FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ MEDICALĂ

NURSING

CURS
 EVALUAREA PACIENTULUI

CURSUL 12

DIAGNOSTICUL DE ÎNGRIJIRE

1.Aspecte obligatorii în formularea diagnosticului de îngrijire

2.Categorii de diagnostice de îngrijire
3.Formularea diagnosticului de îngrijire
1. Aspecte obligatorii în formularea diagnosticului de îngrijire

Formularea diagnosticului/diagnosticelor de îngrijire reprezintă

finalizarea actului de evaluare a pacientului, fiind realizată prin
organizarea, analiza, sinteza şi rezumarea informaţiilor obţinute despre
pacientul îngrijit.
Problemele acutale (prezente, existente) sau potenţiale de sănătate
ale pacientului evaluat, care pot fi rezolvate specific prin intervenţii de
nursing, sunt identificate şi definite drept diagnostice de îngrijire.
Aspecte obligatorii în formularea diagnosticului de îngrijire

Diagnosticele de îngrijire nu sunt diagnostice medicale!

Diagnosticul de îngrijire reprezintă un enunţ simplificat şi clar

formulat, care descrie modul individual de răspuns al persoanei sau
grupului evaluat faţă de o problemă de sănătate.
Diagnosticul de îngrijire presupune identificarea de către
asistenta medicală a unei probleme de sănătate (a persoanei sau
colectivităţii), în rezolvarea căreia aceasta este competentă şi abilitată să
intervină, printr-o acţiune autonomă.
Aspecte obligatorii în formularea diagnosticului de îngrijire

Ideea diagnosticului de îngrijire nu este un concept nou,

premisele teoretice ale acestuia regăsindu-se încă din expunerile
Florencei Nightingale din a doua jumătate a secolului XIX.
Pe măsura dezvoltării teoretice şi practice a modelelor şi
tehnicilor de îngrijire a bolnavului, decurgând din practica activităţilor
zilnice de asistenţă, s-a demonstrat necesitatea formulării unui diagnostic
de îngrijire.
Acesta trebuie să reflecte evaluarea pacientului, direcţionată pe
probleme de îngrijire.
Totodată, diagnosticul de nursing trebuie să faciliteze elaborarea
unor măsuri specializate şi individualizate de îngrijire, oferind un cadru
unitar activităţii practice autonome a asistentei medicale.
Aspecte obligatorii în formularea diagnosticului de îngrijire
În 1973 în SUA se constituie Asociaţia Nord Americană de
Nursing (NANA), care elaborează pentru prima dată conceptul teoretic
al diagnosticului de îngrijire şi formulează primele exemple de
diagnostice de îngrijire.
Ulterior, pe măsura dezvoltării conceptuale şi a evoluţiei
modelelor teoretice de nursing, în 1990, ia naştere un nou organism
profesional, numit Asociaţia Nord Americană pentru Diagnosticul de
Nursing (NANDA), a cărui principal obiectiv îl reprezintă formularea
unui cadru conceptual unic pentru diagnosticul de îngrijire.
În prezent sunt formulate 90 diagnostice de îngrijire aprobate de
acest organism, şi alte 10 categorii diagnostice adiţionale.
Din 1992 diagnosticele de îngrijire descrise anterior ca
"diagnostice potenţiale" au fost reformulate conceptual şi reunite în
categoria de "risc crescut".
Aspecte obligatorii în formularea diagnosticului de îngrijire
Formularea diagnosticului de îngrijire trebuie să includă
următoarele aspecte obligatorii:
1. Definirea problemei de îngrijire;
2. Definirea manifestărilor caracteristice sau a factorilor de risc.
Manifestările caracteristice unui diagnostic actual de îngrijire
includ un cumul de manifestări:
- subiective (simptome) şi obiective (semne),
- majore (prezente în peste 80% cazuri) şi minore (prezente
la 50-79% din pacienţi).
Diagnosticele potenţiale de nursing includ obligatoriu factorii de
risc prezenţi.
3. Factorii asociaţi (factori fiziopatotogici, legaţi de tratamentele
medicale administrate, factori situaţionali sau de altă natură) care pot
contribui la apariţia bolii sau modificarea stării de sănătate.
2. Categorii de diagnostic şi îngrijire
În prezent, prin consens internaţional, sunt acceptate patru
categorii de diagnostice de îngrijire:
1. Diagnosticul actual;
2. Diagnosticul de risc crescut (înalt) pentru apariţia unei
probleme de îngrijire;
3. Diagnosticul posibil;
4. Diagnosticul stării de bine.

1. Diagnosticul actual de îngrijire

Acest tip de diagnostic de îngrijire descrie o judecată clinică
aplicabilă stării prezente de sănătate a pacientului, fiind susţinut prin
prezenţa semnelor şi simptomelor majore/minore caracteristice.
Categorii de diagnostic şi îngrijire
2. Diagnosticul de risc crescut
Diagnostic de nursing de "risc crescut" presupune o judecată
clinică asupra unui pacient sau a unei colectivităţii susceptibile să
dezvolte o anumită problemă de îngrijire cu o probabilitate mai mare
decât a altor cazuri în aceeaşi situaţie dată.
3. Diagnosticul posibil de îngrijire
Acest tip de diagnostic de îngrijire descrie o problemă de sănătate
a cărei existenţă este suspectată clinic, dar pentru a cărei susţinere ca
diagnostic actual nu sunt încă întrunite criteriile diagnostice şi pentru a
cărui formulare este necesară obţinerea de date suplimentare (care vor
confirma sau infirma ipoteza clinică).
4. Diagnosticul stării de bine
Diagnosticul de îngrijire al stării de bine reprezintă o judecata
clinică asupra unui individ, familii sau comunităţi privind tranziţia
potenţială de la un anumit nivel de sănătate la unul superior.
3. Formularea diagnosticului de îngrijire

Modul de formulare a diagnosticului de îngrijire trebuie să conţină:

- un enunţ cât mai clar, care să cuprindă, într-o terminologie
specifică şi unanim acceptată:
- starea actuală de sănătate a individului sau comunităţii
îngrijite
- factorii care contribuie la aceasta.
În funcţie de tipul diagnosticului de nursing formulat (încadrat în
una dintre cele patru categorii posible) enunţul diagnosticului de îngrijire
poate cuprinde:
- un singur element
- două elemente
- trei elemente.
Formularea diagnosticului de îngrijire
Diagnosticele de îngrijire formulate ca un enunţ cu un singur
element
In acest tip de formulare se încadrează numai diagnosticele de
îngrijire care se referă la starea de bine.
Diagnosticele de nursing ale stării de bine sunt formulate ca un
enunţ cu un singur element, de tipul "potenţial crescut pentru".

Exemplu de enunţ al diagnosticului stării de bine:

"Potenţial crescut pentru o mai bună educaţie“

Acest tip de enunţ, al diagnosticului de îngrijire al stării de bine,

nu include niciodată afirmaţii asupra factorilor asociaţi.
Formularea diagnosticului de îngrijire
Diagnosticele de îngrijire formulate ca un enunţ cu două
elemente
Formularea diagnosticelor posibile de nursing şi a diagnosticelor
de risc crescut este redactată ca un enunţ cu două elemente.
1. Diagnosticul posibil de nursing cuprinde:
- în prima parte a enunţului diagnosticul de îngrijire suspectat
("posibil + diagnostic de îngrijire"), urmat de elementul de conjucţie
"cauzat de/ favorizat de"
- în a doua parte a enunţului elementele clinice care atrag atenţia
în acest sens.
Formularea diagnosticului de îngrijire

Acest tip de diagnostic este un diagnostic de etapă, care urmează

a fi definitivat prin culegerea de date suplimentare, transformându-se
ulterior:
- fie într-un diagnostic actual de îngrijire
- fie dispărând (dacă nu obţinem dovezi în acest sens)
- fie devenind un diagnostic de risc crescut (în condiţiile în care
factorii de risc potenţial se definesc cu precizie).

Un exemplu de diagnostic potenţial de îngrijire este următorul:

"Posibil deficit de autoîngrijire cauzat de incapacitatea utilizării
mâinii stângi imobilizate prin perfuzia intravenoasă continuă“.
Formularea diagnosticului de îngrijire
2. Diagnosticul de risc crescut cuprinde:
- în prima parte a enunţului diagnosticul de îngrijire pentru care
pacientul prezintă elemente de risc, elementul de conjuncţie "favorizat
de/ cauzat de“
- în a doua parte a enunţului enumerarea factorilor de risc
prezenţi pentru dezvoltarea acestuia.

Exemple de formulări ale diagnosticelor de risc crescut:

"Risc crescut pentru alterarea integrităţii cutanate favorizat de
imobilizarea prelungită la pat secundară fracturii de coapsă"
"Risc crescut pentru apariţia ulceraţiilor corneene favorizate de
dispariţia ocluziei palpebrale în cadrul comei neurologice"
Formularea diagnosticului de îngrijire
Diagnosticele de îngriiire formulale ca un enunţ cu trei
elemente
Diagnosticele actuale (prezente) de nursing sunt singurele
diagnostice de îngrijire redactate sub forma unui enunţ compus din trei
elemente distincte:
- primul element este reprezentat de diagnosticul de îngrijire
- al doilea este reprezentat de factorii cauzali (etiologici),
introduşi prin formula de legătură "determinat/ cauzat de "
- al treilea element este reprezentat de manifestările clinice
majore sau minore, subiective sau obiective care susţin diagnosticul
formulat.
Acestea sunt introduse prin elementul de legătură "manifestat
prin", urmat de enunţul concret al manifestărilor prezente (fie în termenii
unor date clinice, fie sub forma directă, exprimată de pacient).
Formularea diagnosticului de îngrijire

Exemple de formulări ale enunţului diagnosticului actual de

îngrijire compus din trei elemente sunt următoarele:
"Anxietate determinată de evoluţia impredictibilă episoadelor de
astm bronşic manifestată prin afirmaţii de tipul "mă tem că nu voi mai
putea respira de loc", "mă tem că am să mor" "
"Incontinenţă urinară cauzată de diminuarea volumului vezical
manifestată prin urinare frecventă şi pierderea controlului sfincterian"
"Scăderea capacităţii de efort cauzată de insuficienţa de pompă a
inimii manifestată prin dispnee la eforturi fizice mici, fatigabilitate şi
astenie musculară"
"Depresie psihică cauzată de modificarea imaginii de sine după
intervenţia chirurgicală de histerectomie totală manifestată prin afirmaţia
"nu mai sunt femeie"