6.

COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR CONDIŢIONATE

Metoda măsurătorilor condiţionate se aplică în general în geodezie, la compensarea reţelelor

de sprijin (triangulaţie, trilateraţie, poligonometrie, nivelment).
O reţea de sprijin, de exemplu de triangulaţie, este constituită dintr-o succesiune de figuri
geometrice (triunghiuri, patrulatere, poligoane). Pentru realizarea acestei reţele se măsoară
unghiuri şi laturi. În general însă, pentru eliminarea greşelilor şi îmbunătăţirea preciziei, nu ne
limităm la a măsura un număr de elemente (unghiuri, laturi) strict necesare pentru construirea
reţelei respective, ci se măsoară un număr de elemente în plus. Este evident căci între
unghiurile măsurate, precum şi între unghiuri şi laturi, există anumite relaţii geometrice
impuse de geometria reţelei.
Pentru rezolvarea problemei de compensare este util să se evalueze numărul acestor relaţii cât
şi caracterul lor, păstrând însă doar relaţiile independente.
Numărul ecuaţiilor de condiţie independente este egal cu numărul măsurătorilor efectuate în
plus (nr. gradelor de libertate).

Exemplu:
Pentru construirea unui triunghi sunt necesare 3 elemente dintre care cel puţin unul liniar.
Presupunând că este cunoscută o latură, atunci este necesar şi suficient, pentru construirea
triunghiului să se măsoare două unghiuri.
Dacă se măsoară şi cel de-al treilea unghi, atunci ele trebuie să satisfacă condiţia:
A  B  C  200 g 6.1

Având deci o măsurătoare în plus, este necesar să întocmim o ecuaţie de condiţie.

Deoarece valorile obţinute din măsurători sunt afectate în mod inerent de erori, condiţia (6.1)
nu va fi riguros satisfăcută, de aceea:

A  B  C  200 g  w 6.2

unde, discordanţa w reprezintă neînchiderea în triunghi ca urmare a erorilor de măsurare.

Pentru a satisface condiţia (6.1) este necesar ca valorile măsurate, afectate de erori să fie
modificate cu anumite cantităţi, numite corecţii ( vi ).
Vom avea astfel:
 A  v A    B  v B    C  vC   200 g  0 6.3
Ţinând seama de (6.2),se obţine ecuaţia de condiţie a corecţiilor:

v A  v B  vc  w  0 6.4

6.1 CAZUL GENERAL

Se consideră n mărimi X 1 , X 2 , ..... X n pentru determinarea cărora s-au efectuat măsurători

directe, găsindu-se rezultatele l1 , l 2 , .....l n . Presupunem că cele n necunoscute
X 1 , X 2 , ..... X n , trebuie să satisfacă r relaţii de condiţie independente între ele (rezultă
deci că numărul mărimilor măsurate în plus este r ):

f 1  X 1 , X 2 , ....., X n   0
 f 2  X 1 , X 2 , ....., X n   0 6.5
……………………….
f r  X 1 , X 2 , ....., X n   0

Valorile măsurate direct l1 , l 2 , ....., l n nu vor satisface riguros acest sistem, astfel încât prin
înlocuirea necunoscutelor X 1 , X 2 ,....., X n prin l1 , l 2 , ....., l n vom obţine rezultate diferite
de zero:

f i  l1 , l 2 , ....., l n   wi
( i  1, 2,.....r ) 6.6

Mărimile wi poartă denumirea de discordanţe, nepotriviri sau termeni liberi.

Problema care se pune este de a găsi corecţiile v1 , v 2 , ....., v n care, aplicate mărimilor
măsurate l1 , l 2 , ....., l n , să facă să dispară aceste mici discordanţe. Deci, pentru a fi
satisfacut sistemul (6.6) trebuie să avem:

X i  l i  vi ,
( i  1, 2,.....n ) 6.7

Ecuaţiile sistemului (6.5) pot fi liniare sau nu.

În primul caz considerăm că ele sunt de forma:

a1 X 1  a 2 X 2  ....  a n X n  a 0  0
b1 X 1  b2 X 2  ....  bn X n  b0  0
6.8
....................................................
r1 X 1  r2 X 2  ......  rn X n  r0  0

Ţinând seama de relaţia 6.7, acestea devin:

a1 v1  a 2 v 2  ....  a n v n  w1  0
b1 v1  b2 v 2  ....  bn v n  w2  0
6.9
.................................................
r1v1  r2 v 2  ......  rn v n  wr  0

unde:
w1  a1l1  a 2 l 2  ....  a n l n  a 0  0
w2  b1l1  b2 l 2  ....  bn l n  b0  0
6.10
......................................................
wr  r1l1  r2 l 2  ......  rn l n  r0  0

În cazul în care ecuaţiile sistemului 6.5 nu sunt liniare, se procedează la liniarizarea acestora.
Ţinând seama că mărimile vi sunt relativ mici, ecuaţiile se dezvoltă în serie Taylor, neglijându-
se termenii de ordinul II şi superior.
Substituind relaţia 6.7 în 6.5 se obţine:
 f i  l1  v1 , l 2  v 2 , .....l n  v n   0 6.11

Relaţie, care dezvoltată în serie Taylor conduce la:

n
 f 
f i  l1 , l 2 , .....l n     i   v k  t  0 6.12
k 1   l k 

t reprezintă termenii de ordinul II şi superior, care se neglijează.

Făcând notaţiile:
f i  l1 , l 2 , ....., l n   wi , ( i  1, 2,.....r )

  f1    f2    fr 
   ai    bi    ri 6.13
  li  0   li  0   li  0

se obţine:
a1 v1  a 2 v 2  ....  a n v n  w1  0
b1v1  b2 v 2  ....  bn v n  w2  0
6.14
................................................
r1 v1  r2 v 2  .....  rn v n  wr  0

Acest sistem poartă denumirea de sistemul liniar al ecuaţiilor de condiţie a corecţiilor.

Mărimea w reprezintă termenul liber al ecuaţiei de condiţie fiind în acelaşi timp valoarea
ecuaţiei pentru mărimile măsurate. Această observaţie este utilă pentru calculul practic al
termenului liber al ecuaţiilor de condiţie.

6.2 ECUAŢIILE NORMALE ALE CORELATELOR

În sistemul liniar al ecuaţiilor de condiţie (14) întrucât numărul ecuaţiilor este mai mic decât
numărul necunoscutelor (r  n), sistemul este nedeterminat, gradul de nedeterminare fiind (n-
r).
Pentru rezolvarea problemei, deci pentru determinarea tuturor corecţiilor vi , vom folosi
metoda celor mai mici pătrate, adică:

 vv  min . 6.15

 pvv  min .

(în cazul măsurătorilor ponderate).

Corecţiile de determinat vi , trebuind să satisfacă atât condiţia de minim (6.15) cât şi sistemul
liniar, avem de-a face cu o problemă de minim condiţionat, care se rezolvă prin metoda
multiplicatorilor Lagrange.

6.2.1 Măsurători condiţionate de aceeaşi precizie

Funcţia Lagrange, introdusă în acest scop are forma:

  v1 , v 2 ,.., v n , k1 , k 2 ,..., k r   v12  v 22  ...  vn2 

  2k1  a1v1  a 2 v 2  ...  a n v n  w1  
 2k 2  b1v1  b2 v 2  ...  bn v n  w2  
......................................................
 2k r  r1 v1  r2 v 2  ...  rn v n  wr   min .
6.16

În expresia acestei funcţii, parametri k i se numesc multiplicatori Lagrange sau corelate

Gauss.
Punctele staţionare libere ale funcţiei se determină, anulând derivatele parţiale în număr de (
n  r ) ale funcţiei  în raport cu v1 , v 2 , ....., v n , k1 , k 2 ,..., k r .
Punctele de extrem legate ale funcţiei (6.16) se găsesc printre punctele staţionare libere.
Efectuând derivatele parţiale ale funcţiei obţinem:


 2vi  2ai k1  2bi k 2 .....  2ri k r  0
 vi
6.17


 a1 v1  a 2 v 2  ...  a n v n  w1  0
 k1

 b1 v1  b2 v 2  ...  bn v n  w2  0
 k2
.......... .......... .......... .......... .......... .......... ..
6.18

 r1v1  r2 v 2  ...  rn v n  wr  0
 kr

Sistemul (6.17) se mai poate scrie sub forma:

vi  ai k1  bi k 2  ...  ri k r ( i  1, 2,.....n ) 6.19

În sistemele (6.17) şi (6.18) avem (n+r)ecuaţii şi ((n+r)) necunoscute, deci se pot rezolva.
Substituind valorile corecţiilor vi date de (6.19) în sistemul (6.18) şi efectuând calculele,
rezultă:
a1  a1 k1  b1 k 2  ...  r1 k r   a 2  a 2 k1  b2 k 2  ....  r2 k r   .....
 a n  a n k1  bn k 2  ..  rn k r   w1  0
.......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... ......
r1  a1 k1  b1 k 2  ...  r1 k r   r2  a 2 k1  b2 k 2  ...  r2 k r   .....
 rn  a n k1  bn k 2  ...  rn k r   wr  0
sau

a1 a1 k1  a1b1 k 2  ...  a1 r1 k r  a 2 a 2 k1  a 2 b2 k 2  ...  a 2 r2 k r  .....  a n a n k1  a n bn k 2

...  a n rn k r  w1  0
a1b1 k1  b1b1 k 2  ...  b1 r1 k r  a 2 b2 k1  b2 b2 k 2  ...  b2 r2 k r  .....  a n bn k1  bn bn k 2
 ...  bn rn k r  w2  0

a1 r1 k1  b1 r1 k 2  ...  r1 r1 k r  a 2 r2 k1  b2 r2 k 2  ...  r2 r2 k r  .....  a n rn k1  bn rn k 2

 ...  rn rn k r  wr  0
Trecând la sumele Gauss se va obţine:

 aa  k1   ab  k 2  .....   ar  k r  w1  0
 ab  k1   bb  k 2  .....   br  k r  w2  0
6.20
............................................................
 ar  k1   br  k 2  ....   rr  k r  wr  0

Sistemul(6.20) având r ecuaţii liniare şi r necunoscute, reprezintă sistemul normal al

corelatelor.
Matricea sistemului normal al corelatelor fiind simetrică şi pozitiv definită, are inversă. Deci,
sistemul are soluţie şi aceasta este unică.
Rezolvând sistemul cu una din metodele cunoscute se determină corelatele k1 , k 2 ,..., k r .

Introducând valorile găsite pentru corelatele k în sistemul (6.19), se determină valorile cele
mai probabile ale corecţiilor v . Aceste corecţii se aplică apoi mărimilor măsurate direct, l i
conform relaţiei:
X i  l i  vi ,
rezultând valorile compensate ale mărimilor Xi.

6.2.1.1 Calculul practic al coeficienţilor ecuaţiilor normale

Pornind de la un sistem format din 3 ecuaţii de condiţie a corecţiilor:

a1v1  a2v2  ...  an vn  w1  0

b1v1  b2v2  ...  bn vn  w2  0 6.21
c1v1  c2v2  ...  cn vn  w3  0

sistemul normal al corelatelor va fi:

 aa  k1   ab k 2   ac k 3  w1  0
 ab k1   bb k 2   bc k 3  w2  0 6.22
 ac k1   bc k 2   cc k 3  w3  0
Deducerea practică a coeficienţilor ecuaţiilor din sistem cât şi calculele de control respective,
este arătată în tabelul de mai jos:

Tabelul coeficienţilor ecuaţiilor de condiţie a corecţiilor

Nr. ai bi ci Si Notaţii şi controale

crt.
1 a1 b1 c1 S1 S1 = a1+ b1 + c1
 2 a2 b2 c2 S2 S2 = a2+ b2 + c2
......... ..........a .......... .......... ............ ..........……..
. n bn cn Sn Sn = an+ bn + cn
n
 [a] [b] [c]   = [a]+[b]+[c] = [S]
[S]

Tabelul coeficienţilor sistemului normal

 aa   ab  ac  aS   aS  =  aa  +  ab +

 ac

 bb   bc   bS   bS  =  ab +  bb  +
 bc 

 cc   cS   cS  =  ac +  bc  +
 cc 

6.2.2 Măsurători condiţionate de precizii diferite (ponderate)

În acest caz ca şi în situaţia măsurătorilor de aceeaşi precizie, corecţiile vi ce urmează a fi

determinate, trebuie să satisfacă atât condiţia  pvv  min . cât şi sistemul liniar al ecuaţiilor
de condiţie a corecţiilor (6.14):
Este deci tot o problemă de minim condiţionat.
Funcţia Lagrange în acest caz va fi de tipul:

  v1 , v 2 ,..., v n , k1 , k 2 ,..., k r   p1v12  p 2 v 22  ...  p n v n2 

 2k1  a1v1  a v 2  ...  a n v n  w1 
 2k 2  b1v1  b2 v 2  ....  bn v n  w2  6.23
....................................
 2k r  r1v1  r2 v 2  .....  rn v n  wr   min .
Efectuând derivatele parţiale în raport cu v şi k şi punând de asemenea condiţia ca acestea
să fie nule, se obţine:

 2 pi vi  2ai k1  2bi k 2 .....  2ri k r  0 6.24
 vi
 
 a1 v1  a 2 v 2  ...  a n v n  w1  0
k1

sau : [av]  w1  0

 6.25
 b1 v1  b2 v 2  ...  bn v n  w2  0
 k2

sau : [bv]  w2  0

 r1 v1  r2 v 2  ...  rn v n  wr  0
 kr
sau : [ rv]  wr  0
Ecuaţiile (6.24) mai pot fi scrise sub forma:
1
vi   ai k1  bi k2  ...  ri kr  , i  1,2,..., n 6.26
pi
Relaţiile (6.25) şi (6.26) formează un sistem de  n  r  ecuaţii cu  n  r  necunoscute. Pentru a
elimina o parte din necunoscute se substituie necunoscutele vi din (6.24) în (6.25).
Efectuând calculele şi grupând convenabil termenii se obţine sistemul normal al corelatelor în
cazul ponderat:
a1
 a1 k1  b1 k 2  ...  r1 k r   a 2  a 2 k1  b2 k 2  ...  r2 k r   ...
p1 p2
an
  a n k1  bn k 2  ..  rn k r   w1 0
pn
b1
 a1 k1  b1 k 2  ...  r1 k r   b2  a 2 k1  b2 k 2  ...  r2 k r   ...
p1 p2
bn
  a n k1  bn k 2  ...  rn k r   w2  0
pn
...............................................................................................
r1 r2
 a1 k1  b1 k 2  ..  r1 k r   a 2 k1  b2 k 2  ..  r2 k r   ...
p1 p2
rn
  a n k1  bn k 2  ..  rn k r   wr 0
pn

Efectuând calculele:

a1 a1 ab ar a a a b a r
k1  1 1 k 2  ...  1 1 k r  2 2 k1  2 2 k 2  ...  2 2 k r  ...
p1 p1 p1 p2 p2 p2
an an a b a r
 k1  n n k 2  ....  n n k r  w1  0
pn pn pn
a1b1 bb br ab bb br
k1  1 1 k 2  ..  1 1 k r  2 2 k1  2 2 k 2  ...  2 2 k r  ...
p1 p1 p1 p2 p2 p2
a n bn bb br
 k1  n n k 2  ...  n n k r  w2  0
pn pn pn
……………………………………………………………………
a1r1 br r r a r br rr
k1  1 1 k 2  ...  1 1 k r  2 2 k1  2 2 k 2  ...  2 2 k r  ...
p1 p1 p1 p2 p2 p2
a n rn br rr
 k1  n n k 2  ....  n n k r  wr  0
pn pn pn

Trecând la notaţiile Gauss, vom obţine forma sistemului normal al corelatelor în cazul
ponderat:

 aa   ab   ar 
 p  k1   p  k 2  ...   p  k r  w1  0
     
 ab   bb   br 
 p  k1   p  k 2  ....   p  k r  w2  0
      6.27
.............................................
 ar   br   rr 
 p  k1   p  k 2  ...   p  k r  wr  0
     

Acest sistem se poate rezolva, matricea ataşată fiind nesingulară (  0).

Soluţiile obţinute (corelatele k ) permit determinarea celorlalte necunoscute (corecţiile v)
din (6.26).