Kinetoterapia in infarctul de miocard

Infarctul micardic acut (IMA) reprezinta evolutia grava a cardiopatiei

ischemice. Aceasta evolutie poate fi schimbata favorabil de o serie de factori ce
tin de pacient sau doctor. Este o necroza miocardica produsa prin scaderea
severa a fluxului coronarian intr-o regiune miocardica (suprafata sa fie de minim
1-2 cm² pentru a putea fi identificata cu un IMA).

Semnele clinice ale infarctului de miocard acut pe care trebuie să le

recunoasteţi sunt:
 durere toracică anterioară intensă, cu caracter de presiune, arsură, greutate,
strângere sau sfredelire.
 durerea poate iradia către umăr, braţe, gât, abdomen superior
 durata durerii este mai mare de 20 minute (până la câteva ore), nu cedează la
tabletele de nitroglicerină sublingual (3 tablete luate la interval de 5 minute)
 durerea poate fi însoţită de alte semne: ameţeli, stare de leşin, greaţă,
vărsături, transpiraţii, senzaţie de sufocare, anxietate, nervozitate, palpitaţii (nu
toate aceste semne clinice apar în fiecare infarct acut de miocard!)
Faza I de recuperare Perioada de trecere dintre faza I si faza a-II-a de
recuperare (aproximativ 1-2 saptamani)

Obiective
1. Conservarea rezultatelor si nivelul de efort atins in timpul fazei intraspitalicesti
a recuperarii;
2. Instruirea familiei cu privire la atitudinea ce trebuie adoptata fata de bolnav;
3. Instruirea bolnavului in vederea monitorizarii efortului prin Frecventa Cardiaca
(FC), intensitatea efortului (Scala Borg);
4. Obtinerea efectelor psihice benefice;
5. Instruirea privind reluarea activitatii sexuale.

Mijloace: exercitiile fizice pe care bolnavul le-a efectuat in spital, de 2 ori pe zi,
10-20 minute, prestatii gospodaresti (aspirat, calcat, activitati de bucatarie, spalat
cu masina), mersul nesupravegheat.

Faza a II-a de recuperare Perioada de convalescenta incepe dupa 3-6

saptamani de la debutul infarctului si corespunde capacitatii bolnavului de a
urca un etaj fara semne de intoleranta la efort.
Dureaza 8-10 saptamani, dupa care daca evolutia este favorabila, bolnavul isi
poate relua activitatea profesionala. Aceasta perioada este cea mai importanta in
recuperarea fizica, deoarece urmareste sa redea bolnavului maximul posibil din
capacitatea sa fizica, compatibila cu starea functionala a cordului.

Obiective
1. Reducerea travaliului cardiac pentru un nivel dat de efort, prin ameliorarea
utilizarii periferice a oxigenului;
2. Cresterea capacitatii de efort maximal prin aceeasi ameliorare a utilizarii
periferice a oxigenului;
3. Ameliorarea performantei cardiace maxime apreciate prin debitul cardiac
maximal;
4. Dezvoltarea circulatiei coronariene colaterale;
5. Obtinerea unor efecte psihologice favorabile, care sa contribuie la recastigarea
increderii in sine, alungarea ingrijorarii si anxietatii legate de reluarea activitatii
profesionale si de rezolvarea problemelor complexe ale vietii.
Mijloace: exercitii de tip izometrice, exercitii active cu rezistenta care angajeaza
grupe musculare mari (alergarea pe loc, urcat pe scarita, bicicleta ergometrica
sau de exterior), jocuri recreative, exercitii analitice libere, contractii intermediare,
plimbari, activitati zilnice curente.

Faza a III-a de recuperare Faza de intretinere sau de mentinere a recuperarii

fizice are ca scop mentinerea si eventual ameliorarea conditiei fizice si a
parametrilor functionali caracteristici obtinuti in faza a II-a.

Se desfasoara in paralel cu terapia medicamentoasa cronica si masurile

de profilaxie secundara a cardiopatiei ischemice, concurand impreuna cu
acestea la incetinirea progresiei arterosclerozei sau la regresia acesteia.

Obiective

1. Mentinerea si chiar cresterea capacitatii de efort maxima in raport cu

severitatea afectarii;
2. Reorientarea profesionala in raport cu capacitatea maxima de efort castigata.

Mijloace: mobilizari active, exercitii de rezistenta la cicloergometru, elemente din

jocuri sportive si jocuri sportive dar fara caracter competitional.