 Un pattern durabil, pervasiv şi inflexibil de

experienţă mentală şi comportamentală

 Patternul se manifestă în cel puţin două din
următoarele domenii:
1. cunoaştere,
2. afectivitate,
3. funcţionare interpersonală,
4. controlul impulsurilor
 Patternul se manifestă în multe şi diverse
situaţii personale şi sociale
 Patternul deviază semnificativ de la
normele culturii
 Patternul duce la o detresă sau la o
deteriorare semnificativă clinic în plan
social, profesional sau în alte domenii
semnificative de funcţionare
 Debut în adolescenţă sau la începutul
vârstei adulte
 Nu este manifestarea şi nici consecinţa unei
tulburări mentale nici efect al substanţelor
sau al unei condiţii medicale generale
› Importanţa identificării TP pentru
practica clinică este deosebită.

› În DSM IV se alocă o axă distinctă

pentru diagnosticul de TP (Axa II
cuprinde TP şi retardarea mentală)
toate celelalte tulburări mentale
(TM) fiind diagnosticate pe Axa I

›
 validitatea evaluării TP este importantă
întrucât studiile care au evaluat indivizii
pe cele două axe au dovedit că TP sunt
prezente atât în populaţia clinică, cât şi în
cea neclinică (ex. prevalenţa în populaţia
nonclinică este raportată între 11,25% -
18% TP, în timp ce TM din Axa I au o
prevalenţă mult mai redusă - 3,7 %
episod depresiv major,3,8% anxietate
generalizată
Cercetările demonstrează că TP sunt asociate
cu:
  disfuncţii sociale şi ocupaţionale;
  comorbiditate cu psihopatologia
diagnosticată pe Axa I
  suicid
 TP antisocială conform studiilor din ultimele
două decenii prezintă un risc semnificativ
pentru şomaj, abuz de alcool sau substanţe,
moarte violentă, încarcerare, recidivism,
instabilitate relaţională crescută
 TP sunt evidente la mulţi pacienţi care
caută tratament pentru tulburări mentale
din Axa I
 57% din pacienţii cu TP borderline
întrunesc criteriile pentru una sau mai
multe tulburări legate de substanţe
 27% din pacienţii cu tulburări legate de
substanţe sunt diagnosticaţi cu TP
borderline (Axa I)
 comorbiditatea TP cu depresia, abuzul de
substanţe, anxietatea – sugerează o
prognoză mai puţin optimistă
 Inventare bazate pe autoevaluare
(Personality Diagnostic Questionnaire
– 4, Hyler, 1994)
 Interviuri clinice structurate
(cercetare)
 Interviuri clinice nestructurate
(practică)
 Tehnici proiective
 Raportări de la alte persoane
Utilizarea metodei preferate a clinicienilor
care lucrează în practică este problematică
datorită
 proprietăţilor psihometrice scăzute
 probabilităţii mai mari (faţă de interviul
structurat) pentru erori de atribuire, efect
de halo, asumpţii false, biasări de gen,
dezacord interevaluatori

Deseori pacienţii întrunesc criteriile pentru

mai multe T.P. în timp ce clinicienii stabilesc
un singur diagnostic pentru fiecare pacient.
 se folosesc mai ales pentru screening, nu
ca instrumente de diagnostic,
 nu evaluează nivelul clinic al deteriorării
sau afectării
 oferă rate ale prevalenţei mult mai înalte
decât cele rezultate din interviuri
 Dacă se administrează înaintea interviului
clinic se economiseşte timp, iar
clinicianul poate sesiza mai uşor
domeniile disfuncţionale ale personalităţii
 metoda are avantajul de a fi sistematică,
replicabilă şi obiectivă (Widinger & Cokes, 2002)
 diagnosticul stabilit este adesea punct de
plecare sau standard pe baza căruia se
stabileşte validitatea altor măsuri
 oferă clinicianului un set de reguli utile ce pot fi
folosite în evaluarea fiecărui criteriu de
diagnostic
 deşi există câteva interviuri semistructurate
pentru TP conform DSM IV (Widinger, 2003),
studiile privind validitatea lor convergentă sunt
puţine
Cluster A Cluster B Cluster C
bizar/excentrică dramatic/emoţională anxios/temătoare

paranoidă
› antisocială evitantă

schizoidă borderline dependentă

schizotipală histrionică obsesiv

compulsivă
narcisistă
 nu are încredere în ceilalţi deoarece se teme
că ceea ce va spune va fi folosit de aceştia
împotriva sa;
 interpretează ca ameninţătoare jignitoare
sau degradante mesajele sau evenimentele
venite dinspre ceilalţi ;
 poartă pică, este ranchiunos sau neiertător
faţă de insulte, injurii;
 percepe atacuri la persoana sau la reputaţia
sa şi reacţionează la acestea
 are suspiciuni repetate şi fără temei în
legătură cu fidelitatea partenerului (soţului/
soţiei)
 interpretează ca ameninţătoare
jignitoare sau degradante mesajele
sau evenimentele venite dinspre
ceilalţi ;
 poartă pică, este ranchiunos sau
neiertător faţă de insulte, injurii;
 percepe atacuri la persoana sau la
reputaţia sa şi reacţionează la acestea
 are suspiciuni repetate şi fără temei în
legătură cu fidelitatea partenerului
(soţului/ soţiei)
Indivizii cu T.P.P.:
 sunt ostili, certăreţi, excesivi de sarcastici
 îi blamează pe alţii pentru dificultăţile sau
ghinioanele lor
 nu sunt în stare să lucreze în colaborare sau să se
apropie de alţii
 Pot să rămână angajaţi, dar nu pot coopera cu
ceilalţi lucrători pentru că tind să fie singuri, să
deţină controlul, să fie critici, să-i învinovăţească /
să blameze sau să-i prejudicieze.
Epidemiologie:
 0,5 – 2,5% din populaţia generală (DSM IV) şi în
studii epidemiologice pe eşantioane din comunitate
 este mai frecvenţa la bărbaţi
 există date privind legătura genetică
a TPP cu schizofrenia
 modele explicative cognitive arată
că TPP ar fi inerentă sistemelor de
convingeri iraţionale
 modelele psihosociale nu au la bază
studii empirice sistematice. Există
date care arată că persoanele cu
TPP îşi consideră părinţii excesiv de
critici chiar abuzivi.
 persoanele paranoide oferă descrieri
imprecise asupra relaţiilor anterioare
 experienţele copilăriei nu sunt
specifice pentru aceste TP
 trăsăturile premorbide ale TPP ce pot
fi identificate înainte de adolescenţă,
includ: izolare, hipersensibilitate,
hipervigilenţă, anxietate socială,
gânduri
Pattern pervasiv de detaşare / izolare a
subiectului de relaţiile sociale şi o gamă
restrânsă de exprimare a emoţiilor în
situaţii interpersonale manifestate prin
(cel puţin patru):

 nu doreşte relaţii apropiate şi nu se

bucură de asemenea relaţii (nici cele
familiale)
 preferinţă pentru activităţi solitare
 interes redus sau inexistent pentru
experienţe sexuale cu alte persoane
 îi plac puţine activităţi sau nu-i place
nici o activitate)
 nu are prieteni sau confidenţi
apropiaţi
 indiferenţă la aprecierile altora
(critici sau laude)
 răceală emoţională, delăsare sau
aplatizare afectivă
Persoanele cu TPSZ
 preferă / se simt mai bine în ocupaţii
ce nu implică interacţiuni sociale,
preferă să lucreze în condiţii de
izolare
 dacă devin părinţi ?! au mari
dificultăţi în a oferi căldură, suport
emoţional şi pot părea neglijenţi,
detaşaţi sau dezinteresaţi
Epidemiologie tulburarea este mai rară
în populaţia generală şi clinică; este
mai frecventă la bărbaţi
Etiologie
 cercetări insuficiente legate de
moştenirea directă a TPSZ
 cercetări ce sprijină ipoteza
caracterului înnăscut al introversiunii
ca dimensiune a personalităţii
 modelele psihosociale (puţine):
izolare în copilărie; modelare prin
figura parentală a retragerii
interpersonale, a indiferenţei sociale,
a detaşării emoţionale.
Pattern pervasiv de deficenţe sociale şi
interpersonale exprimat prin disconfort
acut în relaţii prin reducerea capacităţii
de a stabili relaţii intime şi prin
distorsiuni cognitive şi perceptive precum
şi excentricităţi în comportament,
manifestat prin (cel puţin cinci):
 idei de referinţă (ideile delirante se
exclud)
 gândire magică sau credinţe stranii ce
influenţează comportamentul şi sunt
incompatibile cu normele culturale
 experienţe perceptive insolite (iluzii
corporale)
 gândire şi limbaj bizar (vag, metaforic,
stereotip, supraelaborat)
 suspiciozitate sau ideaţie paranoidă
 afect neadecvat
 comportament sau aspect bizar, excentric
 lipsa prietenilor sau confidenţilor apropiaţi
 anxietate socială excesivă (nu scade
odată cu familiarizarea) asociată cu temeri
paranoide – nu cu autoevaluare negativă
Pattern pervasiv de desconsiderare şi
încălcare a drepturilor altora,
începând cu vârsta 15 ani
manifestat prin (cel puţin trei): :
 incapacitate de conformare la
normele sociale legale, comiterea de
acte care constituie motive de arest;
 incorectitudinea, minciuna repetată,
uz de alibi, manipulare pentru a
obţine profit sau plăcere personală
 impulsivitate, incapacitate de a planifica
dinainte
 iritabilitate şi agresivitate indicate de
lupte sau atacuri corporale repetate
 neglijenţă, nesăbuită pentru siguranţa
proprie sau a altora
 Iresponsabilitate, comportament
inconsecvent în muncă sau faţă de
obligaţiile financiare
 nu are remuşcări, este indiferent sau
justifică de ce a făcut să sufere altul sau
de ce l-a maltratat sau a furat
 comportament, gesturi, ameninţări recurente
de suicid sau comportament automutilant
 instabilitate afectivă datorată reactivităţii
puternice a dispoziţiei (disfobie episodică
intensă, instabilitate sau anxietate cu durată
de câteva ore, mai rar zile)
 sentiment cronic de vid
 mânie intensă inadecvată sau dificultate în
controlul mâniei
 ideaţie paranoidă sau simptome disociative
severe tranzitorii relaţionate cu stresul
Pattern pervasiv de instabilitate în relaţiile
interpersonale, imagine de sine şi afecte şi de
impulsivitate marcată, indicat prin (cel puţin cinci):
 eforturi disperate de a evita abandonul real
sau imaginar
 pattern de relaţii interpersonale intense şi
instabile (alternarea extremelor – idealizare
şi devalorizare)
 perturbare de identitate – imagine de sine
puternic şi persistent instabilă
 impulsivitate – cel puţin două domenii
potenţial autoprejudiciante – abuz de
substanţe, cheltuieli, sex, mâncat compulsiv,
condus imprudent
Pattern pervasiv de emoţionalitate
excesivă şi de căutare a atenţiei indicat
de (cel puţin cinci):

 este incomodat în situaţii în care nu este

în centrul atenţiei
 comportament seducător sau provocator
sexual inadecvat
 schimbarea rapidă şi expresie
superficială a emoţiilor
 folosirea constantă a aspectului fizic
pentru a atrage atenţia asupra sa
 vorbeşte pentru a impresiona
 teatralism, autodramatizare,
expresia exagerată a emoţiilor
 este sugestionabil (uşor de
influenţat de alţii sau de
circumstanţe)
 apreciază relaţiile ca fiind mai intime
decât sunt în realitate
Pattern pervasiv de grandoare (în fantezie şi
comportament), nevoie de admiraţie şi
lipsa ocupaţiei indicat de (cel puţin cinci
din):
 prezenţa unui sentiment grandios de
importanţă (exagerarea realizărilor,
calităţilor)
 fantezii legate de succes nelimitat, putere,
strălucire, frumuseţe, amor ideal
 crede că este unic, că poate fi înţeles ori se
poate asocia numai cu alţii speciali / cu
status superior
 are nevoie de admiraţii excesive
 pretinde să aibă un tratament favorabil
special sau supunere la dorinţele lui
 profită de ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile
 este lipsit de empatie, incapabil să
recunoască sau să se identifice cu
sentimentele şi nevoile altora
 este invidios pe alţii sau crede că alţii sunt
invidioşi pe el
 are manifestări sau atitudini arogante,
sfidătoare
Pattern pervasiv de inhibiţie socială,
sentimente de insuficienţă şi
hipersensibilitate faţă de evaluarea
negativă: indicată la cel puţin patru din:
 evitarea activităţilor profesionale care
implică contactul interpersonal
semnificativ (datorită fricii de critică,
dezaprobare, respingere)
 nu doreşte să se asocieze cu alţii decât
atunci când are certitudinea că va fi
apreciat

 este reţinut în relaţiile intime (frica de a
nu se face de râs sau de a nu fi
ridiculizat)
 este preocupat de posibilitatea de a fi
criticat ori respins în situaţii sociale
 este inhibat în situaţii interpersonale noi
din cauza sentimentelor de inadecvare
 se percepe ca inapt social, neatractiv
sau inferior
 refuză să-şi asume riscuri personale sau
să antreneze în noi activităţi
Pattern pervasiv caracterizat prin nevoia
excesivă de tutelă, ducând la un
comportament submisiv şi adeziv şi la frica
de separare, indicat de (cel puţin cinci):
 dificultăţi în luarea deciziilor comune fără a-
i consulta – excesiv – pe alţii şi fără a primi
repetate asigurări din partea acestora.
 are nevoie ca alţii să-şi asume
responsabilitatea pentru cele mai
importante domenii ale vieţii sale
 are dificultăti în a-şi exprima dezacordul
faţă de alţii (frica de a nu pierde sprijinul
sau aprobarea)
 are dificultăţi în a iniţia proiecte sau de a face
ceva singur (nu are încredere în judecata sau
capacităţile sale, nu pentru că ar fi lipsit de
motivaţie)
 merge foarte departe pentru a obţine
solicitudine şi sprijin (ar putea să se ofere chiar
voluntar pentru a face lucruri neplăcute)
 se simte incomodat sau lipsit de ajutor
 caută rapid altă relaţie ca sursă de solicitudine
şi sprijin când se termină o relaţie apropiată
 este exagerat de preocupat de frica de a nu fi
lăsat să aibă grijă de el
Pattern pervasiv de preocupare pentru ordine,
perfecţionism, control mental şi interpersonal
în detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi
eficienţei (indicat de cel puţin patru):
 este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine
organizare sau planuri, astfel încât obiectivul
major al activităţii nu poate fi atins
 perfecţionismul interferează cu realizarea
sarcinilor
 excesiv devotat muncii şi eficienţei – până la
excluderea activităţilor şi a prietenilor (fără a
fi nevoit d.p.d.v. economic)
 hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în
probleme de moralitate, etică sau valori
(nejustificat prin identitatea culturală sau
religioasă)
 incapabil să se debaraseze de obiecte uzate
sau inutile (fără valoare sentimentală)
 refuză să delege sarcini sau să lucreze cu
alţii (exceptând cazurile în care aceştia
acceptă modul lui de actiune)
 are un stil avar în a cheltui – faţă de sine şi
faţă de alţii (banii trebuie adunaţi pentru
eventuale catastrofe)
 manifestă rigiditate şi obstinaţie
 TP fac parte din categoria celor mai greu
de tratat tulburări mentale datorită
caracterului pervasiv şi existenţei pe tot
parcursul vieţii (după debut)
 Oamenii consideră multe din trăsăturile
lor de personalitate ca parte integrantă a
Eului/ a sensului Eului/ şi valorizează
aspectele particulare ale personalităţii lor

 TP contrar percepţiei comune, nu
sunt netratabile, dar intervenţia
terapeutică nu poate dezvolta o
structură ideală, deplin sănătoasă a
personalităţii, ci mai degrabă o
schimbare a funcţionării
semnificativă sub aspect clinic şi
social
 Schimbări datorate altor condiții
medicale (exemple: tip labil, tip
dezinhibat, tip agresiv, tip apatic, tip
paranoid)