EXCREȚIA

Prin excreţie se elimină produşii de catabolism, substanțele aflate în exces sau produse cu
potențial toxic ajunse în organism.
Organele care asigură excreția formează sistemul excretor, alcătuit din:
- rinichi, formați din unități structurale şi funcționale numite nefroni, cu rol în
producerea urinei;
- căi urinare: uretere, vezică urinară și uretră, cu rol în conducerea şi eliminarea
urinei.
Urina se formează la nivelul nefronilor prin procese de: filtrare glomerulară, reabsorbție
tubulară şi secreție tubulară. Un nefron este alcătuit din:
• corpuscul renal: glomerul renal (ghem de capilare sangvine) şi capsula Bowmann;
• tub urinifer format din tub contort proximal, ansa Henle şi tub contort distal.
1. Filtrarea glomerulară - presupune trecerea plasmei sangvine din capilarul
glome-rular în capsula nefronului, prin procese pasive de difuziune şi osmoză. Lichidul filtrat se
numeşte urină primară şi se formează în cantitate de 125 ml/min prin toţi nefronii, ceea ce
reprezintă aproximativ 180 1/24 ore. Debitul sangvin renal este de aproximativ 20% din
debitul cardiac de repaus.
2. Reabsorbția tubulară - este procesul prin care sunt recuperate anumite
substanţe utile organismului. Acestea trec din tubul urinifer, în special din partea proximală, în
capilarele peritubulare (din jurul tubilor uriniferi).
Mecanismele de transport ale substanţelor pot fi:
- active: pentru glucoză (în totalitate), unii aminoacizi şi peptide, unii ioni ca Nat, K+, Ca²+,
Mg2+, fosfați, sulfați, vitamina B12;
-pasive: pentru uree, apă şi Cl-.
3. Secreția tubulară - reprezintă trecerea unor substanțe (toxice) din capilarele
peritubulare în interiorul tubului urinifer (se desfăşoară invers față de reabsorbție). Secreția
tubulară se realizează prin transport activ pentru H+, acid uric, medicamente şi prin transport
pasiv pentru uree şi amoniac.
Rezultatul celor trei procese este urina finală, în cantitate de 1,5 1/24 ore.
Compozitia urinei finale este: 95% apă, 5% alți componenți (săruri minerale, sub-stanţe
organice).
Eliminarea urinei
Urina formată la nivelul nefronilor este colectată şi transportată în pelvisul renal
sau bazinet, iar de aici trece în uretere, care se deschid în vezica urinară, care are rolul de a
depozita şi elimina urina. Acumularea a 200-300 ml de urină determină distensia peretelui
vezical şi declanşarea reflexului de micţiune.
Micțiunea este actul prin care are loc golirea vezicii urinare şi eliminarea urinei
prin uretră. Reflexul de micţiune este parţial voluntar, adică se închide în centrii din măduva
spinării, dar este controlat de centrii nervoși corticali care acționează asupra sfincterului
vezical extern striat.
Centrii nervoși medulari acționează astfel:
- cei simpatici determină relaxarea muşchiului vezical şi contracția sfincterului intern neted;
- cei parasimpatici asigură contracția muşchiului vezical şi relaxarea sfincterului intern.