ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA

132 Al. Moruzzi Str, 402 Building, 800223 GALATI , ROMANIA E-mail : s.vornicescu@retec.ro Revision : 1.71
Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-23

Capitolul 6 – Elemente de electronică aplicată

Capitolul 6.
Elemente de electronică aplicată

Capitolul 6.1.
Componente pasive

Capitolul 6.1.5.
Transformatorul

CLASIFICAREA TRANSFORMATOARELOR

După funcţia pe care o au în cadrul sistemului electric, se disting următoarele

categorii de transformatoare:
• Transformatoare de putere;
• Transformatoare auxiliare;
• Transformatoare de separare;
• Autotransformatoare.

CONEXIUNILE TRANSFORMATOARELOR TRIFAZATE

Conexiunea unui transformator reprezintă schema de conexiuni a

înfăşurărilor sale şi precizarea unghiului de defazaj al fazorului tensiunii
secundare de linie faţă de fazorul tensiunii primare corespunzătoare. Pentru
transformatoarele trifazate de putere se folosesc trei conexiuni de bază: în stea, în
triunghi şi în zig-zag.

Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 3 / 350

 ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA
132 Al. Moruzzi Str, 402 Building, 800223 GALATI , ROMANIA E-mail : s.vornicescu@retec.ro Revision : 1.71
Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-23

Capitolul 6 – Elemente de electronică aplicată

Conexiunile în stea, triunghi şi în zig-zag se reprezintă convenţional prin
literele Y, D şi Z, pentru înfăşurările de înalta tensiune şi prin literele y, d şi z
pentru înfăşurările de joasa tensiune. Când una din înfăşurări are nulul accesibil şi
legat direct la pământ la simbolul respectiv se adaugă cifra 0, de exemplu Y0 sau
y0. Alegerea grupei de conexiuni a transformatorului se face în funcţie de condiţiile
de funcţionare ale transformatorului. Astfel pentru transformatoarele din staţiile
centralelor electrice înfăşurările pe partea centralei se adoptă în triunghi iar pe
partea reţelei în stea. Pentru transformatoarele din staţiile de conexiuni se adopta
conexiunea stea-stea.

TRANSFORMATORUL TRIFAZAT - ELEMENT DE REŢEA

Transformatorul este un element component al reţelei electrice. Prin intermediul

transformatoarelor electrice se transformă o putere electrica alternativa cu anumiţi
parametrii într-o altă putere electrică alternativă de aceeaşi frecvenţă dar cu
parametrii electrici modificaţi.
Elementele caracteristice sau datele de catalog ale unui transformator sunt:
• Puterea nominala aparenta, SnT;
• Tensiunile nominale primare şi secundare, U1 , U2;
• Raportul de transformare, K12;
• Impedanţa de scurtcircuit, Zsc;
• Tensiunile relative de scurtcircuit, usc;
• Curentul de mers in gol, I0;
• Pierderile în scurtcircuit, ∆psc;
• Pierderile la mersul în gol, ∆p0;
• Numerele caracteristice.
Înfăşurarea care primeşte energia se numeşte înfăşurare primară iar înfăşurarea
care cedează (alimentează) energia se numeşte înfăşurare secundară.

4 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

 ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA
132 Al. Moruzzi Str, 402 Building, 800223 GALATI , ROMANIA E-mail : s.vornicescu@retec.ro Revision : 1.71
Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-23

Capitolul 6 – Elemente de electronică aplicată

Transformatorul de curent

Transformatorul de curent este o soluţie simplă de măsurare izolată

galvanic. Acesta este construit de obicei pe un tor din material feromagnetic
(Fig. 1.x). Transformatorul de curent funcţionează ca orice transformator, curenţii
din înfăşurarile primar şi secundar fiind legaţi de relatia :

i S NS = i P NP (4)

unde

iP = curentul din primar;

iS = curentul din secundar;
NP = numarul de spire din primar;
NS = numarul de spire din secundar.

Curentul din primar induce în secundar un curent care este transformat

de rezistenţa de sarcină RL într-o tensiune. În aplicaţiile tipice ale transformatorului
de curent secundarul, are mai multe spire decat primarul care de obicei are o
singură spiră. Astfel curentul din secundar are valori substanţial mai mici şi mai
uşor de măsurat decat cele din primar.

Figura 1.x – Transformator de curent

Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 5 / 350

 ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA
132 Al. Moruzzi Str, 402 Building, 800223 GALATI , ROMANIA E-mail : s.vornicescu@retec.ro Revision : 1.71
Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-23

Capitolul 7 – Elemente teoretice şi practice necesare proiectării

Capitolul 7.1.
Generalităţi

Definiţie, Rol, Imagini

Conductor electric = piesă cu conductanta mare, folosită pentru realizarea

CONDUCTANTĂ, conductanţe, s.f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea

curentului electric continuu care străbate un conductor si tensiunea continuă aflată
la capetele sale. Mărime care defineste capacitatea de conductibilitate electrică a
unui corp sau a unui circuit

Conductivitatea electrică (numită şi conductibilitatea electrică specifică) este

mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a permite
transportul sarcinilor electrice atunci cînd este plasat într-un cîmp electric.
Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera grecească sigma),
iar unitatea de măsură este siemens pe metru (S·m−1). Mărimea inversă
conductivităţii este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera grecească ro) şi
unitatea de măsură ohm metru (Ω·m).
Următorii termeni sînt înrudiţi cu conductivitatea electrică dar au semnificaţii
diferite:
• Conductibilitatea electrică este proprietatea materialelor de a permite
trecerea curentului electric.
• Conductanţa electrică este mărimea care exprimă capacitatea a unui
conductor sau circuit dat de a conduce curentul electric. Conductanţa se măsoară
în siemens (S) şi este mărimea inversă rezistenţei electrice măsurate în ohmi (Ω).
De exemplu, în conductoare, datorită agitaţiei interne, multitudinea de electroni ce
se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în
care interacţiunile dintre electroni sunt negrijabile. Se ţine cont că electronii se
ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o
viteză calculabilă. Datorită agitaţiei interne naturale, electronii au viteze diferite,
precum şi direcţii, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup vm
vm=√(3KT/m)

K = 1,38 * 10 -23 J/K ;

T = temperatura absoluta ;

Dacă se aplică un câmp electric conductorului din exterior, electronii smulşi de

câmp au o anumită direcţie, sens şi viteză calculabilă. Dacă se ţine cont de
interacţiunile dintre electroni, aceştia având o anumitâ masâ, curbeazâ spaţiul în
Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 3 / 350
 ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA
132 Al. Moruzzi Str, 402 Building, 800223 GALATI , ROMANIA E-mail : s.vornicescu@retec.ro Revision : 1.71
Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-23

Capitolul 7 – Elemente teoretice şi practice necesare proiectării

jurul lor, modificând traiectoriile date de ciocnirile cu structura cristalină a
conductoarelor, o parte din energie transformându-se într-un element
gravitaţional, generând o oglindă deformatoare a timpului în raport cu masa.
Conductivitatea electrică a unui material se defineşte ca raportul dintre densitatea
curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E:

Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea şi

orientarea vectorului J depinde de mărimea şi orientarea vectorului E ---, caz în
care conductivitatea electrică trebuie exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o
matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură
stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul
straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcţia perpendiculară.
În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un
număr complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este
anizotrop), numit admitivitate electrică. În acest caz partea reală a admitivităţii se
numeşte conductivitate iar cea imaginară susceptivitate. Similar, conductanţei îi
corespunde în cîmp alternativ mărimea numită admitanţă, care este inversa
impedanţei electrice.
Clasificarea materialelor
Corpul sau materialul care conduce curentul electric se numeşte conductor
electric; metalele sînt buni conductori electrici, iar dintre acestea conductivitatea
cea mai mare o are argintul (63,0·106 S·m−1), urmat la mică distanţă de cupru
(59,6·106 S·m−1). De asemenea plasma (gaz ionizat) este în general un bun sau
foarte bun conductor electric --- în multe cazuri conductivitatea plasmei se poate
considera infinită. Tot în clasa conductorilor intră şi unele lichide care conţin mulţi
ioni, de exemplu apa sărată conduce curentul electric cu atît mai bine cu cît
concentraţia de sare este mai mare.
Un corp sau material care nu permite în mod semnificativ trecerea sarcinilor
electrice se numeşte izolator (de exemplu sticla, vidul, apa deionizată etc.).
O valoare a conductivităţii electrice între cea a conductorilor şi cea a izolatorilor o
au semiconductorii. Adesea conductivitatea semiconductorilor poate fi ajustată în
limite largi, atît permanent prin procesul de fabricaţie, de obicei prin dopare, cît şi
dinamic prin aplicarea unor cîmpuri electrice exterioare, prin variaţia temperaturii,
prin iluminare, prin expunere la radiaţie ionizantă etc.

Dependenţa de temperatură
La majoritatea materialelor conductivitatea electrică depinde mult de temperatură.
Astfel, în cazul celor mai multe metale, conductivitatea scade cu temperatura, iar
în cazul semiconductorilor conductivitatea creşte cu temperatura. Pe intervale de
temperatură mici în general această dependenţă se poate aproxima printr-o
relaţie liniară.

4 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern

 ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA
132 Al. Moruzzi Str, 402 Building, 800223 GALATI , ROMANIA E-mail : s.vornicescu@retec.ro Revision : 1.71
Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-23

Capitolul 7 – Elemente teoretice şi practice necesare proiectării

La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezintă fenomenul
cuantic de supraconducţie, în care conductivitatea are valoare infinită
(rezistivitatea este exact zero). În aceste materiale curentul electric poate curge la
infinit. Fiecare material supraconductor are propria sa temperatură critică sub care
prezintă aceste proprietăţi; unele materiale precum cuprul şi argintul păstrează
totuşi o conductivitate finită chiar şi la temperaturi foarte apropiate de zero
absolut. Altele în schimb rămîn supraconductoare pînă la temperaturi relativ
înalte, astfel încît pot fi utilizate şi la temperatura de fierbere a azotului lichid (77
K); primul material de acest gen studiat a fost oxidul de ytriu bariu şi cupru
(YBa2Cu3O7, prescurtat YBCO).

Pentru descrierea transportului de sarcina electrica printr-o sectiune a unui

conductor, ca urmare a miscarii dirijate a purtatorilor liberi, se defineste o marime
fizica scalara, numita intensitatea curentului electric. Aceasta marime fizica a
fost introdusa pentru a masura debitul sarcinii electrice totale printr-o sectiune a
conductorului.
Intensitatea curentului electric reprezinta una dintre cele sapte marimi fizice
fundamentale SI, unitatea sa de masura fiind amperul.
Miscarea ordonata de sarcina electrica poate fi realizata astfel incat purtatorii
care traverseaza o sectiune a conductorului sa transporte sarcini egale in
intervale egale de timp. In astfel de conditii, in acel mediu conductor se
stabileste un curent electric continuu.

Punerea in evidenta a curentului electric prin unul dintre efectele sale:

ƒ efect termic
ƒ efect magnetic
ƒ efect chimic
ƒ efect biologic
permite si compararea intensitatilor acestor curenti, pornind de la intensitatea
efectelor produse.
Datorita faptul ca anumite efecte depind si de sensul miscarii dirijate a
purtatorilor de sarcina electrica, a fost stabilit, prin conventie, un sens al
curentului electric, acesta fiind cel al miscarii ordonate a unor purtatori de
sarcina electrica pozitiva.

Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern 5 / 350

 ALEWIJNSE RETEC ROMÂNIA
132 Al. Moruzzi Str, 402 Building, 800223 GALATI , ROMANIA E-mail : s.vornicescu@retec.ro Revision : 1.71
Phone / Fax: 40 236 448022; 40 236 449146 Web site : www.retec.ro Date : 2009-03-23

Capitolul 7 – Elemente teoretice şi practice necesare proiectării

Observatie
Sub actiunea unui camp electric, particulele incarcate cu sarcina electrica de
semne diferite se deplaseaza in sens opus, orientarea fortelor electrice fiind
determinata si de semnul sarcinii electrice a purtatorilor:
→ →
F1 = q E

In conductorii metalici, unde purtatorii de sarcina electrica sunt electronii de

valenta, sensul miscarii acestora sub actiunea campului electric este opus
sensului conventional al curentului electric.

curent alternativ sinusoidal

Aplicaţii :
¾ Transportul energiei electrice
¾ Iluminat
¾ Telefonie
¾ Transmisii de date
¾ Telecomunicaţii
¾

Cablurile au diverse tipuri de izolaţii, în funcţie de domeniul de aplicare, locul

montării şi gradul de protecţie cerut.

¾ Cablu cu întârziere la propagarea flăcării

¾ Cablu cu întârziere mărită la propagarea flăcării
¾

6 / 350 Ing. Vornicescu Silviu – Manualul electricianului şi automatistului modern