CURS 3

CLASIFICAREA DEPLASĂRILOR ŞI DEFORMAŢIILOR

CONSTRUCŢIILOR

2.1. Tipuri de tasări şi deformaţii ale construcţiilor

Deformarea terenului de fundare ca urmare a stării de tensiune generată de încărcarea dată de

construcţie, se concretizează în deplasări ale suprafeţei de rezemare a fundaţiei, faţă de poziţia
pe care aceasta o avea înainte de execuţia construcţiei.

Deplasările pe verticală ale fundaţiilor şi implicit ale construcţiilor, datorate deformării

terenului de fundare, poartă denumirea de tasări.
Din punctul de vedere al inginerului geotehnician se deosebesc următoarele tipuri de
deformaţii:
 Tasarea absolută s, care reprezintă deplasarea pe verticală a unui punct al fundaţiei, sau a
întregii fundaţii izolate sau continue (figura 2.1.a.);
 Tasarea medie a construcţiei sm, calculată ca medie a tasărilor absolute a cel puţin trei
fundaţii izolate ale construcţiei respective; se pune condiţia ca abaterea faţă de tasarea
medie, a tasării fiecăruia din fundaţiile considerate, să nu depăşească 50 % din valoarea
medie, adica | s- sm | < 0.5 sm;
 Tasarea relativă srel, reprezintă diferenţa dintre tasările absolute a două fundaţii învecinate
(figura 2.1.b.) raportată la distanţa dintre ele: srel = (s2 – s1)/l;
 Înclinarea fundaţiei tg θ,se exprimă prin diferenţa tasărilor absolute, maximă şi minimă, a
două puncte extreme ale tălpii fundaţiei (figura 2.1.c.) raportată la lungimea, lăţimea sau
diametrul acesteia : tg θ = (smax – smin )/l
 Încovoierea relativă f, reprezintă raportul dintre săgeata şi lungimea părţii de construcţie
care se încovoaie; acest lucru este caracteristic fundaţiilor flexibile de lungime mare, cum
sunt grinzile de fundaţie (figura 2.1.d.), la care încovoierea relativă se poate exprima
astfel:
s1  s 2
s3 
f  2  2 s3  s1  s 2
l l

9
 a)

b)

c) d)

Figura 2.19 Tipuri de deformaţii: a-tasare absolută, b-tasare relativă

c-înclinarea fundaţiei, d-încovoiere relativă

Deformarea uniformă a terenului de fundare nu este periculoasă pentru stabilitatea şi

rezistenţa construcţiilor, dar poate influenţa în mod defavorabil asupra condiţiilor de
exploatare a acestora.
Deformarea neuniformă a terenului de fundare conduce la tasarea inegală a diferitelor părţi ale
construcţiei,care poate afecta negativ atât rezistenţa construcţiei (prin introducerea de eforturi
suplimentare în elementele suprastructurii) cât şi stabilitatea acesteia. Tasarea unei construcţii,
determinate prin calcul în faza de proiectare, constituie tasarea probabilă (posibilă), iar cea
măsurată în timpul execuţiei sau funcţionării construcţiei, reprezintă tasarea reală.

10