Nicolae Milescu

Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (în rusă Николай

Гаврилович Спафарий) (n. 1636, Vaslui - d.1708, Moscova) a fost un
cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât
în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei.
El a fost cunoscut și sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu.
Denumirea de "Spătarul" provine de la faptul că a deținut această funcție o
perioadă în Țara Românească. Porecla Cancelarul Milescu Nas-
Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domn (Ștefăniță Lupu conform
lui Ion Neculce, Iliaș Alexandru - după alte surse) pentru a i se potoli
presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea
deveni domnitor.
S-a născut pe moșia tatălui său Gavril, care era posibil de origine
greacă, lângă Vaslui. A studiat la Colegiul Patriarhal din Constantinopol și,
după ce se întoarce la Iași, este numit Cancelarul Prințului Gheorghe Ștefan.
Între anii 1660 și 1664 a fost reprezentantul țării în Imperiul Otoman și apoi
trimis ca sol la Berlin și Stockholm. Milescu vorbea limba română, limba
latină, limba greacă și limba rusă.
Banca Națională a României a pus în circulație, în scop numismatic,
începând cu data de 31 octombrie 2011, o monedă din argint dedicată
aniversării a 375 de ani de la nașterea lui Nicolae Milescu.
Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română
a Vechiului Testament, având ca sursă principală textul grecesc
din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597.
L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său
la Stockholm și Stettin (1664-1667), și a vizitat Franța pentru a crea o alianță
anti-otomană. Se retrage din 1671 înRusia. La curtea țarului Aleksei și la
școala slavo-greco-latină înființată de Petru Movilă, Milescu face o impresie
atât de bună, încât țarul îi încredințează diverse misiuni.
Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient
(1675-1678). Țarul Aleksei îl trimite în ambasadă în China. Expediția
durează mai mulți ani. În final totuși Spătarul nu se întâlnește cu împăratul
acestei mari țări. Se pare că motivul a fost neacceptarea, din partea
spătarului, a protocolului imperial pe care l-a considerat umilitor. Totuși,
relatarea călătoriei întreprinse constituie un adevărat document istoric. Pe
lângă descrierea moravurilor chinezești, întâlnim aspecte
dinSiberia, Mongolia.
În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de Nikolai
Spafari (Spatar), fără a se menționa că era român. Lucrarea sa De la
Tobolsk până în China (note de călătorie) este editată în 1888 de G. Sion.