Ureea este sintetizată în ficat din amoniac, ca produsul final al metabolismului proteic.

Biosinteza ureei are loc în cadrul unei secvențe ciclice de reacții, cunoscută sub numele de ciclul
Krebs-Henseleit.

Unele dintre reacţiile ciclului se desfăşoară în mitocondriile hepatocitelor, altele în citosol.

Ciclul urogenetic debutează prin condensarea, în interiorul mitocondriilor, a amoniacului cu CO₂ şi

ATP.

Ciclul de biosinteză al ureei reprezintă unul din principalele mecanisme de eliminare a amoniacului
din organism.

De la nivelul ficatului ureea sintetizată este transportată prin sânge la rinichi și excretată în urină.

Prin urmare nivelul de uree serică este direct legată de funcția metabolică a ficatului și de funcția
excretoare a rinichilor.

Concentrația normală a ureei se menține constantă datorită echilibrului dintre productie si

excretie.1,2,3

Pentru uree nu există un prag de eliminare renală, astfel încât toată cantitatea sintetizată este rapid
îndepărtată prin urină.

Valoarea uremiei şi în special cantitatea de uree excretată zilnic prin urină (20-35 g/24 ore) reflectă
deosebita intensitate cu care se desfăşoară ciclul urogenetic şi intensitatea catabolismului proteic.1

O creștere semnificativă a ureei serice este dovada concludentă a insuficienței glomerulare severe.

La un aport proteic normal de 100 g/zi şi perfuzie renală normală, niveluri crescute ale ureei serice
nu se întâlnesc până când rata filtrării glomerulare nu scade la 30 ml/min.

În insuficienţa renală acută creşterea rapidă a ureei serice peste 100 mg% şi a creatininei peste 2
mg% este constantă.

Ansamblul manifestărilor toxice ce însoţesc retenţia produşilor azotaţi în organism poartă numele de
uremie. Afecţiunea survine cel mai des în insuficienţa renală gravă.

Manifestările clinice sunt variate, în funcţie de gravitatea retenţiei azotate: apatie, somnolenţă,
cefalee, anorexie, oligurie,greţuri, diaree, vomă, comă. 2

În boala renală cronică, nivelul sanguin de uree se corelează mai bine cu simptomele de hiperuremie
decât valorile creatininei serice.
RECOMANDARI:

Dozarea serică a ureei este recomandată în:

- evaluarea funcției renale

- diagnosticul insuficienței renale

- evaluarea funcției glomerulare

- evaluarea pacienților care necesită suport nutrițional in intensificarea catabolismului proteic (arsuri,
cancer)

- impreună cu determinarea creatininei serice ajută la diagnosticul diferential între uremia prerenală,
renală sau postrenală

- boli hepatice primare

INTERPRETARE VALORI MICI:

Valori scazute ale ureei se intalnesc in:

- tulburări hepatice (necroză hepatica,insuficienta hepatica, comă hepatică )

- SIADH (sindromul secretiei inadecvate de ADH-hormon antidiuretic);

- bilanţ azotat negativ (malnutriţie, malabsorbţie proteică )

- acromegalie

- sarcină

- sindrom nefrotic

- dietă săracă în proteine şi bogată în carbohidraţi

- hiperamoniemie ereditară – ureea este aparent absentă în sânge.

- hemodializă 4,5,6,7,8
INTERPRETARE VALORI MARI:

Valori crescute ale ureei se intalnesc in 4,5,6,7,8:

Azotemie prerenală:

- hipovolemie

- stare de soc (scăderea eliminării urinar datorata hemoragiilor, arsurilor, traumatismelor )

- deshidratare ( varsaturi, diaree, poliurie, transpirație excesivă)

- insuficiență cardiacă congestivă