Intr-un sens foarte general, termenul de sociologie este folosit pentru a
desemna stiinta socialului.
Termenul de sociologie provine din imbinarea a doua cuvinte, unul din
limba latina „socius” ce inseamna social si altul ce provine din limba greaca „logos” cu semnificatia – stiinta; ca urmare putem considera ca sociologia este o stiinta despre social, despre societate.
· De-a lungul timpului sociologia a fost definita in diferite moduri
in functie de nivelul de cunoastere si de explicare a socialului.
· Filozoful pozitivist francez – Auguste Compte a definit conceptul
de „sociologie” ca fiind o „stiinta a societatii
· George Gurtvich a considerat ca „sociologia este stiinta
fenomenelor sociale totale, care are drept obiect studiul global al relatiilor sociale, societatea ca integralitate de raporturi”.
· Dimitrie Gusti a definit sociologia ca fiind „stiinta realitatilor
sociale”.
· In conceptia lui Petre Andrei „sociologia studiaza in mod
obiectiv, in primul rand, existenta sociala sub aspectul ei static- structural, si apoi sub aspectul dinamic - functional al ei, aratand fazele si tipurile sociale realizate”.
· Pentru Traian Herseni „sociologia este stiinta societatilor
omenesti, este o disciplina ce se ocupa cu studiul vietii sociale, al fenomenelor de comunicare umana, de convietuire sociala”.
· Dictionarul „Le Petit Larousse” defineste sociologia ca fiind
disciplina care „studiaza stiintific societatile omenesti si faptele sociale”.
Ceea ce deosebeste sociologia, in principal de toate celelalte stiinte
sociale este perspectiva de abordare a obiectului de cercetare comun, respectiv societatea.
SOCIOLOGIA – este stiinta care studiaza societatea, modul de organizare si
functionare al ei, institutiile sociale fundamentale (familia, rudenia, institutiile economice, politice, legislative, religioase, educationale) si procese sociale fundamentale (diferentierea sociala, stratificare, cooperare, adaptare, comunicare).
SOCIOLOGIA – a aparut ca stiinta in sec. XIX-lea,ca urmare a necesitatii de a
satisface nevoile oamenilor. Aceasta necesitate trebuie sa se bazeze pe niste date obiective care sa inlature cunoasterea empirica (a fiecarui om) care este subiectiva.
PERSPECTIVA SOCIOLOGICA
Sociologia este o ramura a stiintelor sociale, alaturi de psihologie,
antropologie, economie si stiintele politice, discipline care examineaza natura comportamentului uman si a societatii umane, precum si produsele care rezulta din amandoua.
In cadrul sociologiei, ca si in filosofie, exista “scoli de gandire” in mod clar
deosebite, toate impartasind insa ideea ca sociologia este studiul stiintific al comportamentului social uman, al societatii umane si al rezultatelor activitatilor sociale.
Premisa fundamentala a sociologiei este cat din existenta umana este
existenta sociala. Suntem legati si depindem unii de altii, influentam pe altii si suntem influentati de ei; intr-adevar, insusi sensul identitatii depinde de aceasta interactiune. Orice incercare de a intelege formele sociale in afara actiunii individuale este sortita esecului.
ROLUL SOCIOLOGIEI – este dat de FUNCTIILE ei:
Functia expozitiva – consta in descrierea,prezentarea faptelor sociale.
Functia explicativa – consta in explicarea faptelor sociale. Functia ameliorativa – urmareste ameliorarea vietii sociale si propune solutii. Functia aplicativa – solutiile sunt aduse la cunostinta factorilor politici care decide in ce masura tin sau nu cont de ele.
Utilitatea perspectivei sociologice. Imaginea mai larga oferita de perspectiva
sociologica incurajeaza oamenii sa inteleaga fortele sociale care le organizeaza viata. Ea permite oamenilor sa vada cum experientele lor personale influenteaza relatiile si constrangerile sociale existente si cum sunt influentate de acestea. Sociologia da oamenilor posibilitatea de a intelege generalul prin abstractizarea particularului. Stiinta sociologica se sprijina pe dovezi obtinute pe cale stiintifica. Sociologii fac rost de aceste dovezi printr-o serie de proceduri general acceptate, o metodologie, care le dirijeaza cercetarile si ofera altora o cale de a verifica rezultatele.
Etapele cercetarii sociologice:
a. Stabilirea problemelor sociale
b. Documentarea: studierea altor cercetari pe aceeasi tema, pentru a evita irosirea timpului, efectuind o cercetare care deja a fost facuta sau ajungand in impasuri specificate deja de altii. c. Formularea ipotezelor (pentru cercetarile explicative) sau sau a intrebarilor care vor ghida documentarea pentru cercetarile descriptive. De exemplu: “Daca un copil provine dintr-o familie dezorganizata, atunci el va avea un comportament deviant” sau “Care sunt tipurile de violenta familiala intalnite in comunitatea X?” d. Definirea conceptelor din ipoteze: nominal (asemanatoare definitiei din dictionar) si operational, prin stabilirea unor indicatori definitionali (de exemplu, “Merge des la biserica” este un indicator definitional al conceptului de “persoana religioasa”, etc.) e. Determinarea universului de ancheta – a populatiei pentru care sunt valabile datele cercetarii (un grup scolar, un oras, populatia intregii tari etc.) f. Elaborarea esantionului – a grupului de persoane pe care realizam cercetarea g. Alegerea metodelor de cercetare si construirea instrumentelor de investigare (chestionare, ghiduri de interviu etc.) h. Organizarea retelei de operatori i. Ancheta-pilot si definitivarea instrumentelor de cercetare j. Aplicarea in teren a instrumentelor k. Prelucrarea statistica a informatiilor l. Analiza datelor si explicarea proceselor si fenomenelor studiate m. Redactarea raportului de cercetare
Principalele metode si tehnici de cercetare sociologica sunt: metoda
chestionarului, a interviului, a observatiei stiintifice, metoda experimentului, analiza documentelor sociale, analiza continutului comunicarii, cercetarea sociometrica.