Universitatatea Spiru Haret

Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic

PSIHOLOGIA EDUCATIEI

METODE SI TEHNICI ALE INVATARII EFICIENTE

Elev: Georgeta Popescu

 METODE SI TEHNICI ALE INVATARII EFICIENTE

N. Iorga
'Scoala cea mai buna este aceea in care inveti,
inainte de toate, CUM sa inveti”

Analizând poziţia cadrului didactic în faţa problemelor instruirii şi ale învăţării, profesorul Ioan Neacşu
afirmă că „educatorii sunt solicitaţi astăzi, în mod continuu, să promoveze învăţarea eficientă şi nu orice
învăţare eficientă, ci una participativă, activă şi creativă.”
Este promisiunea fiecarui copil facuta siesi sau parintilor. De cele mai multe ori însa, acestia se izbesc de
un zid care trebuie strapuns pentru a pasi pe tarâmul performantei, al depasirii si autodepasirii.

Apare inevitabil întrebarea: Cum? Cum sa reusesc? Nu stiu! Nu pot! Cât de mult as dori sa fiu ca X! Învata
atât de usor si are note asa de mari!

Ca dascali putem identifica si defini problema cu care elevii nostri se confrunta: ei trebuie învatati cum sa
învete în mod inteligent, eficient si creativ, nu mecanic, ineficient si reproductiv.

Noi, cadrele didactice, avem obligatia de a muta accentul " nu atât pe însusirea de cunostinte, cât mai
ales pe învatarea de metode si tehnici de învatare si munca intelectuala, de identificare, de regasire si
utilizare a informatiilor, de analiza, sinteza si prelucrare a acestora, în sfârsit pe învatarea de metode si
tehnici de creativitate, de devoltare a informatiei si de creare de noi semnificatii" ( Pavel Muresan, 1990).

OBIECTIVE CONTINUT METODOLOGIE CRITERII DE

TEMATIC EVALUARE

Însusirea si adaptarea Mnemotehnici Problematizarea Utilizarea constienta si

mnemotehnicilor în eficienta a unor tipuri de
functie de disciplina/ Exercitiu individual si mnemotehnici la o
arie curriculara în grup disciplina/ arie
curriculara
Analiza exemplelor
Mnemotehnici

Tehnica muncii intelectuale se compune din trei mari domenii de preocupare ( Lazarescu, S, 1973):

1. Igiena muncii intelectuale - prescriptii privind alimentatia, odihna, crutarea si perfectionarea

organismului în cadrul unui regim de efort intelectual;

2. Organizarea muncii intelectuale - ratianalizarea conditiilor externe ( timp la locul de munca) si a

conditiilor externe ( a intereselor, a motivatiei, a starilor emotionale) specifice acestui tip
de activitate;

3. Metodologia muncii intelectuale - descrie metodele, procedeele sau tehnicile cele mai potrivite
pentru diversele tipuri de activitate intelectuala.

Încercând sa sintetizeze explicatiile oferite de specialistii în problematica dezvoltarii memoriei

Pavel Muresan, în lucrarea " Învatarea eficienta si rapida", prezinta o definitie-explicatie asupra
mnemotehnicii:

" Mnemotehnica sau tehnica memorarii artificiale cauta sa organizeze, într-un sistem logic artificial ,
informatiile disparate, pe baza unor principii si procedee ce sevesc la reconstituirea si reproducerea lor
precisa. Este vorba de variate sisteme de codificare numerica sau alfabetica a diferitelor categorii de date
sau cunostinte; modalitati de imaginare a unor asociatii, relatii, transformari, utilizari sau aplicatii."

Activităţile propuse elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă şi creativă în şcoală, trebuie să
asigure:
• stimularea gândirii productive,
• a gândirii critice,
• a gândirii divergente şi laterale libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor. În
acest sens apar ca adecvate activităţile care cer spontaneitate şi contribuie la dezvoltarea
independenţei în gândire şi acţiune.
Metodologia diversificată, îmbinarea dintre activităţile de cooperare, de învăţare în grup, cu activităţile
de muncă independentă reprezintă o cerinţă primordială în educaţia postmodernistă. Specific metodelor
interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre
personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
Aceste metode interactive de grup se pot clasifica după funcţia lor didactică, în:
- metode de predare-învăţare.
- metodele de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare
- rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii

Tehnici de invatare eficienta

1).Luarea notiţelor este activitatea prin care reţinem informaţii atunci când ascultăm un vorbitor, care poate
fi profesorul de la şcoală sau de la universitate, un instructor, un specialist, o persoană care ţine o conferinţă
etc. Luarea notiţelor este utilă pentru memorarea informaţiilor, dar şi pentru referiri ulterioare la cursurile
sau conferinţele înregistrate în acest mod.
Notiţele se pot lua în două moduri. O primă posibilitate include un proces în două etape: înregistrare şi
prelucrare. O a doua posibilitate se referă la înregistrarea şi prelucrarea concomitent a informaţiilor.
2). Înregistrarea
O înregistrare eficientă presupune rapiditate şi acurateţe. Rapiditatea se obţine prin formarea unor deprinderi şi
exersarea acestora până când devin automatizate. Câteva reguli care pot fi de folos pentru eficientizarea
înregistrării sunt: abrevierile şi prescurtările, schemele, numerotările, marcarea cuvintelor cheie, evidenţierea
conţinutului prin aranjarea în pagină, folosirea culorilor.
Abrevierile şi prescurtările se realizează folosind coduri unanim acceptate, dar şi prin alegerea unor
coduri personale.
Schemele presupun integrarea unor figuri, desene, săgeţi etc.
Numerotările se folosesc pentru a marca ideile principale sau categoriile enumerate sau descrise.
Marcarea cuvintelor cheie se poate realiza prin sublinieri, accentuări, scris înclinat, majuscule, scris de
tipar, steluţe, încercuiri etc. Atunci când recitim notiţele, aceste marcaje ne vor reaminti ce am considerat
important atunci când am luat notiţele.
Aranjarea în pagină se referă la marcarea elementelor de conţinut prin plasarea lor în spaţiu într-un
anume fel. Paginarea nu are doar valenţe estetice, ci şi de uşurare a receptării structurii textului.
Folosirea culorilor este recomandată pentru a pune în evidenţă idei, cuvinte cheie, fragmente de text, definiţii,
citate, opinii personale sau ale profesorului etc. Marcarea prin culoare devine eficientă atunci când există stabilit
un anumit cod.
Prin aplicarea regulilor menţionate în paragrafele precedente luarea notiţelor devine activă şi conştientă. Cel
care notează nu este doar un receptor pasiv, ci se implică în activitatea pe care o desfăşoară, fapt care atrage
după sine un nivel de înţelegere a informaţiei ridicat.
Etapa a doua a procesului de luare a notiţelor este prelucrarea şi organizarea acestora. Organizatorii
cognitivi sunt extrem de utili din acest punct de vedere. Organizatorii cognitivi sunt reprezentări grafice care
ajută la structurarea cunoştinţelor.
Câţiva dintre cei mai utilizaţi organizatori cognitivi, care pot fi folosiţi pentru structurarea notiţelor de la
curs sau după cărţi:
hărţile conceptuale, listele structurate, tabelele, matricile,diagramele.
Harta conceptuală poate fi definită ca o oglindă a modului de gândire a celui care o
elaborează. Psihopedagogul Joseph Novak a descris pentru prima dată hărţile conceptuale ca fiind o tehnică de
reprezentare vizuală, bazându-se pe faptul că învăţarea temeinică a noilor concepte depinde de cele existente în
mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între acestea.
Pentru realizarea hărţii conceptuale se parcurge următoarele etape:
1. Alegerea temei hărţii
2. Stabilirea conţinutului hărţii ;
3. Se folosesc culori şi forme geometrice diferite în realizarea hărţii, pentru a-i da o notă
de atractivitate;
4. Urmează etapa exemplelor când se selectează materialul în funcţie de conceptele stabilite şi se transcrie pe
jetoane. În această etapă se lucrază în echipă, fiecărei echipe revenindu-i sarcina să caute şi să selecteze material
pentru un concept al hărţii. Hărţile se completează prin anexarea exemplelor. Elevii pot completa harta cu
concepte noi pe care să le exemplifice.
Harta conceptuală poate fi folosită atât ca metodă de evaluare, cât şi ca metodă de învăţare.
Harta conceptuale are multe avantaje, cum ar fi:
- organizează cunoştinţele deja existente şi pregăteşte elevii pentru asimilarea acestora;
- poate fi folosită ca metodă de lucru colectivă, de grup sau individuală;
- promovează concepţia conform căreia elevul trebuie să fie conştient şi activ, ordonând informaţiile dobândite şi
descoperind altele noi, prin efort propriu;
- dezvoltă creativitatea şi spiritul inventiv.
Listele structurate presupun organizarea materialului prin clasificări şi serieri, pe baza elementelor comune.
Tabelele sistematizează informaţia, oferind o imagine de ansamblu asupra trăsăturilor semnificative.
Tabelele se organizează pe coloane.
Matricea conceptuală se foloseşte pentru a reprezenta conţinutul unui termen necunoscut. Structura unei
astfel de matrici poate include: cuvântul, explicaţia înţelesului acelui cuvânt, un exerciţiu de utilizare corectă
a semnificaţiei noului cuvânt într-un context şi un desen care să ilustreze sensul cuvântului nou învăţat.

Arbore Mai mulţi arbori la un loc formează o pădure.

Plantă cu trunchi înalt, puternic şi lemnos, cu mai

multe ramuri cu frunze, care formează o coroană

Diagramele sunt reprezentări grafice schematice, realizate pe bază de analiză şi sinteză .

Diagrama Venn pune în evidenţă trăsăturile comune şi pe cele diferite a două idei, concepte, evenimente,
obiecte etc. termen al comparaţiei, iar în zona de intersecţie se notează elementele comune celor doi
termeni.
Metoda Venn dezvoltă la elevi:
 Capacitatea de ierarhizarea a unor termeni;
 Capacitatea de înţelegere a relaţiilor dintre două sau mai multe noţiuni,procese,evenimente;
 Capacitatea de rezolvare a unei probleme sau situaţii problemă;
 Spiritul de analiză sistematică;
 Capacitatea de argumentare;
În spaţiul care se suprapun cele două cercuri se scriu asemănările.
În spaţiile rămase libere se scriu deosebirile .
Elevii pot lucra individual, în perechi sau în echipă;
Învăţarea este mai eficientă atunci când informaţiile sunt reţinute cu acurateţe şi pot fi uşor accesate.
Prin utilizarea organizatorilor cognitivi învăţarea devine activă, ceea ce înseamnă o creştere a capacităţii de
înţelegere a materialului şi, implicit de memorare a lui. Pe lângă metodele anterior prezentate, vom descrie şi
câteva procedee de ameliorare a memoriei.
Ca o regulă generală se poate reţine că există trei principii după care se pot construi mnemotehnici:
asocierea, localizarea şi imaginaţia. Mnemotehnicile sunt metode prin care se realizează memorarea unor
informaţii care sunt mai dificil de reţinut. Cu cât se combină mai multe funcţii ale creierului şi mai mulţi
stimuli (sunete, culori, mirosuri, imagini, gusturi, mişcări, poziţii, structuri, emoţii), cu atât rezultatul este
mai de durată.
Procedeul „pâlniei” înseamnă a porni în învăţare de la ideile generale înspre detalii. Stabilirea unui cadru
general, construirea unei priviri de ansamblu asupra materialului ajută la o mai bună înţelegere a acestuia.
Asocierile înseamnă conectarea noilor informaţii în mod intenţionat cu lucruri foarte bine cunoscute:
imagini, muzică sau orice altceva. Asocierile nu trebuie să fie neapărat logice, dar pot fi amuzante.
Mnemotehnicile sunt utile pentru stocarea informaţiei în aşa fel încât să permită reactualizarea lor rapid şi cu
acurateţe.
Referinte bibliografice:
Muresan, P. Învatarea eficienta si rapida, Bucuresti, Editura Ceres, 1990
Neacsu , I. Metode si tehnici moderne de învatare, Tipografia Universitatii, Bucuresti, 1985
Rowntree, D. Învata cum sa înveti. Introducere programata în tehnica studiului eficient Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1980