Evaluare formativă

Definiţie: Evaluarea formativă este comentariul care oferă elevilor informaţii legate de munca
acestora pe toată durata parcurgerii unei lecţii. Aceste informaţii vor fi folosite de către elevi
pentru aşi îmbunătăţi învăţarea.
Practica obişnuită: “predare, testare, notare şi trecere mai departe” (evaluarea este
sumativă).
De cele mai multe ori profesorul predă lecţia, fixează tema, o notează şi apoi indică ce este
incorect întrun mod mai mult sau mai puţin constructiv, dar nu verifică dacă elevul şia
îndreptat vreuna din deficienţe. Apoi profesorul trece la următoarea lecţie. O supoziţie
obişnuită în spatele acestei metode este aceea că atât cantitatea, cât şi calitatea învăţării depind
de talent sau aptitudine, şi că rolul evaluării este acela de a măsura această aptitudine. Dacă
învăţarea are deficienţe acestea se datorează lipsei de aptitudine, de perspicacitate sau de
inteligenţă.
Practica optimă: “depistarea greşelilor şi îndreptarea lor” (evaluarea este diagnostică şi
formativă).

Obiectul evaluării formative

 vizează cunoştinţele, competenţele şi metodologiile în raport cu o normă prestabilită,

dar şi cu o sarcină mai complexă de învăţări ulterioare despre care elevul îşi face o
reprezentare” (I. T. Radu);

 se extinde şi asupra procesului realizat.

Avantajele evaluării formative

 orientează procesul de învățare desfășurat în clasă, fiind centrată pe intervenția

profesorului asupra elevului;

 se repercutează pozitiv asupra schimburilor dintre profesor și elev;

 permite elevului să-și remedieze erorile și lacunele imediat după apariția lor și înainte
de declanșarea unui proces cumulativ;

 oferă un feedback rapid, reglând din mers procesul;

 este orientată spre ajutorul pedagogic imediat;

 oferă posibilitatea tratării diferențiate (I. Cerghit);

 dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi;

 reduce timpul destinat actelor evaluative ample, sporindu-l pe cel destinat învățării;

 sesizează punctele critice în învățare.

Notarea
  “Acest tip de evaluare nu se exprimă în note şi cu atât mai puţin în scoruri” (I. T.
Radu);

 nu realizează ierarhii şi clasificări între elevi;

 oferă doar premise pentru notare și orientează profesorul și elevul asupra nivelului de
achiziții ale învățării, la un moment dat.

Metoda RAI
Aplicată la elaluarea unităţii de învăţare „Animale Domestice”
Clasa a II-a

Metoda R. A. I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a

comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la
iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei
lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, profesorul, împreună cu elevii săi, investighează
rezultatele obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unui obiect mic şi
uşor (minge) de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din
lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă
mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi
răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va
veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată
mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este
descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui
căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au
dat nici un răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi. Metoda
R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii, când se
verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de
către profesorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a
reactualizării ideilor- ancoră.

Puncte forte Puncte slabe

-completează eventualele lacune în
cunoştinţele elevilor ;
-are rol de fixare şi consolidare a
cunoştinţelor predate.
-permite realizarea unui feedbeack operativ
-elevii sunt tentaţi să-i scoată din „joc” pe
unii colegi sau să se răzbune pe alţii,
adresându-le întrebări prea dificile pentru
ei.
-aparenta dezordine

-consum mare de timp

Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul

activităţii, când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în
scopul descoperirii, de către dascălul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele
elevilor şi a reactualizării ideilor-ancoră.
Eu le-am sugerat elevilor următoarele întrebări:
 1. Ce animale domestice cunoasteti?
2. Cine ingrijeste animalele domestice ?
3. Unde traiesc ele ?
4. De ce ingrijeste omul animalele domestice ?
5. Ce obtine omul de la pasari?
6. Ce produse obtinem de la vaca?
7. La ce este folosit calul ?
8. Ce produse ne da oaia ?
9. Dar capra?
10. Cu ce are corpul acoperit porcul ?
11. Numeste partile care alcatuiesc corpul unui animal domestic!
11. Cum se numeste puiul caprei ?
12. Cum se numeste puiul calului?
13. Cum se numeste puiul oii?
14. Cum se numeste puiul vacii?
15. Cum se numeste puiul gastii ?
16. Precizează partile care alcatuiesc corpul unei pasari ?
17. Cu ce se hraneste vaca ?
18. Mai cunoasteti si alte animale care se hranesc cu iarba si fan ?
19. Precizeaza care este hrana pasarilor domestice .
20. Cu ce au corpul acoperit pasarile ??
21. Ce alte animale mai cunoasteti ?

Întrebările adresate de ei au fost însă mult mai variate, uneori surprinzându-mă cu

formulările lor. A căpătat mulţi adepţi la mine în clasă această metodă, datorită aspectului
ludic pe care-l are, dat şi de folosirea unei mingii realizată la abilităti de către elevi şi umplută
cu vată.
Se poate folosi cu succes la toate disciplinele şi este perfectă pentru tabla înmulţirii !