Cozachevici Elena Anca

Anul II ID/IFR

Modificările coporale – Piercingul – istorie și prezent

În fiecare an milioane de oameni recurg la diferite metode de înfrumusețare corporală

reprezentate prin modificări ale corpului de la pearcinguri și tatuaje până la operații plastice
de mărire sau micșorare a sânilor, nasului sau a feselor. Dacă cele din urmă sunt acceptate
în secolul nostru ca fiind normale în marea majoritate, există totuși și modificări ale corpului
care se regăsesc ca extreme, fiind considerate ca inacceptabile, anormale.

Ce înseamnă practic modificările corporale? Sunt acele modificări pe care indivizii aleg sa le
aducă propriului corp, fie din motive estetice, fie sub forma chirurgicală sau din convingeri
religioase duse uneori la extrem prin aplicarea sadică a unor pedepse corporale, considerate
drept manifestări rebele, ieșite din limita normala acceptată de societate.

Abordările culturale în acest sens iau în considerare modul în care modificările corporale
ajung sa fie considerate ca diferențiatoare între diverse grupuri de indivizi. Dacă pentru
triburile vechi pictarea corpului, spre exemplu, avea valori religioase sau sociale, generațiile
actuale folosesc împodobirea corpului ca pe o expresie a exprimării sinelui, a propriei
identități. Limbajul tradițional se pare ca a devenit redundant în aceasta lume în care
comunicarea se face excesiv prin imagini. Modificările corporale pot constitui ele însele un
limbaj, o formă neconvenționala de transmitere a mesajelor, folosită alături de metodele
convenționale precum gestica, mimica, postura, atitudine.

Studiile antropologice atestă că de mii de ani oamenii folosesc diverse mijloace și tehnici de
modificări corporale prin care să se distingă de ceilalți indivizi. S-au găsit mărturii în acest
sens la mumiile egiptene, între anii 4000 și 2000 i.Hr. Figurinele egiptene atestă prezența
tatuajelor, pe corpul femeilor în special, și majoritatea se situează în jurul abdomenului sau
mai rar pe coapse, fiind probabil folosite ca o formă de reprezentare a frumuseții ideale.
Mai târziu tot in Egipt s-au găsit evidențe ale urmelor de cercei purtate în urechi, atât de
către femei cât și de către bărbați. Chiar și desenele care există pe pereții peșterilor arată că
acest popor purta cercei în urechi.

În prezent unele popoare nu numai că își găuresc urechile, dar introduc în acele orificii
greutăți care să facă lobul urechii să atârne. Una din primele dovezi in acest sens datează de
acum 5300 de ani și este mumia lui Otzi, omul ghețurilor ale cărui urechi erau găurite voit și
care avea 58 de tatuaje. Aceeași caracteristică o întâlnim și la statuetele Moai de pe Insula
Paștelui, iar obiceiul s-a extins până în Egipt, chiar Tutankamon având lobii urechilor alungiți
în acest fel.
Ascuțirea dinților este o alta tehnică practicată în multe culturi, reprezentând pentru unele
popoare trecerea către adolescență, sau pentru a se arăta clasa din care făceau parte cei ce
sufereau această procedură.
Întâlnim însă și alte tipuri de modificări mai puțin obișnuite. În Africa și Amazonia există și în
prezent obiceiul de a se introduce o farfurie de lut în buza superioară sau inferioară,
considerând-se ca mărimea farfuriei este un însemn social sau economic în unele triburi. În
Etiopia acest obicei desemnează faima și frumusețea femeilor din comunitățile respective.

În lista modificărilor extreme folosite în zilele noastre avem drept exemple limba de șopârla,
despărțita ca o foarfecă, implanturi de obiecte sub piele, implanturi oculare cu diverse
bijuterii, agățarea corpului cu cârlige prin inserarea acestora în piele, sau chiar modificări
aduse in zone intime. Deși fără a fi necesare, aceste transformări ale corpului sunt foarte
căutate, indivizii fiind dispuși să îndure durerile ce survin în urma lor, supunându-se unor
procese periculoase și ireversibile. De cele mai multe ori modificările extreme apar spontan,
indivizii dorind să-și satisfacă niște capricii și se consideră că reprezintă o expresie a
disprețului față de cultura dominantă a societății, folosind grotescul pentru a genera reacții
de frică și dezgust menite să șocheze.

Mă voi opri asupra piercingurilor ca formă de transformare a corpului folosită încă din
timpurile străvechi și devenită pentru unele comunități o tradiție culturală. În prezent însă
acest obicei a fost adoptat din motive estetice, pentru că „este la moda”.
Ce înseamnă piercing, sau body piercing (cum a fost preluat din engleza)? Reprezintă
procedeul de găurire a unor părți superficiale ale corpului, cu scopul de a introduce diverse
obiecte de metal, os, pietre prețioase sau alte materiale, cu scop decorativ sau pentru a
performa un ritual.
Se estimează că aceasta tehnica este veche de aproape 5000 de ani și era o forma de
reprezentare a bogăției, curajului, puterii.
Primele înregistrări ale piecingului datează din zona Orientului Mijlociu, sub forma
piercingului în nas. Triburile din America de Sud și Africa foloseau această tehnică de găurire
a urechilor și apoi lărgeau orificiul rezultat, după cum menționam anterior. În templele
antice preoții și șamanii azteci 1i mayași cu rang înalt își decorau limba ca ritual de
comunicare cu zeii. Sângele care curgea din orificiu era „vărsat” în onoarea zeilor.

Tehnica piercingului s-a extins și în India fiind folosit de femei pentru a-și decora nasul cu
bijuterii scumpe din aur, ceea ce le diferenția ca rang și statut în cadrul societății. Și în
antichitate piercingurile aveau ca scop apartenența la o anumita categorie socială. Spre
exemplu în Egipt doar faraonilor si familiilor lor li se permitea sa poarte bijuterii în buric,
acestea reprezentând poziția supremă pe care o ocupau în societate.

Probabil cea mai întâlnita forma de piercing este cea in lobul urechii iar la început a fost
efectuată în scopuri magice. Triburile primitive considerau că demonii intrau în corp prin
lobul urechii, iar metalele situate in zona respectiva aveau ca rol alungarea spiritelor rele și a
demonilor.
În multe culturi africane se folosesc ornamentele în buza ca semn al frumuseții, virilității sau
puterii.
Alte tipuri de piercinguri folosite încă din trecut sunt cele în piept sau în sfârcuri. Acest ultim
procedeu avea ca și acum rol de stimulare constantă, sau era folosit ca atracție în plan
sexual. În Anglia era recomandată ca metoda de mărire a sfârcurilor pentru a ajuta la
alăptare.

Tehnica de body piercing este folosită in prezent din varii motive. Unii indivizi pot găsi
atractivă plasarea de bijuterii în anumite zone ale corpului. Alții folosesc procedeul pentru a
se identifica pe sine, pentru a-și dovedi apartenența la o grupare specifică. Pentru mulți
dintre indivizi, un piercing poate marca o zi specială în viața lor, nașterea sau moartea unei
persoane, marcarea unei noi relații, în timp ce unele religii folosesc aceasta tehnică pentru a
marca trecerea la maturitate.
În societatea moderna piercingul a devenit o alegere personala, un mod de exprimare a
propriei personalități, alături de alte forme de modificare corporală. Cei mai mulți adepți ai
acestui proces sunt adolescenții care fac acest lucru pentru a fi in pas cu moda sau din
teribilism.
Explicația pentru care piercingul este atât de răspândit astăzi rezidă în faptul că spre
deosebire de timpurile străvechi, acum oamenii au posibilitatea sa le folosească în variate
părți ale corpului, având posibilitatea sa le schimbe după bunul plac sau în ton cu moda.
Deși este o formă de înfrumusețare, nu trebuie pierdut din vedere faptul că piercingul
implică și riscuri, cum ar fi pericolul contactării unor boli precum Hepatita B, Hepatita C sau
Sida, în cazul efectuării lor în locuri și cu ustensile neadecvate și nesterilizate.

În concluzie aceste modificări corporale sunt practici care, la o primă vedere țin mai mult de
modă decât de tradiție. Cu toate acestea oamenii le folosesc ca pe o manifestare a sinelui,
pentru a se diferenția de ceilalți sau pentru a indica apartenența la o subcultură. Putem
spune că modificările corporale prezintă vaste semnificații, fiind încercări de a construi și
menține un sens identitar prin acordarea de atenție asupra corpului care devine o granița
între individ și lume.