Cercetarea în psihologie

Planul de cercetare și noţiuni elementare

în cercetarea psihologică

Obiectivul general: cunoaşterea specificului, a structurii şi a etapelor

cercetării psihologice.

Obiectivele specifice:

În urma parcurgerii acestui capitol studentul va şti:

Să precizeze momentul constituirii psihologiei ca ştiinţă
Să enumere şi să prezinte tipurile de cercetări care se realizează în psihologie
Să dea exemple pentru fiecare tip de cercetare psihologică
Să prezinte şi să explice structura unei cercetări în psihologie
Să explice la ce se referă operaţionalizarea şi să dea exemple
Să prezinte etapele realizării unei cercetări
Să prezinte designul unei cercetări
Să definească noţiunile de bază ale unei cercetări: variabilă independentă,
variabilă dependentă, desing, ipoteză, modalităţi
Să identifice elementele planului cercetării într-o situaţie dată

Structura capitolului:
 Constituirea psihologiei ca ştiinţă
 Tipuri de cercetări în psihologie
 Structura unei cercetări în psihologie
 Exemple de studii în psihologie
 Planul cercetării
 Exemplu de prezentare a unui plan de cercetare

2.1 Constituirea psihologiei ca ştiinţă

Mult timp s-a considerat că termenul de „psihologie” a fost folosit pentru prima dată de
Leibnitz în jurul anului 1696. Studii recente arată, însă, că
termenul a fost folosit încă din 1506 de către umanistul croat
Marco Marulik, care în 1524 a publicat primul vomul al unei
cărţi intitulate Psihologia gândirii umane (Nicola, 2007). Acelaşi

_________________________________________________________________________
1
termen apare în titlul unor lucrări scrise de Christian Wolff: „Psychologia empirica” în
1732 şi „Psychologia rationalis” în 1734.
Naşterea psihologiei ca ştiinţă s-a produs în 1879, când la Leipzig, în Germania, a
fost înfiinţat de către Wilhem Wundt (foto) primul laborator de psihologie, care era în
acelaşi timp şi primul institut de psihologie din lume. În cadul acestui laborator s-au format
şi primii psihologi români, cum este cazul lui Florian Ştefănescu Goangă (n. 5 aprilie 1881
– d. 26 martie 1958), care a înfiinţat Institutul de psihologie experimentală, comparată şi
aplicată de la Cluj. De asemenea, acesta a înfiinţat şi a condus „Revista de psihologie”,
care a apărut la Cluj între 1938-1949.

2.2 Tipuri de cercetări în psihologie

După cum am văzut în capitolul anterior, în psihologie, la fel ca şi în oricare alt

domeniu, cunoaşterea avansează prin formularea şi testarea de ipoteze. Mai multe ipoteze
puse împreună formează un model teoretic sau o teorie. Un model teoretic sau o teorie ne
sunt utile în măsura în care ne ajută să înţelegem un comportament sau ne permit să
prezicem un comportament viitor al unei persoane.

De exemplu:
Conform teoriei identităţii sociale, un om va aprecia mai pozitiv o persoană
care face parte din acelaşi grup social cu el decât o persoană dintr-un alt grup
social. Ce se întâmplă dacă vom pune o persoană să împartă o sumă de bani în funcţie de
performanţa unui grup de muncitori? Teoria identităţii sociale ne spune să ne aşteptăm ca
persoana respectivă să aprecieze ca fiind mai bună munca muncitorilor care sunt din
acelaşi sat cu ea, comparativ cu munca muncitorilor din alte sate. Prin urmare, va acorda
mai mulţi bani persoanelor cu al căror grup se identifică, decât persoanelor din alte sate.

Temă de reflecţie:
Cum aţi folosi în practică ceea ce ne spune teoria identităţii sociale?
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________

_________________________________________________________________________
2
 În funcţie de gradul de cunoştinţe adunate într-un domeniu, putem să avem mai
multe tipuri de cercetări: descriptive, predictive şi explicative.
Cercetările descriptive. La începutul studierii unui domeniu, cercetările vor
urmări să descrie fenomenul studiat. În această fază exploratorie spunem că cercetarea este
descriptivă. Metodele de cercetare folosite în faza exploratorie sunt, în general, observaţia
şi studiul de caz.

De exemplu:
Dacă vrem să studiem cum învaţă copiii într-un mediu de Realitate Virtuală
(VR) şi dacă o astfel de învăţare este mai bună decât cea tradiţională, întâi va
trebui să descriem cum se comportă copiii într-un astfel de mediu, dacă aparatura
implicată îi deranjează sau se obişnuiesc uşor cu ea etc.

Cercetările predictive. După ce adunăm un număr mai mare de dovezi şi de

cunoştinţe putem să trecem la următoarea etapă a cercetărilor într-un domeniu: faza
predictivă. În această etapă vom încerca să adunăm date prin care să prezicem cum se va
comporta o persoană într-o anumită situaţie. Acest tip de cercetări le numim cercetări
predictive. În acest caz metoda de cercetare care predomină este studiul corelaţional.

De exemplu:
În urma observaţiilor repetate constatăm că de fiecare dată, copiii au nevoie de
câteva minute pentru a se acomoda cu aparatura necesară simulării unui mediu
necesar. Studiile ar putea urmări să prezică de cât timp au nevoie copiii pentru a se obişnui
cu această aparatură.

Cercetările explicative. Cele mai apreciate cercetări în psihologie, la fel ca în toate

domeniile ştiinţei sunt cercetările explicative. În aceste studii se urmăreşte să se explice de
ce apare un anumit fenomen sau o anumită reacţie. Metoda cel mai des folosită în aceste
studii este experimentul, la care se adaugă cvasiexperimentul şi experimentul cu un singur
subiect.

De exemplu:
Putem să urmărim, de exemplu, de ce unii copii se obişnuiesc mai uşor cu
mediul virtual decât alţi copii. Astfel, cercetătorii pot să avanseze ipoteza

_________________________________________________________________________
3
conform căreia copiii care se joacă pe calculator se obişnuiesc mai usor cu mediul virtual
decât copiii care nu s-au jucat niciodată pe calculator. Pentru a testa această ipoteză vor
împărţi copiii în două grupuri: (1) cei care se joacă pe calculator şi (2) cei care nu s-au
jucat niciodată pe calculator. Vor măsura apoi de cât timp au nevoie copiii pentru a se
obişnui cu mediul virtual. În final, vor compara rezultatele celor două grupuri pentru a
vedea dacă într-adevăr copiii care sunt obişnuiţi să se joace pe calculator au nevoie de mai
puţin timp pentru a se obişnui cu mediul de Realitate Virtuală.

Tabelul 2.1 Tipurile ce cercetări realizate în psihologie

Tipul cercetării Scopul cercetării Metodele folosite
predominant
descriptivă Descrierea fenomenului studiat Observaţia, studiul de caz
predictivă Prezicerea comportamentului în Studiul corelaţional
anumite situaţii sau în funcţie de
anumite caracteristici ale persoanei
explicativă Explicarea apariţiei unui fenomen, a Experimentul
unei reacţii a subiectului sau a unor
diferenţe între grupuri/ condiţii

2.3 Structura unei cercetări în psihologie

Pentru a realiza o cercetare este important să ne amintim care este scopul oricărei
cercetări:
Aminteşte-ţi!
A realiza o cercetare înseamnă a aduna dovezi pentru a testa o
ipoteză.

_________________________________________________________________________
4
 Putem asocia structura unei cercetări cu imaginea unei clepsidre, după
cum este ilustrat mai jos.
În general, o cercetare porneşte de la o întrebare generală. De exemplu,
putem să ne întrebăm: „Cum afectează timiditatea viaţa oamenilor?”. Dar
ar fi foarte greu să studiem toată „viaţa oamenilor”, adică toate aspectele
de viaţă pe care le poate influenţa timiditatea. De aceea vom lua un singur
aspect al vieţii pe care îl vom studia, adică vom delimita un domeniu mai restrâns de
studiu. Am putea să ne referim la modul în care timiditatea afectează comunicarea cu alţi
oameni. Sau am putea să restrângem şi mai mult domeniul şi să ne referim la influenţa
timidităţii asupra comunicării prin internet.
După ce am delimitat domeniul pe care putem să îl studiem într-o cercetare, vom
operaţionaliza conceptele cu care lucrăm. A operaţionaliza înseamnă a transpune un
concept teoretic în ceva concret şi măsurabil. Cum ne putem da seama dacă cineva este
timid? Cum putem observa şi măsura timiditatea? Un exemplu, ar fi să folosim un
chestionar care evaluează nivelul timidităţii. Ca să ştim dacă o persoană este timidă sau nu
îi vom cere să completeze chestionarul şi la sfârşit vom vedea punctajul obţinut. În acest
caz, timiditatea ca şi concept teoretic, este operaţionalizată prin scorul (punctajul) la
chestionarul de evaluare a timidităţii.

A operaţionaliza înseamnă a transpune un concept teoretic în ceva

concret şi măsurabil.

Putem să vorbim în cercetare de două planuri: un plan teoretic, al conceptelor,

ideilor şi teoriilor şi un plan obiectiv, concret, al faptelor şi dovezilor.

Concepte Ipoteza cercetării

începem cu o întrebare generală
delimităm un domeniu
operaţionalizăm
Aspecte concrete Dovezile (datele)
observăm
şi măsurabile prin care testăm ipoteza
analizăm datele
tragem concluziile cercetării
generalizăm rezultatele cercetării

_________________________________________________________________________
5
Planul
teoretic

Planul
concret

După adunarea şi analizarea rezultatelor verificăm dacă acestea susţin ipoteza

cercetării sau nu. Dacă rezultatele obţinute pe eşantioanele cu care lucrăm susţin ipoteza,
atunci vom verifica dacă putem să generalizăm ideea testată, adică să spunem că aceasta
este valabilă în toate situaţiile (sau într-un număr mai mare de cazuri asemănătoare).
Prin urmare, în cercetare pornim de la general, facem studiul pe cazuri particulare
(subiecţii incluşi în studiu) şi în final revenim la general, încercând să generalizăm ipoteza
testată.

2.4 Exemple de studii în psihologie

În continuare, sunt prezentate câteva exemple de studii realizate în psihologia

socială.

2.4.1 Efectul accentuării (studiu privind apariţia stereotipurilor etnice) (Razrant,

1963)

Într-un studiu prin care se încerca să se înţeleagă de ce apar stereotipurile etnice şi

în ce situaţii, cercetătorii cereau studenţilor să vadă pozele unor fete şi să indice trăsăturile
de personalitate sau caracteristicile pe care le-ar putea avea aceste fete. Trebuiau să indice
3-4 trăsături de personalitate sau caracteristici.
În studiu se lucra cu două grupe de subiecţi. Primul grup primea un set de fotografii
şi i se cerea să noteze caracteristicile sau trăsăturile de personalitate pentru fiecare fată din
imagine. Al doilea grup, primea acelaşi set de fotografii, doar că sub fiecare fotografie era
menţionat grupul etnic din care făcea parte fata din imagine (printr-un nume care permitea
reperarea originii: evreiască, italienească, irlandeză). Li se cerea acelaşi lucru, adică să
noteze 3-4 trăsături de personalitate sau caracterstici ale fetei din imagine.

_________________________________________________________________________
6
 Rezultatele obţinute arată că în situaţia experimentală, când fotografiile erau
însoţite de prezentarea etniei, subiecţii indică un număr mai mare de adjective stereotipe,
decât în situaţia de control. Altfel spus, în condiţia experimentală subiecţii atribuie fetelor
care aparţin unei comunităţi caracteristici similare (cum au fost puse în categorii, subiecţii
vor avea percepţia unei mai mari omogenităţi între aceste persoane). În condiţia de control
acest lucru nu se constată. Aceste caracteristici corespund stereotipurilor pe care le au
oamenii despre aceste grupuri: evreicele – ambiţioase, inteligente, mai puţin frumoase;
italiencele – frumoase, mai puţin inteligente.

2.4.2 Biasarea experimentatorului (Rosenthal & Frode, 1963)

În acest studiu Rosenthal arată existenţa efectului numit „biasarea

experimentatorului” = modul în care experimentatorul, în mod implicit, determină
comportamentul subiecţilor în sensul aşteptat (inducerea rezultatelor prezise). Prin simplul
fapt că ne aşteptăm la diferenţe ajungem la existenţa acestor diferenţe.
În cadrul studiului cercetătorul lucrează cu două grupuri de studenţi la biologie,
care trebuiau să îngrijească fiecare câte un şoarece de laborator (şobolan) pentru că
trebuiau să se antreneze în manipularea animalelor.
Primesc fiecare responsabilitatea unui şobolan: au 8 încercări de a-l învăţa să
parcurgă un labirint. Li se spune că au: (aceştia fiind, de fapt, repartizaţi aleator în cele
două grupuri):
 fie un şobolan inteligent
 fie un şobolan „retardat”
În realitate, şobolanii sunt repartizaţi aleator (la întâmplare) în cele două grupuri. Se
măsoară progresul/ performanţa şobolanului la sfârşitul fiecărei şedinţe.
Rezultatele arată că şobolanii inteligenţi au învăţat mai rapid labirintul decât
ceilalţi; nu există diferenţe între şobolani decât în mintea studenţilor (aşteptările acestora).

2.4.3 „Efectul Pygmalion” (Rosenthal & Jacobson, 1971)

_________________________________________________________________________
7
 În acest studiu cercetătorii încearcă să afle dacă aşteptările profesorilor pot să aibă
efecte asupra elevilor. Studiul se desfăşoară într-o şcoală în care erau multe eşecuri, elevii
aveau rezultate slabe la învăţătură.
Cei doi cercetători pretind că aplică teste care puteau identifica elevii care sunt cu
potenţial de învăţare („demarreurs tardifs”). Măsoară, deci, coeficientul de inteligenţă al
elevilor. După aplicarea testului fac o listă pentru profesori cu rezultatele elevilor buni şi
slabi. Lista era realizată la întâmplare: adică elevii fuseseră incluşi la întâmplare în lista
celor buni sau a celor slabi. Această testare se realizează la începutul anului şcolar. La
sfârşitul anului şcolar se testează din nou nivelul inteligenţei elevilor. Testarea se repetă şi
la un an de la începerea experimentului.
Rezultatele studiului arată că elevii care au fost trecuţi pe lista celor buni au obţinut
rezultate mai bune la sfârşitul anului şcolar (un coeficient de inteligenţă mai ridicat),
comparativ cu elevii care au fost trecuţi pe lista celor slabi. Aceste diferenţe se menţin şi
după un an de la prima testare.
Prin urmare, aşteptările activate au efect asupra judecăţilor profesorilor, a modului
în care îi văd pe elevi. Comportamentul elevilor, adică rezultatele la şcoală sunt un efect al
aşteptării profesorilor. Dacă profesorii vor avea nişte aşteptări, pe baza acestora elevii vor
avea un comportament diferit: auto-realizarea profeţiei. Aproximativ 300 de cercetări s-au
făcut în următorii 10 ani şi au arătat că acest efect există, mai ales în mediul şcolar.

2.4.4 Conformismul în grup (Ash, 1951)

Experimentul a fost realizat de Solomon Ash

pentru a investiga modul în care presiunea
grupului de a se conforma influenţează judecata
unui individ. În cadrul experimentului, opt
subiecţi erau aşezaţi la o masă în aşa fel încât să
prevină orice suspiciuni. Dintre cei opt doar
unul singur era un subiect autentic, ceilalţi
şapte fiind complicii experimentatorului, care
au fost bine instruiţi ca să dea anumite
răspunsuri stabilite anterior.
Li se cere subiecţilor să evalueze
lungimea unor linii şi să spună care dintre acestea sunt de lungimi egale. Complicii dau

_________________________________________________________________________
8
răspunsuri greşite în 12 din cele 18 încercări pe care le aveau. Subiectul autentic este
intenţionat pus să răspundă la sfârşit, după ce a auzit răpunsurile celorlalţi.
În situaţia de control, în care complicii dau răspunsuri corecte, subiecţii dau
răspunsuri corecte în măsură de 80%. În situaţia experimentală, când subiecţii ascultă
înainte răspunsurile greşite ale complicilor vor da răspunsuri corecte în măsură de 36,8%.
Toate erorile merg în sensul răspunsurilor greşite oferite de complici. Rezultatele arată că
subiecţii au tendinţa de a urma norma grupului şi de a da răspunsuri greşite dacă toţi cei
dinaintea lor au făcut acest lucru.

2.5 Planul cercetării

Realizarea unei cercetări presupune parcurgerea unor etape de lucru, adică există anumiţi
paşi ai cercetării, care trebuie urmaţi. În accepţiunea Deliei Vîrgă (2004), paşii unei
cercetări sunt:

identificarea problemei şi formularea ipotezei

prezentarea design-ului (planului) cercetării
desfăşurarea cercetării
testarea ipotezelor
comunicarea rezultatelor
În
continuare vom descrie aceşti paşi, definind şi exemplificând pe parcurs noţiunile
fundamentale de cercetare întâlnite.

2.5.1 Identificarea problemei şi formularea ipotezei

Primul pas într-o cercetare este să stabilim ce anume vrem să cercetăm. De cele mai
multe ori o cercetare porneşte de la o întrebare pe care ne-o punem în legătură cu un aspect
al vieţii de zi cu zi sau în legătură cu o problemă pe care am dori să o rezolvăm.
Cercetarea, prin rezultatele sale, va încerca să răspundă la această întrebare.

_________________________________________________________________________
9
 De exemplu:
Putem să ne punem întrebări cum ar fi:
„Timiditatea ne afectează rezultatele şcolare?”
„Ce metode putem să folosim ca să învăţăm mai eficient?”

Identificând întrebarea care stă la baza cercetării, identificăm care este tema
studiată. În cazul exemplelor de mai sus tema studiată este: (1) timiditatea şi (2) învăţarea
eficientă. După identificarea temei, vom căuta să ne documentăm şi să studiem cât mai
mult despre tema respectivă. Documentarea porneşte de la general spre particular. Astfel,
dacă vrem să studiem ce metode să folosim ca să învăţăm mai eficient, întâi trebuie să
citim despre învăţare: ce este învăţarea, cum a fost ea privită de-a lungul timpului, ce teorii
ale învăţării există, care teorii sunt actuale (în conformitate cu rezultatele cercetărilor) etc.
După ce ne-am făcut o idee generală despre învăţare, vom căuta să aflăm cât mai multe
lucruri despre ce înseamnă învăţarea eficientă şi ce studii s-au făcut în acest domeniu în
ultima perioadă de timp. Cel mai adesea aceste studii se găsesc sub formă de articole.
În urma studierii literaturii de specialitate vom putea să formulăm ideea pe care
vrem să o testăm în cercetarea noastră. Această idee o numim ipoteza cercetării.

De exemplu:
Ipoteza pe care vrem să o testăm în cercetare poate fi: „Învăţarea activă duce la
obţinerea de rezultate mai bune decât învăţarea pasivă.”
Alte ipoteze pe care putem să le testăm:
„Persoanele care au citit un text scris cu roşu îşi vor aminti mai multe cuvinte decât
persoanele care au citit un text scris cu negru.”
„Persoanele timide vor obţine rezultate mai mici la un examen oral decât persoanele mai
puţin timide.”

Prin ipoteza cercetării noi precizăm care sunt rezulatetele pe care le aşteptăm. Altfel
spus, ipoteza este o afirmaţie despre relaţia care ne aşteptăm să o observăm între
variabilele cercetării.

Ipoteza este afirmaţia pe care o testăm în cercetare.

Ipoteza este o afirmaţie care exprimă relaţia dintre două sau mai multe
variabile.

_________________________________________________________________________
10
 O variabilă este un aspect psihic care poate să ia mai multe valori. Timiditatea
poate să fie: redusă, medie, ridicată. Atenţia poate să fie slabă, medie, bună. Performanţa la
un examen oral poate să fie reprezentată prin note de la 1 la 10. Genul persoanelor
implicate în studiu poate să difere: masculin sau feminin. Putem să dăm, astfel, nenumărate
exemple de aspecte psihologice sau nu, care pot să ia o arie mai largă sau mai restrânsă de
valori.
Într-o cercetare experimentală avem două tipuri de variabile: variabilele
independente şi variabilele dependente.

(1) Variabilele independente

Variabila independentă este factorul manipulat de experimentator sau factorul în

funcţie de care se face o comparaţie.

De exemplu:
(1) Pentru a testa ipoteza: „Persoanele care au citit un text scris cu roşu îşi
vor aminti mai multe cuvinte decât persoanele care au citit un text scris
cu negru.”, cercetătorul realizează un studiu în care manipulează culoarea textului.
În acest caz, culoarea textului este variabila independentă.
(2) În cazul ipotezei „Persoanele timide vor obţine rezultate mai mici la un examen
oral decât persoanele mai puţin timide.” cecetătorul nu poate să manipuleze
timiditatea persoanelor. Acestea sunt timide sau nu. Timiditatea nu se poate
schimba de la un moment la altul. Dar cercetătorul poate face comparaţii în funcţie
de nivelul timidităţii. Poate să măsoare timiditatea persoanelor pe baza unui
chestionar şi să le împartă în două grupuri: persoane timide şi persoane care nu
sunt timide.

Valorile pe care poate să le ia variabila independentă într-o cercetare le numim

modalităţi. În primul exemplu din căsuţa anterioară variabila independentă este culoarea
textului, iar modalităţile variabilei independente sunt: roşu şi negru. Notăm aceste lucruri
în felul următor:
VI (A) = culoarea textului
a1 – roşu
a2 – negru

_________________________________________________________________________
11
 (2) Variabilele dependente

Variabilele dependente se referă la efectele pe care le investigăm într-o cercetare.

Pentru a identifica mai uşor o variabilă dependentă ne întrebăm: Ce se măsoară într-o
cercetare? Care este efectul manipulării?

De exemplu:
(1) Pentru a testa ipoteza: „Persoanele care au citit un text scris cu roşu îşi
vor aminti mai multe cuvinte decât persoanele care au citit un text scris
cu negru.”, variabila dependentă este numărul de cuvinte reamintite corect.
(2) În cazul ipotezei „Persoanele timide vor obţine rezultate mai mici la un examen
oral decât persoanele mai puţin timide.” variabila dependentă este nota la examen.

Aminteşte-ţi! Pentru a identifica variabila independentă ne întrebăm: „Ce

manipulează experimentatorul?” sau „În funcţie de ce factor/ aspect
se realizează comparaţia între grupuri sau situaţii?”, „Prin ce diferă
grupurile/ situaţiile?”.

Pentru a identifica variabila dependentă ne întrebăm: „Ce se

măsoară?”

2.5.2 Prezentarea planului cercetării

După identificarea temei pe care vrem să o studiem şi a ipotezei pe care o vom

verifica în cercetare, putem să trecem la prezentarea planului cercetării. Planul cercetări
mai este numit în literatura de specialitate: designul cercetării. Acest pas este deosebit de
important. O cercetare trebuie riguros planificată dinainte pentru a nu constata pe parcursul
adunării datelor că sunt lucruri la care nu ne-am gândit şi nu ştim cum să le facem, sau ne
dăm seama prea târziu că era bine să facem altfel.
Planul cercetării cuprinde următoarele elemente:
(1) Variabile şi desing – în această etapă se prezintă care sunt varibilele
independente (notate prescurtat cu VI) cu modalităţile lor şi variabilele
dependente (notate prescurtat cu VD). De asemenea, se prezintă şi designul

_________________________________________________________________________
12
 cercetării (adică ce tip de cercetare realizăm). Stabilirea designului cercetării se
face în funcţie de numărul de variabile independente şi numărul de grupuri
comparate.

Tipul de desing
În funcţie de numărul de varibile independente:
1 VI – design unifactorial
2VI – design bifactorial
Mai multe VI – design factorial

În funcţie de numărul de grupuri:

1 grup – design intrasubiecţi
2 sau mai multe grupuri – design intersubiecţi

(2) Subiecţii/ participanţii – sunt prezentaţi subiecţii care sunt incluşi în studiu,
precizând cine sunt aceştia, ce vârstă au, câţi sunt de gen masculin şi câţi sunt
de gen feminin, câţi sunt şi în câte grupe sunt împărţiţi, după ce metodă se face
împărţirea pe grupuri etc. Subiecţii sunt astfel prezentaţi încât oricine vrea să
reproducă studiul să poate selecta acelaşi tip de subiecţi.

(3) Instrumentele folosite –se descriu instrumentele care sunt folosite în cercetare.
Această etapă are un dublu scop. Pe de o parte, se prezintă instrumetele astfel
încât oricine ar vrea să reproducă studiul să ştie de ce materiale are nevoie. Pe
de altă parte, facem un inventar al materialelor de care avem nevoie, astfel încât
să fim pregătiţi pentru desfăşurarea cercetării.

(4) Procedura – se descrie procedura folosită. Adică se prezintă cât mai detaliat
cum se realizează cercetarea, cum se adună datele. Procedura trebuie să fie
suficient de clar prezentată astfel încât oricine să o poată replica.

2.5.3 Desfăşurarea cercetării

Această etapă presupune realizarea propriu-zisă a cercetării. Dacă vrem să studiem

influenţa culorii textului asupra capacităţii de memorare, în această fază adunăm

_________________________________________________________________________
13
participanţii la studiu. Le împărţim foile cu textul scris cu roşu sau cu negru, şi apoi le
cerem să reproducă acest text cât mai fidel posibil.

2.5.4 Testarea ipotezelor

Testatea ipotezelor presupune analizarea datelor adunate pentru a vedea dacă aceste
ne susţin ipoteza pe care am formulat-o la începutul cercetării. Cum se face analiza datelor
va fi descris şi explicat în capitolele următoare.

2.5.5 Comunicarea rezultatelor cercetării

Un pas important şi necesar în realizarea unei cercetări este comunicarea

rezultatelor cercetării. Aceasta se poate face prin redactarea unui raport de cercetare, a unui
articol sau a unei prezentări orale la o conferinţă.

2.6 Exemplu de prezentare a unui plan de cercetare

Pentru a studia influenţa tipului de instrucţiune asupra eficienţei rezolvării unei

sarcini, un cercetător a realizat următorul experiment. Le-a cerut unor elevi să rezolve un
set de 10 probleme de fizică, spunându-le că acestea fac parte din nota lor finală la această
materie. Unui alt grup de subiecţi li s-a dat să rezolve aceleaşi 10 probleme şi li s-a spus că
li se cere acest lucru pentru a verifica dificultatea problemelor. În final, cercetătorul a
comparat numărul de probleme corect rezolvate de către elevii din cele două grupuri.
Rezultatele obţinute sunt prezentate în continuare:

Gr. 1 – testarea elevilor 7, 5, 6, 9, 7, 6, 7, 10, 4, 9, 7, 8, 5, 8, 6, 8

Gr. 2 – testarea problemelor 9, 2, 5, 3, 8, 6, 5, 4, 4, 5, 7, 6, 7, 3, 4, 5

Cerinţe:
a. prezentaţi designul experimental

Prezentarea designului experimental

_________________________________________________________________________
14
 Pentru a putea să precizăm designul experimental este nevoie în primul rând să
identificăm variabilele şi să prezentăm ipoteza. În situaţia dată avem două grupuri de câte
16 subiecţi fiecare, în total având 32 de subiecţi.
Factorul care variază de la un grup la altul (ce manipulează experimentatorul) este
tipul instrucţiunilor date subiecţior: în primul caz rezolvarea problemelor este prezentată ca
fiind o testare a elevilor, iar în al doilea caz rezolvarea problemelor este prezentată ca fiind
o testare a problemelor. Prin urmare, variabila independentă este tipul instrucţiunii şi are
două modalităţi.
Ceea ce se măsoară în cazul celor două grupuri este performanţa elevilor. Prin
urmare, variabila dependentă este numărul de probleme corect rezolvate.
VI (A) = tipul instrucţiunilor
a1 = testarea elevilor
a2 = testarea problemelor
VD = numărul de probleme corect rezolvate

Având o singură variabilă independentă, vorbim despre un design unifactorial.

Deoarece în cazul fiecărei modalităţi a VI avem subiecţi diferiţi (grupuri diferite) vorbim
despre un design intersubiecţi. Prin urmare, designul este unifactorial intersubiecţi.

Ipoteza: Tipul de instrucţiune influenţează performanţa subiecţilor; subiecţii care sunt

supuşi unei sarcini care este prezentată ca având mai multe implicaţii asupra subiecţilor vor
rezolva un număr mai mare de probleme decât subiecţii cărora li se spune că sunt testate
problemele.

Exerciţii 1. Când s-a constituit psihologia ca ştiinţă?

____________________________________________________________
2. Ce tipuri de cercetări există în psihologie?
____________________________________________________________
3. Ce se urmăreşte prin realizarea unei cercetări descriptive? Daţi un
exemplu de cercetare descriptivă.
____________________________________________________________

_________________________________________________________________________
15
 ____________________________________________________________
____________________________________________________________
4. Ce se urmăreşte prin realizarea unei cercetări predictive? Daţi un
exemplu de cercetare pedictivă.
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
5. Ce se urmăreşte prin realizarea unei cercetări explicative? Daţi un
exemplu de cercetare explicativă.
____________________________________________________________
____________________________________________________________
6. Prezentaţi structura „clepsidră” a realizării unei cercetări.
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
7. Operaţionalizaţi următoarele concepte teoretice: atenţie, memorie,
performanţă, învăţare.
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________

_________________________________________________________________________
16