Caracteristicile virstei tinere (tinerțea)

- Perioada tineretii (25-35 ani) este de stabilizare si maturizare biopsihica deplina in care
subidentitatile sociale, profesionale, maritale, paren-tale se echilibreaza prin castigarea unui statut si
rol cu influente pertinente pentru evolutia personalitatii si comportamentului tanarului.
Tineretul zilelor noastre se caracterizeaza printr-o atentie deosebita acordata vietii sociale si politice
ca si prin integrarea in profesie. Dupa o intensa acumulare de cunostinte din perioadele anterioare,
tineretul este matur biologic si psihic, pregatit pentru a se adapta la noile conditii. La intrebarea ce ii
este specific unei maturitati reusite, Freud raspunde ca iubirea si munca sunt cele doua dimensiuni
care definesc maturizarea. Iubirea se realizeaza, la aceasta varsta, prin casatorie, iar munca prin
castigarea identitatii profesionale. (Emil Verza, 1993)

- Este varsta dintre 18(19)-23(24) ani din punct de vedere fiziologic si pana la 28(30) ani din
punct de vedere spiritual. Desigur, din punct de vedere spiritual „poti fi tanar toata viata". (Paul Natorp
filosof, logician si pedagog german, 1854-l924). Este prima varsta adulta, varsta invatamantului
postliceal, a invatamantului universitar si a activitatii social-utile.

- Perioada tineretii (25-35 de ani) este de stabilizare si maturizare biopsihica deplina in care
subidentitatile sociale, profesionale, maritale, parentale se echilibreaza prin castigarea unui statut si
rol cu influente pertinente pentru evolutia personalitatii si comportamentului tanarului. Spre deosebire
de perioadele anterioare, in tinerete se diferentiaza, se constientizeaza prezentul de viitor si se adopta
un mod personal de prospectare cu incarcatura afectiv-motivationala pentru contributia ce si-o
propune sa o aduca la destinele lumii. In acest context, tanarul devine sensibil si recalcitrant la
intalnirea cu nonvaloarea, noncompetenta si la persoane devalorizate sau depasite de evenimente, dar
este receptiv la cele care au calitati deosebite, interesante si isi aduc o contributie la un domeniu sau
altul. Inca din etapa de trecere spre perioada tineretii (20-24 de ani), au loc o serie de restructurari ale
planului intern si se manifesta caracteristici specifice adultului tanar. Multi autori, printre care D.
Levinson, considera varsta tanara ca fiind plina de vigoare fizica, cu manifestari remarcabile de
inteligenta, memorie, abilitati, aptitudini dezvoltate maximal si care favorizeaza un bun randament in
activitatile desfasurate. Erik Erikson apreciaza varsta tineretii ca fiind dominata de aplificarea
identitatii sociale si indeplinirea de sarcini complexe, care duc la formarea unui statut specific
aspiratiilor sale.
- Pornind de la teoriile propuse de E. Erikson, Ch. Buhler, C.G. Jung si altii, specialistii au început sa
recunoasca faptul ca perioada adulta nu constituie un stadiu monolitic, o faza nediferentiata între
adolescenta si senectute. Se considera ca persoana trece pe parcursul existentei prin numeroase
transformari, iar ideea conform careia perioada adulta este o stare a existentei este înlocuita cu
conceptia care o priveste ca pe un proces de devenire continuu. O problema controversata este
cea a limitelor de vârsta ale tineretii. Limita inferioara se suprapune peste perioada de la 20 la 24/25
de ani, cunoscuta si ca perioada adolescentei prelungite, fiind una pregnant de trecere spre statutul
virtual de adult. Limita superioara este fixata la 35de ani, implicând o dilatare pâna la 40 de ani. U.
schiopu si E. Verza (1981) considera ca perioada tineretii se poate împarti în trei subetape: de adaptare
profesionala si familiala (pâna la 28 de ani), de implantatie (28 - 32 de ani), în care se intensifica
experienta profesionala, apare si se dezvolta statutul de parinte si cea de-a treia, de stabilitate relativa
a adaptarii (32 - 35/40 de ani).