Sistem excretor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Sistemul excretor (aparatul excretor) este un sistem funcțional care îndepărtează din organism produși
inutili și toxici, asigurându-se astfel menținerea constantă a compoziției mediului intern - homeostazia.
Sistemul excretor îndeplinește o dublă funcție: a) reglează mediul intern prin menținerea unei aceleiași
cantități de săruri și de apă, cea mai mare parte din prisos fiind eliminată prin rinichi; b) elimină
substanțele inerte și substanțele toxice, rezultate din metabolismul substanțelor proteice. Principala
cale de excreție este calea renală. Alte căi de excreție, decât calea renală sunt plămânii, branhiile,
glandele sudoripare, ficatul, tegumentul, mucoasa intestinală. [1][2]

Calea renală de excreție

Rinichiul este organul principal de eliminare a substanțelor toxice endogene sau exogene din organism.
De altfel, principala cale de eliminare a substanțelor toxice din organism o constituie aparatul uro-
excretor (aparatul urinar). Rinichiul îndeplinește următoarele funcții în organism:

Funcția de excreție sau depurare a organismului de substanțe nefolositoare endogene și exogene:

substanțe neazotate (pigmenți biliari, resturi lipidice, resturi glucidice, fosfați, bicarbonați etc.) și
substanțe azotate rezultate din metabolismul intermediar (uree, acid uric, creatinină)

Menține echilibrul acido-bazic. Acizii care se acumulează în organism sunt eliminați în special prin
intermediul rinichiului. Când în organism se acumulează baze, acestea sunt tamponate la diverse niveluri
sau sunt eliminate prin rinichi, piele, intestin etc. Prin rinichi se elimină și cetoacizii și amoniacul pentru a
împiedica devierea echilibrului acido-bazic;

Menține echilibrul hidroelectrolitic. Acest echilibru se menține în mare parte constant datorită eliminării
apei și electroliților prin rinichi. La menținerea echilibrului hidroelectrolitic participă și alte organe
(hipotalamusul, hipofiza, suprarenala etc.) care acționează prin intermediul rinichiului. Rinichii mențin
constantă compoziția mediului intern, prin funcțiile lor de îndepărtare a produșilor toxici și de menținere
a echilibrului apei și electroliților;

Funcția endocrină. Rinichiul secretă mai multe substanțe cu proprietăți de hormoni: renina,
prostaglandine, kinine biogene, eritropoietina etc.

Alte căi de excreție, decât calea renală

La nivelul plămânului se realizează eliminarea CO2 și a unor substanțe volatile, cum ar fi unii corpi
cetonici (acetona) etc.
Substanțele de dezasimilație azotoase pot fi eliminate prin branhii la pești (celulele acidofile) și prin
glandele sudoripare la mamifere.

Ficatul, prin intermediul bilei, elimină produșii toxici exogeni sau endogeni, corpi acizi sau bazici,
colesterolul, produșii de degradare a hemoglobinei, așa cum este bilirubina.

Cantități apreciabile de apă sunt eliminate prin plămâni și prin tegument. În ultimul caz apa se elimină
sub formă de sudoare și sub formă de vapori.

O anumită cantitate de colesterol, de fosfați, de calciu, de magneziu și de fier se elimină prin mucoasa
intestinală în lumenul intestinal.