Universitatea “Politehnica” Bucureşti

Facultatea de Inginerie Electrică

ENERGIA EOLIANÃ

Student:
Muşat Anca
Grupa 111 IE, seria B
Anul I

0
 Cuprins

Introducere..................................................................................................................................1
Potenţialul eolian........................................................................................................................4
Tehnologia producerii energiei eoliene.......................................................................................7
Tipuri de instalaţii eoliene.........................................................................................................11
Turbinele eoliene cu ax orizontal..........................................................................................11
Turbinele eoliene cu ax vertical............................................................................................13
Sisteme eoliene la scară mică...............................................................................................15
Avantajele şi dezavantajele utilizării energiei eoliene..............................................................18
Concluzii...................................................................................................................................19
Bibliografie...............................................................................................................................20

1
 Introducere

In lucrarea de fata, energia eoliana va fi tratata ca subiect principal, structura unei

eoliene si a unei turbine eoliene, tipurile de eoliene si randamentul acestora. Si nu in ultimul
rand, vor fi evidentiate avantajele si dezavantajele folosirii eolienelor, si a energiei eoliene.

Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului.
Energia cinetică a vântului poate fi folosită pentru a roti nişte turbine, care sunt capabile de a
genera electricitate. Formarea vânturilor se datorează mişcării Pământului, astfel încât Soarele
nu încălzeşte Pământul uniform, fapt care creează mişcări de aer.

Utilizarea vântului pentru a genera energie electrică a fost o tehnică mult folosită în
vechime.

Când vântul întoarce paletele unei mori de vânt, se învârte o turbina în interiorul unui
mic generator pentru a produce electricitate, la fel ca la o uzină electrică pe cărbune.
O moară de vânt la o fermă poate face doar o cantitate mică de energie electrică - suficientă
pentru a alimenta câteva utilaje de la fermă. Pentru a produce suficientă electricitate pentru o
mulţime de oameni, companiile de electricitate construiesc "ferme eoliene" cu zeci de turbine
eoliene uriaşe.
Fermele eoliene sunt construite în zonele de câmpie, deschise, unde vântul suflă cu cel puţin
14 mile pe oră.

La sfârşitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de

73 904 MW, acestea producând ceva mai mult de 1 % din necesarul mondial de energie
electrică.

Se crede că potenţialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de cinci ori
mai multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar necesita 12,7 %
din suprafaţă Pământul (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine,
presupunând că terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste
cifre nu iau în considerare îmbunătăţirea randamentului turbinelor şi a soluţiilor tehnice
utilizate.

Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor,
producţia energiei eoliene a crescut practic de câteva ori între 1999 şi 2010, ajungându-se ca,
în unele ţări, ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ:
Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%). (Fig 0.1 ) [2]

2
 Fig.0.1 – Energia eoliana totala in MW

Puterea eoliană instalată şi predicţii până în 2020

In ultimii ani, utilizarea energiei eoliene a consemnat un progres deosebit. Astfel, intre 1995 –
2005, rata anuala de crestere a fost de cca 30%, conducand la o putere instalata totala noua de
32.000 MW, adica dublu decat in domeniul energiei nucleare din aceeasi perioada.
In ultimii 25 de ani, eficacitatea energetica s-a dublat, iar costul unui kWh produs a coborat de
la 0,7 euro la circa 0,32 euro in prezent.

Potrivit studiului realizat de Asociatia Europeana a Energiei Eoliene, cel mai mare producator
de energie eoliană in UE este Germania cu 25.777 MW instalati in 2009, fiind urmata de
Spania cu 19.149 MW si de Italia cu 4.850 MW. Polonia avea anul trecut 725 MW instalati,
Ungaria- 201 MW, Bulgaria- 177 MW. ( Fig 0.2 ) [2]

Fig. 0.2 – Energia eoliana totala 1997-2020

3
 Potenţialul eolian

Viteza vântului este luată la 80 m, deoarece aceasta este înălţimea turbinelor moderne
de 1500 kW, cu un diametru de 77m.

La nivel global, circa 13% din toate staţiile meteorologice raportează viteze medii
anuale ale vântului la 80m ≥ 6.9 m / s (puterea vântului fiind de clasa 3 sau mai mare). Zonele
respective, prin urmare, pot fi considerate potrivite pentru producerea de energie eoliană cu
cost redus. Această estimare este considerată a fi conservatoare. (Fig 1.1 )

De pe toate continentele, America de Nord are cel mai mare număr de staţii din clasa ≥
3 (453) şi Antarctica are cel mai mare procent (60%). Zonele cu potenţial mare se regăsesc în
Europa de Nord de-a lungul Mării Nordului, vârful de sud a continentului sud-american,
insula Tasmania în Australia, regiunea Marilor Lacuri, precum şi coastelor de nord-est şi nord-
vest a Americii de Nord. (Fig 1.2 ) [5]

Fig. 1.1 - Harta potenţialului eolian mondial, cu vânturile la 80 m

4
Fig.1.2 - Harta potenţialului eolian cu vânturile medii la 80 m pentru Europa

Harta potenţialului eolian din România elaborată pentru diferite condiţii topografice
este ambiguă, poate chiar voit ambiguă. De exemplu sunt reprezentate cu aceiaşi culoare zone
care au un potenţial eolian diferit. Astfel, în zona litoralului, reprezentată cu violet, puterea
vântului este > 8,5m/s iar în Munţii Făgăraş, reprezentaţi tot cu violet, puterea vântului este >
11,5m/s. (vezi Fig. 1.3 ) [5]

5
Fig. 1.3 - Harta potenţialului eolian din România, cu vânturile la 50 m

6
 Tehnologia producerii energiei eoliene

O turbina eoliana lucreaza într-un mod opus celui al unui ventilator. În loc de a folosi
energie electrică pentru a face vânt, o turbina eoliana foloseşte vântul pentru a produce
electricitate.

Vântul întoarce paletele, care acţionează un arbore, care se conectează la un generator

de energie electrică şi produce electricitate. Energia electrică este trimisă prin linii de
transport şi distribuţie la o staţie.

Diagrama de mai jos arată o parte din piesele şi componente din interiorul unei turbine
eoliene Fig 2.1 :

Fig.2.1 – Structura eolienei

1- palete 2- rotor 3- instalatie de acordare a 7- generator 8- unitate de control 9- anemometru
unghiului paletelor cu vântul (pitch) 4- 10- palete de vţnt 11- nacela 12- ax cu viteză mare
frână 5- ax cu viteză mică 6- cutie de viteze 13- unitate giraţie 14- motor giraţie 15- turn

Imbinarea armonioasa a progreselor tehnice cu cele informatice a condus la cresterea

spectaculoasa a utilizarii energiei eoliene.

7
 Un asemenea progres a fost posibil atat prin inbunatatirile tehnologice aduse
instalatiilor, cat si printr-o mai buna cunoastere a comportarii si caracteristicilor curentilor de
aer utilizati ca sursa de actionare.

Implantarea unei instalatii eoliene de mare putere necesita raspunsuri la intrebari

legate de directia, viteza si regularitatea curentilor de aer in locul respectiv, dar si de
distributia pe verticala a temperaturilor aerului si de vegetatia locala (generatoare de
turbulente) s. a. Toate aceste probleme isi gasesc astazi un raspuns sigur multumita unor
programe informative puse la punct de cadrele Universitatii daneze RISCE in modelul fizic
WASP. Metodele cuprinse in acest program de calculator au devenit elemente-cheie in
standardul international pentru evaluarea unui potential eolian. In scopul analizarii mai fine a
previziunilor eoliene s-a utilizat si un sondor acustic denumit “sodar“, care poate cartografia
in 3D vantul pe o retea locala distribuita vertical de la 5m la 300m inaltime.

La randul sau, societatea franco-germana EOLE RES a dezvoltat un program de

calculator care simuleaza cresterea arborilor. Aceasta problema este legata atat de durata de
viata a unei instalatii eoliene, apreciata la minimum 25 de ani, cat si de faptul ca in acest
interval de timp arborii plantati la sol isi pot dubla, prin crestere, atat inaltimea cat si volumul,
influentand, prin perturbatiile produse, curentii de aer din zona.

Turbina eoliana, care este prezentata într-o forma simplificata în figura 2.2, este compusa
în principal din:

1. Palete ( pale );
2. Generator;
3. Frâna;
4. Angrenaj;
5. Regulatoare electrice;
6. Sistem de orientare;
7. Butuc.
8. Paletele (palele) sunt realizate dintr-un amestec de fibra de sticla si materiale
compozite. Ele au rolul de a capta energia vântului si de a o transfera rotorului
turbinei. De forma lor depinde randamentul turbinei.
9. Generatorul asigura producerea energiei electrice. Transforma energia mecanica a
axului de intrare în energie electrica. Poate fi de curent continuu sau de curent
alternativ. Cele mai utilizate sunt cele de curent alternativ.
10. Frâna asigura blocarea turbinei eoliene pe axa vântului. Poate fi situata fie pe axul
principal, în fata angrenajului de transmisie, fie pe axul de mare viteza în spatele
angrenajului de transmisie.
11. Angrenajul transfera energia mecanica generatorului.
12. Regulatoarele electrice sunt elemente de reglare.

8
 Fig. 2.2 – Structura eolienei

Sistemul de orientare este necesar pentru ca axa rotorului sa fie aliniata directiei
vântului pentru a extrage cât mai mult posibil din energia cinetica a vântului. Este constituit
dintr-o coroana dintata echipata cu un motor. El asigura orientarea turbinei eoliene si blocarea
acesteia pe axa vântului cu ajutorul frânei.

Butuculeste prevazut cu un sistem pasiv, activ sau mixt, care permite orientarea palelor
pentru controlul vitezei de rotatie a turbinei eoliene.

Controlul activ, prin motoare hidraulice, asigura modificarea unghiului de incidenta a

palelor pentru a valorifica la maxim vântul instantaneu si de a limita puterea daca vântul
depaseste viteza nominala.

La controlul pasiv, palele sunt fixe în raport cu butucul turbinei. Ele sunt concepute
pentru a permite deblocarea în cazul unui vânt puternic. Este un sistem utilizat de majoritatea
turbinelor eoliene.

Controlul mixt, numit si control activ cu deblocare aerodinamica, îmbina avantajele

celor doua sisteme prezentate mai înainte.

9
 Turbina eoliana are ca element auxiliar pilonul. Pilonul sunt fabricat din otel sau beton
compactat. El sustine turbina eoliana. La stabilirea înaltimii trebuie sa se tina cont si de pretul
de cost. Exista o relatie de directa proportionalitate între înaltimea pilonului, viteza vântului si
pretul de cost. Pilonii au în general înaltimi cuprinse între 40 m si 80 m. Prin interiorul
pilonului trec cablurile electrice.

Fundatia asigura rezistenta mecanica a structurii formate din pilon si din turbina
eoliana. Turbinele eoliene sunt dotate si cu un sistem electronic de control, care controleaza
pornirea, reglajul înclinarii palelor, frânarea si oprirea rotirii palelor. De asemenea, se mai
utilizeaza si dispozitive de masurare a vitezei vântului.

Succesiunea etapelor în generarea si transmiterea energiei eoliene poate fi rezumata dupa cum
urmeaza:

 1. Pe masura ce vântul interactioneaza cu rotorul se produce un cuplu;

 2. Frecventa rotationala relativ scazuta a rotorului este intensificata prin intermediul
angrenajului de transmisie;
 3. Axul de iesire al angrenajului de transmisie roteste generatorul;
 4. Energia electrica produsa de generator trece prin regulatorul turbinei si prin
disjunctoare si este ridicata la o tensiune intermediara de transformatorul turbinei;
 5. Prin sistemul de cabluri se transmite energia electrica transformatorului;
 6. Transformatorul instalatiei creste tensiunea pâna la valoarea minima a retelei;
 7. Sistemul de retele interconectate transmite energia electrica pâna la punctul ultim de
utilizare;
 8. Substatiile transformatorului reduc tensiunea la valori de utilizare pe o scara
restrânsa sau la valori industriale; [1]

10
 Tipuri de instalaţii eoliene
Turbinele eoliene se pot roti orizontal sau vertical

Fig. 3.1 – Tipuri de turbine eoliene

Trei tipuri de turbine eoliene: turbină verticală Savonius, turbină orizontală moddernă
şi turbină verticală Darrieus. (vezi Fig 3.1 )

Turbinele eoliene cu ax orizontal

Turbinele cu ax orizontal au axul rotorului principal şi generator electric la partea de

sus a unui turn, şi trebuie să se poziţioneze în vânt. Turbinele mici sunt poziţionate printr-o
simplă paletă de vânt, în timp ce turbinele mari, în general, utilizează un senzor de vânt cuplat
cu un motor servo. Cele mai multe au o cutie de viteze, care transformă rotaţia lentă a
paletelor într-o rotaţie mai rapidă care este mai potrivit pentru un generator electric.

Deoarece un turn produce turbulenţe în spatele lui, turbina este de obicei poziţionată în
direcţia opusă vântului faţă de turnul său de sprijin. Palete de turbine sunt rigide pentru a
preveni ca ele să fie împinse în turn de vânturile puternice. În plus, paletele sunt amplasate la
o distanţă considerabilă în faţa turnului şi, uneori, sunt înclinate uşor spre înainte în vânt.
au fost construite şi turbine în direcţia vântului, în ciuda problemelor de turbulenţă, deoarece
ele nu au nevoie de un mecanism suplimentar pentru păstrarea lor în linie cu vântul, şi
deoarece, în vânturile puternice paletor li se poate permite să fie îndoite, ceea ce reduce zona
pe care o mătură şi, astfel, rezistenţa lor la vânt. Întrucât turbulenţele ciclice pot duce la
oboseala structurilor, cele mai multe turbine orizontale sunt proiectate în direcţia opusă
vântului.

Există două categorii de eoliene cu ax orizontal:

• Amonte: vântul suflă pe faţa palelor, faţă de direcţia nacelei. Palele sunt rigide, iar rotorul
este orientat, cu ajutorul unui dispozitiv, după direcţia vântului. (Fig 3.2 )

11
 Fig.3.2 - Schema unei eoliene cu ax orizontal amonte

• Aval: vântul suflă pe spatele palelor, faţă de nacelă. Rotorul este flexibil şi se auto-
orientează. (Fig 3.3 )

Fig. 3.3 - Schema unei eoliene cu ax orizontal aval

12
 Dispunerea amonte a turbinei este cea mai utilizată, deoarece este mai simplă şi dă
cele mai bune rezultate la puteri mari: nu are suprafeţe de direcţionare, eforturile de
manevrare sunt mai reduse şi are o stabilitate mai bună.

Palele eolienelor cu ax orizontal trebuiesc totdeauna, orientate în funcţie de direcţia şi

forţa vântului. Pentru aceasta, există dispozitive de orientare a nacelei pe direcţia vântului şi
de orientare a palelor, în funcţie de intensitatea acestuia.

În prezent, eolienele cu ax orizontal cu rotorul de tip elice, prezintă cel mai ridicat
interes pentru producerea de energie electrică la scară industrială.

Turbine utilizate în ferme eoliene pentru producerea comercială a energiei electrice

sunt, de obicei, cu trei palete şi sunt poziţionate în vânt de motoare controlate de computer.
Acestea au viteze mari de peste 320 de kilometri pe oră (200 mph), au înaltă eficienţă, şi riplul
cuplului mic, care contribuie la buna fiabilitate. Paletele sunt colorate, de obicei, gri, şi au o
lungime de 20-40 de metri sau mai mult. Turnurile de susţinere sunt din oţel tubular de 60 - 90
de metri înălţime. Paletele se rotesc cu 10 - 22 rotaţii pe minut. La 22 de rotaţii pe minut
viteza de vârf este mai mare de 91 de metri pe secundă. O cutie de viteze este frecvent
utilizată pentru accelerarea vitezei generatorului, deşi se poate utiliza, de asemenea, o
conducere directă a unui generator inelar. Unele modele funcţionează la o viteză constantă,
dar mai multă energie poate fi colectată de turbine cu viteză variabilă care utilizează un
convertor de putere în stare solidă pentru interfaţa cu sistemul de transmisie. Toate turbinele
sunt echipate cu caracteristici de protecţie pentru a evita deteriorarea la viteze ale vântului
ridicate, prin înclinarea paletelor în vânt care încetineşte rotaţia lor, completate de frâne.

Turbinele eoliene cu ax vertical

Asemenea instalatii sunt legate de constructii civile individuale inalte, blocuri etc. Ele
pot fi montate pe partea superioara a unor asemenea cladiri, reusind sa acopere in buna
masura consumul de energie electrica al acesteia.

Turbinele eoliene cu ax vertical sunt un tip de turbine eoliene unde arborele rotorului
principal este aşezat pe verticală. Printre avantajele acestui aranjament, sunt că generatoare si
cutiile de viteze poate fi plasat aproape de sol, şi că turbinele nu trebuie să se poziţioneze în
vânt.

Inconveniente majore pentru modele timpurii (Savonius, Darrieus, giromill şi

cycloturbine) includ cuplul pulsator care poate fi produs în timpul fiecărei revoluţii şi
momentele imense de flexiune pe palete. Proiecte mai recente au rezolvat problema folosind
un cuplu de torsiune de lame elicoidale aproape similare cu turbinele de apă Gorlov.

13
 Fig.3.4 – Turbina eoliana cu ax vertical

Turbinele verticale oferă o serie de avantaje faţă de turbine eoliene tradiţionale cu ax

orizontal. Ele pot fi grupate împreună mai aproape în ferme eoliene, făcăndu-se economie de
spaţiu. Acest lucru nu se produce datorită faptului că aceste turbine sunt mai mici, ci mai
degrabă din cauza efectului de încetinire a aerului pe care le au turbinele orizontale, forţând
designerii să le separe cu de zece ori lăţimea lor. ( Fig 3.4 )

Turbinele verticale sunt robuste, liniştite, omni-directionale, şi ele nu crează aşa mult stres pe
structura de sprijin. Ele nu au nevoie de aşa mult vânt pentru a genera energie, astfel că se
permite ca ele să fie mai aproape de sol. Fiind mai aproape de sol sunt uşor de întreţinut şi pot
fi instalate pe coşuri de fum şi structuri similare înalte.

Daca pentru instalatiile eoliene cu ax orizontal industria germana si-a dovedit prioritatea,
francezii se pot lauda cu realizari de varf in grupa eolienelor cu ax vertical. Astfel, firma Gual
Industrie din Perpignan a dat in exploatare cateva turbine cu ax vertical care asigura o serie de
caracteristici importante:
- randamente superioare cu aproape 30% fata de turbinele cu ax vertical cunoscute;
- viteza maxima a vantului pana la care sunt eficiente este de 150km/h;
- rotorul se prezinta ca o roata de moara prevazuta cu un numar determinat de cupe;
- la un ax vertical inalt de 3m, rotorul are un diametru maxim de 8m, putand asigura o putere
instalata efectiva de pana la 55 kW.
Pentru alimentarea rotorului cu un flux de aer constant, acesta este canalizat intr-o coroana cu
pale fixe, adica un stator, de unde si numele suplimentar de statoeoliana. Profilul palelor
rotorului si ale statorului au fost definite in Laboratorul de modelare pentru mecanica fluidelor
din Marsilia. [4]

14
 Sisteme eoliene la scară mică

Energia eoliana este printre formele de energie regenerabila care se preteaza

aplicatiilor la scara redusa.

Instalaţiile eoliene la scară mică sunt sisteme de generare a curentului cu o capacitate

de producţie de până la 50 kW. Comunităţile izolate, care altfel se pot baza doar pe
generatoare diesel pot folosi turbine eoliene pentru a înlocui consumul de combustibil diesel.
Persoanele fizice pot achiziţiona aceste sisteme pentru a reduce sau elimina dependenţa lor de
reţea de energie electrică pentru motive economice sau de altă natură.( Fig 3.5 – Fig 3.6 )

Fig. 3.5 – Eoliana cu ax vertical la scara mica

Fig. 3.6. – Eoliana la scara mica

Turbinele eoliene au fost utilizate pentru producerea de energie electrică de uz casnic

în special prin depozitarea acesteia în acumulatoare în zone izolate.

Turbinele eoliene conectate la reţea pot folosi sisteme de stocare a energiei de tip
acumulatoare sau pot să introducă energia produsă în reţea. Turbinele eoliene care nu sunt

15
conectate la reţea nu produc energie tot timpul astfel că utilizatorii trebuie să fie adaptaţi la
utilizarea energiei intermitent, să acumuleze energia ăn acumulatori sau să utilizeze alternativ
şi alte surse de energie (generatoare diesel, energie fotovoltaică, etc).

Un nou studiu Carbon Trustdespre potenţialul energiei eoliene de mici dimensiuni a

descoperit că turbinele eoliene mici ar putea oferi până la 1.5 terawatt oră (TW•h) pe an de
energie electrică (0,4% din consumul total de energie electrică din Regatul Unit), reducând
emisiile de dioxid de carbon cu 0,6 milioane de tone. Interfeţele electronice necesare pentru
conectarea unităţilor de producţie din surse regenerabile cu sistemul de utilitate poate include
funcţii suplimentare, cum ar fi filtrarea activă pentru a îmbunătăţi calitatea energiei electrice.
(Fig 3.7 )

Fig. 3.7 Principiul functionarii energiei eoliene

Cand viteza vantului este suficienta, turbina eoliana produce energie electrica care
poate fi utilizata pt. alimentarea sistemului sau incarcarea bateriilor. Cand nu bate vantul,
sistemul este alimentat de energia stocata in baterii. Modulele fotovoltaice pot fi utilizate in
combinatie cu generatorul eolian sau ca surse individuale. Utilizand astfel de sisteme, se
poate produce propria energie in mod gratuit si absolut ecologic in orice loc!

Sistemele eoliene sunt proiectate in jurul unei magistrale de curent continuu care
formeaza punctul comun de conectare pentru toate sursele si sarcinile de curent continuu.

Controlul pe curent continuu este format dintr-un Centru de Putere de curent continuu
care include siguranţe electrice de protectie, sisteme de control, supraveghere si monitorizare
a instalaţiei. Turbinele de vant şi modulele fotovoltaice sunt conectate la Centrul de Putere
prin regulatoare de incarcare separate. Tot la Centrul de Putere sunt conectate o baterie sau
grup de baterii ce asigura pe termen scurt stocarea de energie (de obicei 0,5 – 2 zile).

Invertorul sau orice sarcina electrica consumatoare de curent continuu sunt si ele
conectate tot la Centrul de

Putere. Generatorul de rezerva diesel incarca bateriile printr-un regulator de incarcare.

Generatorul de avarie poate fi comandat sa porneasca si sa se opreasca automat de catre
Centrul de Putere.

Sistemul de generare de energie electrica pentru zone izolate incorporeaza una sau mai
multe turbine de puteri

16
diferite. Turbinele furnizează putere variabila care se transforma in invertor, in tensiune
alternativa constanta 230 V si frecventa constanta 50 Hz, folosita pentru alimentarea
consumatorilor de curent alternativ. Excesul de putere se acumuleaza in baterii pana ce
acestea sunt încărcate. In perioadele cu vant slab, energia acumulata in baterii alimenteaza
consumatorii via invertor.

Daca tensiunea din baterii scade sub un anumit nivel, porneste automat generatorul
Diesel de rezerva, care functioneaza pana ce bateriile sunt incarcate. Incarcarea bateriilor este
controlata de proprietatea acestui tip de invertor de a fi bi-modal. In sistemele mai mari,
invertorul se poate sincroniza cu generatorul de rezerva pentru preluarea varfurilor de sarcina
mari. In acest fel, timpul de functionare al generatorului este mentinut la minimum si
combustibilul este folosit optim in timpul functionarii generatorului de rezerva. Tensiunile
alternative de iesire pot fi monofazate de 230V AC sau trifazate 380 V AC si 50 Hz. [4]

17
 Avantajele şi dezavantajele utilizării energiei eoliene

Avantaje

În contextul actual, caracterizat de creşterea alarmantă a poluării cauzate de

producerea energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce în ce mai importantă
reducerea dependenţei de aceşti combustibili.

Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o soluţie foarte bună la problema energetică globală.
Utilizarea resurselor regenerabile se adresează nu numai producerii de energie, dar prin modul
particular de generare reformulează şi modelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor.
Energia eoliană în special este printre formele de energie regenerabilă care se pretează
aplicaţiilor la scară redusă.

 Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanţe poluante şi gaze cu
efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili.
 Nu se produc deşeuri. Producerea de energie eoliană nu implică producerea nici unui
fel de deşeuri.
 Costuri reduse pe unitate de energie produsă. Costul energiei electrice produse în
centralele eoliene moderne a scăzut substanţial în ultimii ani, ajungând în S.U.A. să fie
chiar mai mici decât în cazul energiei generate din combustibili, chiar dacă nu se iau în
considerare externalităţile negative inerente utilizării combustibililor clasici.

În 2004, preţul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime faţă de cel din anii 80, iar
previziunile sunt de continuare a scăderii acestora, deoarece se pun în funcţiuni tot mai
multe unităţi eoliene cu putere instalată de mai mulţi megawaţi.

 Costuri reduse de scoatere din funcţiune. Spre deosebire de centralele nucleare, de

exemplu, unde costurile de scoatere din funcţiune pot fi de câteva ori mai mari decât
costurile centralei, în cazul generatoarelor eoliene, costurile de scoatere din funcţiune,
la capătul perioadei normale de funcţionare, sunt minime, acestea putând fi integral
reciclate.

Dezavantaje

Principalele dezavantaje sunt resursa energetică relativ limitată, inconstanţa datorită

variaţiei vitezei vântului şi numărului redus de amplasamente posibile. Puţine locuri pe
Pământ oferă posibilitatea producerii a suficientă electricitate folosind energia vântului.

La început, un important dezavantaj al producţiei de energie eoliană a fost preţul destul de

mare de producere a energiei şi fiabilitatea relativ redusă a turbinelor. În ultimii ani, însă,
preţul de producţie pe unitate de energie electrică a scăzut drastic, ajungând, prin
îmbunătăţirea parametrilor tehnici ai turbinelor, la cifre de ordinul 3-4 eurocenţi pe kilowatt
oră.

18
 Un alt dezavantaj este şi "poluarea vizuală" - adică, au o apariţie neplăcută - şi de
asemenea produc "poluare sonoră" (sunt prea gălăgioase). De asemenea, se afirmă că
turbinele afectează mediul şi ecosistemele din împrejurimi, omorând păsări şi necesitând
terenuri mari virane pentru instalarea lor. Argumente împotriva acestora sunt că turbinele
moderne de vânt au o apariţie atractivă stilizată, că maşinile omoară mai multe păsări pe an
decât turbinele şi că alte surse de energie, precum generarea de electricitate folosind
cărbunele, sunt cu mult mai dăunătoare pentru mediu, deoarece creează poluare şi duc la
efectul de seră.

Un alt dezavantaj este riscul mare de distrugere în cazul furtunilor, dacă viteza vântului
depăşeşte limitele admise la proiectare. Oricât de mare ar fi limita admisă, întotdeauna există
posibilitatea ca ea să fie depăşită. [3]

Concluzii
Unde se va opri aceasta cursa a noutatilor tehnice din domeniul instalatiilor eoliene?
Un prim raspuns poate fi adus de premisa ca nu poate fi nelimitat acest progres tehnologic.
Teoretic vorbind, exista un prag fizic fata de capacitatile productiei de energie eoliana, fapt
definit chiar de “legea lui Betz“ formulata in 1919 de fizicianul german Albert Betz. Conform
acesteia, doar 59% din energia cinetica adusa de curentii de aer poate fi recuperata maximal,
spre a fi convertita in energie mecanica primara. Avand in vedere ca instalatiile moderne, de
ultima generatie (care beneficiaza de modernizarile deosebite mentionate mai sus) se apropie
deja de 50%, marja de manevra a cercetatorilor ramane inca importanta, dar nu infinita.

Pentru obtinerea, in continuare, de noi performante, cele mai multe idei converg tot
catre ameliorari aerodinamice. Astfel, cercetarile actuale vizeaza nu numai caracteristicile
palelor, ci rotorul in ansamblul sau. Modelarea acestuia poate aduce noi progrese si, implicit,
noi performante. Mai bine utilizat, fluxul de aer din jurul nacelei poate conduce, intr-un viitor
apropiat, la cresterea de la 10% la 20% a randamentului local de curgere si la o mai mare
reducere a zgomotului produs de intreaga instalatie. Fata de vacarmul pe care il produceau cu
20 de ani in urma, instalatiile moderne aduc o poluare sonora de numai 44 dB la 250 m
distanta de piciorul stalpului, nu mai mult decat zgomotul dintr-o sala de mese. Pentru aceasta
nacela a fost capitonata interior cu materiale fonoabsorbante, “cutia de viteze” a disparut, iar
multiplicatoarele freaca mai putin.

Ramane insa un deziderat aproape imposibil de realizat de catre cercetatorii care

lucreaza in domeniul instalatiilor de produs energie eoliana, anume acela de a face ca acestea
sa se incadreze in peisajul ambiant. Numai ca gigantismul la care s-a ajuns in prezent ofera ca
singura solutie posibila aceea de a le “transporta“ in afara localitatilor si deci a vizualizarii de
catre cetateni. De aici a aparut si posibilitatea, pentru tarile limitrofe marilor si oceanelor, de a
amplasa grupe de asemenea instalatii gigantice, dincolo de tarm (asa-numitul offshore),
realizandu-se astfel adevarate ferme eoliene marine. [2]

19
 Bibliografie

[1] Structura si alcaturirea unei eoliene

http://www.energy-consultancy.eu/energy_consultancy/_rowind.htm

[2] Informatii generale

http://www.revista-informare.ro/showart.php?id=221&rev=8

[3] Avantajele si dezavantajele folosirii energiei eoliene

http://www.greensource.ro/avantaje&dezavantaje.html

[4] Clasificarea eolienelor

http://em.ucv.ro/elee/ro/realisations/EnergiesRenouvelables/FiliereEolienne/Generalites/Gener
alites/GeneralitesEolien2.htm

[5] Grafice, date si statitici globale si locale a folosirii energiei eoliene. Potentialul eolian.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_eolian%C4%83

20