrite(), aceasta are urmatoarea forma:
fwrite(identificator_fisier, date);
- Unde 'identificator_fisier' este identificatorul de fisier returnat de functia fopen(), iar 'date'
este o valoare sir care determina datele care urmeaza a fi scrise.
Daca executia functiei reuseste, returneaza numarul octetilor scrisi; în caz contrar, returneaza
valoarea —l.
Iata un exemplu care prezinta modul de scriere a datelor într-un fisier:
<?php
$fh = @fopen($nume, "ab");
if (!$fh) {
}
else {
$ok = fwrite($fh, "Acestea sunt datele adaugate \n");
echo " Rezultatul scris este: $ok";
fclose($fh);
}
?>
Acest script va avea urmatoarele date de iesire:
Rezultatul scris este: 30
- Programul prezentat în exemplul anterior scrie în fisierul "carte.txt" o linie de text. Deoarece
fisierul a fost deschis folosind modul "a", datele sunt atasate la fisier; cu alte cuvinte, datele
sunt scrise la sfarsit, dupa toate datele existente în fisier.
Observati ca a fost scris si un caracter de terminare a liniei ("\n"), astfel încât fisierul sa poata
fi citit linie cu linie la un moment de timp ulterior. Daca lucrati cu un fisier text, în general e
util sa includeti un caracter de terminare a liniei la sfârsitul fiecarei linii scrise în fisier.
Programul din exemplu scrie în fisier o singura linie de text. Totusi, puteti scrie mai multe
linii, daca doriti. Daca apelati functia fwrite() din interiorul unei bucle, aveti posibilitatea de a
scrie mai multe linii. Dupa ce ati scris toate liniile de care aveti nevoie, închideti fisierul prin
apelarea functiei fclose().
PHP mai furnizeaza si o forma alternativa a functiei fwrite():
• fwrite(identificator_fisier, date, lungime);
Aceasta forma include un al treilea argument, si anume "lungime", care va permite sa
specificati numarul maxim de octeti care vor fi scrisi.
Argumentul "lungime" al functiei fwrite() trebuie utilizat atunci când se scrie în fisiere binare
sub Microsoft Windows.
Windows prefera secventa de terminare a liniei "\r\n". Atunci când scrieti programe PHP
pentru sisteme Windows, este de preferat sa folositi secventa "\r\n" de terminare a liniei.
- PHP dispune de o alta functie pentru scrierea fisierelor, fputs(). Totusi, în afara de nume,
fputs() este similara cu functia fwrite().
Functii pentru fisiere si directoare

Aici gasiti cateva din cele mai utile functii PHP pentru lucru cu sistemul de fisiere si
directoare.
1. basename(adresa, "sufix")
- Returneaza partea cu numele fisierului dintr-o adresa URL. "sufix" e optional, daca e
specificat, functia elimina si pe acesta de la sfarsitul numelui.
<?php
$url = 'http://www.marplo.net/php-mysql/index.php';
$file = basename($url); // $file e "index.php"
$file = basename($url, ".php"); // $file e "index"
?>
2. chmod(file, mod)
- Modifica prmisunile CHMOD a lui "file" (cale si nume fiser) cu cele specificate la "mod"
(0777, 0644, ...). Daca modificarea reuseste returneaza TRUE, in caz contrar, FALSE.
<?php
chmod("director/fisier.ext", 0755);
?>
3. copy(sursa, destinatie)
- Copie fisierul specifical la "sursa", in locatia "destinatie" (aici poate fi specificata si
denumirea fisierului la dstinatie). Aca fisierul deja exista, va fi inlocuit de cel copiat. Funtctia
returneaza TRUE in caz de reusita sau FALSE.
"> <?php
$file = 'examplu.txt';
$newfile = 'dir/examplu.txt.bak';
if (!copy($file, $newfile)) {
echo "Fisierul$file nu a putut fi copiat \r\n";
}
?>
4. dirname(adresa)
- Returneaza numele directorului din "adresa", fara numele fisierului sau alte extensii.
<?php
$url = 'marplo.net/php-mysql/index.php';
$dir = dirname($url);
echo $dir; // marplo.net/php-mysql

?>
5. disk_free_space(cale_dir)
- Returneaza spatiul liber al sistemului in directorul specificat la "cale_dir". Returneaza
numarul de bytes liberi sau FALSE daca functia esueaza.
<?php
$dir = '/'; // Directorul radacina
echo disk_free_space($dir); // 123456789
?>
6. disk_total_space(cale_dir)
- Returneaza spatiul total al sistemului in directorul specificat la "cale_dir". Returneaza
numarul total de bytes sau FALSE daca functia esueaza.
7. fopen("fisier", "mod")
- Deschide un pointer la "fisier", in modul de lucru "mod". "mod" poate fi ("b" e indicat sa fie
adaugat pentru sistemele windows):
• r sau rb - pentru citire.
• r+ sau r+b - citire si scriere.
• w sau wb - creare si scriere fisier de la 0.
• w+ sau w+b - citire si scriere fisier de la 0, il creaza daca nu exista.
• a sau ab - scriere, adauga datele dupa cele deja existente. Creaza fisierul daca nu
exista.
• a+ sau a+b - citire si scriere, adauga datele dupa cele deja existente. Creaza fisierul
daca nu exista
• x sau xb - creare si scriere, daca fisierul exista deja, returneaza eroare.
• x sau x+b - creare pentru citire si scriere, daca fisierul exista deja, returneaza eroare.
<?php
$file = 'tutoriale.php';
$fo = fopen($file, "a+b"); // Deschide fisierul, in modul de citire si adaugare date
fclose($fo); // Inchide pointer-ul, elibereaza memoria folosita
?>
8. fclose(file_pointer)
- Inchide deschiderea unui fisier cu "fopen()" (transmisa la "file_pointer"), eliberand memoria
folosita de acea deschidere. Returneaza TRUE daca functia reuseste, in caz contrar, FALSE.
<?php
$fo = fopen($file, "rb"); // Deschide fisierul, in modul de citire ("rb") si creaza pointer-ul
fisierului
?>
9. feof(file_pointer)
- Testeaza sfarsitul unnui fisier cu deschiderea specificata la "file_pointer". Functie utila cand
fisierul e citit linie cu linie. Returneaza TRUE daca pointer-ul e la sfarsitul fisierului, altfel,
returneaza FALSE.
<?php
$fo = fopen($file, "rb"); // Deschide fisierul, in modul de citire ("rb")
// Parcurge fisierul pana ajunge la sfarsit (atunci "feof" e TRUE - adica "!feof" e FALSE)
while(!feof) {
}

?>
10. fgets("pointer", lungime")

- Citeste numarul de caractere specificat la "lungime" dintr-un fisier deschis si specificat la
"pointer". Citirea se face din locul unde a ajuns pointer-ul in fisier, daca "lungime" nu e
specificat citirea se va face pana la sfarsitul randului curent (daca lungimea liniei e mai mare
de 8 KB, e indicata specificarea ei).
<?php
$file = 'cursuri.php';
$fo = fopen($file, "rb"); // Deschide fisierul, in modul de citire ("rb")
$text = fgets($fo, 250); // Citeste 250 caractere din primul rand al fisierului
fclose($fo);
?>
11. file_exists("fisier")
- Returneaza TRUE daca "fisier" exista, altfel, returneaza FALSE.
<?php
if (file_exist('dir/file.ext')) echo 'Fisierul exista';
else echo 'Fisierul nu exista';
?>
12. file_get_contents("fisier")
- Returneaza tot continutul din "fisier" intr-un sir. Daca "fisier" nu poate fi citit, returneaza
FALSE.
13. file_put_contents("fisier", "continut")

- Scrie in "fisier" sirul specificat la "continut". Daca fisierul exista, suprascrie datele existente,
daca nu exista, il creaza. Daca nu poate scrie in "fisier", returneaza FALSE.
<?php
$file = 'cursuri.php';
$context = file_get_contents($file); // Preia continutul fisierului
$context .= 'Sir nou adaugat dupa cel existent';
file_put_contents($file, $context); // Adauga continutul din $context in $file

?>
14. file("fisier", flag)

- Preia continutul fisierului intr-un array, fiecare linie din "fisier" va fi un element din matrice.
"flag" e optional, in locul lui se poate adauga: FILE_IGNORE_NEW_LINES (nu va prelua
si caracterele de linie noua), FILE_SKIP_EMPTY_LINES (va sari peste randurile goale).
<?php
$aray_file = file('tutorials.php');
// Sau
$aray_file = file('tutorials.php', FILE_IGNORE_NEW_LINES |
FILE_SKIP_EMPTY_LINES);
// Afiseaza primul rand

echo $aray_file[0];
?>
15. fileatime("file")
- Returneaza timestamp-ul (timpul UNIX) cand a fost accesat ultima data "file", sau in caz de
nereusita, FALSE.
<?php
$file = 'somefile.txt';
if (file_exists($file)) {
echo "$file a fost accesat in data: " . date("F d Y H:i:s", fileatime($file));
}
// Afiseaza ceva de genul: somefile.txt a fost accesat in data: April 14 2010 22:16:23
?>
16. filectime("file")
- Returneaza timestamp-ul (timpul UNIX) cand a fost modificat ultima data "file", sau in caz
de nereusita, FALSE. Similara cu aceasta e functia filemtime()
17. fileperms("file")
- Returneaza permisiunile CHMOD ale "file", sau FALSE.
18. filesize("file")
- Returneaza marimea lui "file", in bytes, sau FALSE.
19. flock(file_pointer, flag)

- Blocheaza / deblocheaza accesul de citire sau scriere la un fisier deschis cu "fopen()",
specificat la "file_pointer". Returneaza TRUE, sau daca functia esueaza, FALSE. Modul de
blocare, sau deblocarea, se specifica la "flag", acesta putand fi:
• LOCK_SH - blocare acces citire.
• LOCK_EX - blocare acces scriere.
• LOCK_UN - deblocare
<?php
$fo = fopen("fisier.txt", "r+");
if (flock($fo, LOCK_EX)) { // blocheaza alt acces la fisier pt scriere

fwrite($fo, "Scrie ceva in el.");
flock($fo, LOCK_UN); // Elibereaza blocarea
} else {
echo "Nu poate bloca fisierul!";
}
fclose($fo);
?>
20. fseek(file_pointer, pozitie)

- Muta pozitia pointer-ului dintr-un fisier deschis cu "fopen()" la numarul de caractere
specificat de "pozitie" (0 e primul caracter). In caz de succes returneaza 0, altfel, -1.
<?php
$fo = fopen('somefile.txt', 'r+b');
fseek($fo, 199); // Muta pointerul in fisier la al 200-lea caracter
?>
21. ftell(file_pointer)
- Returneaza pozitia curenta a indicatorului (pointer) dintr-un fisier deschis cu "fopen()"
(specificat la "file_pointer"). In caz de esec returneaza FALSE.
<?php
// Deschide un fisier si citeste cateva caractere
$fo = fopen("dir/file.txt", "rb");
$data = fgets($fo, 12);
// Afiseaza locatia unde e acum pointer-ul in fisier
echo ftell($fo); // 11
fclose($fo);
?>
22. fwrite(file_pointer, 'sir')

- Scrie intr-un fisier deschis cu "fopen()" (specificat la "file_pointer") continutul din "sir".
<?php
// Daca poate deschide fisierul pt. adaugare date
if ($fo = fopen('tutorial.txt', "a+b")) {
$add = 'Textul ce va fi adaugat';
// Daca nu poate adauga datele, returneaza eroare

// Altfel, confirmare
if (fwrite($fo, $add) === FALSE) echo 'Eroare, textul nu a putut fi adaugat';
else echo 'Datele au fost scrise';
fclose($fo);
}
?>
23. is_dir("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" exista si este un director, altfel returneaza FALSE.
<?php
if (is_dir('php')) echo 'php este un director in cel curent';
?>
24. is_file("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" exista si este un fisier, altfel returneaza FALSE.
<?php
if (is_file('php/tutoriale.php')) echo 'tutoriale.php este un fisier in directorul "php" din cel
curent';
?>
25. is_readable("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" (fisier sau director) exista si poate fi citit, altfel returneaza
FALSE.
<?php
// Daca fisierul poate fi citit, il citeste si afiseaza continutul
if (is_readable('php/tutoriale.php')) readfile('php/tutoriale.php');
?>
26. is_uploaded_file("fisier_up")
- Returneaza TRUE daca "fisier_up" a fost incarcat pe server, prin upload si primit prin
$_POST, altfel returneaza FALSE. Parametrul functiei trebuie sa fie de forma
"$_FILES['userfile']['tmp_name']".
<?php
// Daca fisierul poate fi citit, il citeste si afiseaza continutul
if (is_uploaded_file($_FILES['userfile']['tmp_name'])) echo 'Fisierul a fost incarcat';
else echo 'Fisierul nu a putut fi incarcat';
?>
27. is_writable("nume")
- Returneaza TRUE daca "nume" (fisier sau director) exista si poate sa scrie in el, altfel
returneaza FALSE.
<?php
if (is_writable('php/tutoriale.php')) echo 'tutoriale.php poate fi scris';
?>
28. mkdir("dir", chmod)

- Returneaza TRUE daca a putut crea directorul "dir" cu permisiunile specificate la "chmod",
altfel returneaza FALSE.
<?php
if (mkdir('php')) echo 'Directorul a fost creat';
?>
29. pathinfo("adresa_file")
- Returneaza o matrice cu informatiile: ale "adresa_file".
<?php
$path_parts = pathinfo('/www/htdocs/index.php');
echo $path_parts['dirname']; // /www/htdocs

echo $path_parts['basename']; // index.php
echo $path_parts['extension']; // php
echo $path_parts['filename']; // index (incepand cu PHP 5.2.0)
?>
30. readfile("fisier")
- Citeste si returneaza la browser (afiseaza) continutul din "fisier". In caz de esec returneaza
FALSE.
31. realpath("cale_adresa")
- Returneaza calea reala in sistem a unei adrese din "cale_adresa", rezolvand referinte
ca .. / ./ ../.
<?php
echo realpath('./../../etc/passwd'); // /etc/passwd
echo realpath('/windows/system32'); // C:\WINDOWS\System32
echo realpath(__FILE__); // Va returna calea absoluta pe server a fisierului curent
?>
32. rename("nume", "nume_nou"

- Redenumeste un director sau fisier specificat la "nume", cu "nume_nou". In caz de succes
returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
rename("dir/file.txt", "dir/my_file.txt");
?>
33. rewind(file_pointer)
- Readuce pozitia pointer-ului dintr-un fisier deschis cu "fopen()" (specificat la "file_pointer")
la inceputul fisierului (0, primul caracter). In caz de succes returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
// Deschide un fisier si citeste cateva caractere
$fo = fopen("tutorial.txt", "rb");
$data = fgets($fo, 12);
// Afiseaza locatia unde e acum pointer-ul in fisier

rewind($fo); // Readuce pointer-ul la inceput
// Afiseaza iar locatia indicatorului

fclose($fo);
?>
34. rmdir("dir")
- Sterge directorul specificat la "dir". Acesta trebuie sa fie gol. In caz de succes returneaza
TRUE, altfel FALSE.
35. tempnam("dir", "prefix")

- Creaza un fisier cu nume unic, avand la inceput in nume sirul specificat la "prefix", in
directorul "dir". Ii acorda CHMOD 0600. Daca directorul specificat nu exista, creaza fisierul
in directorul "temp" al sistemului si returneaza numele fisierului. In caz de nereusita
returneaza FALSE.
36. tmpfile()
- Creaza un fisier temporar, cu nume unic. Returneaza un pointer de fisier, ca si "fopen()", cu
modul de deschidere "w+". In caz de nereusita returneaza FALSE. Cu "fclose()" fisierul
temporar va fi sters.
<?php
$temp = tmpfile(); // Creaza fisierul temporar
fwrite($temp, "Text scris in fisierul temporar creat"); // Scrie ceva in el
rewind($temp); // Readuce pointerul la inceputul fisierului
echo fread($temp, 1024); // Citeste si afiseaza primii 1024 bytes
fclose($temp); // Inchide si sterge fisierul temporar creat
?>
37. unlink("fisier")
- Sterge fisierul specificat. In caz de succes returneaza TRUE, altfel FALSE.
<?php
if (unlink("test.txt")) echo 'Fisierul a fost sters.';
else echo "Stergerea fisierului nu a reusit.";
?>

• Invatati sa blocati si sa obtineti accesul exclusiv la un fisier
• Invatati sa copiati, sa redenumiti si sa stergeti un fisier
• Studiati un script PHP util pentru incarcarea de fisiere in server
1. Obtinerea accesului exclusiv la un fisier
Web-ul ridica o problema speciala pentru dezvoltatorii de programe, deoarece mai multi
utilizatori pot avea acces simultan la un singur script PHP. Uneori, accesul simultan poate
avea ca rezultat date incorecte. Pentru a vedea cum se poate produce aceasta, sa luam în
considerare urmatorul script, care reprezinta un contor pentru numarul de deschideri a unei
pagini.
<?php
$contor = "ctr.txt";
$fh = @fopen($contor, "r+b");
if (!$fh) {
echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt.";
}
else {
$s = fgets($fh, 7);
$count = (int) $s;
$count = $count + 1;
rewind($fh);
fwrite($fh, $count);
echo " Nr. vizitari: $count";
fclose($fh);
}
?>
Remarcati functiile pe care le foloseste scriptul pentru a executa operatiile cu fisiere.
Programul deschide fisierul "ctr.txt" pentru citire si scriere, preia datele din acesta, care sunt
un numar intreg, mareste acel numar cu o unitate, intoarce pointerul la inceputul fisierului
"rewind" dupa care rescrie noul numar, afiseaza numarul si inchide fisierul.
Secventa de cod descrisa mai sus poate creea probleme in cazul in care, de exemplu doi
utilizatori diferiti acceseaza acelasi fisier, in acelasi timp, cand contoarul este, de exemplu, la
numarul 100. Amandoi vor incrementa numarul 100 cu o unitate si va rescrie in fisierul
"ctr.txt" 101; in final, contoarul va arata 101, in loc de 102 cum ar fi trebuit (deoarece au fost
2 vizitatori).
Pentru a evita astfel de conflicte PHP pune la dispozitia utilizatorilor o metoda prin care se
poate bloca accesul temporar la un fisier. Pe durata blocarii, un alt utilizator nu va mai putea
scrie/citi din acest fisier. De aceea durata blocarii trebuie sa fie limitata.
Functia care realizeaza blocarea este flock(), care are urmatoarea forma:
• flock(identificator_fisier, operatie)
- Unde "identificator_fisier" este identificatorul de fisier returnat de functia fopen().
Argumentul "operatie" este o constanta sau o expresie care poate avea urmatoarele valori:
• LOCK_SH - Blocare partajata in scopuri de citire
LOCK_EX - Blocare exclusiva in scopuri de scriere
LOCK_NB - Blocare fara fixare
LOCK_UN - Eliminarea blocarii
Iata cum se foloseste procesul de blocare, vom folosi acelasi exemplu, contoarul de mai sus,
de data aceasta imbunatatit.
<?php
$contor = "ctr.txt";
$fh = @fopen($contor, "r+b");
if (!$fh) {
echo "Nu a fost deschis fisierul ctr.txt.";
}
else {
flock($fh, LOCK_EX);
$s = fgets($fh, 7);
$count = (int) $s;
$count = $count + 1;
rewind($fh);
fwrite($fh, $count);
flock($fh, LOCK_UN);
echo " Nr. vizitari: $count"
fclose($fh);
}
?>
- De data aceasta scriptul blocheaza fisierul "ctr.txt" pe timpul citirii si scrierii acestuia, astfel
încât accesul simultan sa nu cauzeze o numarare eronata.
Blocare se face imediat dupa ce a fost deschis fisierul, cu "LOCK_EX", si se incheie imediat
dupa rescrierea in fisier, prin deblocare acestuia "LOCK_UN".
2. Copierea unui fisier
O functie care faciliteaza copierea fisierelor, este copy(). Functia copy() are urmatoarea
forma:
copy (sursa, destinatiea)
Unde "sursa" este numele si calea fisierului care urmeaza a fi copiat, iar "destinatie" este
numele sau calea copiei.
Functia returneaza TRUE daca operatia de copiere reuseste; în caz contrar, returneaza
FALSE.
Iata un exemplu în care este prezentat modul de utilizare a functiei copy():
<?php
$ok = copy("test.txt", "test.txt.bak");
if (!$ok) {
echo "Copierea nu a reusit.";
}
?>
Exemplul creeaza o copie a fisierului "test.txt", cu numele "test.txt.bak", in acelasi director.
Functia copy() va suprascrie fisierul destinatie, daca acesta exista.
3. Modificarea numelui unui fisier
Functia care va permite sa modificati numele unui fisier este rename(), aceasta care are
urmatoarea forma:
rename(nume_vechi, nume_nou)
Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a fisierului, iar "nume_nou" este numele
dorit.
Functia returneaza TRUE daca operatia de modificare a numelui a reusit; în caz contrar,
returneaza FALSE.
Iata un exemplu de utilizare a functiei rename():
<?php
$ok = rename("test.txt", "teste.dat");
if (!$ok) {
echo "Modificarea numelui nu a reusit.";
}
?>
- Exemplu modifica numele fisierului "test.txt" in "teste.dat".
4. Stergerea unui fisier
Functia care va permite sa stergeti un fisier este unlink(), aceasta care are urmatoarea forma:
unlink(nume_fisier)
Unde "nume_fisier" este numele si calea fisierului care va fi sters.
Functia returneaza TRUE daca operatia de stergere a reusit; în caz contrar, returneaza FALSE.
Iata un exemplu de utilizare a functiei unlink():
<?php
$ok = unlink("test.txt");
if (!$ok) {
echo "Stergerea fisierului nu a reusit.";
}
?>
- Exemplu sterge fisierului "test.txt".
Retineti ca PHP trebuie sa aiba acces de scriere la catalogul în care se vor executa operatiile
de copiere, redenumire sau stergere; în caz contrar, PHP nu va putea executa aceste operatii.
5. Incarcarea unui fisier in server
Pentru incarcarea unui fisier in server, se folosesc formulare HTML impreuna cu un script
PHP de incarcare care foloseste functia move_uploaded_file() pentru operatia de upload.
Pentru a crea un formular de încarcare, specificati ENCTYPE="multipart/form-data" în
eticheta FORM si includeti un control de introducere a datelor cu atributul TYPE="FILE".
Iata un exemplu de script PHP si formular HTML care incarca fisierele in server:
<?php
if(isset($_POST['submit'])) {
$uploadpath = "upload/"; // Modifica aici directorul de upload
$uploadpath = $uploadpath . basename( $_FILES['fisier']['name']);
if(move_uploaded_file($_FILES['fisier']['tmp_name'], $uploadpath)) {
echo"Fisier: ". basename( $_FILES['fisier']['name']). " a fost incarcat";
}
else {
echo "Eroare la urcarea fisierului pe server, mai incerca o data!";
}
}
?>
<form action="<?php echo $_SERVER['PHP_SELF']; ?>" method="post"

enctype="multipart/form-data">
Alege fisierul:
<input type="file" name="fisier" /> 
<input type="submit" name='submit' value="Trimite" />
</form>
- Când utilizatorul apasa pe butonul de "Trimite", scriptul PHP preia datele si va incarca
fisierul dorit in server
Utilizarea cataloagelor (Directoare)

• Invatati sa obtineti si sa modificati directorul de lucru curent
• Invatati sa manipulati caile de acces si privilegiile la un director
• Invatati sa cititi continutul unui director, sa-l redenumiti si sa creati noi directoare
Cele mai importante functii pentru utilizarea cataloagelor va permit sa obtineti catalogul de
lucru si sa lucrati cu acesta, sa manipulati cai de acces, sa cititi continutul unui director, sa
vizualizati si sa modificati privilegiile unui director, precum si sa creati si sa stergeti
cataloage.
In acest context, numele "catalog" si "director" reprezinta acelasi lucru.
1. Obtinerea si modificarea directorului de lucru
Functia getcwd() returneaza numele catalogului curent de lucru. Functia nu necesita
argumente si poate fi utilizata astfel:
$cdir = getcwd();
Pentru a schimba catalogul curent de lucru, puteti folosi functia chdir(), care are urmatoarea
forma:
chdir(nume_director)
- Unde "nume_director" este calea sau numele catalogului de lucru dorit.
Functia returneaza TRUE daca operatia reuseste; în caz contrar, returneaza FALSE.
De exemplu, daca in directorul curent se afla alt director "temp", pentru a face din "temp"
catalogul curent de lucru, folositi functia chdir() dupa cum urmeaza:
<?php
$ndir = chdir("temp/");
?>
2. Manipularea cailor de acces
PHP include numeroase functii utile pentru manipularea cailor de acces.
Functia dirname() preia calea de acces la un fisier si returneaza toata calea, mai putin
componenta finala a caii specificate, în cazul în care componenta finala este un fisier, functia
va ajuta sa izolati numele fisierului de restul caii.
De exemplu, daca se da calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia va returna
"plomar/curs-php/lectii".
Functia are urmatoarea forma:
dirname(cale_fisier)
Functia basename() executa operatia complementara, returnând numai componenta finala a
caii specificate.
De exemplu, daca este data calea "plomar/curs-php/lectii/lectia1.php", functia "basename()"
va returna "lectia1.php".
basename(cale_fisier)
Daca doriti sa executati mai multe operatii cu o cale, functia pathinfo() va poate fi de folos.
Aceasta functie returneaza un tablou care include patru elemente (al patrule incepand de la
versiunea PHP 5.2.0):
• 1. dirname - rezultatul invocarii functiei dirname() având ca argument calea
respectiva
• 2. basename - rezultatul invocarii functiei basename() având ca argument calea
respectiva
• 3. extension - extensia fisierului (daca exista) dat de rezultatului functiei basename()
• 4. filename - numele fisierului dat de rezultatului functiei basename(), dar fara
extensie
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a functiei pathlnfo() :
<?php
$path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php');
foreach ($path_parts as $num => $val) {
echo " $num => $val";
}
?>
Datele de iesire ale scriptului de mai sunt urmatoarele :
dirname => plomar/curs-php/lectii
basename => lectia1.php
extension => php
filename => lectia1
Un alt mod in care puteti utiliza si afla valorile returnate de functi pathinfo() este urmatorul:
<?php
$path_parts = pathinfo('plomar/curs-php/lectii/lectia1.php');
echo " ". $path_parts['dirname'], "\r\n";
echo " ". $path_parts['basename'], "\r\n";
echo " ". $path_parts['extension'], "\r\n";
echo " ". $path_parts['filename'], "\r\n";
?>
Acest exemplu va returna urmatoarele date de iesire :
plomar/curs-php/lectii
lectia1.php
php
lectia1
3. Vizualizarea si modificarea privilegiilor directoarelor
Pentru a vizualiza privilegiile unui director, puteti folosi aceleasi functii utilizate pentru
vizualizarea privilegiilor fisierelor, prezentate in Lectia 17 in tabelul "Functii PHP pentru
obtinerea atributelor unui fisier". folosind ca argument numele sau calea directorului. Aceste
functii va permit sa vizualizati o varietate de caracteristici ale directoarelor, inclusiv
privilegiile de catalog, care sunt returnate de functia fileperms().
Pentru a modifica privilegiile unui director, folositi functia chmod() care a fost descrisa in
Lectia 17 la sectiunea "Modificarea privilegiilor unui fisier". Utilizati aceasta functie exact
asa cum ati folosi-o pentru a stabili privilegiile de fisier, folosind ca argument un director.
Pentru a putea atribui sau schimba privilegiile unui director sau fisier, modulul PHP instalat
trebuie sa aiba drepturi de modificare a directoarelor /fisierelor specificate.
4. Citirea continutului unui director
PHP furnizeaza trei functii care va permit sa cititi continutul unui catalog, ca si cum catalogul
ar fi un fisier. Aceste functii sunt:
• 1. opendir() - deschide directorul pentru citire
2. readdir () - citeste o intrare dintr-un catalog
3. closedir() - închide catalogul, eliberând resursele alocate de functia opendir()
Rezultatul apelarii functiei readdir() este un sir care contine numele urmatorului fisier sau
sub-director din catalogul deschis. Functia returneaza FALSE atunci când au fost citite toate
intrarile din catalog.
Iata un exemplu care prezinta modul de utilizare a acestor functii pentru citirea continutului
unui catalog:
<?php
$dc = @opendir("home/plomar/curs-php");
if (!$dc) {
echo "Directorul nu a putut fi deschis";
}
else {
while ($ok = readdir($dc)) {
echo " $ok";
}
closedir($dc);
}
?>
Datele de iesire ale exemplului pot fi similare cu cele prezentate mai jos :
style
imgs
lectia
scripts
index.php
- Sau puteti folosi functia scandir($dir). Aceasta preia intr-un Array numele tuturor
directoarelor si fisierelor din directorul "$dir". In caz de nereusita returneaza False.
5. Crearea unui director
Pentru a crea un director, utilizati functia mkdir(), care are urmatoarea forma:
mkdir(nume_dir, mod)
- Unde "nume_dir" este calea sau numele directorului care va fi creat, iar "mod" reprezinta
privilegiile care trebuie acordate noului catalog.
In mod normal, prima cifra a argumentului mod trebuie sa fie 0, astfel încât PHP sa-l perceapa
ca pe o valoare scrisa în octal. Revizuiti Lectia 17 , sectiunea "Privilegii de fisier"
Functia returneaza TRUE daca creeaza catalogul; în caz contrar, returneaza FALSE.
De exemplu, pentru a crea un catalog denumit "lucru" si pentru a-i atribui privilegiile "rwxr-
x--x", utilizati functia mkdir() dupa cum urmeaza:
<?php
$cd = mkdir("lucru", 0751);
if ($cd)
echo "Directorul a fost creat";
else
echo "Directorul nu a putut fi creat";
?>
Pentru a modifica numele unui director, puteti folosi functia rename(), care are urmatoarea
forma:
rename(nume_vechi, nume_nou)
Unde "nume_vechi" este numele si calea originala a directorului, iar "nume_nou" este numele
nou dorit.
Utilizarea de sesiuni PHP

• Invatati sa creati sesiuni in PHP
• Invatati sa lucrati cu variabile din sesiuni si sa stergeti datele sesiunii
1. Despre sesiuni, crearea unei sesiuni PHP
Sesiunea reprezinta o modalitate prin care PHP retine informatii de la o pagina la alta.
Odata cu initializarea unei sesiuni, utilizatorul poate pastra anumite variabile chiar daca in
continuare viziteaza si alte pagini ale site-ului. In principiu informatia se pastreaza pana la
inchiderea browser-ului, sau pana cand utilizatorul distruge in mod intentionat sesiunea
curenta.
Lucrurile se desfasoara ca in felul urmator: in momentul cand un user s-a logat la site, PHP
atribuie acestuia un identificator unic de sesiune : SID. Acest SID este inglobat intr-un
coockie cu numele PHPSESSID si trimis apoi catre browserul utilizatorului. Daca browserul
nu suporta cookie-uri sau acestea sunt dezactivate, atunci acest SID este adaugat la adresa
URL. In acelasi timp se creeaza pe server un fisier cu numele SID. In continuare daca
utilizatorul doreste sa stocheze anumite informatii, acestea vor fi practic scrise in acest fisier
SID de pe server.
Sesiunile au urmatoarele avantaje:
• - Pot fi folosite chiar daca browserul utilizatorului nu suporta cookie-uri sau daca
acestea sunt dezactivate.
• - Permit stocarea unui volum mare de informatii, spre deosebire de cookie-uri care
sunt limitate in aceasta privinta.
• - Sunt mai sigure in raport cu cookie-urile deoarece informatiile nu sunt transmise in
mod repetat intre client si server.
Initializarea unei sesiuni se face cu functia :
• session_start()
Aceasta trebuie sa fie printre primele linii de cod dintr-un script PHP, deoarece apelul acestei
functii trebuie facut inainte de trimiterii catre browser-ul Web a vreunui cod HTML sau chiar
a unui spatiu vid.
Daca folosim stocarea iesirii in buffer, instructiunea session_start() nu trebuie inserata
neaparat la inceputul codului.
Instructiunea session_start() nu este necesare daca in fisierul de configurare "php.ini",
variabila "session.auto_start" are valoarea TRUE.
Pentru a intelege mai bine modul de lucru cu sesiuni si functia session_start(), folosim un
exemplu in care avem o pagina principala "a.php" unde cream o variabila cu numele
"userName", atribuindu-i valoarea "MarPlo", pe care o stocam intr-o sesiune PHP, pagina
contine o legatura catre o alta pagina "b.php", aceasta din urma va folosi functia
session_start() pentru a prelua, prin sesiune, valoarea variabilei "user_name" din pagina
"a.php", astfel putem folosi valoarea acestei variabile intr-un script din pagina "b.php".
Continutul fisierului "a.php" este urmatorul:
<?php
//Fisierul a.php
session_start();
if(!isset($_SESSION['userName']))
$_SESSION['userName'] = "MarPlo";
?>

<html>
<body>
Aceasta este pagina "a.php"
<?php
echo " Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName'];
?>
 Legatura <a href="b.php">spre pagina b.php</a>
</body>
</html>
Continutul fisierului "b.php" este urmatorul:
<?php
//Fisierul b.php
session_start();
?>

<html>
<head>
<title>Pagina b.php</title>
</head>
<body>
Aceasta este pagina b.php
<?php
echo " Variabila de sesiune are valoarea: ". $_SESSION['userName'];
?>
</body>
</html>
Observati ca atribuirea, respectiv citirea variabilelor se face folosind variabila super-globala :
_SESSION.
Deschizand prima pagina, "a.php", va fi afisat urmatorul rezultat
Aceasta este pagina "a.php"
Variabila de sesiune are valoarea: MarPlo
Legatura spre pagina b.php
Cand apasam click pe link-ul "spre pagina b.php", se va deschide aceasta pagina, afisand
urmatorul continut:
Aceasta este pagina "b.php"
Variabila de sesiune are valoarea: MarPlo
- In acest exemplu se observa ca pagina "b.php" detine informatii despre variabila de sesiune
creata in pagina "a.php".
2. Manipularea variabilelor sesiunii.
In anumite momente ar putea fi util sa aflam identificatorul sesiunii curente. Pentru aceasta
folosim functia session_id(), ca in exemplul urmator:
<?php
echo " Identificatorul sesiunii curente SID este:". session_id();
//Va afisa un rezultat asemanator cu: "Identificatorul sesiunii curente SID

este:2846240682abf24a09f42664fc03bbf3"
?>
Functia session_id() accepta un parametru. Astfel putem seta un anumit SID pentru sesiunea
curenta. In acest caz trebuie sa apelam functia session_id() inainte de functia :
session_start(), ca in exemplul urmator:
<?php
session_id('123abc');
session_start();
echo " Identificatorul sesiunii curente SID = ". session_id();
//Va afisa rezultatul: "Identificatorul sesiunii curente SID = 123abc"

?>
Deoarece variabilele de sesiune pot fi citite de alti utilizatori neautorizati, nu este indicat sa
pastram aici informatii esentiale cum sint parolele.
Pentru a creea un minimum de securitate putem codifica aceste informatii, folosind functtile
de codare oferite de PHP:
• md5() sau crypt()
- Functia md5(sir_de_caractere) codifica sirul de caractere furnizat ca parametru si
returneaza un sir de 32 charactere hexazecimale. Aceasta functie foloseste algoritmul de
criptare: "RSA Data Security, Inc. MD5 Message-Digest Algorithm".
Iata un exemplu de utilizare al acestei codificari:
<?php
$user = "MarPlo";
$codificat = md5($user);
echo " user codificat = $codificat";
// Va afisa: "user codificat = 0a460e3d95526f05a0064154ad94a378"

?>
Consideram cazul in care avem o variabila de sesiune "$parola" care pastreaza o parola si
dorim sa codificam si sa transmitem acrasta variabila astfel incat utilizatorii neautorizati sa nu
o poata folosi. Pentru aceasta folosim functia md5(), pentru a o cripta. Mai mult initializam o
variabila globala cu numele "$secret", careia ii atribuim ca valoare un sir de caractere
oarecare. In continuare, inainte de a introduce parola intr-o sesiune PHP, concatenam valorile
"$secret" si "$parola" si criptam rezultatul. Astfel, chiar daca cineva reuseste sa decripteze
variabila de sesiune, este putin probabil sa poata separa sirul "$secret" creat de noi.
Este bine sa pastram acest fisier intr-un director pretejat, cum ar fi cu un nivel mai sus decat
directorul pentru pagini de Web.
Iata cum se prezinta exemplul prezentat mai sus. (consideram o variabila "$passtest" care
verifica daca valoarea acesteia este egala cu parola):
<?php
$secret = 'abcgfd43599oopjhfdxcaqq30pmnvcx';
$parola = 'mypass';
$cod = md5($secret. $parola);
session_start();
$_SESSION['parola'] = $cod;
// Consideram variabila "$passtest" pentru a testa daca valoarea acesteia este egala cu parola
if (md5($secret. $passtest) == $_SESSION['parola'])
echo "Parola acceptata";
else
echo "Parola nu este valida";
?>
Astfel, daca valoarea variabilei "$passtest", care poate fi obtinuta de exemplu dintr-un
formular HTML, este identica cu parola pastrata de noi, va fi afisat mesajul "Parola
acceptata".
3. Stergerea unei sesiuni
Pentru a putea sterge o sesiune este necesar sa incepem scriptul PHP cu instructiunea:
session_start(), ca intotdeauna cand folosim sesiuni.
Pentru a sterge toate variabilele memorate in matricea $_SESSION folosim:
• unset($_SESSION);
Pentru a sterge doar o variabila memorata in sesiune folosim :
• unset($_SESSION['nume_variabila']);
Datele sesiunii sunt memorate in server in fisiere temporare. Pentru a sterge datele sesiunii din
server folositi:
• session_destroy()
Iata un exemplu care ilustreaza aceasta procedura:
<?php
// Initializeaza datele sesiunii
session_start();
// Sterge tabloul $_SESSION
unset($_SESSION);
// Sterge datele de sesiune din server
session_destroy();
echo " Sesiunea curenta a fost inchisa";
?>
Notiuni fundamentale despre bazele de date

si SQL (1)
• Învatati modul in care este structurata o baza de date
• Învatati modul de proiectare a unei baze de date
• Învatati sa creati baze de date MySQL si tabele
• Învatati sa stergeti si sa modificati tabele dintr-o baza de date MySQL
Acesta lectie explica bazele de date relationale si modul de utilizare a acestora.
Spre deosebire de fisiere, bazele de date prezinta multe avantaje, inclusiv o mai mare protectie
a integritatii datelor si asigurarea partajarii datelor.
In aceasta lectie va fi prezentat SQL, limbajul standard pentru crearea, accesul si manipularea
bazelor de date relationale. Detaliile (cu precadere sintaxa SQL sunt cele referitoare la
MySQL, cel mai popular limbaj de baze de date folosit cu PHP.
1. Structura unei baze de date relationale
O baza de date relationale stocheaza datele în tabele, iar fiecare tabel stocheaza in coloane
informatii despre un anumit tip de element.
In continuare puteti vedea un tabel caracteristic dintr-o baza de date relationala care prezinta
personalitati istorice ale Americii.
PersoanaID Nume AnNastere
001 George Washington 1732
002 John Adams 1735
003 Thomas Jefferson 1743
Primul rând al tabelului atribuie nume pentru fiecare coloana.
Fiecare rând al tabelului, altul decât primul rând, descrie o singura personalitate. De exemplu,
al doilea rând descrie o personalitati pe nume George Washington.
Fiecare coloana, descrie un anumit atribut al personalitatii De exemplu, a doua coloana
contine numele personalitatilor, iar a treia coloana contine anii în care s-au nascut acestia.
Pentru a se putea face referire, mai usor, la un anumit rând al tabelului, se obisnuieste ca
fiecare tabel sa contina o coloana care identifica în mod unic fiecare rând. Aceasta coloana se
numeste "cheia primara" a tabelului. In exemplul prezentat, coloana numita "PersoanaID"
serveste drept cheie primara.
Daca nici o coloana nu contine o valoare unica pentru fiecare rând, se pot combina valorile
mai multor coloane pentru a crea o "cheie primara compusa".
O baza de date relationala se numeste astfel datorita capacitatii sale de a stabili relatii între
date din mai multe tabele.
Urmatorul exemplu prezinta doua tabele si o relatie între acestea.
PersoanaID Nume AnNastere Meserie PersoanaID
001 George Washington 1732 Arhitect 003
002 John Adams 1735 General 001
003 Thomas Jefferson 1743 Filozof 002
Al doilea tabel contine informatii despre meseriile caracteristice ale persoanelor prezentate in
exemplul anterior. Mai precis, tabelul identifica persoana cu o anumita meserie. Numele
meseriei serveste drept cheie primara a tabelului, care mai contine, în afara de aceasta, o
singura coloana.
Coloana respectiva stocheaza atributul "PersoanaID" din primul tabel, al persoanei care
cunoaste meseria descrisa de un anumit rând. De exemplu, angajatul cu numarul 003 este
arhitect.
Retineti ca "PersoanaID" este atât cheia primara a tabelului original, dar si o coloana din noul
tabel. Coloana "PersoanaID" a noului tabel se numeste "cheie externa"; desi nu este cheia
primara a noului tabel, este cheia primara a unui alt tabel.
Aplicatia software care gazduieste o baza de date se numeste "sistem de gestiune a bazelor de
date" (SGBD). Exista multe sisteme de gestiune a bazelor de date, printre cele mai populare
asemenea sisteme se numara: DB2 , Interbase , MySQL , Oracle , Postgresql , SQL Server ,
Sybase .
MySQL este cel mai popular sistem de gestiune a bazelor de date destinat utilizarii cu PHP, în
mare masura deoarece este gratuit. Totusi, prin intermediul PHP este posibil accesul la
aproape orice SGBD modern.
Bazele de date relationale înteleg SQL (Structured Query Language), un limbaj relativ simplu,
folosit pentru solicitarea datelor. In ciuda simplitatii sale, SQL este un limbaj foarte puternic,
care poate obtine accesul la date stocate în mai multe tabele, poate filtra datele dorite si poate
sorta, rezuma si afisa rezultatele.
În general, bazele de date relationale îsi stocheaza datele într-un singur fisier sau catalog.
Aceasta caracteristica de organizare faciliteaza administrarea datelor, deoarece executarea
copiei de siguranta, respectiv restaurarea unui singur fisier sau catalog se realizeaza mai usor.
Sistemele de gestiune a bazelor de date relationale necesita mai multe cicluri de procesor
pentru a satisface o cerere de date decât cele necesare pentru accesul la un fisier normal, dar
ofera protectie sporita a datelor, iar pentru accesul la distanta usureaza traficul deoarece
majoritatea operatiilor sunt efectuate de programul SQL, astfel singurele date transmise in
retea ar fi rezultatul cerut.
2. Proiectarea unei baze de date
Cand creati un tabel intr-o baza de date, este important sa tineti cont de "cheia primara" si sa
va bazati pe aceasta. Coloanele dintr-un tabel trebuie sa se bazeze pe cheia primara în
totalitatea sa.
O alta operatie importanta este specificarea unui tip de date pentru fiecare coloana.
Majoritatea bazelor de date relationale accepta urmatoarele tipuri de date generale:
• Caracter
• Întreg
• Zecimal
• Data si ora
• Binar
Tabelul urmator rezuma tipurile de date cele mai frecvent utilizate, acceptate de MySQL si de
majoritatea bazelor de date relationale. MySQL accepta multe alte tipuri de date, dar acestea
sunt cele mai folosite.
Principalele tipuri de date din MySQL
Tip de date Descriere
BLOB - Date binare arbitrare, cu o lungime maxima de 65535 octeti
- Un sir de caractere de lungime fixa, cu un maxim de m caractere, unde
CHAR(m) m este mai mic decât 256. Pentru obtinerea lungimii dorite, se insereaza
spatii finale
DATE - O data în format an-luna-zi; de exemplu 2008-10-15
- Un numar zecimal, reprezentat sub forma de sir cu "m" cifre, din care
DECIMAL
"d" se afla la dreapta punctului zecimal. Daca "m" si "d" sunt omise, în
DECIMAL(m,d)
mod prestabilit se vor utiliza valorile 10 si 0
DOUBLE - Un numar cu virgula mobila, cu dubla precizie, având o latime de
DOUBLE (m, d) afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula.
- Un numar cu virgula mobila, cu simpla precizie, având o latime de
FLOAT(m,d)
afisare egala cu "m" si un numar de "d" cifre dupa virgula
- Un întreg pe 32 de biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED,
INTEGER
domeniul de valori este cuprins între 0 si 4294967295; în caz contrar,
INTEGER UNSIGNED
domeniul este cuprins între valorile -2147483648 si 2147483647
NUMERIC
- Similar cu DECIMAL
NUMERIC (m, d)
REAL
- Similar cu DOUBLE
REAL(m, d)
- Un întreg pe 16 biti. Daca se specifica atributul UNSIGNED, domeniul
SMALLINT
de valori este cuprins între 0 si 65535; în caz contrar, domeniul este
SMALLINT UNSIGNED
cuprins între valorile –32768 si 32767
TIME - Ora în format ora-minut-secunda; de exemplu, 08-20-00. O valoare de
TIMESTAMP tip data si ora, în format an-luna-zi ora-minut-secunda; de exemplu,
TIMESTAMP(m) 1976-01-05 00:00:00. Aceasta reprezentare este similara celei returnate
de functiile UNIX. Pt. stocare valoarea este transformata din timpul
curent in UTC si transformata invers la solicitarea datei.
- Un sir caracter de lungime variabila, cu un maximum de "m" caractere,
unde m este mai mic decât 256 pentru versiuni MySQL anterioare 5.0.3,
VARCHAR(m)
iar pt. cele mai noi limita este 65 535 bytes. Spatiile finale au fost
eliminate
Iata cateva indicatii pentru selectarea tipurilor de date:
• - Alegeti BLOB ca tip pentru datele pe care nu trebuie sa le manipulati si la care nu
veti obtine acces prin intermediul limbajului SQL.
• - Alegeti un tip data sau ora adecvat pentru coloanele care contin date calendaristice
sau ore.
• - Alegeti un tip numeric pentru coloanele folosite pentru numere sau în calcule.
•
○ - Pentru cantitati foarte mari sau foarte mici, alegeti DOUBLE ca tip de date.
○ - Pentru coloane care contin numere fara parte zecimala de dimensiuni medii,
alegeti SMALLINT sau INTEGER ca tip de date.
○ - Pentru alte coloane care contin date numerice, alegeti DECIMAL ca tip de
date.
• - Alegeti CHAR sau VARCHAR ca tip pentru celelalte coloane, chiar si pentru cele
care contin cifre, cum ar fi un cod postal.
3. Crearea unei baze de date MySQL si a unui tabel
Dupa atata teorie, sa trecem la lucruri mai practice.
La început, o baza de date nu contine tabele. Pentru a crea o baza de date si apoi un tabel într-
o baza de date, folositi un sub-limbaj SQL special, cunoscut sub numele de Data Definition
Language (DDL).
Puteti emite comenzi DDL si alte comenzi SQL prin intermediul unui interpretor SQL sau
prin intermediul PHP. Pentru inceput va fi prezentat modul de emitere a comenzilor SQL
folosind un interpretor SQL. In lectiile urmatoare va fi prezentat modul de emitere a
comenzilor SQL utilizând PHP.
Dupa ce aveti instalat MySQL, deschideti iterpretorul "MySQL Command Line Client"
(asemanator cu, "Command Promt") in care scrieti comenzile SQL (În general, SQL nu este
sensibil la diferenta între majuscule si minuscule. Deci, puteti scrie comensile cum preferati,
cu majuscule sau minuscule).
Ca regula, dupa scrierea comenzilor, la sfarsit trebue sa fie caracterul "punct si virgula" (;)
Pentru a crea o baza de date, folositi urmatoarea comanda:
• CREATE DATABASE nume_db;
Unde "nume_db" este numele bazei de date care va fi creata.
Inainte de a crea un tabel sau a lucra cu alte comenzi intr-o baza de date, trebuie sa intrati in
baza de date existenta, acest lucru se face folosind comanda:
• USE nume_db;
Unde "nume_db" este numele bazei de date. Cu aceeasi comanda "USE nume_db" se schimba
si baza de date in care vrem sa lucram.
Pentru a crea un tabel într-o baza de date, emiteti comanda "CREATE TABLE", care are
urmatoarea forma:
• CREATE TABLE tabel (coloana tip, coloana tip, …);
Unde "tabel" este numele tabelului, "coloana" este numele unei coloane, "tip" este tipul
datelor incluse în coloana, se poate specifica un numar nedefinit de coloane.
De exemplu, comanda urmatoare creeaza un tabel numit "carte", care contine coloanele
"carteid", "titlu" si "pret":
CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10), titlu VARCHAR(255), pret decimal(5,2));
- În afara tipului de date, intre paranteze, puteti specifica si alte atribute optionale ale unei
coloane:
• NOT NULL - Fiecare rând trebuie sa contina o valoare a coloanei asociate; valorile
nule nu sunt permise.
• DEFAULT valoare - Daca nu este data o valoare a coloanei asociate, se va presupune
valoarea specificata.
• AUTO INCREMENT - MySQL va repartiza în mod automat un numar de serie ca
valoare a coloanei asociate.
• PRIMARY KEY - Coloana asociata este cheia primara a tabelului care o contine.
Iata un exemplu ceva mai complicat de creare a unui tabel, care foloseste unele din aceste
atribute optionale:
CREATE TABLE carte (carteid CHAR(10) PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR(255) NOT NULL,
pret DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00);
4. Stergerea si modificarea unui tabel
Stergerea unui tabel sau a unei coloane este un act irevocabil, datele fiind definitiv sterse.
Pentru a sterge un tabel, scrieti urmatoarea comanda:
• DROP TABLE tabel;
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi sters.
Dupa crearea unui tabel, îl puteti modifica prin emiterea unei comenzi "ALTER TABLE",
care are mai multe forme.
Urmatoarea forma a comenzii va permite sa stergeti o coloana din tabel:
• ALTER TABLE tabel DROP coloana;
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, iar "coloana" este numele coloanei
care va fi stearsa.
O alta forma a comenzii va permite sa adaugati o noua coloana în tabel:
• ALTER TABLE tabel ADD coloana tip [optiuni];
Unde "tabel" este numele tabelului care va fi modificat, "coloana" este numele coloanei care
va fi adaugata, "tip" este tipul noii coloane, iar "[optiuni]" constituie toate optiunile dorite,
precum PRIMARY KEY.
De exemplu, pentru a adauga coloana "pretnou" la tabelul "carte", scrieti comanda:
ALTER TABLE carte ADD pretnou DECIMAL(5,2) DEFAULT 50.00;
Pentru a vedea toate bazele de date create in MySQL, folositi urmatoarea comanda:
• SHOW DATABASES;
Pentru a vedea toate tabelele dintr-o baza de date din MySQL, folositi urmatoarea comanda:
• SHOW TABLES;
Pentru a vedea toate coloanele dintr-un tabel, si atributele acestora, folositi urmatoarea
comanda:
• SHOW COLUMNS FROM tabel;

si SQL (2)
• Invatati sa acordati si sa revocati privilegii de acces intr-o baza de date SQL
• Invatati sa accesati datele stocate intr-o baza de date SQL
• Invatati sa modificati datele si tabelul dintr-o baza de date
• Invatati sa sortati si sa grupati datele de iesire
1. Acordarea si revocarea privilegiilor de acces
Când un utilizator încearca sa obtina acces la o baza de date relationala, aplicatia care
gazdueste baza de date (in cazul nostru MySQL) verifica daca utilizatorul are permisiunea de
a executa operatia. Administratorul de sistem poate folosi comanda MySQL "GRANT" pentru
a autoriza un utilizator sa obtina accesul la un tabel din baza de date. Comanda are urmatoarea
forma:
• GRANT ALL ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY ’parola’;
Unde "tabel" este numele tabelului, "utilizator" este numele contului de utilizator, iar "parola"
este parola pe care o va furniza utilizatorul pentru a-si proba identitatea.
Alternativ, administratorul de sistem poate autoriza un utilizator sa obtina acces la orice tabel
dintr-o baza de date specificata, folosind urmatoarea forma a comenzii "GRANT":
• GRANT ALL ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY ’parola’;
De exemplu, comanda urmatoare autorizeaza pe utilizatorul "Marius" sa obtina acces la toate
tabelele din baza de date numita "testdb", ori de câte ori utilizatorul furnizeaza parola
"mypassword":
GRANT ALL ON testdb.* TO Marius IDENTIFIED BY ’mypassword’;
Comanda "REVOKE" se poate folosi pentru retragerea privilegiilor acordate anterior,
interzicerea accesului.
Comanda are urmatoarele forme:
• REVOKE ALL ON tabel FROM utilizator;
• REVOKE ALL ON baza_de_date.* FROM utilizator;
De exemplu, pentru a revoca toate privilegiile (din toate bazele de date) utilizatorului
"tip_rau", scrieti comanda:
REVOKE ALL ON *.* FROM tip_rau;
Comanda "GRANT" are si o forma mai complexa pentru a autoriza accesul numai la anumite
coloane specificate. Forma avansata a acestei comenzi este:
• GRANT privilegiu (coloane) ON tabel TO utilizator IDENTIFIED BY 'parola’;
sau
GRANT privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* TO utilizator IDENTIFIED BY
'parola’;
- Unde "privilegiu" este privilegiul care urmeaza a fi extins, "coloane" sunt coloanele carora li
se aplica privilegiul, iar "tabel", "baza_de_date", "utilizator" si "parola" au semnificatiile
cunoscute.
Sunt permise si forme similare ale comenzii REVOKE:
• REVOKE privilegiu (coloane) ON tabel FROM utilizator;
sau
REVOKE privilegiu (coloane) ON baza_de_date.* FROM utilizator;
Între privilegiile posibile se numara urmatoarele:
• INSERT - care permite adaugarea de date in coloana specificata
• SELECT - care permite accesul de citire la rândurile care contin coloana specificata
• UPDATE - care permite actualizarea rândurilor care contin coloana specificata
De exemplu, pentru a permite unui utilizator sa obtina accesul la o coloana, fara a o modifica,
puteti folosi o secventa de comenzi similara cu urmatoarea:
REVOKE ALL ON carte FROM Marius;
GRANT
SELECT(carteid, titlu, pret),
INSERT(carteid, titlu, pret),
UPDATE(carteid, titlu, pret)
ON carte TO php IDENTIFIED BY 'mypassword';
REVOKE INSERT(pret) ON carte FROM Marius;
REVOKE UPDATE(pret) ON carte FROM Marius;
- Prima comanda revoca toate privilegiile de la nivelul tabelului; în caz contrar, aceste
privilegii le vor elimina pe cele situate la nivel de coloana.
Pentru a vedea privilegiile acordate unui anumit utilizator, folositi urmatoarea comanda:
• SHOW GRANTS FOR nume_utilizator;
Caracteristica privilegiilor furnizata de MySQL este mai sofisticata si furnizeaza mult mai
multe optiuni. Pentru mai multe informatii, consultati manualul SQL de la adresa
www.mysql.com
2. Accesul la datele dintr-o baza de date, interogarile SQL
În afara de Data Definition Language, SQL include Data Manipulation Language (DML).
DML va permite sa formati interogari, care obtin accesul la datele aflate într-o baza de date
relationala si raporteaza aceste date. De asemenea, puteti folosi DML pentru a insera,
actualiza si sterge rândurile dintr-un tabel.
Cea mai elementara forma de interogare este comanda "SELECT" simpla.
Cea mai simpla interogare raporteaza toate coloanele din toate rândurile unui tabel.
Interogarea are urmatoarea forma:
• SELECT * FROM tabel;
- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va obtine accesul.
Aceasta comanda va afisa un tabel cu fiecare rând pe o linie separata. Datele de iesire includ
numele coloanelor si linii care separa coloanele.
Daca doriti sa selectati numai anumite coloane sau sa raportati coloanele într-o anumita
ordine, puteti folosi urmatoarea forma a comenzii "SELECT":
• SELECT coloana1, coloana2 FROM tabel;
- Unde "tabel" este numele tabelului, iar "coloana1" si "coloana2" sunt coloanele la care se va
obtine accesul si al caror continut va fi afisat.
Puteti specifica mai multe coloane, separate prin virgula.
Daca vreti sa fie selectate numai acele rânduri care satisfac un anumit criteriu, clauza
"WHERE" va permite sa specificati o conditie; rândurile care nu satisfac conditia nu sunt
raportate.
De exemplu, iata o interogare care raporteaza un singur rând:
SELECT titlu, pret FROM carte WHERE carteid=1;
Forma conditiilor folosite în sub-limbajul DML al limbajului SQL este similara cu aceea a
conditiilor PHP. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori relationali:
• = Egalitate
• <> Inegalitate
• != Inegalitate, diferit de
• < Mai mic decat
• > Mai mare decat
• <= Mai mic sau egal cu
• => Mai mare sau egal cu
Puteti compara valoarea unei coloane cu aceea a altei coloane, respectiv valoarea unei coloane
cu o valoare string. Valorile string SQL (sirurile) trebuie sa fie incluse între ghilimele simple,
nu între ghilimelele duble.
Când unei coloane nu i-a fost repartizata nici o valoare, SQL îi atribuie valoarea speciala
NULL. De asemenea, programatorii pot atribui în mod explicit valoarea NULL unei coloane.
Comparatiile obisnuite cu valori NULL, care folosesc operatorii de (in)egalitate, vor returna
un rezultat fals. Totusi, puteti folosi operatorul special "<=>". care compara valorile tinând
cont de valoarea NULL. Daca folositi acest operator pentru a compara doua valori NULL, se
obtine un rezultat adevarat.
SQL include si numerosi operatori de comparatie non-algebrici:
Operator Descriere
x BETWEEN y AND z Adevarat, daca valoarea lui x este cuprinsa între valorile lui y si z
x LIKE y Adevarat daca valoarea lui x este echivalenta cu modelul y
x NOT LIKE y Adevarat daca valoarea lui x nu este echivalenta cu modelul y
Adevarat daca valoarea lui x este un membru al listei y1, y2. Lista
x IN (y1, y2)
poate contine unul, doi sau mai multi membri
Adevarat daca valoarea lui x nu este un membru al listei y1, y2.
x NOT IN (y1, y2)
Lista poate contine unul, doi sau mai multi membri
x IS NULL Adevarat daca x are valoarea NULL
x IS NOT NULL Adevarat daca x nu are valoarea NULL
Sub-limbajul folosit pentru specificarea modelelor asociate operatorului "LIKE" este diferit
de cel folosit de PHP. Meta-caracterul "%" corespunde unui numar de zero sau mai multe
caractere, iar meta-caracterul "_" corespunde unui singur caracter.
Modelele, precum sirurile, sunt incluse între ghilimele simple.
- De exemplu, modelul '%ar%' corespunde oricarui sir care contine sub-sirul 'ar', inclusiv
siruri precum 'ar', 'arc' si 'un zar'.
Pentru a plasa un caracter "%" sau "_" într-un sir test, folositi secventa "\%" sau "\_"; ca în
PHP.
Ca si PHP, sub-limbajul DML din SQL va permite sa formati expresii logice care combina
expresiile relationale. Puteti folosi oricare din urmatorii operatori logici:
• AND , && - SI, adevarat daca ambii operanzi sunt adevarati
• OR , || - SAU, adevarat daca un operand este adevarat
• NOT , ! - NU, adevarat daca operandul este fals
De exemplu, urmatoarea interogare raporteaza rândurile care au pretul de carte mai mare
decât 11 sau al caror titlu include sub-sirul 'Curs':
SELECT titlu, pret FROM carte
WHERE pret>11 OR titlu LIKE ’%Curs%’;
Pentru a compara o valoare cu o expresie regulata în MySQL, folositi urmatoarea forma:
x REGEXP y, unde "x" este valoarea care va fi testata, iar "y" este o expresie regulata,
delimitata prin ghilimele simple.
3. Modificarea datelor dintr-o baza de date
Sub-limbajul SQL, Data Manipulation Language, include comenzi care va permit sa inserati
rânduri noi într-un tabel, sa actualizati una sau mai multe coloane ale rândurilor existente,
respectiv sa stergeri rânduri dintr-un tabel.
Pentru a insera un nou rând într-un tabel, folositi comanda "INSERT", care are urmatoarea
forma:
• INSERT INTO tabel VALUES (valoare1, valoare2);
- Unde "tabel" este numele tabelului la care se va adauga rândul.
- "valoare1" este valoarea pentru prima coloana din tabel, iar "valoare2" este valoarea celei
de-a doua coloane din tabel. Se pot da mai mult sau mai putin de doua valori; numarul
valorilor date ar trebui sa fie egal cu acela al coloanelor din tabel.
O coloana poate primi si valoarea "NULL", cu exceptia situatiilor când definitia coloanei nu
permite.
O forma mai buna (si recomandata) a comenzii INSERT specifica numele coloanelor carora le
sunt atribuite valorile:
• INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2) VALUES (valoare1, valoare2);
Unde coloana denumita "coloana1" primeste valoarea "valoare1", iar coloana denumita
"coloana2" primeste valoarea "valoare2".
Pot fi specificate mai mult sau mai putin de doua coloane si valori. Numarul coloanelor
specificate trebuie sa fie egal cu numarul valorilor specificate.
Coloanele care nu sunt denumite în comanda "INSERT" si care nu au o valoare prestabilita
(DEFAULT) primesc valoarea NULL, cu exceptia situatiilor când valoarea respectiva nu este
permisa (în acest caz, comanda INSERT esueaza).
Daca doriti sa adaugati mai multe randuri intr-un tabel, intr-o singura inserare, puteti folosi
urmatoarea forma a comenzii INSERT:
• INSERT INTO tabel (coloana1, coloana2)
VALUES (valoare1, valoare2),
(valoare3, valoare4),
(valoare5, valoare6);
Pentru a modifica valoarea unui rând sau mai multor rânduri existente într-un tabel, folositi o
comanda "UPDATE", care are urmatoarea forma:
• UPDATE tabel SET coloana1=valoare1, coloana2=valoare2
WHERE conditie;
- Unde "tabel" este numele tabelului ale carui rânduri urmeaza sa fie modificate, "coloana1"
este numele primei coloane care urmeaza a fi modificata, "valoare1" este valoarea care va fi
repartizata în "coloana1", "coloana2" este numele celei de-a doua coloane care urmeaza a fi
modificata, "valoare2" este valoarea care va fi repartizata în "coloana2", iar "conditie"
identifica rândul sau rândurile care urmeaza a fi actualizate, dupa o anumita conditie.
Poate fi actualizat un numar mai mare sau mai mic de coloane. Daca se doreste ca toate
randurile coloanei sa fie actualizate, clauza "WHERE" poate fi omisa.
De exemplu, comanda urmatoare modifica din coloana "titlu" numele asociat cartii in
"Curs2", in randul unde coloana "pret" are valoarea 5.
UPDATE carte SET titlu=’Curs2’
WHERE pret=5;
Pentru a sterge un rând dintr-un tabel, folositi comanda "DELETE", care are urmatoarea
forma:
• DELETE FROM tabel WHERE conditie;
Daca se vrea a fi sterse toate rândurile tabelului, clauza WHERE poate fi omisa.
De exemplu, comanda urmatoare sterge rândul din tabelul "carte" asociat titlului "Curs2":
DELETE FROM carte WHERE titlu='Curs2';
4. Sortarea si gruparea
Deseori, este important ca datele sa fie raportate într-o anumita secventa. Puteti specifica
ordinea de raportare a rezultatelor interogarii folosind clauza "ORDER BY", care are
urmatoarea forma:
• ORDER BY valoare
Daca se vor folosi mai multe câmpuri de sortare, acestea vor fi separate prin virgula.
Daca doriti sa indicati o sortare descendenta, în locul uneia ascendente, specificati "DESC"
dupa valoare.
De exemplu, pentru a ordona toate cartile în functie de pret, de la cel mai mare la cel mai mic,
respectiv dupa titlu pentru un pret egal, puteti folosi urmatoarea interogare:
SELECT pret, titlu FROM carte
ORDER BY pret DESC, titlu;
Pentru a include numai titlurile care au un pret mai mare de 50, adaugati o clauza WHERE la
comanda SELECT:
SELECT pret, titlu FROM carte
WHERE pret>50
ORDER BY pret DESC, titlu;
SQL include functii care va permit sa raportati valori diferite, valori utile, precum un numar al
rândurilor tabelului. Iata cele mai importante functii in acest sens:
Functie Descriere
count(*) - Numarul rândurilor din tabel
- Numarul rândurilor din tabel care contin o valoare
count(coloana)
diferita de NULL în coloana specificata
- Numarul valorilor distincte diferite de NULL care
count(distinct coloana)
apar în coloana specificata
- Valoarea mijlocie (medie) a coloanei numerice
avg(coloana)
specificate
min(coloana) - Valoarea minima din coloana specificata
max(coloana) - Valoarea maxima din coloana specificata
sum(coloana) - Suma valorilor din coloana specificata
De exemplu, interogarea urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu al acestora:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte;
- Datele de iesire vor fi afisate pe o singura linie.
Clauza SQL "AS" specifica un nume nou pentru o coloana sau expresie. Numele specificat
este folosit ca titlu în rapoartele SQL. Clauza "AS" este utila în lucrul cu functiile din tabelul
anterior, va ajuta sa identificati mai usor datele de iesire.
De exemplu, interogarea precedenta poate fi rescrisa pentru a include o clauza "AS", astfel:
SELECT count(*) AS Carte_Numar,
avg(pret) AS Pret_Mediu
FROM carte;
O alta clauza utila este "GROUP BY", aceasta are urmatoarea forma:
• GROUP BY coloana-sortare
- Unde "coloana-sortare" este numele sau valoarea unei coloane, specificata într-o clauza
"ORDER BY", care trebuie sa urmeze dupa clauza "GROUP BY".
De exemplu, avem un tabel "carte" cu 4 coloane (carteid, titlu, anul si pret), interogarea
urmatoare raporteaza numarul cartilor si pretul mediu pentru fiecare an (anul) în parte:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte
GROUP BY anul
ORDER BY anul;
Pentru a include în datele de iesire numai grupurile selectate, specificati clauza "HAVING"
imediat dupa clauza "GROUP BY". Clauza "HAVING" are urmatoarea forma:
• HAVING conditie
De exemplu, pentru a include numai cartile al caror atribut "anul" are valoare mai mare decât
1980, srieti urmatoarea interogare:
SELECT count(*), avg(pret) FROM carte
GROUP BY anul
HAVING anul>1980
ORDER BY anul;
Mai jos sunt afisati operatorii matematici folositi in SQL:
• + Adunare
- Scadere
* Inmultire
/ Impartire
| SAU, la nivel de bit
& SI la nivel de bit
>> Deplasare la dreapta
<< Deplasare la stanga
_ Complement la nivel de bit

si SQL (3)
• Invatati principalele expresii si functii folosite in MySQL
• Invatati sa preluati datele, prin "unire", din mai multe tabele
• Invatati sa executati instructiuni MySQL scrise intr-un fisier extern
1. Expresii si functii
SQL va permite sa formati expresii folosind valori din coloane, valori literale si functii. Ca si
în PHP, puteti controla ordinea de evaluare a expresiilor SQL folosind paranteze pentru a
delimita sub-expresiile care trebuie evaluate mai intai.
Tabelele urmatoare rezuma functiile MySQL frecvent folosite
Functii matematice frecvent folosite în MySQL
Functie Descriere
abs(x) - Valoarea absoluta a lui x
atan(x) - Arc tangenta lui x, unde x este dat în radiani
- Arc tangenta lui y/x, unde semnele ambelor argumente sunt
atan2(y,x)
folosite pentru a determina cadranul cercului trigonometric
ceiling(x) - Cel mai mic întreg care nu este mai mic decât x
cos(x) - Cosinusul lui x, unde x este exprimat în radiani
exp(x) - Baza logaritmilor naturali (e) ridicata la puterea x
floor(x) - Cel mai mare întreg care nu este mai mare decât x
log (x) - Logaritmul natural al lui x
mod(x,y) - Restul împartirii x/y
power(x,y) - x la puterea y
- Valoare aleatoare cu virgula, mai mare sau egala cu zero si mai
rand(x)
mica decât unu
- Valoarea -1, 0 sau 1, dupa cum valoarea lui x este negativa, zero
sign(x)
sau pozitiva
sin(x) - Sinusul lui x, unde x este dat în radiani
sqrt(x) - Radacina patrata a lui x
tan(x) - Tangenta lui x, unde x este dat în radiani
\Functii sir frecvent folosite în MySQL

Functie Descriere
ascii(s) - Codul ASCII al octetului celui mai din stânga al sirului s
char(n) - Caracter al carui cod ASCII este n
concat(s1, s2) - Concatenarea sirurilor s1 si s2; cu alte cuvinte, s2 atasat la s1
- Sirul s, unde toate majusculele au fost transformate în
lcase(s)
minuscule
left(s,n) - Primii n octeti ai sirului s, de la stânga la dreapta
length(s) - Numarul octetilor din sirul s
- Pozitia primei aparitii a lui s1 în s2, respectiv zero daca s1 nu se
locate(s1, s2)
gaseste în s2
ltrim(s) - Sirul s, cu eliminarea spatiilor de început
right(s,n) - Primii n octeti din sirul s, de la dreapta la stânga
- Sirul s1, completat la dreapta cu sirul s2 pâna când rezultatul are
rpad(s1,n,s2)
lungimea n
rtrim(s) - Sirul s, cu spatiile finale eliminate
space(n) - Un sir alcatuit din n spatii
- Sub-sir al lui s, care începe de la pozitia m si care are lungimea
substring(s,m,n)
n
trim(s) - Sub-sir al lui s, cu spatiile initiale si finale eliminate
ucase(s) - Sirul s, cu toate minusculele convertite în majuscule
Functii MySQL de data si ora frecvent utilizate

Functie Descriere
dayofmonth(d) - Ziua din luna a datei specificate (1-31)
- Ziua din saptamâna a datei specificate (1 =duminica, 2=luni,…,
dayofweek(d)
7=sâmbata)
dayofyear(d) - Ziua din an a datei specificate (1-366)
hour(t) - Partea orelor din momentul de timp mentionat (0-23)
minute(t) - Partea minutelor din momentul de timp mentionat (0-59)
month(d) - Luna datei specificate (1-12)
now() - Data si ora curenta
second(t) - Partea secundelor din momentul de timp mentionat (0-59)
week(d) - Saptamâna din an a datei specificate (0-53)
year(d) - Partea anilor din momentul de timp mentionat (1000-9999)
Functii specifice MySQL

Functie Descriere
database() - Returneaza numele bazei de date deschise
get_lock(s,n) - Obtine o blocare a bazei de date
- Returneaza o suma de control a sirului s, calculata dupa
md5(s)
algoritmul MD5
- Returneaza sirul s, criptat folosind algoritmul aplicat de MySQL
password(s)
parolei
release_lock(s) - Anuleaza blocarea unei baze de date
user() - Returneaza numele utilizatorului curent
version() - Returneaza numarul versiunii MySQL
2. Uniri
SQL va permite sa obtineti accesul la mai multe tabele într-o singura interogare, în general,
aceasta operatie se executa pentru ca datele dintr-un tabel sa poata fi folosite cu date din alt
tabel.
De exemplu, sa presupunem ca baza de date este asemanatoare celei prezentate mai jos, unde
avem doua tabele, primul numit "persoane" iar cel de-al oilea numit "meserii", si o relatie
cheie externa - cheie primara (persoanaid) asociaza cele doua tabelele.
persoanaid nume AnNastere meserie persoanaid
001 George Washington 1732 Arhitect 003
002 John Adams 1735 General 001
003 Thomas Jefferson 1743 Filozof 002
Sa examinam urmatoarea interogare:
SELECT nume, meserie FROM persoane, meserii
WHERE persoane.persoanaid=meserii.persoanaid;
- Constructiile "persoane.persoanaid" si "meserii.persoanaid" se numesc "nume definite",
prima se refera la coloana "persoanaid" din tabelul "persoane", iar a doua se refera la coloana
"persoanaid" a tabelului "meserii".
- Clauza WHERE asigura o echivalenta între valoarea cheii externe din tabelul "meserii" cu
aceea a cheii primare din tabelul "persoane", (în absenta clauzei WHERE, se va stabili o
corespondenta între fiecare rând din tabelul cu meserii si fiecare rând din tabelul cu persoane;
un asemenea rezultat, numit "produs cartezian", contine în general multe rânduri - majoritatea
nedorite - si ca atare trebuie evitat).
- Rezultatul interogarii de mai sus este un raport care indica numele si meseria asociata
fiecarui angajat prezentat în tabelul "meserii".
O interogare ca aceasta, care combina date din mai multe tabele, se numeste "unire". Sunt
posibile si uniri mai complexe, care implica trei sau mai multe tabele.
Daca un rând dat din tabelul principal (aici "persoane") nu are nici un rând asociat în tabelul
cu detalii (aici "meserii"), rândul respectiv din tabelul principal nu va aparea în datele de
iesire ale unei uniri. In cazul acesta, pentru a determina aparitia acestei înregistrari din tabelul
principal, se poate folosi o categorie speciala de unire, cunoscuta sub numele de "unire la
stânga" sau "unire exterioara la stânga". Iata un exemplu:
SELECT nume, meserie FROM persoane
LEFT JOIN meserii
ON persoane.persoanaid=meserii.persoanaid;
Aceasta interogare va afisa toate persoanele, indiferent daca acestea au sau nu asociata o
meserie. Persoanele fara o meserie au specificatia NULL în coloana corespunzatoare meseriei.
3. Executarea instructiunilor dintr-un fisier extern
Comenzile MySQL pot fi scrise si intr-un fisier extern (editat de exemplu, in Windows, cu
Notepad), acest fisier se numeste "script de shell".
Scriptul din fisierul extern poate fi executat din fereastra de comanda MySQL (MySQL
Command Line Client), utilizand comanda:
• SOURCE nume_fisier
Unde "nume_fisier" este calea si numele fisierului in care se afla scriptul de shell.
De exemplu, scriem urmatoarele comenzi intr-un fisier numit "lucru.txt" pe care-l salvam in
directorul "C:/teste".
CREATE DATABASE lucrudb;
USE lucrudb;
GRANT ALL ON lucrudb.* TO php IDENTIFIED BY 'mypass';
CREATE TABLE angajat (

angajatnr SMALLINT PRIMARY KEY,
nume VARCHAR(50),
ore SMALLINT,
departament CHAR(16),
salariu DECIMAL(8,2),
data_angajare DATE);
INSERT INTO angajat (
angajatnr,
nume,
ore,
departament,
salariu,
data_angajare)
VALUES (
1,
'George Washinton',
40,
'Contabilitate',
500.00,
'2007-10-04'),
( 2,
'John Adams',
35,
'Marketing',
1000.00,
'2007-10-11'),
( 3,
'Thomas Jefferson washinton',
20,
'Vanzari',
1300.00,
'2007-07-02');
- Pentru a executa acest script, scriem in fereastra de comanda MySQL: SOURCE
C:/teste/lucru.txt
MySQL va executa comenzile din script ca si cum acestea ar fi scrise direct in linia de
comanda.
Exemplul de mai sus va crea o baza de date noua, numita "lucrudb", va acorda utilizatorului
"php" toate drepturile in utilizarea acestei baze de date, dupa care va crea tabelul "angajat", cu
6 coloane ("angajatnr", "nume", "ore", "departament", "salariu", "data_angajare") in care vor
fi adaugate trei linii.
Utilizarea bazelor de date folosind PHP (1)

Part. 2 - Cautare in tabel MySQL
• Conectare la serverul MySQL folosind functiile PHP

• Detectare erori aparute in lucrul cu bazele de date
• Creare baze de date si tabele folosind functii PHP
• Adaugare date in tebel folosind PHP
Faptul ca limbajul PHP a devenit atat de popular se datoreaza in mare masura faptului ca
acesta contine suport de functii pentru lucrul cu bazele de date.
1. Conectarea la serverul MySQL
Pentru a utiliza o baza de date MySQL, avem nevoie de o conexiune la serverul de baze de
date. Aceasta conexiune va fi utilizata ca punct de access pentru comenzi mysql.
Pentru a va conecta la un server MySQL, utilizati functia mysql_connect(), a carei sintaxa
este urmatoarea:
mysql_connect(nume_gazda, nume_utilizator, parola)
Unde "nume_gazda" este numele gazdei, serverul pe care ruleaza serviciul MySQL,
"nume_utilizator" este numele utilizatorului care se conecteaza la serverul MySQL, iar
"parola" este parola MySQL asociata utilizatorului.
In cazul in care serverul MySQL ruleaza pe calculatorul dv. personal, parametrul "nume
gazda" este in general "localhost". In alte cazuri, daca serverul MySQL ruleaza pe un alt
computer, va trebui sa specificati adresa computerului pe care ruleaza serverul MySQL.
Functia returneaza FALSE în caz de esec; în caz contrar, returneaza o valoare denumita
identificator de legatura, care serveste ca instrument de manipulare pentru accesul la serverul
MySQL.
Iata un exemplu de utilizare a functiei mysql_connect():
<?php
$conn = mysql_connect( "localhost", "Marius", "mypass")
or die("Unable to connect to MySQL");
print "Connected to MySQL ";
?>
In acest exemplu, serverul MySQL ruleaza pe "localhost" ca si modulul PHP, utilizatorul este
"Marius" iar parola "mypass".
Dupa executia acestui script, daca nu se reuseste conectarea la MySQL, va aparea mesajul
"Unable to connect to MySQL", in caz de reusita, apare mesajul "Connected to MySQL"
În mod prestabilit, functia mysql_connect() se conecteaza la serviciul MySQL prin
intermediul portului 3306, portul MySQL standard. Daca doriti sa obtineti accesul la un server
MySQL care ruleaza pe un port non-standard, puteti atasa un caracter doua puncte si numarul
portului dorit la argumentul care contine numele gazdei; de exemplu, "localhost:3308".
2. Incheierea conexiunii la serverul MySQL
Pentru terminara unei conexiuni la serverul MySQL se foloseste instructiunea:
mysql_close();. Aceasta functie inchide conexiunea curenta. Functia returneaza TRUE în caz
de reusita; în caz contrar, returneaza FALSE.
În general, nu este necesara invocarea functiei mysql_close(), deoarece PHP închide automat
conexiunile deschise cu bazele de date atunci când un script îsi încheie executia.
Iata un exemplu de conectare la serverul MySQL si inchidere a conexiunii folosind functia
mysql_close():
<?php
// Aici adaugati datele necesare lucrului cu serverul MySQL
mysql_close();
?>
3. Detectarea aparitiei erorilor
Biblioteca MySQL din PHP furnizeaza doua functii de verificare a erorilor, si anume
mysql_errno() si mysql_error().
Fiecare functie returneaza un rezultat care reflecta eroarea, daca aceasts exista.
Nici una din cele doua functii nu necesita argumente. Functia mysql_errno() returneaza un
cod numeric de eroare, în timp ce functia mysql_error() returneaza un sir care descrie
eroarea. Daca nu s-a produs nici o eroare, codul numeric al erorii este zero si descrierea are ca
valoare un sir vid.
Informatiile de eroare sunt disponibile numai daca este activa o conexiune cu serverul
MySQL. Prin urmare, intai trebuie sa se reuseasca conectarea la MySQL.
Iata cum puteti folosi functiile respective pentru a verifica modul de operare a functiei
mysql_select_db() (aceasta selecteaza baza de date pentru lucru):
<?php
print "Connected to MySQL ";
mysql_select_db("lucrudb");
if (mysql_error()) {
echo " ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
}
?>
Daca se reuseste conexiunea la serverul MySQL si baza de date cu numele "lucrudb" este
inexistenta, rezultatul afisat de exemplul de mai sus va fi urmatorul:
Connected to MySQL
1049 : Unknown database 'lucrudb'
4. Eliminarea mesajelor de eroare si a avertismentelor nedorite
Numeroase functii PHP pot produce erori sau mesaje de avertizare care îi pot deruta pe
utilizatorii siturilor Web sau le pot cauza neplaceri.
PHP furnizeaza functia error_reporting(), care va permite sa eliminari mesajele nedorite.
error_reporting(mask)
unde "mask" specifica tipul mesajelor care vor fi raportate. Daca specificati zero ca valoare a
atributului "mask" (error_reporting(0)), nu va fi raportat nici un mesaj. Daca specificati
"E_ALL" in loc de "mask" (error_reporting(E_ALL)), vor fi raportate toate mesajele.
Sau, o alta metoda pentru oprirea mesajelor de eroare, explicata in lectiile anterioare, este
adaugand @ inaintea functiei.
4. Crearea si selectarea unei baze de date.
O functie importanta in lucrul cu bazele de date este mysql_query(), care are urmatoarea
forma:
mysql_query("interogare")
sau
mysql_query("interogare", "id_con")
- "interogare" este un sir ce contine comenzile SQL care urmeaza a fi executate (in PHP,
comenzile SQL nu trebuie sa se încheie cu un caracter punct si virgula).
- "id_con" este identificatorul de conectare returnat de functia mysql_connect(), daca acesta
este omis se foloseste ultima legatura deschisa cu aceasta functie.
Functia mysql_query() returneaza TRUE daca serverul a reusit sa execute interogarea; în caz
contrar, returneaza FALSE.
- Important: pentru ca sa puteti lucra cu baze de date in PHP trebuie sa cunoasteti
comenzile SQL necesare. Cele mai importante au fost prezentate in lectiile 22, 23 si 24
Pentru a crea o noua baza de date folosim comanda SQL "CREATE DATABASE
numeBazaDeDate;", pe care o putem lansa de la o consola MySQL, sau o putem apela de la
un script PHP prin intermediul functiei mysql_query(). Iata un exemplu prin care creem baza
de date "lucrudb":
<?php
$createdb = mysql_query("CREATE DATABASE lucrudb");
if ($createdb)
echo "Baza de date lucrudb a fost creata ";
else
mysql_close();
?>
- Dupa executarea acestui script, daca totul este corect, va fi creata baza de date "lucrudb" si
va fi afisat mesajul "Baza de date lucrudb a fost creata".
Dupa ce programul a obtinut o conexiune cu serverul MySQL, inainte de a lucra cu tabelele
dintr-o baza de date MySQL, programul trebuie sa selecteze baza de date respectiva. Pentru
aceasta, folositi functia mysql_select_db(), care are urmatoarea forma:
• mysql_select_db(baza_de_date)
Unde "baza_de_date" este numele bazei de date la care urmeaza a se obtine acces.
Functia returneaza TRUE daca poate obtine accesul la baza de date, respectiv FALSE în caz
contrar.
Iata un exemplu de selectare a bazei de date "lucrudb":
<?php
$selectdb = mysql_select_db('lucrudb');
if ($selectdb)
echo "Baza de date lucrudb a fost selectata ";
else
mysql_close();
?>
5. Crearea tabelelor
Dupa conectare si selectarea bazei de date putem crea tabele in cadrul bazei de date selectate.
Pentru aceasta folosim limbajul SQL CREATE TABLE numeTabel (coloana1,
coloana2, ...); impreuna cu functia mysql_query().
In exemplul urmator cream tabelul cu numele "carti" care contine urmatoarele campuri:
Nume camp Tip
id Identificator unic, Not Null, cheie primara
nume Char(30)
autor Char(25)
gen Char(10)
data_intrare Date
pret Decimal(12,2)
In stanga, la "Nume Camp", sunt trecute coloanele tabelului, iar in dreapta tipul acestora,
coloana cu nume "id" fiind cheia primara.
De asemenea, folosim indicatorul "AUTO_INCREMENT" pentru a preciza faptul ca MySQL
va repartiza o valoare secventiala unica în coloana care serveste drept cheie primara a
tabelului.
Iata si scriptul PHP pentru creacrea tabelului:
<?php
$conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass")
if (!$selectdb)
echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ".
mysql_error();
$sql = "CREATE TABLE `carti` (id INT UNSIGNED AUTO_INCREMENT PRIMARY
KEY, nume varchar(30) NOT NULL, autor varchar(25) , gen varchar(10) NOT NULL,
data_intrare date, pret decimal(12,2))";
if (mysql_query($sql, $conn))
echo "Tabelul carti a fost creat ";
else
echo "Tabelul carti nu a putut fi creat deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
In exemplul de mai sus, variabila "$sql" contine comanda SQL pentru crearea acestui tabel.
Instructiunea mysql_query($sql, $conn), executa aceasta comanda si in cazul in care
rezultatul este TRUE se trimite la iesire sirul: "Tabelul carti a fost creat". In cazul in care
instructiunea SQL nu a putut fi executata, functia mysql_query($sql) intoarce valoarea
FALSE, afisand eroarea din cauza careia tabelul nu a putut fi creat.
6. Adaugarea de date in tabel
Dupa ce aveti tabelul creat in baza de date MySQL puteti adauga date in el, pentru aceasta se
foloseste functia mysql_query("interogare") unde "interogare" este urmatoarea comanda:
INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, ...) VALUES ('date1',
'date2', ...)
- unde `nume_tabel` este numele tabelului in care se adauga datele
- "coloana1, coloana2, ..." sunt numele coloanelor in care se doreste adaugarea datelor
- "date1, date2, ..." sunt datele care vor fi adaugate, tinandu-se cont de ordinea si numarul lor
cu cea a coloanelor
Iata un exemplu, in care se foloseste tabelul "carti" creat mai sus
<?php
$conn = mysql_connect("localhost", "Marius", "mypass")
if (!$selectdb)
echo "Baza de date lucrudb nu a putut fi selectata deoarece : ". mysql_errno(). " : ".
mysql_error();
$sql = "INSERT INTO `carti` (nume, autor, gen, data_intrare, pret) VALUES ('Glossa',
'Mihai Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8')";
if (mysql_query($sql, $conn))
echo 'Datele au fost adaugate';
else
echo "Datele nu au fost adaugate deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
- In acest exemplu, datele "'Glossa', 'Mihai Eminescu', 'poezie', '19-05-2009', '8'" vor fi
adaugate in coloanele "nume, autor, gen, data_intrare, pret" in aceeasi ordine in care sunt
scrise si datele si coloanele.
- Daca au fost adaugate cu succes, apare mesajul "Datele au fost adaugate", in caz contrar
apare mesajul de eroare.
Daca doriti sa adaugati mai multe linii in tabel, printr-o singura interogare, puteti folosi
urmatorul model
<?php
// Aici adaugati comenzile pt. conectare si selectarea bazei de date
$sql = "INSERT INTO `nume_tabel` (coloana1, coloana2, coloana3)

VALUES
('date1', 'date2', 'date3'),
('valoare1', 'valoare2', 'valoare3'),
('text1', 'text2', 'text3')";
if (mysql_query($sql))
echo 'Datele au fost adaugate';
else
echo "Datele nu au fost adaugate deoarece : ". mysql_errno(). " : ". mysql_error();
mysql_close();
?>
Observati sintaxa de scriere corecta a interogarilor MySQL in PHP, numele tabelului se scrie
intre caracterele ( ` ` ) si valorile intre ghilimele simple ( ' ' )
Cautare in tabel MySQL

Dupa ce au fost adaugate mai multe date (randuri) intr-un tabel MySQL, se poate selecta
anumite randuri si coloane cautand dupa un anumit termen sau cuvant. Pentru aceasta se
foloseste comanda WHERE.
1. Cautare dupa valoarea coloanei
Intr-un tabel MySQL daca dorim sa fie selectate doar acele randuri in care o colana are o
anumita valoare, se adauga in comanda SQL formula: WHERE `coloana`='valoare' , dupa
cum se vede in urmatorul exemplu.
In acest exemplu vor fi selectate doar randurile din coloanele "col1" si "col2" unde "col1" are
o anumita valoare fixa precizata.
<?php
// Se face conectarea la MySQL si selectarea bazei de date
$conn = mysql_connect("localhost", "utilizator", "parola") or die("Unable to connect to
MySQL");
$selectdb = mysql_select_db('baza_date');
if (!$selectdb) echo "Baza de date nu a putut fi selectata: ". mysql_errno(). " : ".
mysql_error();
$val = 'cuvant'; // Variabila ce contine valoarea pt. coloana cautata

$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val'";
$rezultat = mysql_query($sql, $conn);
if (mysql_errno()) {
echo " ". mysql_errno(). " : ". mysql_error(). " ";
}
if (mysql_num_rows($rezultat) == 0) {
echo '0 rezultate';
}
else {
// Parcurge si afiseaza randurile gasite
while ($rand = mysql_fetch_assoc($rezultat)) {
echo ' '. $rand['col1']. ' - '. $rand['col2'];
}
}
?>
- "col1" si "col2" sunt coloanele din "tabel" care vrem sa fie selectate. Puteti adauga mai
multe nume (separate prin virgula), sau pentru a selecta toate coloanele, se foloseste caracterul
*
Pe langa formula "WERE" pot fi folosite si comenzile AND (si) sau OR (sau), pentru a
efectua selecturi mai complexe, sau mai precise, cautand randurile in functie de valorile mai
multor coloane.
- De exemplu, daca se doreste selectarea doar a randurilor in care avem "col1" cu valoarea
"val1" si "col2" cu valoarea "val2"; randul selectat sa indeplineasca ambele conditii, se
foloseste comanda SQL cu AND astfel:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val1' AND `col2`='$val2'";
- Daca se doreste selectarea randurilor in care avem "col1" cu valoarea "val1" sau "col2" cu
valoarea "val2"; randul selectat sa indeplineasca una (oricare) din aceste conditii, se foloseste
comanda SQL cu OR astfel:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1`='$val1' OR `col2`='$val2'";
2. Cautare dupa un anumit termen in rand
O alta selectare necesara este atunci cand se doreste cautarea randurilor care au in datele din
coloana un anumit termen sau cuvant. Pentru aceasta se folosesc impreuna comenzile
WHERE si LIKE.
Se adauga la comanda SQL formula: WHERE `coloana` LIKE 'termen'
De exemplu:
$sql = "SELECT `col1`, `col2` FROM `tabel` WHERE `col1` LIKE '$term'";
- Valoarea lui '$term' poate fi un cuvant sau fraza exacta, ori o parte dintr-un cuvant, in acest
caz se foloseste si caracterul "%", astfel, pot fi obtinute urmatoarele 4 cazuri:
• 'term' - va returna randurile in care valoarea coloanei este exact cuvantul "term", fara
altceva.
• 'term%' - va gasi randurile in care valoarea coloanei incepe cu "term", cum ar fi:
"term ceva", "termenii", etc.
• '%term' - va gasi randurile in care valoarea coloanei se termina cu "term", cum ar fi:
"12term" "ceva term", etc.
• '%term%' - va returna randurile in care coloana are in valoarea ei (oriunde, si in
interiorul continutului) termenul "term", cum ar fi: "term ceva" "ceva 12termeni",
"ceva ex-terma altceva", etc.
De obicei, termenul cautat este preluat dintr-un formular. Trebuie sa tineti cont de modul in
care au fost adaugate datele in tabelul MySQL, daca au fost filtrate cu o functie, precum
"mysql_real_escape_string()", cand se face selectul pentru cautare trebuie aplicata aceeasi
functie termenului cautat.
- Mai jos puteti studia si folosi codul unui model de script, cu formular, pentru selectarea
dintr-un tabel MySQL a randurilor in care se gaseste termenul transmis prin formular.
Explicatiile detaliate sunt in codul scriptului.
!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
"http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml" lang="ro">
<head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=utf-8" />
<title>Script cautare MySQL</title>
<meta name="description" content="Script cu formular pt cautare in tabel
MySQL. Tutorial de la http://www.marplo.net" />
<meta name="keywords" content="script cautare" />
</head>
<body>
<form action="" method="post">

<input type="text" name="term" />
<input type="submit" name="submit" value="Cauta" />
</form>
<?php
// Script - Tutorial de la http://www.marplo.net
// Se verifica daca e primita valoare de la formular si are mai mult de 1

caracter
if (isset($_POST['term']) && strlen($_POST['term'])>1) {
// Preia valoarea, eliminand posibile spatii exterioare
$term = trim($_POST['term']);
// Se face conectarea la serverul MySQL si selectarea bazei de date

$conn = mysql_connect("adresaServerMySQL", "utilizator", "parola") or
die("Nu m-am putut conecta la serverul MySQL");
$selectdb = mysql_select_db('baza_date');
if (!$selectdb) echo "Baza de date nu a putut fi selectata: ".
mysql_errno(). " : ". mysql_error();
// Se verifica daca "magic_quotes_gpc()" este setat ON
// Daca e ON, se aplica stripslashes() pentru a nu se adauga de 2 ori "\"
la filtrare
if(get_magic_quotes_gpc()) { $term = stripslashes($term); }
// Se aplica filtrarea cu mysql_real_escape_string() (la adaugarea

datelor trebuie sa fi fost folosita aceeasi filtrare)
$term = mysql_real_escape_string($term);
// Se face selectarea si afisarea dateor returnate

$sql = "SELECT * FROM `nume_tabel` WHERE `nume_coloana` LIKE '%$term%'";
$resql = mysql_query($sql, $conn) or trigger_error(E_USER_ERROR);
if (mysql_num_rows($resql) == 0) { echo '0 rezultate'; }
else {
while ($rand = mysql_fetch_assoc($resql)) {
// Elimina caracterele "\" care au fost adaugate de
"mysql_real_escape_string()"
$col = stripslashes($rand['nume_coloana']);
echo ' '. $col;
}
}
}
?>
</body>
</html>

Scrierea Scripturilor PHP Element Are PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scrierea Scripturilor PHP Element Are PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scrierea scripturilor PHP elementare

• Invatati sa creati un script PHP cu cele mai simple instructiuni PHP

echo "Primul meu script PHP.";

Tipuri de siruri si variabile

In PHP, un sir poate fi declarat in mai multe feluri:

3) Sintaxa heredoc este o alta modalitate de a delimita siruri

Variabile si operatori PHP

Utilizarea formularelor HTML

Fiecare element al formularului trebuie introdus intre etichetele <form> si </form>.

echo "Nume = $nume";

Variabile de mediu si erori

Variabila de mediu Descriere

- O lista completa a acestor variabile de mediu o gasiti la pagina oficiala $_SERVER

echo "Valoarea transmisa este ".$_GET['orase'];

Constante si tipuri de variabile

Pe lânga sporirea lizibilitatii programelor, constantele pot facilita modificarea acestora.

Functii pentru variabile si valori

$fp = fopen("marplo.net", "w");

// Defineste o clasa si-i adaga un eveniment cu apel la functie

// Afiseaza rezultatul apelarii functiei cu $obj

$var = 'Un sir oarecare';

// Transforma si adauga elementele /valorile variabilei $aray intr-un sir specific

// Creaza o variabila cu sirul serialized identic de mai sus

// Transforma acest sir in tipul initial de variabila

// O metoda (functie) a clasei (afiseaza valoarea lui $nr)

// Creaza instanta la aceasta clasa

// Stocheaza clasa (instanta ei), cu serialize, intr-un sir

// Recreaza instanta la clasa stocata cu serialize in $sir_class

// Apeleaza metoda clasei, cu instanta stocata acum in $get_class

19. settype($var, 'tip')

// Modifica tipul variabilei, in "string"

$sir = 'Sir test';

23. var_export($var, true)

$sir = 'Sir test';

Scrierea instructiunilor PHP conditionale

Scrierea instructiunilor PHP conditionale

Utilizarea matricelor (array) - (1)

1. Crearea de matrice folosind functia de atribuire

2. Crearea de matrice folosind sintaxa array()

Dincolo de utilizarea instructiunilor de atribuire, cealalta modalitate principala de creare a

echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1];

echo "<br />".$multiDimArray["firstLine"][1];

- Parcurgerea unui Array secvential

Functii pentru Array

// Va afisa: Array ( [FIRST] => 1 [SECOND] => 8 )

// Va afisa: Array ( [0]=>Array ( [0]=>a [1]=>b ) [1]=>Array ( [0]=>c [1]=>d )

// Va afisa: Array ( [a] => x [b] => y [c] => z )

// Va afisa: Array ( [1] => blue )

// Va afisa: Array ( [1] => a [2] => c )

7. array_intersect(array1, array2, ...)

// Return: Array ( [b] => a [c] => d )

10. array_map("functie", array)

// Return: Array ( [a] => 3 [b] => 2 [0] => 4 )

11. array_merge($array1, $array2, ...)

// $aray va avea acum: array("a"=>1, 3);

14. array_rand(aray, nr)

// Parcurge matricea cu cheile alese si afiseaza valoare corespunzatoare fiecareia

// Return: tutorial - 8 - php -

16. array_search("val", array)

// $aray va avea acum: array(3, 4);

18. array_slice(array, start, nr)

// $aray va deveni: array("b"=>'xy', 'pm', "mp"=>'de', 'c')

// $aray va deveni: array('c', "mp"=>'de', 'pm', "b"=>'xy')