1.

Transferul de căldură printr-o ţeavă izolată

1.1 Consideraţii generale

Să considerăm transferul de căldură pe direcţie radială
pentru o regiune inelară lungă - cum ar fi pereţii unei ţevi
groase sau izolaţia termică din jurul unei conducte
circulare.
Dacă se consideră funcţionarea în regim staţionar fără
surse interioare de căldură, ecuaţia de bilanţ energetic
pentru volumul de control din schiţă poate fi scrisă ca

dar, deoarece variaţia este zero pentru regimul staţionar

şi nu există generare de energie internă, relaţia se
simplifică la

sau, folosind notaţiile din schiţă, avem

(1)
Într-un solid energia se transferă, prin
transfer conductive de căldură, care este
descris de legea lui Fourier; ea spune că
fluxul de energie transferată este
proporţional cu suprafaţa de transfer de
căldură şi cu gradientul negativ al distribuţiei de temperatură. Din punct de vedere
matematic, acest lucru poate fi scris ca

(2)
constanta de proporţionalitate, k, este o proprietate de material cunoscută drept
conductivitate termică.
Dacă introducem legea lui Fourier în ecuaţia de bilanţ (2) se obţine

Rearanjând, împărţind ambii membri cu dr, şi trecând la limită prin dr → 0, avem

Dar membrul stâng este pur şi simplu definiţia derivatei continue a lui kAdT/dr, sau

(3)
Această ecuaţie este potrivită pentru transferul conductiv radial 1-D staţionar fără surse
de căldură.
Ecuaţie (3) este o EDO de ordinul 2 care poate fi uşor rezolvată. Înmulţind cu dr şi
integrând se obţine

(4)

1
Înainte de a merge mai departe, să notăm că în cazul in geometriei cilindrice, suprafaţa
de transfer de căldură, A, este funcţie de poziţia r, sau
(5)
unde L reprezintă lungimea ţevii (aceasta este adesea considerată ca unitară astfel
încât analiza este făcută “pe unitatea de lungime a ţevii”).
Este de asemenea important de notat că, in general, conductivitatea termică, k, este o
funcţie de temperatură; adică, k → k(T). Cu toate acestea, in multe situaţii, mai ales
când variaţie de temperatură este mică, este comod simplificăm analiza şi sa
presupunem proprietăţile materialului constante. Vom face aici această presupunere -
k(T) = k = constant.
Cu aceste relaţii, ec. (4) devine

(6)
Această EDO de ord 1 este separabilă şi prin integrare se obţine

(7)
unde, după cum ne aşteptam, în soluţia generală a EDO de ord 2 apar 2 coeficienţi
arbitrari.
Pentru a obţine o soluţie unică, trebuie să impunem problemei două condiţii particulare.
După cum este indicat mai sus, în această problemă ne vom concentra atenţia asupra
izolaţiei termice din jurul unei conducte circulare. In particular, să considerăm o regiune
inelară de izolaţiei pe domeniul ri ≤ r ≤ ro , cu următoarele condiţii la limită (CL):

(8)
unde prima condiţie specifică o temperatură interioară fixă iar a două relaţie spune că
transferul de căldură prin conducţie la suprafaţa exterioară trebuie să fie egal cu
transferul de căldură prin convecţie, conform legii răcirii a lui Newton. Aici h este
coeficientul de transfer de căldură şi T∞ este temperatură medie a fluidului. Coeficientul
de transfer de căldură este în general o funcţie de geometrie şi tipul curgerii fluidului.
Dacă se aplică acum CL specifice problemei în ec. (8) la soluţie generală din ec. (7) se
obţine

la ri : (9a)

la ro : (9b)
Prin rearanjare se obţine un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute,

Se poate afla c1 prin scăderea acestor două ecuaţii de unde

sau
care duce la

2
 (10)
Înlocuind aceste relaţii în ec. (9a) se obţine

(11)
Punând aceste expresii pentru c1 şi c2 in soluţie generală din eqn. (7) rezultă soluţia
unică pentru acest set particular de CL, sau

(12)
Pentru a înţelege procesul de transfer de căldură în această situaţie vom calcula şi
trasa această distribuţie. Înainte de acesta, pentru a reduce numărul de parametri din
sistemul studiat, vom trece la variabile normalizate.
Să definim distribuţia de temperatură normalizată, u(r), prin

(13)

unde la r = ri, ; la r = ro,

Aceasta înseamnă că u(r) descreşte de la valoarea unitară la interiorul regiunii inelare
până la o valoare oarecare subunitară la suprafaţa exterioară.
Introducând ec. (12) în ec. (13) rezultă

sau (14)
care arată clar tendinţa descrisă mai sus.
Din această expresie se observă că cele trei variabile cheie sunt:
• k = conductivitatea termică a materialului (vata minerală (rock wool) are k ≈ 0.04
W/mºC; sticla are k ≈ 0.80 W/mºC; aluminiul are k ≈ 200 W/mºC)
• h = coeficientul de transfer de căldură (variază considerabil) (convecţie naturală:
hair ≈ 5 - 20 W/m2ºC şi hapă ≈ 50 – 500 W/m2ºC; convecţie forţată: hair ≈ 5 – 500
W/m2ºC şi hapă ≈ 200 - 10000 W/m2ºC; fierberea apei: h ≈ 2000 - 50000 W/m2ºC)
• ro/ri = geometria of sistemului
Pentru a vedea efectele acestor variabile asupra distribuţiei de temperatură
normalizată, să trasăm u(r) din ec. (14) în următoarele situaţii, în care vom modifica pe
rând câte unul din parametri pentru a izola mai uşor efectul său asupra răspunsului
sistemului:
Cazul 0 - Cazul de referinţă
k = 0.1 W/mºC (material izolator termic)
h = 5 W/m2ºC (convecţie naturală in aer)
ri = 1 cm şi ro = 1.635 cm (doar cca. ¼ inch de izolaţie)
Cazul 1 - Conductivitate termică mărită
k1 = 1.0 W/mºC (material mai slab izolator termic faţă de Cazul 0)
Cazul 2 - Coeficient de transfer de căldură mărit
h2 = 50 W/m2ºC (convecţie forţată în aer)
Cazul 3 - Izolaţie mai groasă (raport ro/ri mai mare)
ro3 = 6.08 cm (aproape 2 inch de izolaţie)

3
Trasarea lui u(r) pentru aceste cazuri ar trebui să ne permită a mai bună înţelegere
calitativă asupra modului în care modificările făcute afectează procesul de transfer de
căldură. În plus, putem de asemenea cuantifica diferenţele care se observă prin
compararea căldurii transferate, q, în cele trei cazuri diferite de perturbaţii, faţă de cazul
de referinţă.
Avem pentru q două expresii diferite - una bazată pe transferul de căldură prin
conducţie şi una legată de procesul de transfer de căldură prin convecţie:

(Fourier’s Law) (15)

(Newton’s Law of Cooling) (16)
unde T(ro) şi A(ro) sunt temperatura şi respectiv aria suprafeţei exterioare. Expresia
pentru qcond este valabilă pentru orice r din domeniul studiat.
Înainte de a calcula aceste expresii, să la scriem în funcţie de temperatura normalizată,
u(r). Din ec. (13), avem
(17)
şi

(18)
Înlocuind in ec. (15) şi (16) rezultă

(19)
(20)
unde du/dr este dat explicit ca

(21)
Să calculăm acum qcond şi qconv pentru de cazul de referinţă şi cele trei cazuri de
perturbaţii, şi să ne uităm la valorile relative ale raportului qn/qref - care reprezintă q
pentru cazul n împărţită la transferul de căldură pentru cazul de referinţă. De exemplu,
dacă ne uităm explicit la transferul de căldură prin convecţie pentru Cazul n, avem

sau (22)
unde vedem că lungimea L, a porţiunii inelare şi diferenţa de temperatură, Ti - T∞, dispar
din expresia finală - lucru care ne să ne concentrăm asupra parametrilor de interes (k,
h, şi ro).
Similar, pentru transferul de căldură prin conducţie, raportul dintre transferul de căldură
pentru cazul n şi cazul de referinţă devine

(23)
unde se observă că această din urmă expresie este independentă de poziţia radială, r.
În acest moment avem modelul necesar pentru a putea face comparaţiile dorite. Pentru
a face un sumar al elementelor cheie de calcul, să evidenţiem un algoritm sumar pentru
implementarea analizei precedente in MATLAB, după cum urmează:

4
1. Identificarea parametrilor problemei de bază pentru cazul de referinţă.
2. Discretizarea domeniului spaţial şi calculul distribuţiei de temperatură normalizată
dată în ec. (14) pentru cazul de referinţă.
3. Alegerea variabilei Distributia de temperatura normalizata problema tevii izolate
1
perturbate pentru fiecare Caz de ref.

Temperatura normalizata
caz şi repetarea Pasului 2 0.8 k mai mare
pentru cele trei cazuri de h mai mare
0.6
perturbaţie.
4. Trasarea rezultatelor de la 0.4
Paşii 2 şi 3. De reţinut că
0.2
Cazul 3 are un domeniul
spaţial diferit decât în 0
1 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 1.6
celelalte cazuri. Astfel,
pentru o comparare mai
uşoară, vom trasa 1
Temperatura normalizata

Caz de ref.
Cazurile 0 - 2 într-un 0.8 Izolatie mai groasa
subgrafic şi Cazurile 0 şi 3
0.6
în altul (vezi mai jos).
5. Calcularea rapoartelor 0.4
pentru transferul de
0.2
căldură prin convecţie şi
conducţie definite în ec. 0
1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5 5.5 6
(22) şi (23) şi afişarea unui Distanta Radiala (cm)
tabel de rezultate.
6. Interpretarea rezultatelor Fig. 1 Distribuţia de temperatură normalizată in izolaţia ţevii.

1.2 Implementarea MATLAB

Algoritmul de mai sus a fost implementat într-un program MATLAB numit
pipe_insulation_1.m. Rezultatele principale ale analizei sunt rezumate in Fig. 1 şi
Table 1. După cum era de aşteptat, distribuţia de temperatură normalizată descreşte de
la unitate la raza interioară a izolaţiei până la o valoare mai mică la exteriorul izolaţiei
unde, pentru cazul de referinţă, scăderea de temperatură este de aproape 30% din
diferenţa maximă de temperatură, ∆T = Ti - T∞. Pentru o grosime mică a izolaţiei,
distribuţiile sunt aproape liniare cu pante aproape constante; pantele pentru Cazurile 0 -
2 sunt diferite. Pentru Cazul 3, cu aproape 2” de izolaţie, gradientul de temperatură
descreşte continuu către zero pe măsură ce temperatura normalizată se apropie de
valoarea minimă zero.

Table 1 Rezultate finale ptr Problema tevii izolate % Suprafata exterioara este expusa unui mediu convectiv, cu
coeficientul de
din pipe_insulation_1.m % transfer de caldura h si temperatura medie a fluidului Tinf.
Cazul #1 (k mai mare) : qcond1/qcondref = 1.348 si
%
qconv1/qconvref = 1.348
% Se defineste o temperatura normalizata astfel incat relatiile
Cazul #2 (h mai mare) : qcond2/qcondref = 2.793 si
% rezultate evidentiaza doar trei parametri -- k, h, si ro -- si se
qconv2/qconvref = 2.793
analizeaza
Cazul #3 (Izolatie mai groasa): qcond3/qcondref = 0.804 si
% o serie de cazuri pentru a determina efectul fiecaruia dintre ei
qconv3/qconvref = 0.804
% asupra distributiei de temperatura si asupra caldurii totale
>> Summary Results pentru Ţevii Insulaţie Problem
transmise
Table 2 Listing of ţevii_insulation_1.m program. % fata de cazul de referinta.
% PIPE_INSULATION_Ro.M Calcul de functii si trasare de %
grafice in Matlab
% Analiza Transferului de caldura: Teava Circulara Izolata % Inceput
termic clear all, close all, nfig = 0;
%
% Fisierul calculeaza si traseaza grafic variatia temperaturii intr-un % Identificarea datelor de baza ale problemei
domeniu inelar kref = 0.1; % conductivitatea termica a izolatiei (W/m-C)
% pentru ri < r < ro, unde ri si ro sunt rezele interioara si exterioara href = 5; % coef de transfer de caldura ptr cazul de
% ale unui solid inelar. Marginea interioara are o temperatura fixa, referinta (W/m^2-C)
Ti. ri = 0.01; % raza interioara a izolatiei (m)

5
 roref = 0.01635; % raza exterioara a izolatiei (m) (about 1/4 legend('Caz de ref.','Izolatie mai groasa')
inch) v2 = axis; v2(2) = 6; axis(v2)

% Calculul distributiei de temperatura normalizata (se foloseste % Calculul caldurii transmise in fiecare caz
aritmetica vectorilor) % Acesta se va calcula in doua moduri diferite doar ptr a arata ca ele
Nr = 50; r = linspace(ri,roref,Nr); sunt echivalente
uref = 1 - log(r/ri)./(log(roref/ri) + kref/(href*roref)); % qcond = conductie si qconv = convectie
% Deoarece nu exista surse interne de caldura qcond nu depinde de r
% Calculul distributiei ptr cele trei cazuri separate de perturbatii (see notes).
% case 1: conductivitate termica ridicata % La limita din dreapta qcond = qconv.
k1 = 1.0; % thermal conductivity of (relatively poor) insulation %
(W/m-C) % Cazul de referinta
u1 = 1 - log(r/ri)./(log(roref/ri) + k1/(href*roref)); qcondref = kref/(log(roref/ri) + kref/(href*roref));
% case 2: coef de transfer de caldura mai ridicat qconvref = href*roref*uref(Nr);
h2 = 50; % heat transfer coeff for high cooling rate (W/m^2-C) % Cazul 1
u2 = 1 - log(r/ri)./(log(roref/ri) + kref/(h2*roref)); qcond1 = k1/(log(roref/ri) + k1/(href*roref));
% case 3: mai multa izolatie qconv1 = href*roref*u1(Nr);
ro3 = 0.0608; % outside radius of insulation (m) (about 2 inches) % Cazul 2
r3 = linspace(ri,ro3,Nr); qcond2 = kref/(log(roref/ri) + kref/(h2*roref));
u3 = 1 - log(r3/ri)./(log(ro3/ri) + kref/(href*ro3)); qconv2 = h2*roref*u2(Nr);
% % Cazul 3
% Trasarea graficelor qcond3 = kref/(log(ro3/ri) + kref/(href*ro3));
nfig = nfig+1; figure(nfig) qconv3 = href*ro3*u3(Nr);
% Calculam rapoartele caldurilor
subplot(2,1,1),plot(r*100,uref,'r-',r*100,u1,'g--',r*100,u2,'b:','LineW ratio1 = [qcond1/qcondref qconv1/qconvref];
idth',2),grid ratio2 = [qcond2/qcondref qconv2/qconvref];
title('Distributia de temperatura normalizata problema tevii ratio3 = [qcond3/qcondref qconv3/qconvref];
izolate') fprintf(1,'\n Rezultate finale ptr Problema tevii izolate \n\n')
ylabel('Temperatura normalizata') fprintf(1,' Cazul #1 (k mai mare) : qcond1/qcondref = %6.3f
v1 = axis; v1(2) = 1.65; axis(v1) si qconv1/qconvref = %6.3f \n',ratio1)
legend('Caz de ref.','k mai mare','h mai mare') fprintf(1,' Cazul #2 (h mai mare) : qcond2/qcondref = %6.3f
% si qconv2/qconvref = %6.3f \n',ratio2)
fprintf(1,' Cazul #3 (Izolatie mai groasa): qcond3/qcondref =
subplot(2,1,2),plot(r*100,uref,'r-',r3*100,u3,'g--','LineWidth',2),grid %6.3f si qconv3/qconvref = %6.3f \n',ratio3)
xlabel('Distanta Radiala (cm)'),ylabel(' Temperatura
normalizata') % Sfarsit
Din Tab 1, se vede că la creşterea de 10x a conductivităţii termice (Cazul 1 faţă de
cazul de referinţă) transferul total de căldură se măreşte doar cu cca. 35%. Acest lucru
poate fi explicat prin faptul că un k mai mare duce la o pantă mai mică. Deoarece
transferul de căldură este proporţional cu produsul dintre k şi dT/dr, se vede că cea mai
mare parte din creşterea lui k este compensată de către gradientul redus, produsul
crescând doar cu cca. 35%.
O tendinţă similară se observă şi pentru Cazul 2 faţă de Cazul de referinţă. Aici,
coeficientul de transfer de căldură a crescut de 10x, dar transferul total de căldură a
crescut doar de 2.79x. Deoarece convecţie forţată îmbunătăţeşte transferul de căldură,
gradientul de temperatură în izolaţie creşte şi temperatura suprafeţei exterioare
descreşte faţă de cazul de referinţă. Pe suprafaţa, fluxul termic este produsul dintre h şi
(T(ro) - T∞) şi din nou, se vede că mărirea unui termen este estompată oarecum de o
micşorare a celuilalt - deşi o creştere a transferului de căldură de 2.79x reprezintă o
mărire semnificativă.
În final, aşa cum era de aşteptat, se vede că o creştere a grosimii izolaţiei duce la o
descreştere a transferului de căldură prin izolaţie, cu a reducere de cca. 20% faţă de
cazul de referinţă. Figura 1 arată că gradientul de temperatură la ri este redus, ducând
astfel la o descreştere globală a căldurii transferate prin conducţie care intră în regiune.
Un alt punct de vedere este că izolaţia mărită duce la o temperatură mai scăzută a
suprafeţei exterioare, care duce la un transfer de căldură prin convecţie mai redus.
Desigur că aceste două puncte de vedere sunt echivalente (deoarece nu există
generare de energie izolaţie, toată energia care iese prin convecţie prin suprafaţa
exterioară trebuie să intre prin suprafaţa interioară prin conducţie).

Bibliografie:
1. J. P. Holman - Heat Transfer text (5th Ed.) Chapter 2 (1981, McGraw-Hill).