Vascularizația și inervația rinichiului:

Arterele renale (Arteriae renis) sunt ramuri puternice ale aortei abdominale; mai mult de 20% din
sângele arterial pompat de cordul stâng ajunge la rinichi. Fiecare arteră renală abordează hilul renal,
pătrunde în sinusul renal și emite arterele interlobare (Arteriae interlobares renis), acestea străbat
coloanele renale până la baza piramidelor, unde se împart în cele două artere arcuate (Arteriae
arcuatae), care intră în doi lobi 11
adiacenți, situându-se între medulară și corticală. Din arterele arcuate se desprind înspre medulară
arteriole drepte (Arteriolae rectae) și înspre corticală arterele interlobulare, care se plasează între
piramidele Ferrein și ajung până la capsula renală. În traseul lor, arterele interlobulare emit arteriole
aferente (Arteriolae glomerulares afferents), care capilarizează formând glomerulii renali
(Glomerula renis). De la aceștia pleacă arteriolele eferente, care la rândul lor se ramifică după un
scurt traseu, formând o rețea capilară în jurul tubilor renali; din vasele eferente se desprind spre
medulară și arteriole drepte. Este de reținut faptul că circulația arterială a rinichiului este terminală;
nu există anastomoze nici între arterele interlobare, nici între cele arcuate sau interlobulare.
Venele rinichiului au, în general, o dispoziție asemănătoare arterelor. Venele interlobulare își au
originea în venulele corticale superficiale, primesc afluenți de la plexul capilar peritubular și se varsă
în venele arcuate; acestea din urmă formează prin anastomoză o arcadă venoasă suprapiramidală,
care primește afluența venulelor drepte de la nivelul medularei. Venele arcuate se continuă cu venele
interlobare, care ajung în sinusul renal, unde, prin fuzionare, formează vena renală. Cele două vene
renale se varsă in vena cavă caudală. (22)
Vasele arcuate, de calibru relativ mare, conferă o culoare roșie închisă limitei dintre medulară și
corticală, iar vasele care însoțesc sistemul tubular întăresc aspectul striat al medularei, îndeosebi în
zona bazală. La speciile la care coloanele renale lipsesc, vasele interlobulare indică limitele dintre
lobi. (16)
Vasele limfatice ale rinichiului provin mai ales din corticală și drenează limfa în limfonodurile
lomboaortice și renale.
Inervația rinichiului este vegetativă, realizându-se prin fibre postganglionare simpatice din ganglionii
celiomezenteric și aorticorenal și prin fibre parasimpatice din nervul vag. Cea mai mare parte a
fibrelor abordează rinchiul împreună cu artera renală, sub forma plexului renal.
La câine, rinichii se aseamănă foarte mult cu cei de la oaie, dar sunt mai globuloși, au culoare mai
închisă (brun-violacee), iar venele subcapsulare sunt repartizate pe toată suprafața, sub forma
„steluțelor Verheyen”. Desenul vascular este vizibil mai ales pe organele recoltate de la cadavrele
proaspete nesângerate; în contact cu aerul sau prin formolizare desenul dispare. (19)