MEDICINA DE FAMILIE

anul VI
 Curs 4

• Factori care influențează prezentarea la medicul de familie

• Relația medic - pacient
• Activitatea medicală preventivă – componenta a
activitătii medicului de familie
 Factori care influențează prezentarea
la medicul de familie
• Consultația în medicina de familie trebuie să fie
centrată pe pacient.
• Principalii factori care pot influența comportamentul
pacientului/prezentarea la medic și relația cu acesta,
sunt denumiti:
- Factori “interni de influență”
- Factori “externi de influență”
 Factori care influențează prezentarea
la medicul de familie

Factori interni de influentă Factori externi de influență

• - percepția • - cultura
• - învățarea • - grupurile de influență
• - motivația
• - atitudinea
• - personalitatea
 Factori care influențează prezentarea
la medicul de familie
Unul din factorii care pot influența relația medic-pacient este legat de personalitatea pacientului dar și a medicului.

PERSONALITATEA PACIENTULUI
1)TIPUL SUSPICIOS LUPTĂTOR - lipsit de încredere, nu este maleabil, este în permanentă tensiune, etc.
2) TIPUL HIPERSOCIABIL EUFORIC - superficial, bine dispus, nu problematizează și nu dramatizează.
3) TIPUL HIPEREXPRESIV CAPTIV - dorește să fie în centrul atenției, se preocupă exclusiv de propria persoană și imaginea sa.
4) TIPUL EXTRAPUNITIV IRITABIL-EXPLOZIV - are reacții explozive, agresive, chiar dacă apoi le regretă, nu se controlează și mereu îi
consideră pe ceilalți vinovați.
5) TIPUL ADEZIV PERSEVERENT - este o persoană fără inițiativă, rigidă, se bazează pe ceilalți și acumulează permanent tensiuni.
6) TIPUL FORMALIST PERFECȚIONIST - este constrâns de principii absolute, perfecționist, tenace, formal, dar nu se bucură de nimic.
7) TIPUL AMBIVALENT NEHOTĂRÂT - dorește să facă mai multe activități, dar este nehotărât, nu este perseverent.
8) TIPUL BĂNUITOR EVITANT - anxios, suspicios, nesigur, evită angajamentele clare, are nevoie de protecție.
9) TIPUL INSTABIL ATITUDINAL - este instabil afectiv, instabil ca atitudine.
10) TIPUL ÎNSINGURAT PESIMIST - este tenace, perseverent, conștiincios, dar nu dorește relații cu cei din jur, este depresiv.
11) TIPUL ASTENIC HIPOERGIC - nu este sociabil, rezultate profesionale, dar fără energie, cu toleranță scăzută la efort.
12) TIPUL INDIFERENT - nu dorește relația cu alte persoane, nu se bucură de nimic.
13) TIPUL SUPUS - este o persoană fără imaginație, fără idei proprii, care nu își face planuri, este dirijat de alții.
14) TIPUL DOMINATOR EXCLUSIVIST îşi impune punctul de vedere, dorește să-i domine pe cei din jur și să fie ascultat de aceștia.
 Factori care influențează
prezentarea la medicul de familie
• PERSONALITATEA MEDICULUI
• - “picnic, comunicativ, adaptabil”
• - „leptosom, enigmatic, nesociabil”
• - „demonstrativ, plin de sine, lăudăros”
• - „hiperperseverent, susceptibil, bănuitor, ambițios”
• Din punct de vedere al abordării informației și deciziei poate fi:
• - abstract, teoretician;
• - empiric, își bazează diagnosticul pe semne și simptome
precise;
• - logic, obiectiv - care subapreciază simptomele subiective
ale pacientului și să se bazeze mai mult pe examenele paraclinice.
 Relația medic - pacient

• Calități necesare medicului de familie:

•- Competență profesională
•- Să fie calm, răbdător, să ofere timp pentru dialogul cu
pacientul
•- Să fie sincer și corect în relația cu pacientul și familia
acestuia
•- Să fie accesibil pentru solicitările medicale ale
pacientului
•- Să explice pacientului, printr-o abordare accesibilă,
situația medicală
•- Să asigure confidențialitatea datelor
•- Să își respecte pacientul și, implicit, și pacientul își va
respecta medicul.
 Relația medic- pacient
• În relația directă cu pacientul medicul poate fi:
•- autoritar - care nu colaborează cu pacientul
•- tip consilier - care colaborează pacientul în
alegerea conduitei terapeutice
•- socratic - care colaborează cu pacientul pentru a
alege cea mai bună soluție
Relația medic-pacient are la bază încrederea, respectul
reciproc și comunicarea și este cea care determină
realizarea unui act medical de calitate.
 Activitatea medicala integrativa
 Asistenta medicala primara – activitatea de furnizare a ingrijirilor
de sanatate de prim-contact in contextul unei monitorizari continui a
pacientilor, in absenta sau prezenta bolii, indiferent de natura
afectiunii si fara discriminare.

 Activitatea medicului de familie cuprinde:

-- asigurarea primului contact cu sistemul sanitar oferind ingrijiri
de sanatate
-- asigurarea accesului in sistemul sanitar la nivelul de competenta
adecvat nevoilor de sanatate ale pacientului
-- acordarea de ingrijiri integrate persoanei, familiei si comunitatii
-- asigurarea continuitatii actului medical in functie de nevoile
pacientilor
-- promovarea sanatatii individului si comunitatii
 Activitati si servicii oferite in cabinetul de medicina de familie

Activitatile cabinetului de medicina de familie sunt:

 Urgente medico-chirurgicale
 Activitati de medicina preventiva
 Activitati medicale curative
 Activitati de ingrijiri la domiciliu
 Activitati de ingrijiri paliative
 Activitati medicale conform atestatelor de competente medicale
 Activitati de invatamant in specialitatea medicina de familie
 Activitati de cercetare stiintifica
 Activitati de suport a individului, familiei, comunitatii
 Activitati si servicii oferite in cabinetul de medicina de familie
Cabinetul de medicina de familie ofera:
 servicii medicale esentiale
 servicii medicale extinse
 servicii medicale aditionale

Serviciile medicale esentiale sunt:

 interventiile de urgenta medico-chirurgicala
 asistenta medicala a solicitarilor acute
 monitorizarea bolilor cronice
 activitati preventive:
* imunizari,
* monitorizarea gravidei si lehuzei,
* depistarea activa a factorilor de risc de imbolnaviri,
* supraveghere medicala activa a pacientilor sanatosi,
pe grupe de varsta, sex si risc de boala
 Activitati si servicii oferite in cabinetul de medicina de familie

Serviciile medicale extinse (optionale) sunt :

 servicii de consiliere,
 planificare familiala,
 proceduri de mica chirurgie,
 servicii medico – sociale:
* ingrijiri la domiciliu
* ingrijiri terminale.

Serviciile medicale aditionale:

 servicii medicale suplimentare ce depasesc sfera traditionala a
asistentei primare si care necesita competente si dotari suplimentare.
 Activitatea preventiva

Medicina preventiva:
 concept dominant in antichitate:
* medicina chineza aprecia activitatea medicului in raport de efici-
enta preventiei medicale
* medicina araba considera ca “ scopul medicinei este de a intretine
si apara sanatatea, si uneori, de a vindeca boala”
 in secolul XXI ideea de preventie s-a extins de la individ la colectivi
tate. Preventia este acum privita ca:
* principal mijloc de imbunatatire a starii de sanatate a colectivitatii
* necesara in bolile fara tratament actual eficace (incurabile)
* principal mijloc de reducere a costurilor medicale
* principal mijloc de evitare a bolilor invalidante cu pierderea
capacitatii de munca
 Activitatea preventiva
“Medicina preventiva – principala masura de mentinere a starii de
sanatate !
Preventia (profilaxia) reprezinta:
 totalitatea metodelor si mijloacelor folosite in scopul cunoasterii
riscurilor pentru sanatate, a neutralizarii actiunii acestora, a
depistarii populatiei cu risc crescut, a evitarii proceselor
epidemiologice si identificarii precoce a starilor de boala.
Metodele de preventie sunt:
 Imunizarile
 Screeningul
 Chimioprofilaxia
Etapele activitatii medicale preventive sunt:
1. Preventia primara
2. Preventia secundara
3. Preventia tertiara
 Activitatea preventiva: preventia primara
Preventia primara – totalitatea masurilor ce urmaresc promovarea facto-
rilor sanogenetici, prevenirea unor boli sau fenomene epidemice.

Obiectivele preventiei primare sunt:

 depistarea factorilor de agresiune pentru sanatate: supraveghere
epidemiologica comunitara, multidisciplinara, prin screening (triaj),
 depistarea indivizilor/grupurilor cu risc major de receptivitate la
factorii de agresiune,
 elaborarea, aplicarea si evaluarea eficientei medicale si socio-econo
mice a unor metode de neutralizare a factorilor de agresiune- imunizari.

Preventia primara urmareste prevenirea bolii prin:

• actiuni profilactice asupra mediului
• actiuni profilactice asupra individului si colectivitatii
 Activitatea preventiva: preventia primara
Actiuni profilactice asupra mediului:
1. Evaluarea mediului familial:
• conditiile de locuit – suprafata, conditii igienico-sanitare, iluminat,
alimentare cu apa potabila, incalzirea , colectarea deseurilor,
• alimentatia familiei – obiceiuri alimentare, conditii de pastrare si
preparare a alimentelor, carente / excese alimentare, consum de alcool si
tutun,
• conditiile epidemiologice in familie – existenta unor boli infectioase
sau parazitare,
• factorii de risc familial – factorii genetici: anomalii cromozomiale
(trisomia 21, sindrom Klinefelter), tulburari poligenice (diabet
zaharat, schizofrenie, poliartrita reumatoida), tulburari
monogenetice (rinichi polichistic, neurofibromatoza), anomalii
cromozomiale X (hemofilia)
• petrecerea timpului liber – sedentarism, practicarea de activitati
fizice de relaxare,
• relatiile intre membrii familiei – stari tesionale, stress familial,
dezorganizarea familiei, violenta in familie.
 Activitatea preventiva: preventia primara
2. Evaluarea conditiilor de munca:
• noxe – fizice, chimice, termice, sonore, radiatii, toxice, alergeni,
• programul de lucru – suprasolicitari fizice si psihice, stress si stari
conflictuale la locul de munca.
3. Evaluarea mediului social:
• factorii culturali, implicarea sociala a individului,
• factorii economici – saracia, somajul,
• stressul psihosocial,
• starea de sanatate a colectivitatii.
4. Evaluarea ecosistemului:
• poluarea fizico-chimica,
• modificarile aparute in habitat si biocenoza, si influentele asupra
sanatatii colectivitatii.
 Activitatea preventiva: preventia primara

5. Evaluarea situatiei epidemiologice a colectivitatii:

• incidenta si prevalenta bolilor,
• prezenta unor focare de boli infectioase,
• prezenta unor boli parazitare,
• prezenta unor rezervoare virale,
• evaluarea cailor de transmitere a bolilor,
• evaluarea starii de receptivitate a populatiei la imbolnaviri.
 Activitatea preventiva: preventia primara

Actiuni profilactice asupra individului:

1. Supravegherea starii de sanatate a individului
2. Examenele clinice de bilant
3. Identificarea si combaterea factorilor de risc
4. Imunizarile
5. Evitarea exceselor
6. Respectarea normelor de igiena
7. Respectarea unui stil de viata echilibrat
8. Cultivarea factorilor sanogenetici
9. Educatie sanitara
 Activitatea preventiva: preventia primara

3. Identificarea si combaterea factorilor de risc:

• Identificarea antecedentelor heredo-colaterale si personale de boala

• Identificarea antigenelor de histocompatibilitate ce confera o
predispozitie genetica la boala:
→ HLA B27 – spondilita anchilozanta, sindrom Reiter, uveita ant.
→ HLA DR4 – artrita reumatoida
→ HLA DR4, DR3, B8, B15 – D.Z. tip I
→ HLA DR2 – scleroza multipla
→ HLA A3 – hemocromatoza
 Activitatea preventiva: preventia primara

• Identificarea factorilor de risc externi:

→ obiceiuri cu risc: fumat, alcoolism, droguri,
→ regimurile alimentare hiperglucidice si hiperlipidice,
→ sedentarism,
→ suprasolicitare fizica/psihica.

• Identificarea factorilor de mediu nocivi:

→ clima umeda, rece, clima foarte calda, mediu poluat fizico-chimic,

• Identificarea factorilor de risc interni:

→ varsta, sex, rasa,
→ deficiente fizice sau psihice.
 Activitatea preventiva: preventia primara

4. Imunizarile – injectarea unor virusuri sau bacterii omorate sau

atenuate cu scopul de a creste imunitatea organismului si protejarea lui
impotriva unor boli infectioase, mai ales la indivizii cu receptivitate
crescuta la boala.
Indicatiile generale ale vaccinarilor:
• toti indivizii imunocompetenti in perioada 0 – 14 ani,
• persoanele ce calatoresc in zone endemice pentru boli infecto-
contagioase,
• indivizii dintr-un focar de boala infectioasa,
• persoanele cu dializa cronica,
• bolnavii cronici cu imunitate scazuta la boli infectioase,
• personalul medical.
 Activitatea preventiva: preventia primara

Contraindicatiile generale ale vaccinarilor:

• casexia, agamaglobulinemia, neoplazia, hemopatiile maligne –
cauze de lipsa a raspunsului imunitar – imunodepresie,
• bolile infectioase acute sau perioada de convalescenta a lor –
raspuns imun insuficient,
• indivizi cu imunizare naturala la boala infectioasa,
• tuberculoza evolutiva – cauza majora de imunodepresie,
• afectiuni cardio-vasculare decompensate, tulburari de ritm
• boli alergice – teste de toleranta la doza vaccinala,
• sarcina (exceptie: vaccin antitetanic, vaccin polio cu virus omorat),
• corticoterapia prelungita,
• vaccinarea copiilor cu imunodeficienta (HIV)
 Activitatea preventiva: preventia primara

Calendarul vaccinarilor 0 – 14 ani

La nastere ………………. BCG, AHB
2 luni ……………………DTP, AHB, VPO
4 luni ……………………DTP, VPO
6 luni …………………… DTP, AHB, VPO
9 - 15 luni ………………… ROR
12 luni ……………………. DTP, VPO
30 – 35 luni ………………... DTP
Clasa I ( 7 ani) …………….. DT, ROR
Clasa a III-a (9 ani) ………. VPO
14 ani ………………………. DT
 Activitatea preventiva: preventia secundara

Preventia secundara – totalitatea masurilor de diagnosticare precoce a

bolii.
Obiectivele preventiei secundare sunt:
 depistarea suspectilor de boala in cadrul consultatiilor curente,
 sesizarea semnelor minore de boala,
 evaluarea paraclinica a pacientilor,
 controlul periodic al pacientilor,
 screeningul
 Activitatea preventiva: preventia secundara

Screeningul – depistarea activa, in masa, a unor boli.

Screeningul reprezinta actiunea profilactica ce vizeaza identificarea
prezumtiva a persoanelor afectate de o problema de sanatate latenta,
necunoscuta pana in acel moment, prin efectuarea unui test, a unei
examinari sau alte tehnici de investigatie, care pot fi aplicate rapid, in
masa” – definitia OMS

Ipotezele ce stau la baza screeningului sunt:

1. intr-o populatie exista boli si bolnavi necunoscuti
2. identificarea bolii in stadiu de latenta mareste eficienta interventiilor
3. terapiile in stadii precoce de boala sunt mai ieftine si mai eficiente
 Activitatea preventiva: preventia secundara
Scopurile screeningului sunt:
1. Depistarea precoce a bolii
2. Determinarea prevalentei unei boli sau factori de risc
3. Diagnosticul starii de sanatate a populatiei
4. Evaluarea rezultatelor unui program de sanatate
5. Determinarea unor asocieri de afectiuni

Criterii de alegere a bolilor de depistat prin screening:

1. Boala constituie o problema de sanatate publica: prevalenta mare,
gravitate ridicata, consecinte multiple medico-sociale
2. Boala sa poata fi decelata in faze asimptomatice
3. Sa existe teste de decelare a bolii
4. Testul sa fie acceptat de populatie
 Activitatea preventiva: preventia secundara
5. Istoria naturala a bolii sa fie cunoscuta
6. Sa existe terapii aplicabile pentru boala
7. Tratamentul precoce sa fie acceptat de pacienti
8. Costul sa nu fie mare

Tipuri de boli ce pot fi diagnosticate la screening:

• Boli acute (rubeola) si cronice (tuberculoza) transmisibile
• Boli acute (intoxicatiile) si cronice netramsmisibile ( neoplazii,
glaucom, boli cardio-vasculare, boli metabolice, boli endocrine
 Activitatea preventiva: preventia tertiara

Preventia tertiara – totalitatea masurilor de prevenire a complicatiilor si

agravarii bolii cat si a recuperarii pacientului.
Obiectivele preventiei tertiare sunt:
 precizarea diagnosticului,
 individualizarea tratamentului,
 supravegherea tratamentului,
 controlul periodic al bolnavului,
 sesizarea precoce a modificarilor survenite in evolutia bolii,
 reconsiderarea tratamentului de cate ori este necesar.