Riga Crypto si lapona Enigel

Ion Barbu
INTRODUCERE
Opera literara “Riga Crypto si lapona Enigel” publicata in anul 1924 de catre Ion Barbu si
inclusa mai apoi in ciclul “Uvedenrode” din volumul “Joc Secund” (1930 - etapa baladic-
orientala) ilustreaza o poveste de iubire imposibila, reprezentand un moment de referinta in
evolutia poeziei romanesti.

Gen si specie

Apartinand genului epic, aceasta opera se remarca prin relatarea in versuri a unei intamplari
insemnate (o idila din lumea vegetala) specifica baladei.

Autorul pastreaza din specia traditionala schema epica si personajele antagonice, dar
evenimentele narate sunt de natura fantastica (dialogul din vis dintre riga si lapona). Balada preia
o formula specifica epicului in proza, aceea de povestire in rama (o nunta o incadreaza pe
cealalta, cea posibila - lumeasca - pe cea imposibila - fantastica - ).

O caracteristica a limbajului este ambiguitatea care sustine caracterul unui poem de cunoastere
alegoric.

La un prim nivel poate fi perceputa ca o legenda despre nasterea ciupercilor otravitoare, iar la un
alt nivel ca o alegorie pe tema conditiei omului superior, diferit de omul comun.

Curent

Textul se inscrie in estetica modernista prin:

- coexistenta epicului cu liricul si dramaticul;

- abundenta metaforelor, mai ales in finalul poemului (“Ca sufletul nu e fantana/ Decat la om,
fiara batrana/Iar la faptura mai firava/Pahar e gandul, cu otrava” - setea de cunoastere specifica
fiintei rationale, intelepte, dar si conditia fapturilor inferioare aspirand sa dobandeasca
spiritualitate, care sunt distruse de propriul vis);

- Ion Barbu rastoarna cliseele mentalitatii traditionale, astfel incat axa uman - feminin - comun
devine superioara axei nonuman - masculin - regal, un “luceafar” intors (cu rolurile inversate);

- prefigureaza (anticipeaza) ermetismul prin limbajul artistic excesiv intelectualizat, greu de

inteles cu

analogii si legaturi noi (poezie-matematica);

Exemplu: figuri geometrice perfecte cu o semnificatie aparte - roata (alba), reprezentativa pentru
soare si simbol al cunoasterii
Tema

- iubirea in cele 2 ipostaze

povestirea cadru surprinde o iubire implinita

imposibila- 2 entitati ce apartin unor lumi incompatibile (Crypto simbolizand regnul vegetal - are
ca tinta depasirea conditiei - , iar Lapona fiinta umana cu aspiratii superioare)

- cunoasterea - idealul superior al Laponei de a atinge intelepciunea absolute;

- creatia - ilustrata in prima parte a textului in care apare si ipostaza creatorului (Menestrelul);

Viziune

Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum initiatic, iar popasul in tinutul rigai este o
proba, trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara.

Aspiratia solara a laponei sugereaza faptul ca, in momentul intalnirii cu riga Crypto, aceasta se
afla pe treapta lui Mercur, fara ca ea sa fi trait experienta iubirii. Chemarile lui Crypto o atrag
spre cercul Venerii. Ea traieste iubirea ca experienta initiatica, dar alege sa-si urmeze drumul
spre Soare (cunoasterea absoluta).

Secventa I

Este prezentat regatul craiului Crypto, stapanul unei lumi vegetale, un tinut al intunericului si al
umezelii, simbolizand lipsa cunoasterii (“In pat de rau si-n huma unsa, / Imparatea peste bureti”,
“La vecinic tron, de roua parca!”). In lumea lui, Crypto este un ales, are un statut superior: “Des
cercetat de padureti”. Puterea lui se intemeiaza si pe legenda relatiei cu “vrajitoarea manatarca”,
care i-ar asigura tineretea vesnica.

Regele va cadea prada intrigilor de la curte. E ocarat de supusi pentru ca nu isi implineste
menirea. Este blamat pentru lipsa de urmasi, pentru lipsa perpetuarii (“Sterp il faceau si naravas,
/ Ca nu voia sa infloreasca.”). Celelalte plante ale padurii nu inteleg de ce el nu isi accepta
conditia de ciuperca si incearca sa o depaseasca.

Este surprins, ca o fire ciudata, inchisa, un neinteles. E infatisat ca un inadaptat, pe care supusii il
“barfeau” cu dispret. Din cauza presiunii, Crypto accepta, devenind “mirele poienii”.

Lapona Enigel, fiinta antitetica, apare in momentul transformarii lui Crypto intr-o marioneta a
supusilor.

In antiteza cu ciuperca-rege, lapona (locuitoare de la pol) este prezentata cu tandrete, sugerand

gingasie si fragilitate. Tanara Enigel vine din tinuturile arctice, geroase si se indreapta spre sud,
in cautare de soare si lumina – simbol al cunoasterii. Pendularea ei in spatiul geografic este un
proces de transhumanta, o inscriere intr-un ritm repetabil de existenta

In drumul sau, ea poposeste la Crypto, mirele poienii, ca sa se odihneasca si sa-si adape renii.

Observatie: Ca si in “Luceafarul” lui Eminescu, cei doi, regele-ciuperca si lapona, se intalnesc in

visul fetei, iar Crypto rosteste o chemare ademenitoare, ca aceea a fetei din poemul eminescian.

In drumul ei spre sud, “lapona mica, linistita” Enigel este rugata de catre regele ciupercilor sa
ramana alaturi de el in lumea umeda si racoroasa a plantelor padurii. Intalnirea celor doi se
realizeaza in lumea visului, acest motiv facand din nou trimitere la poemul Luceafarul. Regele
ciupercilor incearca sa o ademeneasca in lumea lui prin intermediul a trei chemari.

Secventa II

El o cheama inca o data pe tanara in lumea lui rece si intunecoasa, indemnand-o sa uite de soare,
ideal spre care ea aspira cu toata energia spirituala: „Lasa-l, uita-l, Enigel / In somn fraged si
racoare”.

Lapona il refuza cu delicatete, a treia oara marturisindu-i ostilitatea fata de umezeala si frig,
mediu propice numai regelui-ciuperca, in timp ce “Eu de umbra mult ma tem, / Ca daca-n iarna
sunt facuta [...] Ma-nchin la soarele-ntelept”. Explicatia pe care o da e mai degraba pentru sine
decat pentru Crypto. Prin ea isi desluseste mai bine natura si responsabilitatea fata de propriul
destin.

Se manifesta aici motivul soare-umbra, sugerand cele doua lumi incompatibile carora le apartin
cele doua fiinte care nu pot comunica ideatic si sentimental. Soarele este simbol al vietii
spirituale, al luminii sufletesti, ce sugereaza capacitatea fiintei superioare de a aspira catre
absolut. Umbra, intunericul si umezeala simbolizeaza conditia omului obisnuit, neputinta lui de a
se inalta catre idealuri.

Pentru Enigel, somnul fraged si racoarea definesc biologicul, materia aflate in opozitie cu
soarele-ntelept, simbol al devenirii spirituale - astfel poemul poate fi interpretat ca o alegorie a
raportului spirit-materie.

Fiinta superioara isi da seama ca iubirea lor nu este posibila si ca opozitia dintre soare si
intuneric, dintre ratiune si instinct nu va putea fi niciodata anulata: “La soare, roata se mareste; /
La umbra numai carnea creste”.

Pentru a-si continua drumul catre soare si cunoastere, lapona refuza descantecul rigai, desi
regreta si plange. Descantecul se intoarce in mod brutal supra celui care l-a rostit si-l distruge.

Titlu

Titlul atrage atentia asupra statutului social al primului personaj (riga-rege) si asupra originii
celuilalt (lapona - locuitoare a Laponiei). Numele Crypto face trimitere la caracterul ascuns al
regelui (cel tainuit, “inima ascunsa’’), dar si la natura sa vegetala, la specia de ciuperci a
criptogamelor. Numele cu sonoritate nordica Enigel trimite probabil la semnificatia cuvantului
din limba suedeza, “inger’’, care provine din latinescul angelus (inger), subliniindu-se astfel
puritatea, inocenta personajului feminin.

Prozodie

Prozodia este moderna: versurile au masura variabila, de la 5 la 9 silabe, rima este o imbinare
savanta intre rima incrucisata, imbratisata si monorima, strofele sunt inegale, avand intre patru si
sapte versuri.