SOCIOLOGIA

Intr-un sens foarte general, termenul de sociologie este folosit pentru a

desemna stiinta socialului.

Termenul de sociologie provine din imbinarea a doua cuvinte, unul din

limba latina „socius” ce inseamna social si altul ce provine din limba greaca
„logos” cu semnificatia – stiinta; ca urmare putem considera ca sociologia este o
stiinta despre social, despre societate.

· De-a lungul timpului sociologia a fost definita in diferite moduri

in functie de nivelul de cunoastere si de explicare a socialului.

· Filozoful pozitivist francez – Auguste Compte a definit conceptul

de „sociologie” ca fiind o „stiinta a societatii

· George Gurtvich a considerat ca „sociologia este stiinta

fenomenelor sociale totale, care are drept obiect studiul global al
relatiilor sociale, societatea ca integralitate de raporturi”.

· Dimitrie Gusti a definit sociologia ca fiind „stiinta realitatilor

sociale”.

· In conceptia lui Petre Andrei „sociologia studiaza in mod

obiectiv, in primul rand, existenta sociala sub aspectul ei static-
structural, si apoi sub aspectul dinamic - functional al ei, aratand
fazele si tipurile sociale realizate”.

· Pentru Traian Herseni „sociologia este stiinta societatilor

omenesti, este o disciplina ce se ocupa cu studiul vietii sociale, al
fenomenelor de comunicare umana, de convietuire sociala”.

· Dictionarul „Le Petit Larousse” defineste sociologia ca fiind

disciplina care „studiaza stiintific societatile omenesti si faptele
sociale”.

Ceea ce deosebeste sociologia, in principal de toate celelalte stiinte

sociale este perspectiva de abordare a obiectului de cercetare comun,
respectiv societatea.

SOCIOLOGIA – este stiinta care studiaza societatea, modul de organizare si

functionare al ei, institutiile sociale fundamentale (familia, rudenia, institutiile
economice, politice, legislative, religioase, educationale) si procese sociale
fundamentale (diferentierea sociala, stratificare, cooperare, adaptare,
comunicare).

SOCIOLOGIA – a aparut ca stiinta in sec. XIX-lea,ca urmare a necesitatii de a

satisface nevoile oamenilor. Aceasta necesitate trebuie sa se bazeze pe niste date
obiective care sa inlature cunoasterea empirica (a fiecarui om) care este
subiectiva.

PERSPECTIVA SOCIOLOGICA

Sociologia este o ramura a stiintelor sociale, alaturi de psihologie,

antropologie, economie si stiintele politice, discipline care examineaza natura
comportamentului uman si a societatii umane, precum si produsele care rezulta
din amandoua.

In cadrul sociologiei, ca si in filosofie, exista “scoli de gandire” in mod clar

deosebite, toate impartasind insa ideea ca sociologia este studiul stiintific al
comportamentului social uman, al societatii umane si al rezultatelor activitatilor
sociale.

Premisa fundamentala a sociologiei este cat din existenta umana este

existenta sociala. Suntem legati si depindem unii de altii, influentam pe altii si
suntem influentati de ei; intr-adevar, insusi sensul identitatii depinde de aceasta
interactiune. Orice incercare de a intelege formele sociale in afara actiunii
individuale este sortita esecului.

ROLUL SOCIOLOGIEI – este dat de FUNCTIILE ei:

Functia expozitiva – consta in descrierea,prezentarea faptelor sociale.

Functia explicativa – consta in explicarea faptelor sociale.
Functia ameliorativa – urmareste ameliorarea vietii sociale si propune solutii.
Functia aplicativa – solutiile sunt aduse la cunostinta factorilor politici care
decide in ce masura tin sau nu cont de ele.

Utilitatea perspectivei sociologice. Imaginea mai larga oferita de perspectiva

sociologica incurajeaza oamenii sa inteleaga fortele sociale care le organizeaza
viata. Ea permite oamenilor sa vada cum experientele lor personale influenteaza
relatiile si constrangerile sociale existente si cum sunt influentate de acestea.
Sociologia da oamenilor posibilitatea de a intelege generalul prin abstractizarea
particularului.
 Stiinta sociologica se sprijina pe dovezi obtinute pe cale stiintifica.
Sociologii fac rost de aceste dovezi printr-o serie de proceduri general
acceptate, o metodologie, care le dirijeaza cercetarile si ofera altora o cale de a
verifica rezultatele.

Etapele cercetarii sociologice:

a. Stabilirea problemelor sociale

b. Documentarea: studierea altor cercetari pe aceeasi tema, pentru a evita
irosirea timpului, efectuind o cercetare care deja a fost facuta sau
ajungand in impasuri specificate deja de altii.
c. Formularea ipotezelor (pentru cercetarile explicative) sau sau a
intrebarilor care vor ghida documentarea pentru cercetarile descriptive.
De exemplu: “Daca un copil provine dintr-o familie dezorganizata, atunci
el va avea un comportament deviant” sau “Care sunt tipurile de violenta
familiala intalnite in comunitatea X?”
d. Definirea conceptelor din ipoteze: nominal (asemanatoare definitiei din
dictionar) si operational, prin stabilirea unor indicatori definitionali (de
exemplu, “Merge des la biserica” este un indicator definitional al
conceptului de “persoana religioasa”, etc.)
e. Determinarea universului de ancheta – a populatiei pentru care sunt
valabile datele cercetarii (un grup scolar, un oras, populatia intregii tari
etc.)
f. Elaborarea esantionului – a grupului de persoane pe care realizam
cercetarea
g. Alegerea metodelor de cercetare si construirea instrumentelor de
investigare (chestionare, ghiduri de interviu etc.)
h. Organizarea retelei de operatori
i. Ancheta-pilot si definitivarea instrumentelor de cercetare
j. Aplicarea in teren a instrumentelor
k. Prelucrarea statistica a informatiilor
l. Analiza datelor si explicarea proceselor si fenomenelor studiate
m. Redactarea raportului de cercetare

Principalele metode si tehnici de cercetare sociologica sunt: metoda

chestionarului, a interviului, a observatiei stiintifice, metoda experimentului,
analiza documentelor sociale, analiza continutului comunicarii, cercetarea
sociometrica.