Sclipire

Așa încet a început,

O dragoste nebună, rară
Între un om obișnuit
Și o zeiță de la țară.

Fermecat de al ei har,
Văzând-o pură-nțelepciune,
I-a dat și inima în dar
Citind în ochi, că-i o minune.

Inițial ea nu credea că-l place

Văzându-l simplu muritor.
Dar roata mereu se întoarce
Și o pierduse din vizor.

A plans, a suferit cumplit

Lacrimi șiroaie curgând.
Regreta că l-a gonit
Și îl purta mereu în gând.

Fiind zeiță a prins curaj

A încercat din răsputeri
Știa că nu-i doar un miraj
Deși-l cunoștea de.. ieri

Dragostea mereu se simte,

În orice lucru vrei să faci
Inima niciodată nu te minte
Ea te îndrumă cum să calci.

Și au ieșit scântei, scântei

Chiar ea să creadă neputând
Că are-n cap multe idei
C-un simplu muritor de rând.

L-a înălțat ușor în aer

S-a-nfiripat foarte grăbit
Ducându-l până sus la cer
Cine oare s-ar fi gândit?

Și au trăit cu desfătare,
Neținând cont de nimic
O dragoste nemuritoare
Nefiind doar un amic.
A înzestrat ea grijulie,
Presărând parcă condiment
Renunțând la bătălia,
C-un amalgam de sentimente.

El, dovedind tot ce putea

A reușit ca să strecoare
Ce niciodată nu credea
În sufletul ei, multă culoare.

Și au luptat neîncetat
Trăgând de soare și de lună
Dorindu-și cu adevărat,
Ceva firesc să juxtapună.

Acum dovada lor e sus.

Se vede-n noaptea-ntunecată
Că el acum este angelus
Iar ea din zeu, o simplă fată.

Mama

Ce reprezinți tu pentru mine?

Uneori te mai întrebi.
Te iubesc și azi și mâine
Și toată viața-ndeosebi.

Oricât de mult timp ar trece.

Oricât de mult îmbătrânești
Nimeni nu te-ar întrece
În suflet tot copil ești.

Tu m-ai născut îți mulțumesc!

Că 9 luni tu m-ai purtat
În pântecele tău părintesc,
Trăind ceva de neuitat.

Și iată-mă major acum

Crescând sub ochii tăi încet
M-ai adus pe drumul cel bun
Tu m-ai făcut omul complet!
De mâine aș fi întrebat
Pe cine oare eu iubesc
Deși n-aș părea bărbat
-Pe mama mea, este firesc!

Ești minunată-n propriu fel

Zâmbitoare, dulce, amuzantă
Pur și simplu ești model.
Model de mamă adevărată.

Chiar dacă anii trec

Tu să ții minte bine
Oricât aș fi de zevzec
Eu unul nu renunț la tine!
Stoian Andrei Cosmin
Clasa a XII-a B