Temă examen Pshihologia relațiilor interpersonale
Marica (Cozachevici )Elena Anca
Anul al III-lea
ID/IFR
Analiza unei ”prezentări de succes” la alegere
Grilă de analiză
Titlul prezentării
Adresă web/ link
Prezentare pe scurt a
conținutului
Argumentarea alegerii
prezentării
Structura prezentării
Strategii de comunicare
utilizate (identificare,
prezentare, extragere lecții
învățate)
De ce e bine sa vorbim cu necunoscuții
https://www.ted.com/talks/kio_stark_why_you_should_talk_to_strangers?language=ro
Interacțiunea cu străinii, modalități de încercare a unor experiențe noi și formarea de
legături sociale.
Mi se pare o experiență fascinantă, dar pe care, trebuie să recunosc, nu am aplicat-o
prea des.
Comunicare directă, sub formă de discurs, având ton familiar. Introducere scurtă care
se prezintă subiectul abordat, cuprinsul în care se recurge la povestiri și experiențe
personale pentru a susține subiectul. În încheiere regăsim câteva concluzii pe marginea
subiectului abordat.
Prezentatoarea se adresează auditoriului folosind un ton familiar încercând să se
definească în față publicului prin simplul fapt că îi place să între în vorba cu
necunoscuți.
Ea ne dezvăluie percepția ei asupra acestui subiect și are convingerea că mai presus de
simplele formule de complezență pe care le adresăm necunoscuților există semnificații
sociale nebănuite și am putea avea beneficii imense prin simplul fapt de a comunica
pur și simplu cu acești oameni.
Suntem chiar martorii unei dezvăluiri și anume aceea că obsesia autoarei este să
vorbească cu necunoscuții. Din tonul vocii am putea spune că se identifică destul de
mult cu acest "hobby" și că se "hrănește" chiar cu interacțiunile și poveștile pe care le
aude de la străini.
Printr-o simplă povestioară pe care o relatează, autoarea ne aduce în cadrul urban al
New York-ului, când la un semafor este abordată de un bătrânel îmbrăcat cu un
pardesiu lung și pe care îl descrie ca fiind „dintr-un film vechi". Acesta îi spune să nu
stea în stradă ci să urce pe trotuar, fiind convins că o salvează de la un posibil
accident. Intervine aici și comunicarea non verbală folosită pentru completa povestea
și pentru a ne plasa exact la momentul respectiv, pe o stradă din New York în
așteptarea schimbării culorii semaforului. O primă idee care se desprinde aici ar fi
aceea că oamenii se pot simți importanți prin simplul fapt că sunt băgați în seamă de
necunoscuți, chiar dacă subiectele de comunicare par banale.
De cele mai mult ori lipsa unui context comun face inconfortabilă comunicarea cu
străinii. Cuvântul în sine „străin” sau „necunoscut” pare a avea o rezonanță negativă în
mințile noastre, deoarece, de obicei respingem ceea ce nu cunoaștem sau nu
înțelegem. Și într-adevăr, nu suntem niciodată în postura să înțelegem o persoană
străină pentru că nu avem destule informații. Suntem tentați să atribuim persoanelor
necunoscute doar caracteristicile pe care le percepem la o primă vedere, în funcție de
vârstă, culoarea pielii sau a ochilor, etc. Nu putem pretinde că îi și cunoaștem doar în
baza acestor aspecte și de cele mai multe ori informația pe care o percepem este
superficială și duce la prejudecăți. De câte ori nu am judecat o persoană străină doar
după aspectul vizual?
Sentimentul de necunoscut naște teamă, iar folosirea simțurilor în acest caz este un
lucru care pare greu de realizat. În viziunea prezentatoarei, utilizarea simțurilor în
interacțiunea cu persoanele necunoscute au mari beneficii, deoarece nu te limitează la
teama pe care o simți pentru necunoscut, ci te eliberează și îți oferă posibilitatea să te
"descarci" unor persoane care cu care ai o interacțiune de scurtă durată care nu are
urmări deoarece se întâmplă doar o dată.
De multe ori indivizii se simt mai bine când vorbesc despre propria persoană cu
necunoscuții, deoarece nu există acea jenă și rușine pe care o simțim față de
persoanele apropiate. Este posibil chiar că aceștia să ne înțeleagă mai bine, dar oare
această înțelegere nu vine din faptul că unor străini nu le păsa atât de mult și nu sunt
implicați într-o relație apropiată cu noi?
 Ni se prezintă și o paralelă între diferite culturi în care oamenii care nu se cunosc
reacționează diferit în relația cu ceilalți. Se enumeră aici câteva exemple din țări în
care comunicarea cu străinii căpăta semnificații diferite în funcție de cultura fiecăreia.
Indivizii pot găsi subiecte variate de interacțiune, pornind de la un simplu zâmbet, la o
discuție despre pantofi. Nu de multe ori ni s-a întâmplat să observăm comportamentele
necunoscuților atunci când vorbim cu câinele sau copilul acestora. Unii pot interveni
în discuție încercând o abordare alții pot fi nepăsători.
Cele mai importante momente par a fi acele în care te dezvălui în față altor persoane,
iar răspunsul acestora în interacțiunea cu tine constă de asemenea într-o dezvăluire, în
împărtășirea unei experiențe asemănătoare. Să ne reamintim că autoarea a folosit
această dezvăluire chiar la începutul discursului atunci când și-a prezentat obsesia de a
intra în vorbă cu necunoscuți.
Finalul prezentării vine cu îndemnul de a nu pierde ocazia de a vorbi cu necunoscuții,
de a trăi o experiență unică, lăsând la o parte suspiciunea și contrar prejudecăților cu
care am fost învățați, de a nu vorbi cu străinii.
Probabil unul din beneficiile la care am putea să ne gândim în legătură cu acest subiect
ar fi acela că ne-am putea elibera de sentimente negative, de frustrări și de multe dintre
"fricile" noastre, dacă am încerca să interacționăm mai mult cu străinii.
Prezentatoarea oferă publicului experiențele sale, este un discurs cu scopul de a educa
indivizii în legătură cu felul în care percep interacțiunea cu străinii.
Fiind însă o comunicare unidirecțională de la emițător către receptor, nu avem un
feedback real, însă putem spune că se urmărește o schimbare și o educare în
comportamentul indivizilor, în a crea conexiuni emoționale benefice și a experimenta
legături sociale diferite față de cele cu care suntem deja obișnuiți.

Concluzii personale (ce am În mod cert această prezentare mi-a stârnit curiozitatea și voi încerca să descopăr ce
învățat despre mine, despre tip de experiențe noi aș putea dobândi în interacțiunea mea cu oameni necunoscuți,
comunicare) însă cred că nu toți indivizii reacționează la fel și nu toți au aceste abilități de a
comunica pur și simplu cu străinii.

Cerințe formă: Times new roman, diacritice, 1.5 spațiere, mărime 12