Tulburarea de personalitate narcisica

Tulburarea de personalitate narcisica este o afectiune mentala in care pacientul are un simt
crescut al propriei importante si o nevoie profunda de a fi admirat. Ei cred ca sunt superiori
celorlalti si au putina consideratie fata de sentimentele acestora din urma. Dar in spatele mastii
de incredere foarte mare sta o imagine de sine fragila, vulnerabila la cea mai mica critica.
Tulburarile de personalitate sunt afectiuni in care oamenii au caracteristici care ii fac sa se simta
si sa se poarte dezagreabil in preajma celorlalti, limitand abilitatile lor de a functiona in cadrul
relatiilor sau in alte arii ale vietii, cum ar fi profesional sau scolar. In mod particular,
personalitatea narcisica este caracterizata de un comportament dramatic, emotional, intrand in
aceeasi categorie cu tulburarile de personalitate histrionica, antisociala si borderline. Tratamentul
tulburarii de personalitate narcisica se centreaza pe psihoterapie.

ADHD

ADHD este o tulburare comportamentala manifestata prin imposibilitatea copiilor de a se concentra

asupra unei indeletniciri anume. Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si, daca nu este
descoperita si tratata corespunzator, se poate extinde in timp, afectand si viata adulta. In lipsa unui
tratament corespunzator poate avea consecinte nefavorabile asupra activitatilor scolare, casnice,
profesionale sau relatiilor interumane. Simptome
ADHD are 3 simptome majore, pe baza carora poate fi usor recunoscuta:
Neatentia - este cel mai comun simptom, acesteia adaugandu-i-se in timp, incapacitatea de
concentrare, de ordonare a activitatilor precum si probleme majore de memorie. Sarcinile si
indatoririle profesionale sunt indeplinite cu deosebita greutate.
Impulsivitatea - adultii suferind de ADHD nu sunt capabili sa mentina aceeasi slujba pentru
mult timp, au tendinta de a cheltui banii fara masura si nu se pot dedica unor relatii socio afective
de lunga durata.
Hiperactivitatea - aceasta stare este resimtita in mod acut de copii. Adultii o percep ca pe o
neliniste permanenta, care nu le permite sa desfasoare activitati relaxante si linistitoare, precum
cititul. Diagnostic
ADHD este o tulburare al carei diagnostic se stabileste, de obicei, in copilarie, la varsta scolara (6-12 ani).
In acest interval semnele sunt cel mai usor de recunoscut la scoala, unde copilul nu este atent, deranjeaza
desfasurarea cursurilor, este hiperactiv. ADHD este mai greu de diagnosticat sub 6 ani, simptomele
putand sa apara si periodic in timpul dezvoltarii aparent normale a copilului. Specialistii inca nu au
stabilit varsta la care simptomatologia atinge un maxim, astfel incat suspiciunea de ADHD sa fie mai
intemeiata, insa au cazut de acord asupra faptului ca ADHD nu este o boala care sa se declanseze la varsta
adulta. Tratament

Pentru ADHD nu exista tratament curativ, ci doar tratament simptomatic. In cazul copiilor se folosesc, cu
succes, pentru a controla simptomatologia, substante din clasa amfetaminelor si metilfenidatului. Studii
recente au evidentiat efectele benefice pe care le are terapia combinata - constand in administrarea de
medicamente, suport psihologic si terapia specifica adresata tulburarilor comportamentale.

Sindromul Asperger

Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are
dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala. Oamenii cu sindrom Asperger au
unele manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin
tulburari grave de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special
abilitati sociale slabe si tendinta spre rutina.
Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul
varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta
este normal sau superior normalului.
Simptome Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste.
Copilul poate avea simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe si, de
asemenea, se pot manifesta cateva sau mai multe dintre acestea. Datorita varietatii largi a
simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom Asperger care sa se manifeste la fel. Nu se
cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale genetica.
Incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum
capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul
pentru a vorbi
-ii displace orice schimbare in rutina zilnica
-lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur)
-incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul

Autismul

Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a

relationa cu cei din jur. Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii
varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu. In mod tipic,
parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si nu
raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa "para" surzi, desi
testele de audiometrie sunt normale. Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si
proceseaza informatia senzoriala. Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor
in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un
nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala. Desi aceasta afectiune dureaza
toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare
semnificativa in viata persoanelor cu autism. Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au
dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent
atunci cand ajung la varsta adulta.

Tulburarea Tourette

Tulburarea Tourette mai este cunoscuta si sub numele de sindromul Tourette sau sindromul
Gilles de la Tourette.
Tulburarea Tourette este o afectiune neurologica (cerebrala) care debuteaza de regula in timpul
copilariei. Copilul cu aceasta tulburare pronunta diverse sunete sau cuvinte (ticuri vocale) si
prezinta anumite miscari ale corpului (ticuri motorii) pe care el sau ea nu le poate controla.
Totusi, nu toate ticurile pot fi diagnosticate ca tulburare Tourette. Un copil poate avea ticuri, fara
sa dezvolte tulburare Tourette.
De obicei, ticurile motorii incep sa apara intre varstele de 3 si 8 ani. Ticurile vocale pot aparea
devreme, ca de exemplu la 3 ani, dar de regula incep sa se dezvolte la cativa ani dupa ticurile
motorii. In general, ticurile ating manifestarea cea mai severa in jurul varstei de 12 ani. La
majoritatea copiilor, ele dispar spontan sau diminueaza semnificativ la varsta adolescentei.
Totusi, la unele persoane, ele pot persista si la varsta adulta. Efectul pe care ticurile il au asupra
copiilor este variabil. Unii copii prezinta ticuri usoare, care au un impact redus asupra vietii lor.
Dar chiar si ticurile usoare sau care apar rar pot afecta stima de sine a copilului, precum si
relatiile interpersonale cu prietenii sau cu membrii familiei.