Hatshepsut

Două regine celebre, două femei cu o voinţă puternică care au reuşit să-şi domine
contemporanii aşa cum de puţine ori s-a întâmplat în antichitate. Amândouă au condus
efectiv cele două regate (Assiria şi Egiptul) , au fost femei cu talent militar şi au inspirat
ridicarea unor mari construcţii.
.
 Născută în jurul anului 822 i.Hr., regina assiriană Şammuramat era originară din
Babilon. Grecii i-au spus Semiramida şi sub acest nume este mai bine cunoscută în
istorie.
Nu se ştie exact în ce împrejurări a ajuns Semiramida în Assiria . Documentele susţin
ideea căsătoriei cu moştenitorul tronului assirian, viitorul rege Samsidad al V-lea
(823- 810 î.Hr.) , la moartea regelui assirian Salmanassar al III –lea (858-824 î.Hr.)
când începuse o răscoală la care participase chiar fiul cel mare al fostului rege , iar
Babilonul , vechiul inamic al assirienilor, nu putea să stea deoparte.
Samsidad al V-lea a înfrânt răscoala, iar căsătoria cu Semiramida a fost un
argument în plus pentru pacificarea Babilonului. Din căsatoria lor a rezultat un fiu,
viitorul rege Adadnirari al III –lea (809-782 î.Hr.). Soţul Semiramidei a murit tânăr , în
timpul său puterea regală scăzând mult în favoarea nobilimii căreia regele i-a
recompensat sprijinul acordat împotriva adversarilor săi prin inamovibilitatea funcţiilor.
 Fiul Semiramidei era minor când a ajuns rege şi s-a aflat sub influenţa mamei sale care
a condus efectiv statul ,în calitate de regentă ,timp de câţiva ani. De altfel, numele său
înseamna “Doamna palatului” şi a fost singurul caz din istoria Assiriei când o femeie
accede la putere.
Regenta a dat dovadă de o mare abilitate politică aducându-l pe zeul babilonian Nebo
(de fapt cultul său!) în Assiria, reuşind astfel să-i unească religios pe assirieni şi
babilonieni.
De asemenea, a reuşit perfecţionarea sistemului de irigaţii din Mesopotamia fără de
care pământurile ar fi devenit de necultivat. Politica sa externă a fost plină de războaie
împotriva statului Urartu şi a mezilor.
Regina a fost mereu prezentă în fruntea oştilor assiriene ,ca de pildă , în războaiele
împotriva statului aramaic Guzana pe care l-a prefăcut în provincie assiriană.
Potrivit unei legende greceşti, Semiramida ar fi inventat pantalonii pe care-i îmbrăca
pentru a nu fi deosebită de bărbaţi pe câmpul de luptă.
După unii autori, regenţa Semiramidei s-a încheiat în anul 806 î.Hr.
Mesopotamia
 Dar renumele Semiramdei se datorează mai ales grădinilor suspendate din Babilon ,
una din cele şapte minuni ale lumii antice.
Regina ,care a fost arhitecta grădinilor suspendate, a reuşit ca într-o regiune cu climă
caldă şi secetoasă să conceapă o minune , de formă pătrată, cu terase succesive care formau
imaginea unui amfiteatru. Terasele sau platformele erau susţinute de coloane care
sprijineau toată greutatea plantaţiilor. Platformele erau compuse din blocuri de piatră cu o
lungime de 16 picioare (aproximativ cinci metri) şi o lăţime de un picior (aproximativ 1,5
metri). Aceste blocuri erau acoperite de un strat de trestii îmbibate în asfalt; pe acest strat
urma un rând dublu de cărămizi arse legate cu asfalt; acestea , la rândul lor erau acoperite
cu foi de plumb care împiedicau infiltrarea apei şi pătrunderea acesteia în fundaţii. Pe acest
strat se găsea o masă de pământ vegetal pentru ca cei mai mari arbori să prindă rădăcini.
Înălţimea totală a monumentalei construcţii era între 77 şi 90 de metri.
“Grădinile suspendate de la Babilon”, gravură din secolul al XVI-lea aparţinând pictorului
olandez Martin Heemskerck
 O viaţă asemănătoare cu a Semiramidei a avut-o regina egipteană Hatshepsut. A fost
fiica faraonului Tuthmosis I (1525-1512 î.Hr.).
Imediat după moartea regelui, unicul fiu în viaţă a fost proclamat faraon sub numele
de Tuthmosis al II-lea (1512-1503 î.Hr.). Dacă Hatshepsut era fiica reginei Ahmes, la
rândul ei fiică de faraon, noul rege şi fratele ei vitreg era doar fiul unei concubine.
Conform tradiţiei dinastice egiptene, cei doi au fost căsătoriţi şi, după un an sau doi, li s-a
născut o fată, prinţesa Nefrure. Cu timpul, regele – un caracter mai slab – a fost împins pe
planul doi al vieţii politice de partidul soţiei sale care, făcând apel la originea sa mai
nobilă decât a soţului, dorea să preia efectiv puterea.
Afecţiunea regelui se îndreaptă spre un fiu pe care-l avea cu o soţie de rang inferior şi
de sânge regal, viitorul mare faraon Tuthmosis al III –lea. La moartea regelui, datorată
probabil unui asasinat, partizanii lui Hatshepsut nu au fost destul de puternici ca s-o
proclame pe ea suverană, dar pe motiv că Tuthmosis al III-lea era încă prea tânăr, regina a
primit titlul de regentă.
 Care era însă raportul real de forţe între cei doi, rezultă dintr-o inscripţie a unui
contemporan, arhitectul Ineni: “El [Tuthmosis al III-lea] a devenit suveran pe tronul
tatălui său [Tuthmosis al II-lea] însă datorită capacitaţii sale, regina consoartă a
guvernat Egiptul”. Titulatura de regină consoartă atribuită lui Hatshepsut nu trebuie să
ne inducă în eroare, ea fiind de fapt adevăratul conducător al Egiptului.
După câţiva ani de la începutul domniei lui Tuthmosis al III-lea, partidul lui
Hatshepsut se impune şi ea este proclamată faraon sub numele de Maad-kare Hatshepsut.
Ca şi faraonul, ea poartă denumirea de Rege Şoim, Senior al Vulturului şi al Cobrei.
Regina organizează o expediţie militară în îndepărtata ţara Punt de unde dorea să
aducă arbori cu răşini aromate care urmau să fie plantaţi în faţa templului pe care-l
construia lângă Teba, la Deir el-Bahari.
 Poziţia reginei era aşa de puternică încât preoţii zeului Amon îi dedică o inscripţie în
care printre altele se spune:”Fii binevenită fiica mea(n.n. deci regina era considerată fiica
zeului suprem al Egiptului ca şi faraonul!!!)…Eu ţi-am adus în dar viaţa şi pacea…Ţi-am
mai dăruit şi toate ţările pentru ca inima ta să se bucure…Iar spiritele bune vor veghea
asupra ta mii şi milioane de ani de acum înainte căci este vorba de ceea ce tu ai înfăptuit”.
Dar “spiritele bune” au părăsit-o pe regină care, după 22 de ani de domnie , moare
probabil asasinată de susţinătorii faraonului. Din ordinul regelui, inscripţiile şi statuile ei au
fost distruse pentru ca numele reginei să fie uitat. A rămas însă templul de la Deir el-Bahari,
denumit “Splendoarea Splendorilor”, probabil cel mai frumos templu din Egipt şi care trebuia
să fie mormântul reginei.Acolo trebuia să se adune poporul egiptean şi să glorifice memoria
suveranului decedat.
Templul lui Hatshepsut, construit în terase de calcar alb strălucitor , suprapuse una peste
alta , şi care în bătaia soarelui aveau un efect extraordinar nu a reuşit să-i protejeze mumia
de la distrugere. Era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla unui egiptean, fiind lipsit
astfel de posibilitatea vieţii de după moarte.
Templul lui Hatshepsut de la Deir el-Bahari.
 Bibliografie

1.Avram,A. Femei celebre. Mică enciclopedie, Ed.Alfa, Bucureşti, 2003

2. Chirica, V., Cu femeia prin milenii. Mit şi realitate, Ed.Helios, Iaşi, 1997
3. Daniel, C., Civilizaţia assiro-babiloniană, Ed.Sport-Turism, Bucureşti, 1981
3.Matei, H.C., Enciclopedia Antichităţii, Editura Meronia, Bucureşti, 1995
4. Matei, H.C., O istorie a lumii antice, Ed.Albatros, Bucureşti, 1984
5. Niculescu,G.,Vieţi paralele de femei celebre, “Variante”, anul II, nr.6, 2004, Bacău
6. Weigall, A., Istoria Egiptului Antic, Editura Artemis, Bucureşti, 1996
7. www.google.ro: imagini